Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 296/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 296/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 296/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.296
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală este reprezentat de procuror A. M..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale, având ca obiect judecarea contestației formulată de condamnatul D. V. B.împotriva sentinței penale nr.717 din data de 13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la 29 mai 2014, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr. 717/13.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în baza art. 595 C.p.p. rap la art. 23 din Legea nr. 255/2013 modificată prin OUG nr. 116/2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de petentul-condamnat D. V.-B. în vederea executării pedepsei privative de libertate de 8 ani închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1095 din 21. 12. 2012 a Tribunalului București - Sectia I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2719/16.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2014, sub nr._, petentul-condamnat D. V.- B. a formulat contestație la executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1095 din 21. 12. 2012 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2719/16.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În considerentele de fapt ale contestației formulate, condamnatul, a învederat faptul că pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri si anume de 8 ani depășește maximul prevăzut legea nr.286/2009, motiv pentru care solicită reducerea acestei pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța având în vedere prevederile art.6 C.p., art.23 din Legea 255/2013, modificată prin OUG nr.112/2013, a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1095 din 21.12. 2012 a Tribunalului București - Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2719/16.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.art.2 alin.1 si 2din art.143/2000 cu aplic art.37 lit.b Cp si art.320/1 alin.7 Cpp și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b si e C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale;si la o pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev de art.4 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplic art.37 lit.b Cp si art.320/1 alin.7 Cpp.
In baza art.33 lit.a, 34 lit.b si 35 alin.1 Cp instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului si i-a aplicat acestuia o pedeapsa rezultanta de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a lit.b si e C.p. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În cauză a fost emis MEPÎ nr.1456/17.09.2013 de Tribunalul București – Sectia I-a Penală.
Verificarea incidenței aplicării legii penale mai favorabile prespune o analiză în două etape: analizarea fiecăreia dintre pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente pentru a se stabili dacă depășesc maximul prevăzut de legea nouă și reducerea, dacă este cazul, a fiecăreia la noul maxim, analizarea pedepsei rezultante inițial pentru a se verifica dacă aceasta depășește limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi – art. 38 și 39 cod penal – procedându-se apoi la reducerea pedepsei la limita maximă la care se poate ajunge potrivit legii noi dacă este cazul. Această din urmă etapă se impune deoarece legiuitorul a statuat dispozițiile art. 6 cod penal pentru a se asigura respectarea principiului legalității pedepsei și nu pentru a aduce condamnatul definitiv in situația celui aflat în cursul judecății.
In cauza tribunalul a constatat ca faptele pentru care persoana privata de libertate a fost condamnata ,nu au suferit nicio modificare prin Legeanr.286/2009 privind Codul penal si că pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului prin sentinta penala mentionată au fost aplicate pedepse cu închisoarea ale căror cuantumuri se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod penal .
Asadar, legea noua nu este mai favorabila condamnatului nici in ceea ce priveste pedepsele aplicate, nici sub aspectul pedepselor complementare a interzicerii unor drepturi, care este in continuare obligatorie,interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza ll-a si lit.b, gasindu-si corespondent in Noul cod penal in dispozițiile art.66 alin.1 lit.a si b, actuala reglementare fiind chiar mai restrictiva.
De asemenea legea noua este mai severa din punctul de vedere al tratamentului sanctionator al pluralitatii de infractiuni, al concursului de infractiuni fata de reglementarea anterioara ( pedeapsa cea mai grea stabilita pentru infractiunea savarsita, cu spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate-art.39 alin.1 lit.b cod penal )
In ceea ce privește aplicare disp.art. 396 alin. 10 C.p.p., privind recunoașterea faptelor, instanța a apreciat ca este o normă de procedură cu consecințe pe planul dreptului material, fără a îndeplini însă condițiile pentru a fi considerată o lege penală mai favorabilă. Consecințele în planul dreptului material sunt condiționate de aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 alin. 1 și 2 C.pr.pen., condiție care evident nu este îndeplinită în cazul cauzelor penale definitiv soluționate înainte de . noului cod de procedură penală.
În cazul in care se caută să se determine o norma căreia i s-ar putea aplica principiul legii mai favorabile (mitiorlex), trebuie căutate criteriile de deosebire a normelor cărora li se aplica principiul mitiorlex, respectiv obiectul de reglementare al acestora, scopul in realizarea căruia au fost create și în mod obligatoriu natura ori caracterul acestora, nu doar rezultatul la care conduc cu privire la răspunderea penala. Dacă am accepta că art. 396 alin. 10 C.p.p. se poate aplica unei pedepse definitive ar însemna ca legea noua de procedura sa se aplice tuturor persoanelor aflate in aceeași situație, inclusiv persoanelor condamnate definitiv sau proceselor ce se află în căile de atac chiar daca judecata s-a efectuat potrivit procedurii comune și indiferent de poziția procesuală a inculpatului, ceea ce este absurd. Intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor si a facilitat o desfășurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata sa se facă in baza probelor administrate in cursul urmăririi penale, o compensație constând in reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar simpla recunoaștere a vinovăției, fără ca judecata sa se facă in baza actelor de la urmărirea penală, exact în condițiile art. 375 alin. 1 - 2 C.p.p., nu poate duce la reducerea cuantumului pedepselor aplicabile inculpatului.
De asemenea, trebuie observat că deținutul a beneficiat deja de aplicarea fostului articol 320/1 C.p.p. și de reducerea limitelor de pedeapsa, ceea ce ar însemnat că o nouă aplicare a art. 396 alin. 10 C.pr.pen ar conduce la aplicarea repetată și nelegală a unor reduceri ale limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Având in vedere ca noile reglementari penale nu mai prevăd aplicarea facultativa a legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, tribunalul a constatat ca nu se impune aplicarea art.6 din noul cod penal, in raport de cuantumul pedepselor pe care le executa petentul.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul D. V.-B. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în raport de motivele consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri conform art. 402 Cod procedură penală rap. la art. 370 alin. 4 Cod procedură penală
Curtea apreciază soluția primei instanțe drept legală și temeinică, urmând a o menține.
Constată că pedepsele aplicat inculpatului prin sentința penală nr.1095/2012 a Tribunalului București se încadrează in limitele speciale de pedeapsă după . noului Cod penal, astfel încât, Curtea în temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod pr.penală va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. V. B.împotriva sentinței penale nr.717 din data de 13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._ .
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D. V. B.împotriva sentinței penale nr.717 din data de 13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosar nr._ .
Obligă contestatorul la plata a 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2014.
PREȘEDINTE
M. D. G.
GREFIER
D. T.
Red. M.D.G.
Dact. G.P.
2 ex
Red. E: B. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 721/2014. Curtea de Apel... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
