Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 655/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 655/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-08-2014 în dosarul nr. 655/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 655/C/LPF
Ședința publică din data de 25.08.2014
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR – C. C. D.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror E. – Eliana B..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul C. O. împotriva sentinței penale nr. 537/30.04.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică de la termenul din 22.08.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.08.2014.
CURTEA ,
Prin sentinta penala nr. 537/30.04.2014 Tribunalul G. în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul Cod penal, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. O. fiul lui T. și N., deținut în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală 337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (și rectificată prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală).
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 07.02.2014, sub nr._, petentul condamnat C. O. deținut în Penitenciarul G., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală 337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (și rectificată prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală).
În vederea soluționării cererii, instanța a dispus atașarea mandatului de executare a pedepsei închisorii și a sentinței penale de condamnare sens în care au fost atașate la dosar MEPI nr.314 din 28.01.2004 emis de Tribunalul București, secția II-a penală, sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, copia dispozitivului deciziei penale nr.1711/2009 a Curții de Apel, București, secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpații OYANIK YASAR, SELCUK OZTURC și AYGORDU HUSEIN și din art. 2 alin. (2), în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpații KATMER MEHMET NADIR, CELIKOGLU D. și KARSLI H. IBRAHIM.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR, cetățean turc, la 14 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR la 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul OYANIK YASAR să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.
Cu adresa nr._/PGGR/26.03.2014 Penitenciarul G. a comunicat instanței că C. O., fiul lui T. și N. este aceiași persoană cu OYANIK YASAR, fiul lui Recefo și Nefisa, născut la 01.02.1965, atașând în copie sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1711/2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1711/2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost admisă contestația la executare formulată de Tribunalul București, secția a II-a penală contra executării sentinței penale nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală în dosar 5138/2001, definitivă prin decizia penală nr.337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus rectificarea sentinței penale nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală și a MEPI nr.314 din 28.01.2004 emis de aceiași instanță, precum și a celorlalte forme de executare în sensul rectificării numelui condamnatului din OYANIK YASAR în C. O., cu următoarele date de stare civilă: fiul lui T. și N., născut în 1964, domiciliat în județul Tikat, localitatea Turhal, cartier Yezevler.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța a analizat următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni
Tribunalul G. a retinut ca infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 a fost pedepsită cu închisoare atât înainte de modificarea textului incriminator prin art.81 pct.1 din Legea nr. 187/2012, în vechea reglementare cu închisoare de la 10 la 20 de ani, iar în prezent cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Instanța a constată că pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată numitului C. O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este mai mare decât maximul prevăzut de art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.1 din Legea nr. 187/2012 care este de 12 ani și ar trebuie redusa la acest maxim.
Instanța mai constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată numitului C. O. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 este mai mare decât maximul prevăzut de art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.2 din Legea nr. 187/2012 care este de 15 ani și ar trebuie redus la acest maxim.
Art. 9 din Legea nr. 143/2000 a fost abrogat prin art.32 lit b din OUG nr.121/2006.
Făcând aplicarea dispozițiilor privind concursul de infracțiuni, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor (obligatoriu) de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Urmând acest algoritm, la pedeapsa de bază de 15 ani închisoare redusă potrivit art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.2 din Legea nr. 187/2012 ar trebui să se adauge un spor de o treime din pedeapsa de 12 ani închisoare redusă potrivit art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.1 din Legea nr. 187/2012, rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare, care ar fi în defavoarea inculpatului.
Tribunalul G. a constatat că, în cauză, nu a intervenit legea penală mai favorabilă pentru pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare aplicată contestatorului condamnat C. O. deținut în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală 337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (și rectificată prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală).
Impotriva sentintei mentionate, in termen legal a formulat contestatie persoana condamnata C. O., solicitand admiterea contestației, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate .
Curtea, analizand contestatia formulata, sub prisma motivelor invocate o va respinge ca nefondata.
Prin sentinta penala nr. 537/30.04.2014 Tribunalul G. în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul Cod penal, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. O. fiul lui T. și N., deținut în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală 337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (și rectificată prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală).
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 07.02.2014, sub nr._, petentul condamnat C. O. deținut în Penitenciarul G., a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală 337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (și rectificată prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală).
În vederea soluționării cererii, instanța a dispus atașarea mandatului de executare a pedepsei închisorii și a sentinței penale de condamnare sens în care au fost atașate la dosar MEPI nr.314 din 28.01.2004 emis de Tribunalul București, secția II-a penală, sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, copia dispozitivului deciziei penale nr.1711/2009 a Curții de Apel, București, secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică din art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpații OYANIK YASAR, SELCUK OZTURC și AYGORDU HUSEIN și din art. 2 alin. (2), în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru inculpații KATMER MEHMET NADIR, CELIKOGLU D. și KARSLI H. IBRAHIM.
În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR, cetățean turc, la 14 ani închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR la 17 ani închisoare, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
În baza art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul OYANIK YASAR la 6 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul OYANIK YASAR să execute pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare.
Cu adresa nr._/PGGR/26.03.2014 Penitenciarul G. a comunicat instanței că C. O., fiul lui T. și N. este aceiași persoană cu OYANIK YASAR, fiul lui Recefo și Nefisa, născut la 01.02.1965, atașând în copie sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1711/2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Prin sentința penală nr.832 din 22.10.2009 a Tribunalului București, secția II-a penală, definitivă prin decizia penală nr.1711/2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost admisă contestația la executare formulată de Tribunalul București, secția a II-a penală contra executării sentinței penale nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală în dosar 5138/2001, definitivă prin decizia penală nr.337 din 21.01.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus rectificarea sentinței penale nr.257 din 11.03.2003 a Tribunalului București, secția II-a penală și a MEPI nr.314 din 28.01.2004 emis de aceiași instanță, precum și a celorlalte forme de executare în sensul rectificării numelui condamnatului din OYANIK YASAR în C. O., cu următoarele date de stare civilă: fiul lui T. și N., născut în 1964, domiciliat în județul Tikat, localitatea Turhal, cartier Yezevler.
Aplicarea legii penale mai favorabile in cazul concursului de infractiuni se face in doua etape:
. se analizeaza fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infr. concurente, verificandu-se daca nu depasesc limita maxima prevazuta de legea noua .
Din punct de vedere al pedepselor aplicate pentru fiecare infractiune, in parte, se constata ca pedepsele de 14 ani pentru savarsirea infr. prev art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000, respectiv de 17 ani pentru savarsirea infr. prev. de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000 depasesc limitele maxime ale pedepselor prevazute de modificarile aduse prin Legea 187/2012, respectiv pedeapsa inchisorii de la 5-12 ani(art. 2 alin.1 si 2 din Legea 143/2000)- si pedeapsa inchisorii de 7-15 ani (art. 3 alin. 1 si 2 din Legea 143/2000).
In a doua etapa se verifica daca pedeapsa rezultanta nu depaseste limita maxima la care se poate ajunge potrivit art. 39 NCP.
Urmand algoritmul stabilit de art. 39 alin. 1 lit. b NCP, conform caruia când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite se constata ca la pedeapsa de bază de 15 ani închisoare redusă potrivit art.3 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.2 din Legea nr. 187/2012 ar trebui să se adauge un spor de o treime din pedeapsa de 12 ani închisoare redusă potrivit art.2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 modificat prin art.81 pct.1 din Legea nr. 187/2012, rezultând o pedeapsă de 19 ani închisoare, care ar fi în defavoarea inculpatului, ceea ce duce la concluzia ca legea penala mai favorabila in cauza nu este NCP
De asemenea, prin Decizia nr. 8/26.05.2014 ICCJ a decis ca in aplicarea legii penale mai favorabile, dupa judecarea definitiva a cauzei, conform art. 6 alin. 1 C.p., atunci cand se compara pedepsele aplicate cu maximul special prevazut de legea noua nu se vor lua in considerare circumstantele atenuante sau agravante retinute condamnatului si care apar valorificate in pedeapsa concreta, atunci cand se compara pedeapsa aplicata cu maximul special prevazut de legea noua.
F. de cele prezentate Curtea va respinge ca nefondata contestatia formulata de catre C. O., va obliga contestatorul la plata sumei 150 lei, cheltuieli judiciare catre stat, iar onorariul avocat din oficiu in cuantum de 100 lei va fi avansat de catre MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondata contestatia formulata de C. O..
Obliga contestatorul la plata sumei 150 lei, cheltuieli judiciare catre stat.
Onorariu avocat din oficiu in cuantum de 100 lei va fi avansat de catre MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.08.2014.
P. GREFIER
C. C. Daescu I. D.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 656/2014.... → |
|---|
