Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 645/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 645/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.645
Ședința publică din data de 29.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. A. P. GREFIER: G. A. I.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul N. M. A. împotriva sentinței penale nr.382/05.05.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat D. Laurenția cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/23.06.2014 depusă la dosar și apărător ales substituent pentru avocat M. N., respectiv avocat A. D. cu delegație de substituire depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea,în temeiul art.91 alin.4 Noul cod de procedură penală, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al contestatorului inculpat, față de prezența apărătorului ales al acestuia.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, apreciază necesară atașarea dosarului de fond nr._/3/2011 al Tribunalului București în care s-a pronunțat sentința penală nr.935/23.11.2011.
În susținerea cererii formulate, arată că persoana condamnată a fost reținută în data de 20.05.2011, ceea ce înseamnă că trebuia să beneficieze de disp. art.16 din Legea nr.143/2000 având în vedere că a contribuit la prinderea coinculpatului din dosarul de condamnare. Mai mult, înainte de începerea urmăririi penale, persoana condamnată a adus la cunoștința organelor de cercetare penală tot ceea ce știa cu privire la faptă și a colaborat cu acestea. Nemulțumirea condamnatului se referă la faptul că ceilalți coinculpați care au fost condamnați la aceeași pedeapsă au beneficiat de disp. art.16 din Legea nr.143/2000, în timp ce acestuia nu i-au fost aplicate aceste prevederi legale.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a cererii formulată de apărare cu privire la atașarea dosarului de condamnare, raportat la obiectul cauzei, respectiv contestație la executare cu privire la intervenirea unei legi penale noi într-o cale de atac extraordinară. De asemenea, apreciază că atașarea dosarului de condamnare nu are nici o finalitate, întrucât hotărârea a rămas definitivă.
Curtea, după deliberare, apreciază că raportat la obiectul cauzei precum și la faptul că la dosar există hotărârea de condamnare a inculpatului, nu se impune depunerea unor diligențe în vederea atașării dosarului de fond.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv contestația la executare inițială, o cerere precizatoare și concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
Curteaîncuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al contestatorului condamnat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat, având cuvântul, apreciază că instanța de fond nu a analizat sub nici o formă contestația formulată la data de 30.12.2011 dar și cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei după . noilor coduri. Prin cererea formulată la data de 30.12.2011, condamnatul a solicitat să se constate că există nelămuriri în dispozitivul hotărârii de condamnare ce ar putea reflecta o eroare în cadrul individualizării în mod corect a pedepsei, nefiindu-i aplicate disp. art.16 din Legea nr.143/2000. De asemenea, nici în sentința penală atacată instanța de fond nu a analizat disp. art. 16 din Legea nr.143/2000, motivarea acesteia fiind incompletă. Prin cererea precizatoare, s-a mai solicitat aplicarea legii penale mai favorabile și reducerea pedepsei. Astfel, prin sentința penală nr.935/23.11.2011, instanța de fond a aplicat o condamnare inculpatului de 7 ani închisoare, fiindu-i reținute disp. art.320 ind.1 Cod procedură penală și circumstanțe atenuante, ori acestea nu puteau ține loc de reducerea la jumătate conform disp. art.16 din Legea nr.143/2000. Mai precizează apărarea că la individualizarea pedepsei instanța de fond a reținut că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a înlesnit prinderea unui coinculpat, însă nu i-au fost aplicate disp. art.16 din Legea nr.143/2000 motivat de faptul că organele de urmărire penală nu l-au îndrumat pe inculpat în acest sens, sesizându-se din oficiu. Apreciază că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond este prea mare raportat la fapta comisă, având în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a avut o conduită bună în societate anterior săvârșirii faptei, a înlesnit arestarea coinculpatului Smart Paolo, fără a se aplica disp. art.16 din Legea nr.143/2000. Concluzionând, solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv acordul de recunoaștere dar și circumstanțele atenuante ce diminuează limitele cu câte 1/3, astfel urmând a fi aplicată o pedeapsă de maxim 5 ani.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză nu sunt aplicabile disp. art.6 Noul cod de procedură penală, întrucât limitele de pedeapsă se încadrează în prevederile legale. Astfel, argumentele apărării exced cadrului procesual în care ne aflăm având în vedere că legiuitorul a prevăzut expres și limitativ condițiile în care se poate face contestație la executare.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penala nr. 382, de la data de 05.05.2014, a Tribunalului I. - Secția Penală, in baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 din noul Cod de procedură penală (în vigoare de la 01.02.2014), s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat N. M. A., fiul lui V. și C., născut la data de 03.10.1989 în București, CNP_, în prezent aflat în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1870/2012 al Tribunalului București, Secția I –a penală.
S-a reținut ca prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 30.12.2013, sub nr._/3/2013, petentul condamnat N. M. A. a formulat contestație împotriva executării sentințe penale nr.935/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
În motivarea cererii, petentul a arătat că nu i-au fost aplicate disp. art.16 din Legea nr.143/2000, deși a îndeplinit condițiile cerute de acest text de lege, astfel că solicită, în temeiul art.598 alin.1 lit.d raportat la art.595 Cod procedură penală, aplicarea disp. art.6 din Noul Cod penal, respectiv faptul că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, instanța fiind obligată să ia măsuri pentru aplicarea legii mai favorabile.
Instanța a constat că în ceea ce privește cele 2 pedepse, de 7 ani si respectiv de 5 ani si 6 luni de închisoare, aplicate pentru săvârșirea în concurs a 2 infracțiuni (prev. de art. 2 alin.2 si respectiv art. 3 alin.2) din legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 320 ind.1 Cpp, ambele se situează sub limitele maxime de închisoare prev. de art. 2 alin.2 si respectiv art. 3 alin.2 din legea 143/2000 (în vigoare de la 01.02.2014), ambele cu aplicarea art. 396 alin.10 din noul Cpp - aceasta fiind noua încadrare juridică susceptibilă în speță – maximul special din noile reglementări fiind de 10 ani si respectiv de 8 ani de închisoare.
Prin urmare nu se impune reducerea niciuneia dintre cele două pedepse aplicate conform art. 6 NCP, deoarece pedeapsele aplicate conform vechii reglementări penale nu depășesc maximul special prevăzut de noua lege penală, în vigoare de la 01.02.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat prezenta contestație cond. N. M. A., pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Contestația este nefondata.
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Cele 2 pedepse, de 5 ani si 6 luni si respectiv de 7 ani de închisoare, aplicate prin sentința penala nr.935/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală pentru săvârșirea în concurs a 2 infracțiuni, prev. de art. 2 alin.2 si respectiv art. 3 alin.2 din legea 143/2000, ambele cu aplicarea art. 320 ind.1 Cpp, se situează sub limitele maxime de închisoare prev. de art. 2 alin.2 si respectiv art. 3 alin.2 din Legea 143/2000, în vigoare de la 01.02.2014, de 12 ani si respectiv 15 ani închisoare.
Solicitarea apărării contestatorului de reținere a disp.art.16 din Legea 143/2000, nu poate fi analizata, întrucât ar contraveni principiului autorității de lucru judecat definitiv, sentința nr.935/23.11.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, fiind definitiva in analizarea acestei chestiuni.
In ceea ce privesc circumstanțele atenuante, potrivit Deciziei nr.08/26.05.2014 a ICCJ, COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE D. ÎN MATERIE PENALĂ, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin. 1 Cod penal, s-a stabilit că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsă concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
Prin urmare nu se impune reducerea niciuneia dintre cele două pedepse aplicate conform art. 6 NCP, deoarece pedepsele aplicate conform vechii reglementări penale nu depășesc maximul special prevăzut de noua lege penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Conform art.597 CPP combinat cu art. 598 alin. 1 lit. d CPP rap. la art. 595 CPP, respinge ca nefondata contestația formulata de condamnatul N. M. A., împotriva sentinței penale nr. 382, de la data de 05.05.2014, a Tribunalului I. - Secția Penală.
În baza art. 275 al. 2 CPP., obliga pe contestator la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 50 lei onorariul parțial al aparatorului din oficiu va fi avansata din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publica, astăzi, 29.08.2014.
PREȘEDINTE,
V. A. P.
GREFIER,
G. A. I.
Red. V.A.P.
Dact. G.P.
2 ex.
Red. M.R. R. – Tribunalul I. – Secția Penală
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
