Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia nr. 917/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 917/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2014 în dosarul nr. 917/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.917/A
Ședința publica de la 02.09.2014
P. - I. T.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror S. AMARYL.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.834/24.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă intimatul inculpat G. I., pentru care a răspuns apărător ales P. D., în substituire pentru avocat Zabou Vania, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al intimatului inculpat arată că acesta se află în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată, fiind plecat în C., și solicită amânarea cauzei pentru a se da posibilitatea să se prezinte la termenul următor atât inculpatul, cât și apărătorului său ales.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, având în vedere că s-a mai acordat un termen în cauză pentru același motiv.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că a mai fost amânată o dată pentru același motiv, inculpatul având obligația ca de îndată ce lua cunoștință de existența acestui proces, să-și organizeze timpul astfel încât dacă dorește să se prezinte în fața instanței, să se prezinte la termenele acordate de instanța de judecată în acest scop.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că faptele săvârșite de inculpat nu pot fi considerate ca fiind lipsite de importanță, infracțiunile fiind unele de pericol, iar cantitatea mică de substanțe toxice putea fi avută în vedere doar la individualizarea pedepsei. Solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.3 alin.2 și art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 în forma prevăzută de actuala lege și aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art.66 lit.a,b Cod penal și a pedepselor accesorii și menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii.
Apărătorul ales al intimatului inculpat G. I. solicită respingerea apelului declarat de P., ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pentru a face trafic internațional de droguri, conform practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, trebuie să existe dovada că acesta a cumpărat drogurile pentru ale trafica. Arată că inculpatul a primit cu titlu gratuit cele două ciuperci ce conțin acea substanță halucinogenă, aducându-se în bagaj din necunoștință de cauză, neintenționând nici un moment să le comercializeze, fiind destinate consumului propriu. Mai arată că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, considerând astfel hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.834 din 24.10.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată pe inculpat, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. raportat la art.10 lit.b1 C.p.p. cu referire la art.181 C.p. a fost achitat inculpatul G. I. (născut la data de 16.02.1985 în Republica M., CNP_, posesor al pașaportului turistic . nr._ eliberat de către autoritățile din Republica M.) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional ilicit de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000.
În baza art. 181 C.p. cu referire la art.91 lit.c C.p. s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.350 C.p.p. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea din data de 29.07.2013 a Tribunalului București – Secția I-a penală.
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat, în vederea distrugerii, cu obligația păstrării de contraprobe, cantitatea de 1,92 grame ciuperci care conțin Psilocină, depusă la Camera de corpuri delicte a IGPR-DCJSEO, cf. dovezii . nr._/08.07.2013.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit. d C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.206/D/P/2013 din data de 24.07.2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. sub aspectul infracțiunilor de trafic internațional de droguri de mare risc prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 și deținere de droguri de mare risc prev. de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.33 lit.a C.p.
Instanța de fond a constatat că la data de 21.06.2013, inculpatul și martora P. I. s-au deplasat din Republica M. către București, unde s-au îmbarcat în cursa către Ibiza, cu escală la Barcelona.
În Ibiza, inculpata și martorul au fost abordați de alte persoane care le-au oferit, în mod gratuit cocaină, pentru a consuma într-un local public. În acest scop, martora a folosit un tub din material plastic care a fot găsit în bagajul său cu prilejul efectuării controlului la Aeroportul București – Otopeni.
La data de 29.06.2013, inculpatul, martorii P. I. și Gusev Evghenii și alte persoane s-au deplasat la Barcelona, Spania, unde au rămas până la data de 30.06.2013. În acest interval, inculpatul a primit cu titlu gratuit de la cetățeanul moldovean Scut Iuri 2,31 grame ciuperci halucinogene.
La data de 30.06.2013, inculpatul și martora P. I. s-au îmbarcat într-o cursă aeriană către București; cu prilejul controlului desfășurat pe Aeroportul Otopeni în bagajul inculpatului au fost găsite cele 2,31 grame ciuperci halucinogene.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, prin apărător, Tribunalul a apreciat că aceasta nu este întemeiată, întrucât art.3 din Legea nr.143/2000 sancționează, între altele și introducerea de droguri în țară.
Or, inculpatul a fost depistat pe aeroport, la terminalul sosiri internaționale, în zona supusă controlului, iar materialul probator, inclusiv declarațiile acestuia sunt în sensul că drogurile au fost procurate din Spania și introduse în țară în modalitatea menționată anterior, fiind lipsit de relevanță sub aspectul încadrării juridice faptul că acestea erau destinate consumului propriu, iar nu comercializării.
Raportând situația inculpatului la dispozițiile art.181 C.p., Tribunalul a reținut că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea penală, fiind lipsită de importanță.
Astfel, inculpatul a primit cu titlu gratuit ciupercile halucinogene, pentru consumul propriu, în scop de agrement, cantitatea redusă – 2,31 grame, persoana și conduita acestuia – fără antecedente penale, având un loc de muncă stabil, evidențiat în numeroase competiții sportive, care a recunoscut în integralitate săvârșirea faptei.
În opinia instanței, desfășurarea procesului penal a fost suficientă pentru atenționarea inculpatului în sensul respectului datorat valorilor ocrotite de legea penală, aplicarea unui alt regim sancționator dintre cele permise de lege (executarea pedepsei în regim de detenție sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere) apărând ca excesiv în raport de împrejurările concrete ale cauzei.
Inculpatul, la termenul din 20.09.2013, a solicitat ca judecarea cauzei să se facă cu aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru netemeinicie.
Motivele de apel depuse în scris de parchet îl vizează pe inculpatul G. I., invocându-se că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea acestuia, pe motiv că fapta nu prezintă pericol social, acesta săvârșind infracțiuni de trafic ilicit de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu.
Curtea, examinând actele dosarului și sentința apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 C. pr. pen., constată că acesta este nefondat, în sensul și pentru considerentele arătate în continuare.
Cauza a fost soluționată în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției în condițiile art.3201 C. pr. pen. din 1968, inculpatul G. I. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută de către instanța de fond nu a fost criticată în apel, Curtea constatând, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac, temeinicia hotărârii sub acest aspect.
Astfel, probatoriul administrat (respectiv procesul-verbal de investigații; procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; planșele fotografice; raportul de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorilor P. I. și Gusev Evgjenii, declarațiile inculpatului; alte înscrisuri) confirmă neîndoielnic situația de fapt reținută de instanța de fond constând, în esență, în aceea că, în noaptea de 30.06.2013/01.07.2013, inculpatul G. I., pe Aeroportul București – Otopeni, din Barcelona, Spania, a fost depistat de organele de poliție, având asupra sa cantitatea de 2,31 grame ciuperci uscate care conțin psilocină, în vederea consumului propriu.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 (fapta constând în introducerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de mare risc, sancționată cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi) și art.4 alin.2 din aceeași lege (faptă constând în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, sancționată cu închisoarea de la 2 la 5 ani), ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal de 1968.
Prin Legea nr.187/2012 s-au adus modificări Legii nr.143/2000, astfel că, începând cu data de 1 februarie 2014 infracțiunea prev. de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000 este sancționată cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, iar cea prev. de art.4 alin.2 din aceeași lege este sancționată cu închisoarea de la 2 la 5 ani.
Modificarea legislativă semnalată atrage incidența art.5 C. pen., care impune aplicarea legii penale mai favorabile.
Identificarea acesteia presupune o analiză comparativă a normelor existente în cele două reglementări succesive, relevante pentru situația inculpatului, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, cele de tragere la răspundere penală, criteriul sancțiunii principale și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că – raportat la situația concretă a inculpatului – legea veche este mai favorabilă având în vedere condițiile de tragere la răspundere penală și tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, astfel că nu poate fi primită cererea de schimbare a încadrării juridice.
Sub acest din urmă aspect, este de reținut că, potrivit art.38 și art.39 C. pen., în caz de concurs de infracțiuni este obligatorie darea spre executare a celei mai grele pedepse stabilite, la care se adaugă un spor echivalent cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite în sarcina inculpatului, în vreme ce în reglementarea anterioară aplicarea sporului (de maxim 5 ani închisoare) era facultativă.
Referitor la primul aspect, art.15 alin.2 C. pen. prevede că: „Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale”, iar alin.1 din același articol definește această noțiune astfel: „Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o”.
Spre deosebire de actuala reglementare, art.17 alin.1 din Codul penal de la 1968 prevedea următoarele:
„Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală”.
Prima trăsătură esențială a infracțiunii – respectiv pericolul social – era definită de art.18 din Codul penal de la 1968 astfel: „(…) orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.1 și pentru soluționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”. Același cod, în baza art.181 dispunea „(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. (2) La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului, dacă este cunoscut. (…)”.
Este adevărat că faptele reținute în sarcina inculpatului sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite cu vinovăție, însă având în vedere circumstanțele în care au fost comise și datele personale ale inculpatului, Curtea, în acord cu soluția instanței de fond, apreciază că acestea, prin conținutul lor concret, au adus o atingere minimă valorilor sociale apărate de lege.
Sunt relevante sub acest aspect natura substanței interzise (ciuperci halucinogene ce conțin psilocină), faptul că inculpatul le-a primit cu titlu gratuit, din străinătate, în scop de agrement, pentru consum propriu, cantitatea redusă (2,31 grame), faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este căsătorit, s-a evidențiat în numeroase competiții sportive și a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptelor comise.
Susținerea reprezentantului Parchetului în sensul că infracțiunile sunt de pericol, astfel că nu pot fi considerate ca fiind lipsite de importanță, nu poate conduce la concluzia că nu ar fi posibilă achitarea în cazul întrunirii condițiilor prev. de art.181 C. pen. de la 1968. Aceasta pentru că, pe de o parte, dispozițiile de mai sus nu disting în raport de natura infracțiunii, or ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Pe de altă parte, acolo unde legiuitorul a dorit exceptarea de la aplicarea acestui caz de achitare a spus-o expres, ca de exemplu în situația art.461 din Legea nr.407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, potrivit căruia: „Faptele prevăzute la art.42-45 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului”.
De asemenea, nu poate fi reținută în defavoarea inculpatului împrejurarea că nu a justificat proveniența mijloacelor materiale de care dispune, câtă vreme operează prezumția dobândirii licite, care nu a fost răsturnată în vreun fel.
Nu rezistă noi analize temeinice nici afirmația potrivit căreia inculpatul ar fi familiarizat cu consumul de „droguri tari”, la dosar nefiind suficiente probe în acest sens.
Constatând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, Curtea apreciază că derularea procedurii judiciare în prezenta cauză, finalizată cu aplicarea unei amenzi administrative inculpatului, este suficientă pentru corijarea conduitei acestuia în sensul respectării legii și realizează, în același timp, un scop preventiv general.
Așa fiind, față de cele reținute, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București.
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Văzând și disp. art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.834/24.10.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția I-a penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 50 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex./27.09.2014
T. București – S.I. – jud.: G. R.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
