Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 646/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 646/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.646/C
Ședința publică din data de 29.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul G. și de către condamnatul P. A., împotriva sentinței penale nr. 636/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat P. A., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, avocat Cochet M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.08.2014, aflată la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public depune la dosarul cauzei sentința penală nr. 254/17.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. Secția Penală, în dosarul nr._, privind pe condamnatul P. A..
Contestatorul-condamnat depune la dosarul cauzei motivele contestației care au stat la baza formulării căii de atac promovată în cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 636/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._ și, pe fond, respingerea contestației la executare formulată de condamnatul P. A. ca fiind inadmisibilă, având în vedere că înainte de pronunțarea hotărârii atacate, prin sentința penală nr. 254/17.03.2014 a Tribunalului G. a fost admisă contestația la executare formulată de condamnat cu privire la aplicarea art. 6 C.p., astfel că instanța de fond trebuia să respingă cea de a două contestație ca inadmisibilă, întrucât exista identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, arată că textul delege nu îi permite să susțină contestația formulată de către condamnat, sens în care arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate de către condamnat împotriva sentinței penale nr. 636/22.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală, în dosarul nr._, ca nefondată.
Contestatorul-condamnat, personal, în ultimul cuvânt, solicită instanței a avea în vedere concluziile scrise depuse la dosar la prezentul termen de judecată.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 636 din 22.05.2014 Tribunalul G. – Secția Penală în baza art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul P. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 63 din 22.01.2009 a Tribunalului București Secția II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2569 din 06.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură penală, a obligat condamnatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 17.02.2014 sub nr._, condamnatul P. A. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 63 din 22.01.2009 a Tribunalului București Secția II Penală, în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.70 din 08.07.2009 în privința condamnatului P. A..
S-a arătat în acest sens, că sus numitul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 26 ani pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. de art. 174 – 176 lit. a Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal și ped. cu închisoare de la 15 ani la 25 ani sau detențiune pe viață.
A solicitat să beneficieze de legea penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepsei reduse.
Contestația la executare nu a fost motivată în drept.
La dosarul cauzei s-au depus, în original, adresa Penitenciarului G. nr._/PGGR/25.02.2014 și, în xerocopie, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.70 din 08.07.2009 emis de Tribunalul București Secția II Penală, sentința penală nr. 63 din 22.01.2009 a Tribunalului București Secția II Penală și fișa de evaluare.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, instanța a reținut următoarele:
Petentul P. A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 63 din 22.01.2009 a Tribunalului București Secția II Penală, definitivă prin decizia penală nr. 2569 din 06.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.:
În baza art. 174 – 176 lit. d Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal la pedeapsa de 24 ani închisoare.
În baza art.211 alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. b Cod la pedeapsa de 19 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit b Cod penal s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta în pedeapsa cea mau grea de 24 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final 26 ani închisoare.
S-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale
Potrivit art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța a constatat că pedeapsa de 24 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, faptă prev. de art. 174 – 176 lit. d Cod penal nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
Infracțiunea prev. art. 174 – 176 lit. d Cod penal are corespondent în art. 188, 189 lit. d din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 15 ani la 25 ani sau detențiunea pe viață.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 – 176 lit. d Cod penal, întrucât aceasta nu se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal.
În ceea ce privește pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal, aceasta se situează peste limita maximă prevăzută de Noul Cod penal, sens în care s-ar impune reducerea acestora.
Infracțiunea prev. de art.211 alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal are corespondent în art. 233 din Noul Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani, limita maximă fiind astfel de 7 ani închisoare.
Tribunalul a constatat însă, că aplicarea Noului Cod penal ar fi defavorabilă condamnatului, deoarece tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni – incident în cauză – este mai aspru în legea nouă.
Astfel, spre deosebire de Codul penal 1969 care consacră cumulul juridic al pedepselor, conform art. 39 alin. 1 lit. b din Noul Cod penal, în cazul concursului de infracțiuni sancționate cu pedeapsa închisorii, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor obligatoriu și fix – de o treime din totalul celorlalte pedepse.
În cazul condamnatului, în ipoteza reducerii – conform noului cod penal, a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, de la 17 ani închisoare, la 10 ani închisoare, acesta ar avea de executat, potrivit aceluiași cod – art. 39 alin. 1 lit. b, pedeapsa cea mai grea de 24 ani închisoare la care s-ar adăuga un spor obligatoriu de 2 ani și 4 luni închisoare reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă la care susnumitul a fost condamnat (pedeapsa redusă de 19 ani la 7 ani închisoare), la care se adaugă sporul de 2 ani închisoare, rezultând o pedeapsă de executat de 28 ani și 4 luni închisoare care depășește pedeapsa de 26 ani închisoare pe care condamnatul o execută în prezent.
Față de aceste considerente, Tribunalul G. nu a mai analizat aspectele legate de starea de recidivă a condamnatului, deoarece i s-ar crea acestuia o situație juridică și mai gravă prin aplicarea prevederilor art. 43 Noul Cod penal.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța nu a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.211 alin. 2 indice 1 lit. c Cod penal, întrucât această reducere a pedepsei închisorii este fără efecte juridice în ceea ce-l privește pe condamnat la acest moment, dat fiind că pedeapsa ce se cere a fi redusă a intrat în contopire cu o altă pedeapsă mai mare.
Măsura se impune și datorită faptului că rațiunea disp. art. 6 Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Concluzionând, instanța a reținut că susnumitul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație P. de pe lângă Tribunalul G. și condamnatul P. A..
Parchetul de pe lângă Tribunalul G. a susținut nelegalitatea sentinței, criticând respingerea cererii condamnatului pe fond și nu ca inadmisibilă, pentru autoritate de lucru judecat în condițiile în care a mai fost pronunțată pentru condamnat, în aplicarea art. 6 Cod penal, o altă sentință.
Condamnatul contestator P. A. a insistat în contestația formulată deși i s-a opus autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 254 din 17.03.2014 a Tribunalului G. prin care aceeași instanță, Tribunalul G. a judecat o altă contestație a sa, având același obiect.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, Curtea constată fondată contestația Parchetului de pe lângă Tribunalul G., însușindu-și argumentele prezentate ca fiind în concordanță cu art. 549 alin. 5 Cod penal, astfel:
Anterior sentinței atacate prin prezenta contestație, același condamnat a formulat o contestație la executare vizând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. 1 Cod penal în vigoare pentru pedeapsa rezultantă de 26 ani închisoare în executarea căreia se află.
Prin sentința penală nr. 254 din 17.03.2014 pronunțată în dosarul nr. 515/122/214, Tribunalul G. a dispus:
„În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap la at.595 NCPP, admite contestația la executare formulată de condamnatul P. A., deținut în Penitenciarul G.. Constara aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal pentru aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitiva a cauzei. Descontopește pedeapsa rezultantă de 26 de ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.63 din 22.01.2009 a Tribunalului București, secția II-a penala rămasă definitiva prin decizia penală nr.2569 din 06.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, după cum urmează: - pedeapsa de 24 ce ani închisoare apucată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b) din Codul penal și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lita teze a și b din Codul penal, pe o durată de 5 ani. - pedeapsa de 19 închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.2/1 lit.c Cod penal cu aplic, art.37 al.1 lit.b din Codul penal. - sporul de 2 ani închisoare, in baza art. o clin. (1) din Noul Cod penal, reduce pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de prev. de art.211 al.2/1 lit.c Cori penal cu aplic, art.37 al.1 lit.b din Codul penai la 7 ani închisoare, maximul special prevăzut de art.233 cin Noul Cod penal. Constată că pedeapsa de 24 de ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 - 176 lit.d) din Codul penal din 1969, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b) din Codul penal din Codul penal din 1969 nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, respectiv de art.189 alin.1 lit. d din Noul Cod penal., astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată. Constată că sporul de 2 ani închisoare aplicat condamnatului prin sentința penală sus-menționată, nu depășește o treime cin pedeapsa de 7 ani aplicată prin prezenta pentru infracțiunea de tâlhărie conform art.39 alin.1 lit.b Noul Cod penal. În art. 33 alin. .. lit. a, art. 34 lit. o Codul penal din 1969 contopește pedepsele repuse in individualitatea lor, urmând ca P. A. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 24 de ani închisoare sporită cu 2 ani în final, urmând să execute 25 de ani închisoare. În temeiul dispozițiilor art.(S aliniatul 6 din Codul penal înlocuiește pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute - de art.64 lit.a și b Codul penal din 1969 pe o durata de 5 ani aplicată condamnatului P. A. cu pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 literele a, b și d din Noul Cod penal pe o durată de 5 ani, în baza art.65 din Noul Cod penal interzice condamnatului drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit. a, b și d din Noul Cod penal, ca pedeapsă accesorie. Deduce din pedeapsa aplicată numitului P. A. perioada executată de la 17.10.2007 la zi. Dispune anularea MEPI nr.70 din 08.07.2009 emis de Tribunalul București, secția Il-a penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. în baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penala, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2014."
Potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C.p.p. cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.
Prin urmare, întrucât există identitate de persoana, de temei legal, de motive și de apărări Tribunalul G. ar fi trebuit să respingă cea de-a doua contestație ca inadmisibilă,în acord cu dispozițiile art. 599 alin. 5 Cod procedură penală.
D. pentru care, Curtea în baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a). Cod procedură penală va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr.636 din data de 27.05.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Va desființa,în parte,sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul P. A..
Va menține celelalte dispoziții.
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.2 lit.a). Cod procedură penală admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva sentinței penale nr.636 din data de 27.05.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Desființează,în parte,sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul P. A..
Menține celelalte dispoziții.
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge,ca nefondată,contestația formulată de condamnatul P. A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 august 2014.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A.B. R. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
