Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 647/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 647/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 647/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.647/C
Ședința publică din data de 29.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 247/17.03.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat S. C., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat Chiorsacu A. în substituirea av. L. S., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.08.2014, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, iar potrivit art.595 C.p.p. rap. la art.6 din C.p., reducerea pedepsei aplicate acestuia, în raport cu noile limite de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât pedeapsa aplicată contestatorului-condamnat se situează sub limita maximă prev. de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 335 alin. 1 C.p.
Contestatorul-condamnat, personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 247 din 17.03.2014 Tribunalul G. – Secția Penală în baza art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S. C., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 479/F din 12.06.2013 a Tribunalului București - secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1666 din 18.09.2013a Curții de Apel București secția a II-a penală.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în fapt, că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 19.02.2014 sub nr._, contestatorul S. C. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 479/F din 12.06.2013 a Tribunalului București secția a I a penală, definitivă prin decizia penală nr. 1666 din 18.09.2013a Curții de Apel București secția a II-a penală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 6 Cod penal.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 945/23.09.2013 emis de Tribunalul București secția I penală și sentința penală nr. 479/F din 12.06.2013 a Tribunalului București secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1666 din 18.09.2013a Curții de Apel București secția a II-a penală, sentința penală nr.1439/F/29.10.2007 a Tribunalului București secția II penală, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 137/28.02.2013 emis de Tribunalul București secția I penală, sentința penală nr.2369/22.10.2012 a Judecătoriei sectorului 5 București, mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2632//2012/09.11.2012 emis de Judecătoria sectorului 5 București, sentința penală nr. 83/02.02.2012 a Tribunalului București.
Analizând actele dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 479/F din 12.06.2013 a Tribunalului București secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 1666 din 18.09.2013 a Curții de Apel București secția a II-a penală, contestatorul S. C. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, admițându-se cererea de contopire pedepse după cum urmează: s-a contopit pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a – ll - a și b Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 83/02.02.2012 pronunțată de Tribunalul București secția a I a penală cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2369/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, definitivă prin nerecurare, aplicând contestatorului petent spre executare pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a – ll - a și b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a – ll - a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 21.11.2011 la zi.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969 și art. 3201 Codul procedură penală 1969, are corespondent în art. 335 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 43 alin. 1 Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 an la 5 ani, infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal 1969 și art. 3201 Codul procedură penală 1969, are corespondent în art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/200 așa cum a fost modificată după data de 01.02.2014 cu aplicarea art. 43 alin. 1 Cod penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, tribunalul a analizat, în ordinea menționată, următoarele aspecte:
1. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea penală nouă pentru infracțiunea săvârșită.
2. aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni și recidiva postcondamnatorie.
Raportând toate aceste considerații teoretice la speța de față, tribunalul a reținut că în ceea ce privește pedepsele aplicate contestatorului pentru infracțiunile menționate mai sus, nu se situează peste limita maximă prevăzută de art. 335 alin. 1 Cod penal, respectiv art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/200 așa cum a fost modificată după data de 01.02.2014, motiv pentru care nu se impune reducerea acestora.
Pe de altă parte este de observat și faptul că în speță este vorba de o pluralitatea de infracțiuni, or, tribunalul reține că nu se poate recurge la combinarea unei dispoziții mai favorabile dintr-o lege cu dispoziții din altă lege, fiindcă în acest fel s-ar ajunge, pe cale judecătorească, la crearea unei a treia legi, ceea ce nu ar fi îngăduit. De aceea, în art. 13 din Codul penal este folosită expresia legea mai favorabilă și nu dispozițiile mai favorabile ale unei legi.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni și recidiva postcondamnatorie, tribunalul a comparat pedeapsa aplicată inculpatului (pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare) cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) Cod penal și art. 43 alin. (1) Cod penal.
Potrivit art. 39 alin.1 lit. b din Noul Cod penal, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (1) Cod penal, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Urmând acest algoritm, tribunalul a reținut că petentul contestator S. C. ar urma să execute potrivit Noului Cod penal, doar aplicând prevederile art. 39 alin.1 lit. b Cod penal, o pedeapsă rezultantă mult mai mare decât pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pe care o execută contestatorul, aceasta fără a mai lua în considerare și aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. 1 Noul Cod penal, potrivit cărora în cazul infracțiunilor săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, pedeapsa stabilită pentru noua infracțiune se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
Prin urmare, potrivit Noului Cod penal, pedeapsa principală maximă aplicabilă condamnatului este mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află acesta, prevederile Noului Cod penal nefiind astfel favorabile contestatorului S. C..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație condamnatul S. C. criticând-o sub aspectul neaplicării legii mai favorabile cu privire la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află, în sensul reducerii ei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Tribunalul a analizat, în mod corect, incidența art. 6 Cod penal cu privire la pedeapsa rezultantă aplicată contestatorului în urma contopirii a două pedepse (sentința penală nr. 479 din 12.06.2013 a Tribunalului București – Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1666 din 18.04.2013 a Curții de Apel București) și a luat în considerare și decizia nr. 1 din 14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constatând - în mod just – că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare nu depășește maximul la care se poate ajunge potrivit art. 39 Cod penal.
Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal, astfel că în mod legal și temeinic cererea formulată de contestatorul condamnat a fost respinsă, ca nefondată.
D. pentru care, Curtea în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. C. împotriva sentinței penale nr.247 din data de 17.03.2014, pronunțată de Tribunalul G..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b). Cod procedură penală respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul S. C. împotriva sentinței penale nr.247 din data de 17.03.2014, pronunțată de Tribunalul G..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 august 2014.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. O. G. – Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 656/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
