Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 638/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 638/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-08-2014 în dosarul nr. 638/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 638
Ședința publică din data de 25 august 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E.-R.
Grefier: I. C. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat prin procuror C. G..
Pe rol, se află soluționarea contestațiilor formulate de către contestatorii-condamnați C. A.-G. și B. C. Ș. împotriva Sentinței penale nr. 948/26.03.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală, în Dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns contestatorii-inculpați C. A.-G., personal, aflat în stare de detenție, și B. C.-Ș., personal, aflat în stare de detenție, asistați de avocat din oficiu Nainer N., în substituirea avocatului din oficiu P. A. M., în baza delegației de substituire nr. 576/12.08.2014, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile, excepții de invocat sau probe de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestațiilor.
Avocatul din oficiu al contestatorilor-condamnați, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestațiilor, solicitând desființarea hotărârii atacate și reducerea pedepsei prin aplicarea art. 320 ind. 1 vechiul Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestațiilor, apreciind că pedeapsa aplicată se încadrează în limitele prevăzute de noua lege, arătând că nu există niciun motiv de reducere a pedepsei și de aplicare a art. 6 Cod penal.
Contestatorii-condamnați C. A.-G. și B. C.-Ș., având, pe rând, ultimul cuvânt, susțin că în noua reglementare pedeapsa aplicată reprezintă limita maximă prevăzută de lege, deși au beneficiat de aplicarea art. 320 ind. 1 vechiul Cod de procedură penală.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 948/26.03.2014 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală, în Dosarul nr._, au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de petenții-condamnați B. C. Ș., fiul lui V. și V., născut în data de 16.12.1986, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, și C. (fost I.) A. G., fiul lui T. și M., născut în data de 06.11.1986, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova, având ca obiect constatarea incidenței, în ceea ce-i privește, a legii penale mai favorabile, în condițiile art. 6 din Codul penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Petentul-condamnal B. C. Ș., se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1294/1 1.11.2013 emis de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în baza sentinței penale nr. 772/06.11.2012 a Tribunalului București-Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 3462/08.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Petentul-condamnat Cătruna (fost I.) A. G., se află în executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1295/11.11.2013 emis de Tribunalul București-Secția a II-a Penală în baza sentinței penale nr. 772/06.11.2012 a Tribunalului București-Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 3462/08.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a observat că maximul special al pedepsei prevăzute de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea 187/2012, este în prezent de 12 ani închisoare, prin urmare, nici chiar dacă s-ar proceda la o reducere cu o treime a acestuia, în ipoteza în care s-ar aprecia că se impune să se țină cont de cauza de reducere a pedepsei prevăzută anterior de articolul 3201 C.p.p., reținută în beneficiul celor doi petenți, nu s-ar putea ajunge la stabilirea unei pedepse mai reduse decât pedeapsa ce le-a fost stabilită celor doi inculpați pentru această infracțiune, de 6 ani și 8 luni închisoare.
De asemenea, nici în cazul infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, pedepsită în prezent cu închisoarea de la 7 la 15 ani, pedeapsa maximă ce s-ar putea aplica, chiar dându-se efect cauzei de reducere a pedepsei reținute de asemenea în beneficiul celor doi petenți prin sentința de condamnare, nu ar fi inferioară pedepsei de 10 ani închisoare ce a fost stabilită în cazul acestora prin sentința de condamnare.
Pedepsele rezultante, egale, în cazul ambilor petenți cu pedeapsa cea mai grea stabilită pentru infracțiunile concurente pentru care au fost condamnați, nu sunt superioare pedepsei rezultante ce li s-ar putea aplica potrivit noilor dispoziții privitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, care prevăd aplicarea, la pedeapsa cea mai grea, a unui spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (art. 39 alin. 1 lit. b NCPP; în cazul de față, la pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, s-ar aplica în mod obligatoriu un spor de o treime din pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare).
În plus, nici pedepsele complementare aplicate, constând în interzicerea unor drepturi, nu depășesc durata de 5 ani, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei, pentru care s-ar putea dispune interzicerea unor drepturi cu titlu de pedeapsă complementară, potrivit legii noi.
Împotriva acestei sentințe au declarat contestații, condamnații C. A. G. și B. C. Ș. solicitând admiterea contestațiilor, apreciind că se impune reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate întrucât nu s-a ținut cont de incidența disp. art. 320 ind. 1 C.p.p.
Analizând contestațiile formulate prin prisma art. 23 din Legea nr. 255/2013 astfel cum a fost modificat acest articol prin OUG nr. 116/2013, precum și prin prisma art. 425 ind. 1 NCPP introdus prin OUG nr. 3/07.02.2014, Curtea reține următoarele:
Curtea constată că în cauză sunt incidente cele stabilite prin decizia nr._ din 14.04.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr._ /HP/P, prin care s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești Secția Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie prin încheierea din data de 7 februarie 2014, în dosarul nr._, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni și s-a stabilit că: „În aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.”
Această decizie este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.477 alin.3 din NCPP.
Așadar, în actualele condiții determinate de cele stabilite în mod obligatoriu prin decizia arătată, se constată că în speță în mod corect s-a apreciat că se impune respingerea contestației ca nefondată.
Totodată în cauză sunt aplicabile și cele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr._ /HP/P, în care a fost pronunțată decizia nr. 14/16.06.2014, prin care s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 al. 1 din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind. 1 al. 7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă, această ultimă decizie fiind incidentă în speță prin prisma aplicării disp. art. 320 ind. 1 VCPP.
Mai mult, așa cum a constatat și prima instanță, Curtea observă că maximul special al pedepsei prevăzute de art. 2 alin. 1) și 2) din Legea 143/2000, așa cum a fost aceasta modificată prin Legea 187/2012, este în prezent de 12 ani închisoare, iar pedeapsa ce le-a fost stabilită celor doi inculpați pentru această infracțiune, este de 6 ani și 8 luni închisoare.
De asemenea, în cazul infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, pedepsită în prezent cu închisoarea de la 7 la 15 ani, iar pedeapsa de 10 ani închisoare ce a fost stabilită în cazul contestatorilor pentru această infracțiune se încadrează în aceste limite, fiind legală prin prisma incidenței art. 6 NCP.
Așadar, criticile contestatorilor vizând necesitatea stabilirii acestui maxim prin raportare la disp. art. 320 ind. 1 VCPP, urmează a fi respinse ca nefondate, față de cele stabilite prin decizia nr.14/16.06.2014 a ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, amintită în cele de mai sus, obligatorie conform art. 477 al. 3 NCPP.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge ca nefondate contestațiile declarate de contestatorii condamnați C. A. G. și B. C. Ș., împotriva sentinței penale nr. 948/26.03.2014 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 și 4 N.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, respinge ca nefondate contestațiile declarate de contestatorii condamnați C. A. G. și B. C. Ș., împotriva sentinței penale nr. 948/26.03.2014 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 275 al. 2 și 4 N.C.P.P., obligă fiecare contestator la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.08.2014.
Președinte, Grefier,
C. E. R. I. C. M.
Red. CER
2 ex./29.08.2014
Dosar fond nr._ -Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – A. S.
| ← Trafic internaţional de droguri. Legea 143/2000 art. 3. Decizia... | Neexecutarea sancţiunilor penale. Art.288 NCP. Decizia nr.... → |
|---|
