Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 648/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-08-2014 în dosarul nr. 648/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.648/C
Ședința publică din data de 29.08.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. C. C.
GREFIER: V. E.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr. 369/02.04.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns pentru contestatorul condamnat G. V., apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. E. A. în substituirea av. T. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/22.08.2014, aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosar a cererii contestatorului-condamnat prin care solicită ca judecata să se facă în lipsa sa, conform art. 364 alin. 4 C.p.p., după care:
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, iar potrivit art.595 C.p.p. rap. la art.6 din C.p., reducerea pedepsei aplicate acestuia, prin sentința penală nr. 150/01.06.2004 pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 5697/03.11.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât pedeapsa aplicată contestatorului-condamnat pentru infracțiunea săvârșită nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 369 din data de 02.09.2014, Tribunalul G. – Secția Penală în baza art.23 din Legea 255/2013 rap la art.595 din Noul Cod penal, a admis în parte, contestația la executare formulată de condamnatul G. V., aflat în executarea pedepsei de 20 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din Cod penal aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 - art. 175 alin. 1 lit. i din Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, prin sentința penală nr.150 din 01.06.2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5697 din 03.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 6 alin. 6 din Noul Cod penal a redus de la 6 ani la 5 ani durata pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. de art.64 lit.a, și b din Codul penal din 1969 și urmând ca aceasta să fie executată în conținutul și limitele prevăzute de art.66 lit. a, b și d din Noul Cod penal.
A menținut MEPI nr.185/2004 din 17.11.2004 emis de Tribunalul Teleorman, cu excepția dispozițiilor referitoare la pedeapsa complementară.
În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.02.2014 sub nr._, petentul condamnat G. V. (fiul lui M. și G., născut la data de 13.04.1981, în mun. Roșiori de Vede), deținut în Penitenciarul G., aflat în executarea pedepsei de 20 ani închisoare și 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și lit. b din Cod penal aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 174 alin. 1 - art. 175 alin. 1 lit. i din Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, prin sentința penală nr.150 din 01.06.2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5697 din 03.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cererii, instanța a dispus atașarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.185 din 17.11.2004 și a sentinței penale nr.150 din 01.06.2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman însoțită de referatul Biroului Executări penale.
Analizând cauza, prin prisma actelor existente la dosar și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.150 din 01.06.2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5697 din 03.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în baza art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, a condamnat pe inculpatul G. V. la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen. din 1969, a revocat beneficiul liberării condiționate, pentru restul rămas neexecutat de 552 zile închisoare anterioară, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. din 1969 și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 2 aprilie 2004 la 1 iunie 2004.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, pus în aplicare prin Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.
Ca urmare a intrării în vigoare a acestor acte normative, a fost abrogată Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, republicată, cu modificările și completările ulterioare
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța a analizat mai întâi aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă.
Infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 175 din Codul penal din 1969 este reglementată de dispozițiile art. 189 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, de la 15 la 25 ani.
Într-adevăr, în art. 189 Cod penal nu se mai regăsește sintagma „în public”, așa încât prevederilor art. 175 lit. i din Codul penal din 1969 le corespunde dispozițiile art. 188 alin.1 din actualul Cod penal care sancționează uciderea unei persoane cu închisoare de la 10 la 20 de ani.
Față de cele reținute, instanța a constatat că pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului nu depășește maximul special prevăzut de art. 188 alin.1 din actualul Cod penal care este 20 ani închisoare.
Ca atare pedeapsa de 20 ani închisoarenu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a noului cod penal.
Potrivit art. 6 alin.6 din actualul Cod penal dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se vor executa în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Conform prevederilor art. 66 alin.1 Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării pe o perioadă de la unu la 5 ani a unuia ori a mai multor drepturi.
Instanța a constatat că pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b, din Codul penal din 1969 pe o perioadă de 6 ani depășește maximul legal prevăzut de art. 66 alin.1 Cod penal care este de 5 ani.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație condamnatul G. V. criticând-o sub aspectul respingerii cererii de aplicare a legii mai favorabile în sensul reducerii pedepsei de 20 ani închisoare, în executarea căreia se află.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale contestate prin prisma criticilor invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată nefondată contestația și o va respinge, în considerarea următoarelor argumente:
Constată că în cauză s-a făcut o corectă analiză a incidenței art. 6 Cod penal în raport cu pedeapsa principală și complementară stabilită contestatorului prin sentința penală nr. 150 din data de 01.06.2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 5697 din 08.11.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În mod legal și temeinic tribunalul a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 Cod penal numai cu privire la pedeapsa complementară întrucât pedeapsa principală de 20 de ani închisoare în executarea căreia se află contestatorul pentru săvârșirea infracțiunii de omor nu depășește maximul special prev. de art. 189 Cod penal (noua incriminare) respectiv 25 de ani închisoare, astfel că cererea sa de reducere a pedepsei principale în mod corect, a fost respinsă ca nefondată.
D. pentru care, Curtea în baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b). Cod procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr.369 din data de 2.04.2014, pronunțată de Tribunalul G..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga pe contestatorul condamnat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425/1 alin.7 pct.1 lit.b). Cod procedură penală respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul G. V. împotriva sentinței penale nr.369 din data de 2.04.2014, pronunțată de Tribunalul G..
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 august 2014.
PREȘEDINTE
C. C. C.
GREFIER
V. E.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. A. I. – Tribunalul G. – Secția Penală
| ← Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1250/2014. Curtea... → |
|---|
