Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 1212/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.212/A
Ședința publică din data de 13 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: V. B.
Judecător: D. P.
Grefier: I.-F. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelului formulat de apelantul-revizuient P. M. împotriva Sentinței penale nr.1.531/23.V.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-revizuient, prin apărător din oficiu B. M., în baza delegației nr._/15.X.2014, aflată la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelantul-revizuient a depus la dosar o cerere din data de 13.X.2014, prin care solicită ca judecarea apelului să aibă loc în absența sa.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-revizuient, prin apărătorul din oficiu, susține că hotărârea judecătorească de condamnare nu este temeinică, întrucât înregistrările din mediul ambiental și ale convorbirilor telefonice nu-l privesc, nu a existat un flagrant, astfel că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, cererea de revizuire este inadmisibilă, deoarece nu există nici un caz de revizuire, cu atât mai mult cu cât a mai fost soluționată, în mod definitiv, o cerere de revizuire similară, ceea ce înseamnă că există inclusiv autoritate de lucru judecat, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1.531/23.V.2014, din Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Sentinței penale nr.698/11.X.2011 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2011, formulată de revizuientul P. M., pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, instanța de fond a arătat că revizuientul a solicitat, de fapt, readministrarea probatoriului, care nu se găsește printre motivele de revizuire prevăzute de art.453, alin.1, Cod de procedură penală. A mai arătat că, prin Sentința penală nr.600/6.VIII.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2013, revizuientului i-a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a aceleiași sentințe penale.
În termen legal, revizuientul a declarat apel, pentru nelegalitate.
În motivarea orală a apelului, a arătat că hotărârea judecătorească de condamnare nu este temeinică, întrucât înregistrările din mediul ambiental și ale convorbirilor telefonice nu-l privesc și nu a existat un flagrant.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și sentința penală apelată, atât din punct de vedere al motivului de nelegalitate invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.417, alin.2 din noul Cod de procedură penală, Curtea apreciază că apelul nu este fondat.
Astfel, mai întâi, Curtea reține că, prin Sentința penală nr.600/6.VIII.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2013, rămasă definitivă, revizuientul a fost condamnat în aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii, iar, prin cererea sa de revizuire, și-a invocat nevinovăția. După cum bine a constatat instanța de fond lipsa vinovăției, prin invocarea aceluiași material probator de la judecata pe fond și în căile ordinare de atac, nu face parte dintre motivele de revizuire prevăzute de art.453, alin.1 din Codul de procedură penală. Ca atare, nefiind indicate cazul de revizuire și mijloacele de probă în dovedirea acestuia, nu este îndeplinită cerința esențială prevăzută de art.459, alin.1, litera b, Cod procedură penală, raportat la art.456, alin.2, Cod de procedură penală, pentru ca cererea de revizuiră să poată fi admisă în principiu.
Totodată, constată că este îndeplinită cerința prevăzută de art.459, alin.3, litera d din Codul de procedură penală, conform căreia este inadmisibilă o nouă cerere de revizuire prin care se prezintă aceleași fapte și mijloace de probă expuse într-o cerere de revizuire anterioară, judecată în mod definitiv. Ori, prin Sentința penală nr.600/F/6.VIII.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2013, definitivă prin Decizia penală nr.243/A/20.IX.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2013 (2912/2013), revizuientului i-a fost respinsă, tot ca inadmisibilă, o cerere de revizuire similară, prin care a invocat strict aceleași împrejurări.
În consecință, Curtea, în temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient P. M. împotriva Sentinței penale nr.1.531/23.V.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, va obliga pe apelantul-revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII;
DECIDE:
În temeiul art.421, punctul 1, litera b, Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient P. M. împotriva Sentinței penale nr.1.531/23.V.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.275, alin.2, Cod de procedură penală, obligă pe apelantul-revizuient la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.X.2014.
Președinte, Judecător,
V. B. D. P.
Grefier,
I.-F. S.
Red. și dact.: jud. D.P.
Trib. București – Secția I-a penală: M. S..
2 ex.
| ← Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 1205/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
