Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 461/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 461/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 461
Ședința publică de la 7 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de asigurătorul ..A. împotriva sentinței penale nr.53 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în dosarul nr._/30/2013.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru 27 martie 2014, iar apoi a amânat pronunțarea pentru 3 aprilie 2014 și pentru azi, 7 aprilie 2014 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin sentința penală nr 53 din data de 28.01.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București a dispus:
În baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C.p.p. a condamnat pe inculpatul T. M. B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 85 alin. 1 C.p. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 397/R/03.05.2012 a Curții de Apel Pitești.
În baza art. 85 alin. 1 C.p., art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Horezu, urmând ca, în final, inculpatul T. M. B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C.pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 81 C.pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 85 alin. 3 C.pen.
În temeiul art. 359 C.proc.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., art. 50 și art. 55 din Legea 136/1995, a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă B. R. și a obligat pe asigurătorul ., în limita plafonului legal, la plata sumei_ lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 15.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale.
În temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., art. 50 și art. 55 din Legea 136/1995, a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență „Sf. P.” și a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei totale de 5130,84 lei și a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza 193 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul T. M. B. la plata către partea civilă B. R. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, achitat cu chitanța nr. 105/01.09.2011 emisă de SCA „F., S. și asociații”.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul emis la data de 12.09.2013 în dosarul 659/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2, București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 13.09.2013, sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T. M. B., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 Cp.
În actul de sesizare a instanței, în esență, s-a reținut următoarea situație de fapt:
In data de 21.04.2011, în jurul orelor 18.30, în timp ce conducea auto VW Golf cu nr._ pe ., inculpatul a cauzat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a numitului B. R. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile de îngrijiri medicale .
Situația de fapt prezentată mai sus a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă constând în declarații învinuit T. M. B. (fil. 37, 41, 42, 44, 46-47); declarații parte vătămată B. R. (fil. 50, 54, 57); declarații martor D. A. Ș. (fil. 58, 59); proces-verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fil. 5); proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente (fil. 6-14); raport de expertiză tehnică judiciară (fil. 28-33); rezultat testare etilotest cu aparat marca Dragger (fil. 36); cerere de analiză și buletin de examinare clinică (fil. 38-39); buletin de analiză toxicologică – alcoolemie (fil. 40); raport de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei (fil. 38-39); raport de expertiză medico-legală (fil. 52); decont cheltuieli servicii medicale (fil. 61-68).
În ședința publică din 12.11.2013, înainte de debutul cercetării judecătorești, inculpatul a formulat cerere de aplicare în cauză a prev. art. 3201 C.p.p., precizând că înțelege să recunoască comiterea faptelor, astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, să își însușească în întregime materialul probator administrat în cauză, respectiv că nu dorește administrarea de noi probe în cauză în afara celor administrate anterior.
Instanța a constatat incidente prev. art. 3201 C.p.p., a încuviințat cererea formulată de către inculpat, personal, după care potrivit prev. art. 3201 alin. 3 C.p.p. a procedat la ascultarea acestuia, declarațiile sale prin care a recunoscut deplin fapta fiind consemnate și atașate la dosar.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați martorii R. S. și B. I. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.
Pentru dovedirea prejudiciului suferit partea vătămată a depus la dosar, înscrisuri medicale, chitanțe, facturi de plată a unor servicii medicale, prescripții medicale etc.
În circumstanțiere, inculpatul a depus la dosar caracterizări, fișe de evaluare.
În vederea lămuririi antecedentelor penale ale inculpatului și verificării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina acestuia, ca urmare a dispoziției instanței, la dosar a fost atașată fișa sa de cazier judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că situația de fapt descrisă în actul de sesizare este corect reținută și pe deplin dovedită.
Astfel, în data de 21.04.2011, în jurul orei 1830, inculpatul T. M. B. conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, pe ., dinspre com. Voluntari către . cu viteza de cca. 35 – 45 km/h, pe banda a II-a a sensului de mers. În fața sa, pe aceeași bandă, se deplasa și autoturismul marca Renault cu nr._, condus de către martorul D. A. Ș. care, când a ajuns în apropierea intersecției cu . semnalizat schimbarea direcției de deplasare spre stânga, intenționând să vireze pe . a redus viteza de deplasare a autoturismului, după care a oprit, întrucât a observat că pe sensul opus de mers era angajat în traversare, pe trecerea de pietoni, un trecător ce se deplasa de la stânga la dreapta prin raportare la direcția de deplasare a autovehiculului.
În momentul în care martorul D. A. Ș. a semnalizat schimbarea direcției de deplasare și a oprit autoturismul, inculpatul T. M. B. a schimbat banda, pătrunzând pe banda I a aceluiași sens de circulație, cu intenția de a depăși, prin partea dreaptă, autovehiculul condus de martor.
În momentul când a depășit autovehiculul condus de martor, care între timp fusese oprit înainte de marcajul pietonal, inculpatul T. M. B. a accidentat pe trecerea de pietoni, marcată corespunzător, pe partea vătămată B. R. care se angajase în traversarea regulamentară a carosabilul, de la stânga la dreapta față de direcția de mers a autoturismului inculpatului. În urma impactului partea vătămată a fost proiectată pe parbrizul autoturismului condus de inculpat, după care a ricoșat pe carosabil, iar inculpatul a oprit mașina pe care o conducea.
În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni traumatice, respectiv fractură supracondiliană femur stâng, contuzie toracică stângă, contuzie coloană cervicală, excoriații coapsă și gambă stângă, care au necesitat pentru vindecare un nr. 75-80 de zile de îngrijiri medicale.
Pentru a retine acesta situație de fapt instanța a avut în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale pe care inculpatul și le-a însușit, astfel cum au fost menționate anterior, cât și declarațiile date de către inculpat pe parcursul cercetării judecătorești prin care a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută prin rechizitoriu.
Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, întocmit de lucrătorii de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră – Serviciul 4, au fost sesizați cu privire la faptul că pe . a avut loc un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane. Deplasându-se la locul faptei, organele de poliție au constatat că, în jurul orei 1830 , inculpatul T. M. B. conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe ., dinspre .. C., iar după ce a trecut de intersecția cu . surprins și accidentat o persoană de sex bărbătesc care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, de la stânga la dreapta prin raportare la direcția de deplasare a autovehiculului.
S-a mai constatat de către lucrătorii de poliție că accidental rutier s-a produs pe drum drept, marcat, carosabil uscat, pe timp de seară, cer senin, în urma acestuia rezultând vătămarea corporală a unei persoane de sex bărbătesc.
Partea vătămată B. R. a formulat plângere penală reclamând faptul că, în data de în data de 21.04.2011, în jurul orei 1830, s-a angajat în traversarea ., către . pietonal, iar când a ajuns la jumătatea arterei pe care o traversa a observant, dinspre . a doua de mers, un taxi care a redus viteza, moment în care și-a continuat traversarea. A mai arătat că, în momentul în care a ajuns pe banda întâi, a fost lovită din partea dreaptă de o mașină, iar în urma impactului a fost proiectat pe carosabil, în afara marcajului pietonal.
Fiind audiată pe parcursul urmăririi penale partea vătămată a reiterat susținerile din plângerea penală.
Susținerile părții vătămate cu privire la existența accidentării sale au fost confirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A_, întocmit de experții INML, potrivit căruia partea vătămată a suferit în urma accidentului leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu și de corp/plan dur, în condițiile unui accident rutier, în calitate de pieton. Leziunile datau din data de 21.04.2011 și au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului și a împrejurărilor în care a avut loc, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, întocmită de experții tehnici E. I. și A. M., potrivit căruia impactul dintre autoturism și victimă s-a produs pe . de pietoni situate după . distanță transversal de cca 2,8 m față de nivelul bordurii trotuarului din dreapta sensului de deplasare către . de pericol a fost create de conducătorul auto, inculpatul T. M. B., ca urmare a faptului că nu a acordat prioritate de trecere victimei aflată în traversare regulamentară pe marcajul pietonal.
S-a mai concluzionat prin raportul de expertiză că accidental rutier a fost cauzat de către inculpat ca urmare a nerespectării prev. art. 135 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. De asemenea, s-a apreciat că accidentul putea fi evitat numai de conducătorul auto, dacă ar fi circulat cu atenție sporită la trafic, marcaje și indicatoare și reducea viteza autoturismului până la oprire pentru a permite trecerea victimei ce era angajată în traversarea regulamentară a străzii.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă a menționat că a concurat la producerea accidentului și faptul că partea vătămată traversa în fugă trecerea de pietoni, că trecerea pentru pietoni nu era presemnalizată și nici semnalizată corespunzător, iar marcajul pietonal era șters într-o proporție mare, ceea ce îl făcea greu de observat.
Potrivit art. 69 C.p.p. declarațiile inculpatului pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, însă, în raport de materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că susținerile inculpatului nu sunt adevărate, din procesul verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză tehnică auto resultând contrariul, respectiv că accidentul rutier s-a produs pe drum drept, marcat, carosabil uscat, pe timp de seară, cer senin, deci în condiții optime de deplasare a autoturismelor.
Fiind audiat de către instanță pe parcursul judecării cauzei, inculpatul a recunoscut comiterea faptei în modalitatea reținută de către instanță, ultimele sale declarații coroborându-se deplin cu toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, conf. art. 69 C.p.p.
În drept, fapta reținută în sarcina inculpatului T. M. B. constând în aceea că, în data de 21.04.2011, în jurul orei 18.30, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu nr._, pe ., a cauzat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate B. R. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de75-80 zile de îngrijiri medicale, întrunește, atât subiectiv, cât și obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 C.pen.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 C.p. constă din săvârșirea, din culpă, a unei acțiuni sau inacțiuni prin care s-a pricinuit unei persoane o vătămare a integrității corporale, pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijiri medicale mai mari de 60 de zile (ipoteză întrunită în cauză).
Obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale privind integritatea fizică a unei persoane împotriva unor acțiuni săvărșite din neatenție sau neglijență, iar obiectul material este reprezentat de corpul acesteia.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material este reprezentat de o acțiune sau inacțiune prin care se cauzează vătămări asupra corpului unei persoane. Urmarea imediată constă din producerea unei leziuni traumatice ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale ce depășesc 60 de zile, iar legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată trebuie stabilită.
Latura subiectivă se caracterizează prin forma de vinovăție a culpei, simplă sau cu previziune.
La art. 184 alin. 4 C.p. este prevăzută o variantă agravată a acestei infractiuni constând în vătămarea corporală ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unor profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anumite activități. Pentru a fi în prezența acesteia, este necesar a fi îndeplinite cumulative următoarele condiții: prin acte normative să fie stabilite reguli pentru exercitarea respective activități, iar fapta să fie săvârșită în exercitarea meseriei sau activității.
Instanța a constatat că, raportat la datele concrete și împrejurările în care a fost săvârșită fapta din prezenta cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material este reprezentat de acțiunea inculpatului de a o accidenta pe partea vătămată, prin care i-au fost provocate acesteia suferințe fizice. Urmarea imediată constă din producerea unor leziuni traumatice părții vătămate ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 75-80 de zile de îngrijiri medicale. De asemenea, și legătura de cauzalitate a fost stabilită, retinându-se din concluziile raportului de expertiză că leziunile suferite de părții vătămate ar fi putut fi produse în condițiile unui accident rutier, coroborându-se totodată și cu declarațiile părților vătămate, care au arătat că urmare a accidentului, au avut nevoie de îngrijiri medicale.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut incidența culpei cu prevedere, conform art. 19 pct. 2 lit. C.p. întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că el nu se va produce.
De asemenea, instanța a reținut că fapta reprezintă varianta agravată prev. de art. 184 alin. 4 C.p. și anume vătămarea corporală din culpă ca urmare nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., scopurile pedepsei prevăzute de art. 5 2 C.p., prev. art. 320 1 reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, rezultatul acesteia - vătămarea gravă a unei persoane, faptul că inculpatul este o persoană matură, aptă a înțelege gradul de pericol social al faptelor sale, iar pe viitor capabilă de a-și revizui atitudinea față de normele legale, cât și împrejurarea că a manifestat pe parcursul judecării cauzei o atitudine sinceră de recunoaștere a comiterii faptelor și de regret.
Având în vedere că fapta inculpatului a fost cauzată de încălcarea cu bună știință a normelor legale ce reglementează circulația rutieră, cât și faptul că, urmare a accidentului cauzat au fost provocate părții vătămate leziuni traumatice deosebit de grave, instanța a apreciat ca nefiind oportună reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia.
În raport de toate considerentele arătate anterior, în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p. a condamnat pe inculpatul T. M. B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
Fiind în prezența concursului de infracțiuni, în baza art. 85 alin. 1 C.p. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 8/18.01.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr. 397/R/03.05.2012 a Curții de Apel Pitești.
În consecință, în baza art. 85 alin. 1 C.p., art. 33 lit. a C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată în prezenta cauză pentru infracțiunea dedusă judecății cu pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Horezu, urmând ca, în final, inculpatul T. M. B. să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, instanța apreciind acest cuantum ca fiind adecvat unei bune împliniri a scopurilor pedepsei, respectiv de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
Pe durata prevăzută de art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b C.pen. Potrivit Deciziei nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza I – lit. c C.pen. nu se va face în mod automat, în stabilirea acestor pedepse accesorii instanța luând în considerare criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C.pen.
Astfel, instanța a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și împrejurările cauzei și persoana inculpatului, aspecte deja analizate, conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de a fi ales în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea acestor drepturi fiind proporțională cu gravitatea și urmările produse de fapta săvârșită de către inculpat.
Având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, anume cuantumul pedepsei aplicate, ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în temeiul art. 81 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, interval în care inculpatul să demonstreze că s-a atins scopul pedepsei și al reeducării acestuia și fără executarea în regim de detenție.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 C.p.p., instanța a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin.1 rap. la art.64 lit. a,teza a II-a și lit. b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei instanța a reținut că partea vătămată B. R. s-a constituit parte civilă, cererea de la fila 33 dosar instantă, cu suma de_ lei, cu tilu de despăgubiri materiale, respective 100.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, iar S. C. de Urgență “Sf. P.” s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5130,84 lei, și a dobânzii legale calculate până la data plății debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.
Potrivit disp. art.14 alin. 3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu dispozițiile art.1169 C.civ., care prevăd că acela care formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condițiile prevăzute de disp. art. 998-999 C.civ., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului cu capacitate civilă delictuală.
De asemenea, potrivit art. 55 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.
Analizând ansamblul materialului probator, instanța a apreciat ca fiind pe deplin dovedite în cauza de față fapta ilicită a inculpatului de a o accidenta și vătăma fizic pe partea vătămată, precum și vinovăția acestuia, instanța reținând anterior culpa sa exclusivă în producerea accidentului.
Daune materiale reprezentând cheltuielile persoanei vătămate cu spitalizarea și recuperarea sa medicală au fost dovedite cu actele medicale depuse la dosar și declarațiile martorilor B. I. și R. S., până la concurența sumei de 1000 lei.
Având în vedere că fapta săvârșită de către inculpat i-a produs părții vătămate un cert prejudiciu moral ce constă în suferințele atât fizice, decurgând din durerile provocate ca urmare a leziunilor suferite și procedurile medicale recuperatorii urmate, cât și de natură psihică inerente lezării sănătății și integrității corporale, mai ales în condițiile în care aceste suferințe și vătămări vor subzista și ulterior, instanța a apreciat că partea vătămată este îndreptățită și la obținerea de despăgubiri morale compensatorii, însă într-un cuantum mai redus decât cel solicitat.
Prin urmare, fiind întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., art. 50 și art. 55 din Legea 136/1995, a admis, în parte, acțiunea civilă promovată de partea civilă B. R. și a obligat pe asigurătorul ., în limita plafonului legal, la plata sumei_ lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 15.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri morale.
De asemenea, pentru aceleași considerente, în temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., art. 50 și art. 55 din Legea 136/1995, a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență „Sf. P.” și a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei totale de 5130,84 lei și a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.
Reținând culpa procesuală a inculpatului, în baza 193 alin. 1 C.proc.pen., a obligat pe inculpatul T. M. B. la plata către partea civilă B. R. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat, achitat cu chitanța nr. 105/01.09.2011 emisă de SCA „F., S. și asociații”.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel asigurătorul, solicitând diminuarea cuantumului daunelor materiale și acordarea acestora numai în măsura în care au fost dovedite cu documente fiscale și în care au legătură cu directă cu vătămarea suferită, precum și diminuarea cuantumului daunelor morale și acordarea acestora într-un cuantum rezonabil, raportat la suferința efectivă suferită de partea vătămată.
Reținând că apelul a fost declarat în favoarea inculpatului, Curtea a apreciat că poate dispune extinderea efectelor și în ceea ce privește pe inculpat confornm art. 419 C.p.p., hotîrând și în privința acestuia fără a-i crea o situație juridică mai grea.
Analizând actele dosarului și hotărârile atacate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 lșin 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptelor. Astfel, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, concluziile rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate, concluziile rapoartelor de expertiză tehnică efectuate, buletinul de analiză toxicologică emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice, procesul-verbal de prelevare a probelor biologice și bon testare etilotest, declarațiile părților, declarațiile martorilor, rezultă că la data de 21.04.2011, în jurul orei 18.30, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf, cu nr._, pe ., inculpatul a cauzat un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate B. R. care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de75-80 zile de îngrijiri medicale, instanța reținând că această faptă întrunește, atât sub aspectul laturii subiective, cât și sub aspectul laturii obiective elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2, 4 C.pen., potrivit codului penal anterior.
În ceea ce privește motivele de apel invocate de asigurător referitoare la cuantumul sumei acordate părții civile, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate, însă ceea ce va determina soluția de admitere a apelului acesteia este raportarea la soluția ce se va dispune sub aspectul laturii penale față de inculpat cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă față de efectele extensive ale apelului cu privire la inculpat.
Curtea reamintește că prin . codului penal la data de 1.02.2014 infracțiunea de vătămare corporală din culpă a suferit modificări în ceea ce privește condițiile de incriminare, art. 196 alin. 1 din noul cod penal prevăzând că fapta săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive, prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, astfel încât constată că devin incidente în cauză disp. art. din L.P.A.C.P., care prevăd că legea penală nu se mai aplică faptelor săvârșite sub imperiul legii anterioare, dacă acestea nu mai sunt prevăzute ca infracțiuni în noua lege, fapta fiind dezincriminată.
În consecință, reținând că fapta inculpatului a determinat până în 90 de zile de îngrijiri medicale părții vătămate, Curtea va dispune în temeiul art.396 alin.5 CPP rap. la art.16 alin.1 lit. b CPP achitarea inculpatului T. M. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 VCP, după ce va repune pedepsele în individualitatea lor și ca o consecință, reținând că ceea ce a determinat anularea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 8/18.01.2012 a Judecătoriei Horezu a fost prezenta condamnare pentru fapta pentru care Curtea va dispune achitarea, va înlătura și dispozițiile referitoare la anularea suspendării și implicit și pe cele referitoare la contopirea pedepselor și aplicarea pedepsei rezultante.
Referitor la motivele concrete invocate de asigurător, Curtea apreciază că sumele acordate părții civile acoperă prejudiciile materiale și morale cauzate acesteia, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare reparării leziunilor provocate, intensitatea durerilor resimțite, complicațiile survenite, internările, intervențiile chirurgicale și efortul depus pentru ca aceasta să își poată exercita în mod normal activitatea la fel ca și înainte de producerea accidentului.
Curtea arată că despăgubirile morale acordate sunt în măsură să acopere prejudiciile morale suferite, prejudiciul moral reprezentând o compensare justă acordată față de traumele fizice și psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială, profesională și de familie, comparativ cu situația anterioară vătămării, apreciind că acestea nu sunt într-un cuantum care să transforme echivalentul suferințelor într-o îmbogățire fără justă cauză pentru partea vătămată, astfel încât Curtea apreciază că sumele acordate sunt suficiente, instanța de fond făcând o apreciere corectă și stabilind despăgubiri materiale justificate de probele administrate și despăgubiri morale raportate la situația particulară a părții civile, analizând criteriile care au determinat acordarea acestor sume.
Curtea apreciază că sentința penală este legală atât sub aspectul obligării la plata acestor daune a asigurătorului cât și a obligării inculpatului la plata despăgubirilor, obligația inculpatului fiind determinată de vinovăția reținută în raport de faptul generator de prejudicii, astfel încât obligația directă și a asigurătorului, care derivă din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă încheiat pentru autoturismul pe care îl conducea inculpatul la momentul producerii accidentului, nu exclude obligația și a inculpatului la plata acestor despăgubiri, inculpatul fiind de altfel cel care a cauzat faptul ilicit, iar răspunderea sa este una întemeiată pe fapta ilicită, delictuală, în vreme ce obligația asigurătorului este una contractuală.
Curtea arată că rațiunea pentru care legiuitorul a stabilit ca și obligația asigurătorului să fie una directă, derivată din contract este una de favoare pentru părțile vătămate, pentru a le asigura pe acestea de eventuala insolvabilitate a inculpatului, persoană fizică, și acordarea posibilității reale efective și concrete a acestor părți vătămate de a-și acoperi cel puțin parțial prejudiciile suferite, de la asigurător. Aceasta nu înseamnă însă că inculpatul este absolvit de propria sa culpă civilă, cel răspunzător de fapta ilicită fiind inculpatul însuși, astfel încât, în lipsa unei norme explicite care să îl excludă de la plata despăgubirilor, acesta nu poate fi absolvit doar prin obligarea și a asigurătorului la despăgubiri, Curtea reamintind că asigurătorul poate fi obligat la despăgubiri doar până la limita stabilită prin Normele care stabilesc valoarea pentru accidentele petrecute în fiecare an, iar uneori această limită poate fi mai mică decât sumele cu care instanțele de judecată obligă la despăgubirea părților vătămate, ceea ce nu este cazul în speță.
Curtea apreciază că în pofida soluției dispuse pe latură penală, urmare a dezincriminării faptei, poate menține soluția dispusă corect pe latură civilă față de probele administrate sub aceste aspecte de instanța de fond, probele rămânând câștigate cauzei iar intervenția legiuitorului sub aspectul laturii penale nu poate avea consecințe mai grave pentru alte părți din procesul penal decât acelea pe care legiuitorul însuți le-a avut la momentul legiferării, intenția acestuia fiind una care ține de politica penală a unui stat astfel încât Curtea apreciază că prin aceasta partea civilă nu poate fi obligată la reluarea unui proces anevoios, pentru soluționarea distinctă a laturii civile, doar pentru că legea prevede în prezent o altă soluție, de lăsare nesoluționată a laturii civile în cazul pronunțării unei soluții de achitare pe latura penală pentru că fapta, anterior penală, nu mai este în prezent una prevăzută de legea penală.
Așa cum instanța penală a administrat probe în susținerea laturii civile, suficiente încât să poată pronunța o soluție, în cadrul judecății în fond a cauzei, într-un moment în care putea efectua și chiar a administrat astfel de probe, nu s-ar înțelege care ar fi considerentele pentru care aceste probe să nu rămână câștigate cauzei, Curtea apreciind că o lege trebuie interpretată nu doar în litera sa, dar și în spiritul său iar rațiunea pentru care legiuitorul a dispus dezincriminarea faptei prezente nu a avut la bază nici un considerent de natură a afecta în vreun fel latura civilă, motiv pentru care Curtea va menține soluția dispusă sub aspectul laturii civile, sentința fiind legală sub aceste aspecte și reținând că apelul asigurătorului este fondat în limitele arătate, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de asigurătorul . împotriva Sentinței penale nr.53/F din data de 28 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria sector 2 București – Secția Penală, în Dosarul nr._, iar în temeiul art.419 NCPP va extinde efectele acestui apel și în privința inculpatului T. M. B..
Va desființa, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.396 alin.5 NCPP rap. la art.16 alin.1 lit.b NCPP va achita pe inculpatul T. M. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 VCP.
Va dispune înlăturarea dispoziției din sentința apelată privitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.8/18.01.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr.397/R/03.05.2012 a Curții de Apel Pitești, precum și a dispoziției privind obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRUACESTEMOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelul declarat de asigurătorul . împotriva Sentinței penale nr.53/F din data de 28 ianuarie 2014, pronunțată de Judecătoria sector 2 București – Secția Penală, în Dosarul nr._, iar în temeiul art.419 NCPP extinde efectele acestui apel și în privința inculpatului T. M. B..
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.396 alin.5 NCPP rap. la art.16 alin.1 lit.b NCPP achită pe inculpatul T. M. B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 VCP.
Dispune înlăturarea dispoziției din sentința apelată privitoare la anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.8/18.01.2012, pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Horezu, definitivă prin decizia penală nr.397/R/03.05.2012 a Curții de Apel Pitești, precum și a dispoziției privind obligarea inculpatului la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red.T.F. C. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția penală
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 462/2014.... | Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 409/2014.... → |
|---|
