Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 462/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 462/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 462/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 462
Ședința publică de la 07 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D. – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra apelului declarat de inculpatul A. A. M. împotriva sentinței penale nr.14 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 martie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru 03 aprilie 2014, apoi a amânat pronunțarea pentru azi, 07 aprilie 2014 când, in aceiași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.14 din 31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul A. A. M..
În baza art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.74 – 76 din vechiul Cod penal, a fost condamnat inculpatul A. A. M. [fiul lui G. și M., născut la 07 septembrie 1988 în municipiul A., județul Teleorman, cu același domiciliu, ., nr.73, ., . închisorii de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
În baza art.2 alin. 1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin. 2 din vechiul Cod penal și art.74 – 76 din vechiul Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni.
În baza art.33 – 34 din vechiul Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal în condițiile art.71 din vechiul Cod penal și aceleași drepturi în condițiile art.65 din vechiul Cod penal pentru 2 ani.
În baza art.861 din vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere aplicată inculpatului și s-a fixat termen de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni stabilit în condițiile art.861 alin.2 din vechiul Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art.864 din vechiul Cod penal.
Pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman;
- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, locuinței sau reședinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În baza art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.88 din vechiul Cod penal, s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la 14 martie 2013 până la 19 martie 2013.
În baza art.17 din Legea nr.143/2000 și art.118 din vechiul Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei, reprezentând contravaloarea unui gram de marijuana și suma de 12.000 lei reprezentând valoarea drogurilor vândute coinculpaților V. C. A., Ș. M. A. și altor persoane și a telefonului mobil marca Nokia E 72, cu ._ ce conține cartela S. Cosmote seria_4779592 și un telefon mobil marca Nokia 100, cu ._/05/_, ce conține cartela S. Vodafone, cu seria_.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul fondului a reținut că inculpatul din speță a fost trimis în judecată alături de alți 4 coinculpați, prin Rechizitoriul nr.20/D/P/2012 din data de 20 martie 2013, pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri, în condițiile constituirii unui grup infracțional organizat.
Prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2013, instanța de fond a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul A. A. M. și a procedat la încuviințarea și administrarea probatoriilor.
Analizând întregul material probator de la dosarul cauzei și anume: procesele verbale de înregistrare și localizare a convorbirilor telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, actele de autorizare a investigatorului și colaboratorului sub acoperire, actele de autorizare a înregistrărilor în mediul ambiental, suportul optic cu înregistrarea audio-video în mediul ambiental, procesele verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, procesele verbale a discuțiilor înregistrare audio-video în mediul ambiental, procesul verbal de organizare a flagrantului, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarația inculpatului, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada 2012 - martie 2013, în calitate de coordonator al grupării, inculpatul A. A. M. a desfășurat activități ilegale privind traficul de droguri de risc, respectiv:
- În perioada noiembrie 2012 - martie 2013, a livrat coinculpatului V. C. A., în vederea comercializării către alte persoane, câte trei grame cannabis, de două ori pe săptămână, cu prețul de 60 lei/gram, obținând astfel suma de 12.000 lei (3 grame x 2 ori /săptămână x 4 săptămâni x 5 luni).
- În cursul anului 2012 și în iarna acestui an, a vândut de 12 ori, câte un gram de cannabis, cu prețul de 60 lei/gram, martorului F. D. M., prin intermediul inculpatului V. C. A., fiind prezent la unele dintre tranzacții și obținând din vânzări, suma totală de 720 lei.
- La data de 12 februarie 2013, a vândut cantitatea de 1 gram cannabis, cu prețul de 60 lei/gram, colaboratorului investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „G. V.”.
În urma activităților descrise mai sus, inculpatul a deținut, în vederea comercializării, cantitatea de 133 grame cannabis, obținând suma totală de bani de 12.720 lei.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: inițiere, constituire, aderare, sprijinire sub orice formă a unui grup infracțional în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.8 din Legea nr.39/2003, rap. la art.323 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal și trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin. 2 din vechiul cod penal, (53 fapte), totul cu aplic. art.33 lit.a din vechiul Cod penal.
Pentru argumentele expuse anterior, constatându-se de către instanță că situația de fapt din rechizitoriu a fost corect reținută și încadrarea juridică a faptelor s-a realizat în conformitate cu textele de lege invocate în cauză, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de către inculpat a fost respinsă, ca nefondată.
La individualizarea pedepselor, instanța de fond, având în vedere dispozițiile art.52 și 72 din vechiul Cod penal și ținând cont atât de împrejurările în care au fost comise faptele – mai multe persoane împreună, prin constituirea unui grup infracțional organizat, de consecințele faptelor săvârșite de către inculpat, prin atragerea mai multor tineri în activitatea de consum a drogurilor, care pot avea efecte și pe viitor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este tânăr și nu are antecedente penale, a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea orientată sub minimul prevăzute de lege, ca urmare a efectelor prevăzute de art.74 – 76 din vechiul Cod penal.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului, constatând că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.861 din vechiul Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a fixat termen de încercare de 4 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art.861 alin.2 din vechiul Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite și dispozițiile art.17 din Legea nr.143/2000 și art.118 din vechiul Cod penal, instanța a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 60 lei, reprezentând contravaloarea unui gram de marijuana și a sumei de 12.000 lei, reprezentând valoarea drogurilor vândute coinculpaților V. C. A., Ș. M. A. și altor persoane și a telefonului mobil marca Nokia E 72, cu ._ ce conține cartela S. Cosmote . și a unui telefon mobil marca Nokia 100, cu ._/05/_, ce conține cartela S. Vodafone, cu seria_.
Împotriva sentinței penale menționate anterior, în termenul legal (la data de 03 februarie 2014), a declarat apel inculpatul A. A. M..
Apelul declarat de inculpat a fost înaintat de instanța de fond și înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală la data de 20 februarie 2014, stabilindu-se termen de judecată la data de 20 martie 2014.
Cu prilejul judecării apelului, inculpatul apelant A. A. M. nu a dorit să dea o nouă declarație în fața instanței de control judiciar, precizând în mod expres că ăși menține declarațiile pe care le-a dat până în acest stadiu procesual și nu au fost administrate alte probe noi.
Potrivit motivelor scrise de apel (filele 6-7, d.a.) și susținerilor din dezbateri, inculpatul A. A. M., care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, în lipsa angajării de către acesta a unui avocat ales, în principal, a solicitat ca în rejudecarea cauzei pe fond, în ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din vechiul Cod penal (a cărei încriminare după . noului Cod penal este preluată în textul art.367 din acest act normativ) să se dispună achitarea sa, în temeiul art.396 alin.3 Cod de procedură penală rap. la art.16 lit.a sau c din Codul de procedură penală, pe motiv că în cauză nu există probe temeinice din care să rezulte că s-ar face vinovat de comiterea acestei infracțiuni, iar cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 din vechiul Cod penal, să se dispună schimbarea încadrării juridice a acestei fapte în infracțiunea de consum de droguri de risc, fără drept, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, în condițiile în care întregul probatoriu strâns în cauză evidențiază că activitatea sa concretă în sfera acestui ilicit penal s-a rezumat exclusiv la consum de cannabis împreună cu inculpații V. C. A., T. A. G. și Ș. A. M., ÎN SCOP AMBIENTAL.
În subsidiar, solicitările din apel ale inculpatului au vizat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată în infracțiunile prevăzute de legea penală nouă, ale cărei reglementări sunt considerate a fi mai favorabile situației sale și redozarea pedepselor ce i-au fost aplicate prin sentința apelată, iar apoi contopirea acestora prin aplicarea prevederilor legale din vechiul Cod penal privitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni care constituie legea penală mai favorabilă.
Un alt motiv de apel invocat de inculpat cu privire la soluția pronunțată de instanța fondului se referă la modalitatea de calcul eronată avută în vedere atât de procuror, cu prilejul întocmirii rechizitoriului, cât și de prima instanță, pentru determinarea cuantumului sumei de bani supusă confiscării speciale cu titlu de folos material obținut din săvârșirea infracțiunii, considerând că, chiar în situația în care ar fi aplicat algoritmul agreat de organul de urmărire penală, respectiv de judecătorul fondului, de vreme ce din probatoriul administrat rezultă că l-a cunoscut pe numitul V. C. A. doar în data de 25 februarie 2013, suma eventual obținută după această dată și până în data de 14 martie 2013, când a avut loc reținerea sa, nu poate fi decât de 2.520 lei și nicidecum de 12.720 lei, cum în mod greșit s-a stabilit prin rechizitoriu și apoi prin sentința apelată,
Verificând sentința penală atacată, conform art.420 alin.8 Cod de procedură penală, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 Cod de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
A. Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului cauzei, a cărui examinare nemijlocită de către Curte nu conduce la o altă apreciere decât cea a instanței respective, iar, pe baza acelei situații de fapt, a reținut, în mod just, vinovăția inculpatului A. A. M., astfel că, întrucât se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele deduse judecății există, fiind dovedite cu certitudine, au fost săvârșite de inculpatul acuzat și constituie infracțiuni, soluția de condamnare pronunțată prin sentința penală apelată este legală și temeinică, potrivit art.396 alin.2 Cod de procedură penală.
Astfel, în pofida susținerilor apelantului inculpat A. A. M. care, prin motivele de apel prezentate, a negat faptul că ar fi făcut parte dintr-o grupare infracțională specializată în comercializarea de droguri de risc, pretinzând că de fapt nu a făcut altceva decât să consume astfel de droguri împreună cu amicii săi V. C. A., T. A. G. și Ș. A. M., în scop ambiental, Curtea constată că faptele reținute în sarcina acestuia, în considerentele sentinței penale atacate (constând în aceea că, în perioada 2012 - martie 2013, în calitate de coordonator al unei grupări infracționale, a desfășurat activități ilegale privind traficul de droguri de risc, în sensul că în perioada noiembrie 2012 – martie 2013, a livrat coinculpatului V. C. A., în vederea comercializării către alte persoane, câte trei grame cannabis, de două ori pe săptămână, cu prețul de 60 lei/gram, obținând astfel suma de 12.000 lei, în cursul anului 2012 și în iarna acestui an, a vândut de 12 ori, câte un gram de cannabis, cu prețul de 60 lei/gram, martorului F. D. M., prin intermediul inculpatului V. C. A., fiind prezent la unele dintre tranzacții și obținând din vânzări, suma totală de 720 lei, iar la data de 12 februarie 2013, a vândut cantitatea de 1 gram cannabis, cu prețul de 60 lei/gram, către colaboratorul investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „G. V.”) sunt probate mai presus de orice îndoială, iar împrejurările în care au fost comise dovedesc, în afara oricărui dubiu, că inculpatul respectiv a acționat cu vinovăție, în forma intenției directe.
În acest sens, Curtea reține că împrejurările faptice în care s-a desfășurat activitatea infracțională pusă pe seama acestui inculpat își găsesc suport probator în declarațiile date în cursul urmăririi penale de inculpații V. C. A., T. A. și ȘRBAN M. A., coroborate cu declarațiile date în calitate de martor în aceeași fază procesuală de numitul F. D. M., cu procesele verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul A. A. M. cu inculpatul V. C. A., cu declarația colaboratorului cu nume de cod „G. V.” și procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 12 februarie 2013, cu înregistrările audio-video, în mediul ambiental, stocate pe CD-ul atașat la dosarul cauzei, efectuate cu prilejul tranzacției desfășurate în data de 12 februarie 2013 și procesele verbale de redare a discuțiilor purtate cu acest prilej, precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06 martie 2013, întocmit cu privire la doza de cannabis, ce a făcut obiectul tranzacției din data de 12 februarie 2013, dintre inculpatul A. A. M. și colaboratorul investigatorului sub acoperire, cu nume de cod „G. V.”.
Deosebit de relevante pentru dovedirea implicării inculpatului A. A. M. într-o susținută activitate de trafic ilicit de droguri de risc, desfășurată preponderent prin interpuși, sunt declarațiile coinculpatului V. C. A., date în cursul urmăririi penale, conform cărora, acesta, recunoscându-și propria activitate infracțională, a precizat că începând cu luna noiembrie 2012, împreună cu prietenii săi Ș. M. A., T. A. și D. L. au început să comercializeze marijuana, achiziționând drogurile de risc de la inculpatul A. A. M., care îi livra câte 3 grame la fiecare 2-3 zile, el fiind obligat să-i predea acestuia din urmă, sumele de bani obținute din vânzarea drogurilor a doua zi după livrarea mărfii.
Veridicitatea susținerilor acestui inculpat este în mod indubitabil confirmată de conținutul proceselor verbale de redare a notelor de interceptare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpatul A. A. M. cu inculpatul V. C. A., care ilustrează faptul că inculpatul prim menționat era dealerul grupării specializate în comercializarea de cannabis.
Astfel, potrivit acestor procese verbale de redare a notelor de interceptare, la data de 08 februarie 2013, ora 16.16.03, între inculpații V. C. A. și A. A. M. a avut loc o convorbire telefonică în cursul căreia, folosind un limbaj codificat, conform căruia pentru denumirea dozelor de cannabis era utilizată în mod peiorativ sintagma de „cutii cu lavabilă”, cei doi stabilesc ca cel din urmă să-i procure celui dintâi patru doze de cannabis în vederea comercializării.
De asemenea, în ziua de 09 februarie 2014, la ora 14.26.22, inculpatul A. A. M. a purtat o discuție telefonică cu inculpatul V. C. A. din care rezultă că acesta din urmă este subordonat celui dintâi, informându-l pe acesta cu privire la vânzarea drogurilor ce i-au fost livrate, pe care le indică sub denumirea de „lavabile”, cu același prilej inculpatul A., reafirmându-și disponibilitatea de a-i livra noi cantități de droguri după epuizarea dozelor predate anterior.
Tot în ziua de 09 februarie 2014, la ora de 19.58.24, prin intermediul unei noi convorbiri telefonice purtate între inculpații A. A. M. și V. C. A., cei doi au stabilit să se întâlnească în cursul aceleiași seri, în apropierea unui local, pentru ca primul să livreze celui de-al doilea cannabis, indicat sub denumirea de „două găleți”.
în sensul dovedirii acelorași împrejurări faptice este și convorbirea telefonică purtată între inculpații A. A. M. și V. C. A., în ziua de 10 februarie 2014, ora 22.30.10, din care rezultă că cel dintâi inculpat impunea celui de-al doilea să colecteze sumele de bani datorate de consumatorii de droguri, cu același prilej inculpatul V. cerându-i inculpatului A. să-i livreze o doză de cannabis pentru consumul propriu.
De asemenea, la data de 22 februarie 2013, ora 21.33.02, inculpatul V. C. A. a purtat o convorbire telefonică cu inculpatul A. A. M. cu privire la predarea către acesta din urmă a unor sume de bani colectate de la consumatorii de droguri și la livrarea către cel dintâi a unei doze de cannabis destinată comercializării.
Totodată, pentru ilustrarea preocupărilor infracționale ale inculpatului A. A. M. în sfera ilicitului penal având ca obiect comercializarea de droguri de risc sunt relevante și declarațiile date de martorul F. D. M. în cursul urmăririi penale, care a declarat că în perioada 2011 – 2013, a cumpărat în mod repetat țigări conținând cannabis ori fragmente vegetale conținând cannabis de la inculpații V. C. A., A. A. M., Ș. A. M. și D. L. A. cu prețul de 60/gram.
Nu în ultimul rând, dovezi elocvente ale implicării conștiente și deliberate a inculpatului A. A. M. în acest tip de activitate infracțională sunt oferite și de elementele probatorii care atestă tranzacția ce a avut loc în data de 12 februarie 2013, când inculpatul A. A. M., recomandându-se cu apelativul „A.”, i-a vândut colaboratorului cu nume de cod ”G. V.”, contra sumei de 60 de lei pe care a încasat-o personal, o doză de cannabis, fiind de menționat în acest sens declarația colaboratorului cu nume de cod „G. V.” și procesul verbal de redare a raportului întocmit de investigatorul sub acoperire la data de 12 februarie 2013, înregistrările audio-video, în mediul ambiental, stocate pe CD-ul atașat la dosarul cauzei, efectuate cu prilejul tranzacției desfășurate în data de 12 februarie 2013 și procesele verbale de redare a discuțiilor purtate cu acest prilej, precum și raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din data de 06 martie 2013, întocmit cu privire la doza de cannabis, ce a făcut obiectul tranzacției din data de 12 februarie 2013, dintre inculpatul A. A. M. și colaboratorul investigatorului cu nume de cod „G. V.”.
Este adevărat că în cursul cercetării judecătorești, fiind audiat de către instanța de fond, de această dată în calitate de martor, numitul V. C. A. și-a retractat declarațiile acuzatore pe care le făcuse în faza urmăririi penale la adresa coinculpatului A. A. M., încercând în acest nou context procesual să confirme apărările inculpatului A., în sensul de a preciza că în realitate l-a cunoscut pe acesta abia pe la sfârșitul lunii ianuarie 2013, că obișnuiau să consume împreună droguri aduse alternativ de unul dintre ei și că atunci când a spus că inculpatul A. îi livra droguri de trei ori pe săptămână, a vrut să spună de fapt că acesta într-o singură săptămână i-a dat de trei ori droguri pentru consum propriu, însă Curtea nu poate acorda credibilitate acestei declarații care tinde la configurarea unei alte situații de fapt decât aceea reținută prin actul de sesizare a instanței, întrucât martorul în discuție, fost inculpat în aceeași cauză și în legătură cu aceleași fapte, nu a oferit nicio explicație plauzibilă cu privire la motivația revenirii asupra declarațiilor de recunoaștere integrală a faptelor descrise în rechizitoriu, pe baza cărora, prin coroborare cu alte probe de vinovăție administrate în cursul urmării penale, s-a realizat propria sa condamnare în cadrul procedurii simplificate de judecare a cauzei bazată pe recunoașterea învinuirii.
De asemenea, nici declarația martorului F. D. M., dată în fața primei instanțe, prin care acesta afirmă că de fapt nu îl cunoaște pe inculpatul A. A. M. și nu a cumpărat niciodată droguri de la acesta, nu poate fi creditată ca fiind corespunzătoare adevărului, întrucât nici în acest caz nu au fost prezentate argumente pertinente și convingătoare cu privire la justificarea acestei schimbări de atitudine, mai ales că, așa cum s-a precizat deja în considerentele ce preced, caracterul verosimil al aspectelor relatate în cuprinsul declarațiilor acestui martor, date în cursul urmăririi penale este consfințit și de alte elemente probatorii existente în cauză.
De altfel, chiar și în situația în care s-ar acorda credibilitate tezei de apărare avansată de inculpat atât cu prilejul audierii sale în cadrul cercetării judecătorești, cât și pe calea apelului declarat împotriva hotărârii date asupra fondului cauzei, în sensul că activitatea sa concretă în sfera infracționalității cu droguri de risc s-ar fi rezumat la consum de cannabis împreună cu inculpații V. C. A., T. A. G. și Ș. A. M. în scop ambiental, drogurile fiind puse la dispoziție de către cel care avea la acel moment banii necesari pentru achiziționarea lor, inclusiv de către el, tot nu se poate ajunge la o soluție de schimbare a încadrării juridice a faptei de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, în infracțiunea de deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, așa cum solicită inculpatul, întrucât, din însăși definiția legală a infracțiunii de trafic de droguri de risc rezultă că printre acțiunile alternative prin care se poate realiza verbum regens al acestei infracțiuni se numără și procurarea, respectiv oferirea unor astfel de droguri, activități ilegale pe care inculpatul și le asumă, chiar dacă le conferă o semnificație banală.
B. Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului și, implicit, la aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea constată următoarele:
1, Fapta de constituire a unui grup infracțional era incriminată, la data săvârșirii acesteia, precum și la data judecării cauzei în primă instanță, de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din vechiul Cod penal. texte normative care odată cu . legii nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal au fost abrogate.
Această faptă constituie infracțiune și potrivit legii penale noi, intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014, fiind prevăzută de art.367 alin.1 din noul Cod penal.
Sub aspectul îndeplinirii elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, Curtea reține, pe baza situației de fapt mai sus expuse, că inculpatul A. A. M. a făcut parte dintr-o grupare infracțională specializată în distribuirea contra-cost pe piața de consum a drogurilor de risc (cannabis), grupare ce a funcționat începând cu luna aprilie 2012 și până la data de 14 martie 2013, cu ocazia prinderii în flagrant a doi dintre membrii săi și a perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele inculpaților, a reținerii și arestării preventive a acestora, în scopul comiterii imediate a tranzacții ilicite cu droguri de risc, între membrii săi stabilindu-se doar legături de asociere ocazională în vederea desfășurării de activități infracționale, în baza unor înțelegeri spontane.
Între membrii grupării se realiza totuși și o anume coordonare, constând în aceea că, în cele mai multe situații, inculpatul A. A. M. era cel care aproviziona cu droguri pe ceilalți membri ai grupului infracțional, în sensul că le vindea acestora, după care, aceștia la rândul lor, le comercializau la un preț superior celui plătit inculpatului A., asigurându-și implicit necesarul de droguri pentru consumul propriu.
Controversa ivită în practica judiciară cu privire la existența unei încriminări a acestei fapte și după momentul intrării în vigoare a noului Cod penal, a fost lămurită cu titlu obligatoriu pentru instanțe, potrivit art.477 alin.3 din Codul de procedură penală, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.12 din data de 02 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr._ /HP/P, conform căreia, faptele prevăzute de art.323 din Codul penal anterior și de art.8 din Legea nr.39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, se regăsesc în incriminarea din art.367 din Codul penal, nefiind dezincriminate.
În ceea ce privește determinarea legii penale mai favorabile dintre reglementările succesive aflate în vigoare de la momentul comiterii faptelor și până în prezent, Curtea constată că legea penală nouă (art.367 alin.1 și 3 din noul Cod penal) este mai favorabilă inculpatului, sub aspectul tratamentului sancționator aplicabil, întrucât prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, în comparație cu legea penală veche (art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 din vechiul Cod penal), care, pentru aceeași infracțiune, prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, astfel că, potrivit art.5 alin.1 din noul Cod penal, urmează a se da eficiență legii penale în vigoare la acest moment.
2. Fapta de a comercializa, respectiv de a livra în vederea comercializării, în mod repetat, droguri din categoria celor de risc (cannabis), incriminată la data săvârșirii acesteia, precum și la data judecării cauzei în primă instanță, de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, continuă să constituie infracțiune și potrivit legii penale noi, fiind prevăzută în aceeași normă de incriminare, care a suferit modificări numai în ceea ce privește tratamentul sancționator.
Sub acest aspect, Curtea observă că deși legea penală nouă este, în aparență, mai favorabilă inculpatului, întrucât prevede pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, în comparație cu legea penală veche, care prevedea pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, totuși nu va fi reținută incidența acesteia ca lege penală mai favorabilă, întrucât, printr-o apreciere in concreto a împrejurărilor cauzei, se constată că în realitate tot reglementarea anterioară are un caracter mai benefic situației inculpatului.
Astfel, dat fiind faptul că prin sentința apelată, în beneficiul inculpatului a fost reținută incidența unor circumstanțe atenuante conform art.74 din vechiul Cod penal, al căror efect legal în cazul în speță constă, potrivit art.76 lit.b din vechiul Cod penal, în coborârea obligatorie a pedepsei sub limita minimului special prevăzut în norma de încriminare, putându-se ajunge până la un minim de 3 luni închisoare, iar în cuprinsul noului Cod penal, niciuna dintre împrejurările personale valorificate de instanța fondului ca circumstanțe atenuante nu mai este reglementată cu acest titlu, legea penală veche, în pofida maximului special mai mare pe care îl prevede pentru infracțiunea în discuție, se înfățișează ca fiind mai favorabilă inculpatului, în raport cu efectele pe care aceste circumstanțe atenuante le produc.
3. Referitor la concursul real de infracțiuni, Curtea constată că, în cauză sunt îndeplinite condițiile de existență a acestei forme de pluralitate de infracțiuni, atât în raport cu reglementarea din legea penală veche (art.33 lit.a din vechiul Cod penal), cât și în raport cu reglementarea din legea penală nouă (art.38 alin.1 din noul cod penal).
Sub aspectul tratamentului sancționator aplicabil, Curtea reamintește că, potrivit art.10 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, acesta se aplică conform legii noi numai atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, situație care nu este incidentă în speță, întrucât toate infracțiunile concurente reținute în sarcina inculpaților au fost săvârșite anterior datei de 01 februarie 2014.
D. urmare, tratamentul sancționator al concursului real de infracțiuni constatat nu poate fi decât acela prevăzut de reglementarea din legea penală veche (art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal), aplicat și de prima instanță, care este în același timp și mai favorabil inculpatului, întrucât prevede contopirea pedepselor în cea mai grea dintre ele, cu aplicarea doar facultativă a unui spor, a cărui durată este lăsată la aprecierea instanței, în comparație cu reglementarea din legea penală nouă (art.39 alin.1 lit.b din noul Cod penal), potrivit căreia este obligatorie adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse.
C. Referitor la pedepsele principale, dat fiind faptul că pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința apelată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (în varianta anterioară modificării introduse prin Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, determinată, conform considerentelor expuse în cele ce preced, ca fiind legea penală mai favorabilă incidentă în cauza pendinte), se înfățișează ca fiind în mod just individualizată de către instanța fondului, în cadrul limitelor de pedeapsă prevăzute de norma de încriminare a acestei infracțiuni și prin prisma criteriilor de individualizare prevăzute de lege, aceasta nefiind de altfel contestată nici de către inculpatul apelant, Curtea va menține respectiva pedeapsă, considerată a fi proporțională atât cu natura, modalitate și circumstanțele reale de comitere a acestei infracțiuni, cât și cu referințele personale ale inculpatului, iar în ceea ce privește pedeapsa ce urmează a fi aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional prev. de art.367 alin.1 din noul Cod penal, realizând evaluarea criteriilor de individualizare prevăzute în art.74 alin.1 din noul Cod penal în cadrul noilor limite de pedeapsă prevăzute în actuala reglementare a infracțiunii de constituire de grup infracțional (cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare), Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse egală cu însuși minimul prevăzut de norma de încriminare incidentă, reflectă în mod corespunzător atât gravitatea relativ scăzută a faptei respective, cât și periculozitatea concretă a inculpatului, care deși nu este cunoscut cu antecedente penale și este o persoană bine integrată socio-familial și profesional, totuși prin ușurința cu care în mod conștient și deliberat s-a implicat în activitatea de punere în circulație, prin vânzare, a unor substanțe interzise (cannabis), în contextul notoriu al creșterii consumului de asemenea substanțe și indiferent de consecințe, în scopul evident al obținerii în mod facil a unor venituri suplimentare, dovedește o anumită predispoziție către nesocotirea ordinii de drept și a regulilor de conviețuire socială, disprețul său față de valorile sociale ocrotite de lege fiind exprimat și prin faptul că, potrivit propriilor declarații, și el face parte, ocazional, din categoria consumatorilor de astfel de droguri.
D. în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării speciale de la inculpat, în temeiul art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000 rap. la art.118 alin.1 lit.e din vechiul Cod penal (ale cărui prevederi au fost preluate în art.112 alin.1 lit.e din noul Cod penal), a sumei de 12.000 lei, obținută în urma vânzării de cannabis prin mijlocirea inculpatului V. C. A., care la rândul său a pus în circulație o parte din cannabisul livrat de inculpatul A. prin intermediul inculpatului Ș. M. A., pornind de la premisa că în considerarea argumentelor expuse cu prilejul examinării temeiniciei acuzațiilor aduse inculpatului, a fost validată veridicitatea declarațiilor inculpatului V. C. A. din cursul urmăririi penale, conform cărora începând cu luna noiembrie 2013, inculpatul A. A. M., i-a livrat pentru vânzare câte 3 grame de cannabis la fiecare 2-3 zile, sumele de bani obținute din vânzarea drogurilor fiindu-i predate acestuia din urmă a doua zi după livrarea mărfii, Curtea constată că această măsură contestată de către inculpatul apelant își păstrează caracterul temeinic și legal, în fapt fiind vorba despre un interval de aproximativ 135 de zile înăuntrul căruia a livrat spre vânzare în mod repetat la intervale de circa 2-3 zile câte 3 grame de cannabis.
De altfel, fără a avea pretenția că în cauză se poate realiza un calcul riguros exact al sumelor de bani obținute de inculpatul apelant din această activitate ilicită, trebuie totuși observat că aceste sume sunt realiste, întrucât, este posibil ca livrările de cannabis să fi fost și mai frecvente și chiar în cantități mai mari decât cele declarate de inculpatul V. C. A. (prezumție dedusă din aceea că astfel cum rezultă din notele de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpații A. A. M. și V. C. A., numai în două zile consecutive – 08 și 09 februarie 2014 – cel dintâi i-a livrat celui din urmă, mai întâi patru doze, iar apoi două doze de cannabis).
În același context, Curtea nu poate trece neobservat nici faptul că solicitarea inculpatului apelant de aplicare a algoritmului de calcul folosit de instanța de fond pentru determinarea cuantumului sumelor de bani obținute din această activitate contrară legii, doar pentru perioada cuprinsă între data de 25 ianuarie 2014 și 14 martie 2014 când a fost reținut în cauză, este pur conjuncturală, aceasta fiind prilejuită, pe de o parte de faptul că în cursul urmăririi penale inculpatul, prevalându-se de dreptul conferit lege de a nu face nicio declarație, a refuzat să ofere orice amânunte cu privire la relația sa cu inculpatul V. C. A., ceea ce i-a permis practic să evite orice contradicție cu susținerile acestuia din urmă, iar pe de altă parte, de împrejurarea că, după trimiterea sa în judecată și studierea aprofundată a materialului probator strâns în acuzare, a putut cu ușurință să observe că în cauză nu au fost efectuate interceptări de convorbiri telefonice anterior datei de 25 ianuarie 2014, speculând foarte abil acest aspect în apărarea sa.
E. Față de toate aceste considerente, Curtea în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul A. A. M., va desființa parțial sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea cauzei în fond, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate prin sentința respectivă, în pedepsele componente, în temeiul art.386 alin.1 Cod de procedură penală rap. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, va proceda la schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.74 – 76 din vechiul Cod penal, în infracțiunea prev. de art.367 alin.1 din noul Cod penal, pentru care îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, menținând totodată pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (nemodificată) cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.74-76 din vechiul Cod penal în ref. la art.5 din noul Cod penal.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.1 din noul Cod penal, va înlătura aplicarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul cod penal pe durata executării pedepselor principale stabilite pentru infracțiunile care fac obiectul judecății.
De asemenea, reținând incidența legii penale vechi cu privire la concursul de infracțiuni, pentru motivele deja arătate, în temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, vor fi contopite cele două pedepse principale stabilite în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere pe de o parte faptul că, prin prisma dispozițiilor art.16 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal, legea penală veche este mai favorabilă inculpatului și din această perspectivă, iar, pe de altă parte, împrejurarea că suspendarea sub supraveghere hotărâtă de prima instanță nu a fost contestată, Curtea, în temeiul art.861 alin.1 din vechiul Cod penal în ref. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, va dispune în mod identic acordarea acestui beneficiu, stabilind, conform art.861 alin.2 din vechiul Cod penal, un termen de încercare de 4 ani și 6 luni.
Totodată, va atrage atenția inculpatului asupra disp. art.864 din vechiul Cod penal rap. la art.83 și 84 din vechiul Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei îl va obliga pe inculpat să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.861 alin.1 lit.a – d din vechiul Cod penal, a căror îndeplinire va fi verificată de Serviciului de probațiune Teleorman.
În temeiul art.72 alin.1 din vechiul Cod penal din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului prin prezenta va fi scăzută durata reținerii și a arestării preventive, de la 14 martie 2013 până la 19 martie 2013.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora, nu se constată, nici din oficiu, motive pentru a fi reformate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului cu care Curtea a fost sesizată vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1 și 2 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru apelantul inculpat, va fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul A. A. M. împotriva Sentinței penale nr.14/F din data de 31 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. A. M. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.386 alin.1 Cod de procedură penală rap. la art.5 alin.1 din noul Cod penal, schimbă încadrarea juridică a infracțiunii prev. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art.323 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal cu aplic. art.74 – 76 din vechiul Cod penal, în infracțiunea prev. de art.367 alin.1 din noul Cod penal.
În temeiul art.367 alin.1 din noul Cod penal condamnă pe inculpatului A. A. M. la pedeapsa de 1 an închisoare
În temeiul art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 (nemodificată) cu aplic. art.41 alin.2 din vechiul Cod penal și art.74-76 din vechiul Cod penal în ref. la art.5 din noul Cod penal condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 de punere în aplicare a noului Cod penal rap. la art.65 alin.1 din noul Cod penal, înlătură aplicarea pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal pe durata executării pedepselor principale stabilite pentru infracțiunile care fac obiectul judecății.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, contopește cele două pedeapse principale stabilite în prezenta cauză și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art.861 din vechiul Cod penal în ref. la art.5 din noul Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta decizie, pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni stabilit în condițiile art.861 alin.2 din vechiul Cod penal
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art.864 din vechiul Cod penal rap. la art.83 și 84 din vechiul Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Pe durata termenului de încercare obligă pe inculpat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Teleorman, desemnat cu supravegherea acestuia;
- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, locuinței sau reședinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art.72 alin.1 din vechiul Cod penal compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la 14 martie 2013 până la 19 martie 2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei pentru inculpat, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. M. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red. jud.C.C.
ex.4
red. jud.E.E.-Trib.Teleorman
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 418/2014. Curtea de... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
