Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 712/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 712/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 712/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.712/A
Ședința publică din data de 02 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: A. A.
Judecător: L. C. C.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul B. V.-F. împotriva sentinței penale nr.171 din data de 17 martie 2014, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-inculpat B. V.-F., aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales-avocat P. S., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al apelantului-inculpat B. V.-F. depune la dosar o cerere de fotocopiere a unor acte din dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat B. V.-F., având cuvântul, solicită admiterea apelului, apreciind că procedura de citare a fost viciată, întrucât a fost citat la o altă adresă și nu la adresa din București, .-4, . ., ..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică.
Solicită a se avea în vedere motivarea instanței de fond și faptul că inculpatul B. V.-F. a depus personal o cerere de apel.
Apelantul-inculpat B. V.-F., personal, în ultimul cuvânt, arată că a fost citat eronat de două ori.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.171 din 17.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul arr.469 alin.1 lit.b C. pr. pen. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul B. V. F. cu privire la dosarul nr.407/2003 în urma căruia a fost pronunțată sentința penală nr.167/13.02.2003 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
A fost obligat petentul la 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
S-a reținut că, prin cererea formulată la data de 13 februarie 2014, înregistrată sub nr._, condamnatul B. V. F. a solicitat redeschiderea procesului penal finalizat prin pronunțarea sentinței penale nr. 167/13.02.2003, în dosarul nr. 407/2003, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București.
În motivare, condamnatul a arătat, în esență, că a fost nelegal citat pe toată desfășurarea procesului în fața Judecătoriei Sectorului 6 București și prin urmare nu a putut să își exercite dreptul constituțional la apărare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 și art. 467 C.pr.pen.
În temeiul art. 468 alin. 1 C.pr.pen. instanța a dispus atașarea dosarul nr. 407/2003 în care a fost pronunțată sentința penală nr. 167/13.02.2003 de către Judecătoria Sectorului 6 precum și a dosarelor componente.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere condițiile de admisibilitate prev. de art. 469 alin. 1 C.pr.pen., instanța a constatat că cererea de redeschidere poate fi formulată de către persoana condamnată definitiv în termen de o lună de la data la care a luat la cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
Instanța a considerat că persoana condamnată a fost informată despre procesul penal care s-a desfășurat împotriva sa, cel mai târziu la 27.02.2003, dată la care a formulat personal cererea de apel împotriva sentinței penale nr. 167/13.02.2003 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București.
Deși în mod formal termenul de formulare a cererii de redeschidere a fost depășit, instanța a constatat că, până la . Legii nr. 15/2010 privind C. pr. pen., condamnatul nu a avut posibilitate de formulare a unei cereri de redeschidere a procesului penal decât în situația de excepție prev. de 5221 C.pr.pen 1969 în cazul extrădării sau predării în baza unui mandat european de arestare. Prin urmare, instanța a constatat că, în ceea ce privește procesele penale finalizate înainte de . legii noi și care nu se încadrează în prev. art. 5221 C.pr.pen. 1969, termenul de 1 lună curge de la momentul intrării în vigoare a C.pr.pen. 2010, respectiv de pe data de 1 februarie 2014. Având în vedere că prezenta cerere este formulată pe data de 13 februarie 2014, instanța a considerat că aceasta a fost formulată în termen.
În ceea ce privește temeinicia cererii de redeschidere, instanța a considerat că nelegala citare a unui inculpat pe parcursul desfășurării procedurii de judecată nu este un element hotărâtor în redeschiderea procedurii. Astfel, esențial din perspectiva acestei proceduri este ca inculpatul să nu fi fost notificat prin nicio cale oficială cu privire la procesul penal desfășurat împotriva sa, iar acesta să nu fi renunțat în mod implicit la dreptul său de a fi judecat în prezența sa.
Astfel cum a fost arătat în jurisprudența Curții Europene, pentru a asigura un proces penal just și echitabil, este de o importanță capitală ca acuzatul să fie prezent personal la proces (Poitrimol c. Franței, par. 35), iar obligația de a garanta prezența acuzatului în sala de judecată, fie în primul ciclu procesual fie în rejudecare, se clasează ca fiind una din cerințele fundamentale ale art. 6 din Convenție (Stoichkov c. Bulgariei, par. 56). Deși nu este în mod expres prevăzut de §1 al art. 6 din Convenție, obiectul și scopul articolului privit în ansamblu duc la concluzia că o persoană împotriva căreia este formulată o acuzație în materie penală are dreptul de a participa la ședința de judecată. Mai mult, lit. c), d) și e) ale §3 garantează că orice persoană împotriva căreia este formulată o acuzație în materie penală are dreptul de a se apăra ea însăși, de a întreba sau de a solicita audierea martorilor și de a fi asistată în mod gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere și este greu de acceptat că ar putea exercita aceste drepturi fără să fie prezentă (Colozza c. Italiei, par. 27)
Cu toate acestea, nici litera și nici spiritul art. 6 din Convenție nu împiedică o persoană să renunțe în mod voluntar la garanțiile oferite de procesul echitabil, atât în mod expres, cât și tacit. Renunțarea la dreptul de a participa la ședința de judecată trebuie să fie neechivocă, să fie însoțită de un minimum de garanții procedurale corespunzătoare cu gravitatea acestei renunțări. Pentru a considera că reclamantul a renunțat implicit, prin comportamentul său, la un drept conferit de art. 6, trebuie să fie stabilit că reclamantul putea să prevadă în mod rezonabil consecințele comportamentului său (Sejdovic c. Italiei, par. 86)
S-a constatat de către instanță că într-adevăr, condamnatul a fost citat în fața primei instanțe la domiciliul din București, . . deși în toate declarațiile date în fața organelor de urmărire penală acesta a indicat că locuiește la . în vedere vicierea procedurii de citare pentru termenul de judecată la care a avut loc judecata în fond, s-a acceptat susținerea inculpatului că acesta nu a fost notificat în mod oficial de termenul de judecată în fața Judecătoriei Sectorului 6 București.
La data de 27.02.2003 inculpatul a depus personal o cerere de apel pe rolul Tribunalului București împotriva sentinței penale nr. 167/13.02.2003 în dosarul nr. 407/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București. Același inculpat, personal, a depus pe data de 08.04.2003, o cerere de amânare a cauzei ca urmare a imposibilității de prezentare, cerere de amânare care a fost admisă de către tribunal.
La termenul ulterior, termen pentru care inculpatul a fost citat la adresa corectă, condamnatul nu s-a prezentat și nici nu a invocat că ar fi existat un impediment pentru neprezentare.
În analiza dispozițiilor legale existente la acel moment, s- a constatat că, în conf. cu art. 371 C.pr.pen., astfel cum era în vigoare la data judecării apelului, instanța judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanța era obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Astfel, prin decizia penală nr. 727/A/21 mai 2003 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr. 1275/2003 cauza a fost reanalizată de către instanța de control judiciar din perspectiva tuturor aspectelor de fapt și de drept. Așadar, cauza de față se distinge în mod clar de situația de fapt din cauza CEDO Colloza c. Italiei, în care instanțele de control judiciar au respins căile de atac formulate de către condamnat ca inadmisibile și nu au analizat temeinicia acuzațiilor aduse condamnatului.
Prin urmare, având în vedere că inculpatul putea solicita analiza acuzațiilor aduse împotriva sa în calea de atac a apelului, instanța a considerat că prin neprezentarea condamnatului la termenul de judecată în apel acordat la cererea sa, reprezintă o renunțare la dreptul de a fi prezent personal în instanță, inculpatul prevăzând consecința renunțării la acest drept, respectiv judecarea apelului conform mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei.
Potrivit art. 466 alin. 2 C.pr.pen. nu se consideră judecat în lipsă persoana care, după comunicare, potrivit legii, a sentinței de condamnare nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul. A fortiori nu va fi considerat judecat în lipsă persoana care a declarat apel iar apelul i-a fost respins ca neîntemeiat de către instanța de control judiciar, pentru că se consideră că a putut să își formuleze apărările și să administreze probe în cadrul unei căi de atac un efect devolutiv complet.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul B. V. F., considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 466 din Codul de procedură penală pentru a se redeschide procesul penal, având în vedere că nu a fost legal citat pentru termenele de judecată din 06.02.2013 și 13.02.2013, neavând cunoștință despre faptul că împotriva sa a fost începută judecata în dosarul nr.407/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 București, astfel fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Examinând hotărârea atacată, conform art. 417 alin. (2) Cod procedură penală, Curtea reține că apelul este nefondat.
În mod just prima instanță a apreciat că motivele invocate de condamnat nu constituie temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal, ținând seama de faptul că persoana în cauză a depus personal cererea de apel împotriva sentinței penale nr. 167/13.02.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, iar ulterior a formulat și o cerere de amânare, ce a fost admisă de către Tribunalul București învestit cu judecarea apelului, având astfel posibilitatea să își formuleze apărările și să solicite administrarea de probe în cadrul acestei căi de atac integral devolutive.
Curtea este de acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului în sensul că, prin neprezentarea inculpatului la termenul de judecată, în apel, acordat la cererea sa, acesta a acceptat ca judecarea apelului să se desfășoare în baza probelor aflate la dosarul cauzei, astfel că susținerea conform căreia nu a beneficiat de un proces echitabil, este neîntemeiată.
Așadar, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul iar în baza art.275 al.2 Cod procedură penală va obliga apelantul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul B. V. F. împotriva sentinței penale nr.171 din 17.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București.
Obligă apelantul condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi,02.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. A.L. C. C.
GREFIER,
E.-A. N.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 6 București – jud.: C. V.H.D.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
