Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr. 126/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 126/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 126
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. O.
GREFIER: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul C. N., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 ind. 1 Cod penal (săvârșită la data de 05.11.2011), a infracțiunii de lovire și alte violențe prev de art. 180 alin. 1 ind. 1 Cod penal (săvârșită la data de 21.12.2011), infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (săvârșită șa data de 05.11.2011), a patru infracțiuni de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 Cod penal (săvârșite la data de 05.11.2011, 21.12.2011, 27.07.2012 și 20.11.2012) și a infracțiunii prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Dezbaterile care au avut loc în ședința publică din data de 06.02.2014 au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen în vederea pronunțării la data de 20.02.2014, dată la care a pronunțat următoarea sentință penală.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 25.09.2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor de loviri și alte violențe, prev.de art.180 alin.21 Cod penal (fapta din 5.XI.2011), a infracțiunii de loviri și alte violențe, prev.de art.180 alin.11 Cod penal (fapta din 21.XII.2011), a infracțiunii de distrugere, prev. de art.217 alin.1 Cod penal (fapta din 5.XI.2011), a patru infracțiuni de amenințare, prev.de art.193 alin.1 Cod penal (faptele din 5.XI.2011, 21.XII.2011, 27.VII.2012 și 20.XI.2012) și a infracțiunii prev.de art.32 din Legea nr.217/2003, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Actul de inculpare are la bază următoarele mijloace de probă:
- plângeri și declarații parte civilă A. fostă C. I. A. (filele 13-23, 63-65, 73, 78-79, 100-102, 110, 120-122, 200, 202-204, 213-214);
- declarații învinuit C. N. (filele 9-12, 24-27, 72, 76-77, 89, 178-179) ;
- procese-verbale de cercetare la fața locului (filele 66-69, 80-86, 123-127, 229);
- declarații martori A. M. (filele 28-30, 88, 129), I. N. (filele 48-50), S. A.-C. (filele 46-471 12-113), M. R. -Ș. (filele 39-41), S. F.-E. (filele 42-44), I. CSANDRA-M. (filele 31-37);
- facturi de achiziție a telefoanelor mobile Nokia E 72 ._, respectiv telefonul Blackberry 8520 ._ (filele 237-244);
- sentința nr. 6431/20.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București (filele 134-135, 193-194);
- sentința civilă nr. 6970/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București (filele 215-218);
- certificat medico - legal nr. A2/7336/06.1 1.2011 (fila 107);
- certificat medico-legal nr. A2/8370/21.12.201 1 (fila 111);
- fișă de cazier judiciar (fila 6).
În fapt, rezultă din actul de inculpare că partea vătămată A., fostă C., I. A. și inculpatul C. N. au fost căsătoriți în perioada 1 octombrie 2005 – 7 august 2012 (sentința civilă nr.6431/20.09.2011 a Jud. Sect. 6), din relația acestora rezultând minorul R. C..
Pe fondul divorțului intervenit între părți și ulterior acestuia, au rezultat evenimentele ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv:
1.La data de 6.11.2011, partea vătămată C. I. A. a sesizat Secția 20 Poliție cu plângere penală formulată împotriva învinuitului C. N., sub aspectul infracțiunilor de distrugere, loviri și alte violențe și amenințare, întrucât, în data de 05.11.2011, în timp ce se afla pe Calea Plevnei nr. 145 B, acesta a lovit-o, i-a degradat cu intenție două telefoane mobile și a amenințat-o cu acte de violență.
Ulterior, la data de 09.11.2011, partea vătămată a formulat plângere împotriva lui C. N., sub aspectul infr. prev. de art. 217 al. 1 Cp., sesizând faptul că, întorcându-se la adresa din . 6 și nepermițându-i accesul în locuință, acesta a încercat să pătrundă prin forțarea sistemului de acces, provocând degradarea ușii.
Plângerile menționate au fost înregistrate la P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București sub nr._/P/2011 și având în vedere calitatea de avocat a susnumitului, prin ordonanța din data de 18.06.2012 s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde cauza a fost înregistrată sub nr.1256/P/2012 și ulterior conexată cauzei nr. 726/P/2012.
2.La data de 22.12.2011, partea vătămată C. I. - A. a sesizat Secția 10 Poliție cu plângere penală formulată împotriva învinuitului C. N. sub aspectul infracțiunilor de loviri și alte violențe și amenințare, întrucât, în data de 21.12.2011, în timp ce se afla în apropierea sediului Tribunalului București, acesta a lovit-o și a amenințat-o.
Plângerea a fost înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria sector 3 București sub nr. 131/P/2012, prin ordonanța din data de 04.04.2012 dispunându-se declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, unde a fost înregistrată sub nr.726/P/2012.
3. La data de 29.02.2012, C. I. -A. a sesizat Secția 20 Poliție cu plângere penală formulată împotriva învinuitului C. N. sub aspectul infracțiunii de amenințare și șantaj, constând în aceea că, în mod repetat, acesta a amenințat-o pentru a o determina să restituie surorii acestuia sumă de 25.000 lei, sumă pe care au împrumutat - o în timpul căsătoriei dintre cei doi.
Prin ordonanța nr. 3185/P/2012 din data de 07.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, s-a dispus declinarea competenței în Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde a fost înregistrată sub nr. 2093/P/2012 și ulterior conexată cauzei nr. 726/P/2012.
4.La data de 20.02.2012, C. I. A. a sesizat secția 20 Poliție cu privire la faptul că, urmare problemelor financiare și personale dintre ea și fostul său soț, acesta o îi adresează injurii și o amenință în mod frecvent, solicitându-i sume de bani pe care acesta se consideră îndreptățit să le primească urmare unor credite contractate în timpul căsătoriei.
Prin ordonanța nr. 2130/P/2012 din data de 01.08.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București, s-a dispus declinarea competenței în Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde a fost înregistrată sub nr. 1497/P/2012 și ulterior conexată cauzei nr. 726/P/2012.
5.La data de 27.07.2012, C. I. A. a sesizat faptul că, aflându-se în Piața Națiunile Unite, situată în sectorul 4 din București, a fost oprită de fostul său soț, C. N. care a amenințat-o cu fapte de violență precum și cu afectarea reputației profesionale.
Prin ordonanța nr._/P/2012 din data de 27.09.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București s-a dispus declinarea competenței în Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde dosarul a fost înregistrată sub nr. 1497/P/2012 și ulterior conexată cauzei nr.726/P/2012.
6. La data de 05.12.2012, C. I. A. a formulat plângere penală împotriva numitului C. N. sub aspectul infr. prev. de art. 32 din Legea nr.217/2003 și art.193 Cp., arătând faptul că, în data de 20.11.2012, în apropierea scolii la care își conducea fiul minor, fostul său soț, C. N., s-a apropiat de ea și a amenințat-o, deși conform sentinței civile nr. 6470/2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București acesta îi fusese interzis să se apropie de persoana sa la mai puțin de 200m .
Prin ordonanța nr._/P/2012 din data de 23.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 București, s-a dispus declinarea competenței în Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde dosarul a fost înregistrată sub nr. 123/P/2013 și ulterior conexată cauzei nr.726/P/2012.
În faza de cercetare judecătorească, s-a procedat în conformitate cu disp.art-313 și următoarele din V.C.pr.pen., respectiv art.371 și următoarele din N. C.pr.pen., fiind audiați: inculpatul partea vătămată constituită parte civilă, au fost audiați martorii din acte I. Csandra-M., S. F.-E., A. M., Sănduleascu A.-C. și a fost administrată proba cu înscrisuri.
Examinând prin coroborare actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În fapt, partea civilă A. (fostă C.) I. A. și inculpatul C. N. s-au căsătorit la data de 1 octombrie 2005, din căsătoria celor doi rezultând minorul R. C., în prezent în vârstă de 8 ani.
Prin sentința civilă nr. 6431/20.09.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă prin respingerea apelului la data de 07.08.2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre cei doi, minorul C. R. C., fiind încredințat spre creștere și educare mamei.
Pe fondul separării în fapt, urmare deteriorării relațiilor personale, dar și pe fondul unor probleme financiare generate de imposibilitatea achitării unor credite contractate în timpul căsătoriei, între partea civilă și inculpat s-a creat o stare conflictuală, pe fondul căreia s-au săvârșit faptele ce făcut obiectul judecății, relevante în acest sens fiind probele administrate în ambele faze ale procesului penal.
Așa cum a reieșit în cauză, programul de lucru în cadrul societății unde partea civilă era angajată presupunea prezența acesteia până la ore târzii, dar și deplasarea în provincie, fapt ce a determinat tensionarea relațiilor personale dintre aceasta și inculpat.
Astfel inculpatul a început aibă o atitudine posesivă, apelând-o telefonic, în mod insistent, pe partea civilă, și urmărind-o atât în apropierea biroului în care își desfășura activitatea, dar și în timpul deplasărilor către sediul instanțelor de judecată, unde era necesară prezența acesteia la termene de judecată, acuzând-o de infidelitate, de neglijarea fiul minor și deteriorarea relațiilor de familie.
De asemenea, în cursul anului 2007, partea civilă și inculpatul au contractat un credit ipotecar, în vederea achiziționării unei noi locuințe, creditat garantat prin instituirea unei ipoteci asupra bunului imobil din București, .. 19, ., bun ce ulterior a fost executat silit, urmare imposibilității de achitare a ratelor de credit. De asemenea, în vederea achitării sumei de bani cu titlu de cauțiune în vederea judecării cererii de suspendare a executării silite, partea civilă și inculpatul au împrumutat suma de 25.000 lei de la sora inculpatului, C. C., sumă a cărei restituire a generat, ulterior, o stare conflictuală între cei doi.
1. În data de 05.11.2011, în jurul orei 2300, partea civilă se întorcea la adresa de domiciliu, din București, Calea Plevnei, sector 6, fiind la volanul autoturismului personal, în care se mai aflau mama acesteia, A. M., precum și fiul minor C. R..
La . de domiciliu, partea civilă a fost așteptată de către inculpatul C. N., care a pătruns în interiorul autoturismului prin partea stângă față luând geanta părții vătămate aflate pe scaunul din stânga, din care a scos telefoanele mobile ce-i aparțineau pe care le-a aruncat, spărgându-le.
În momentul în care partea civilă a încercat să-l împiedice a se îndepărta cu geanta sa, inculpatul a lovit-o cu antebrațul în zona feței.
În același timp, inculpatul a amenințat pe partea civilă, adresându-i-se acesteia cu sintagma "te distrug", creându-i acesteia o stare de temere, ce a determinat-o să apeleze telefonic serviciul de urgență 112.
Ulterior, acestui incident inculpatul C. N. a lipsit de la domiciliu, întorcându-se în ziua de 7.XI.2011, în jurul orei 7,00, însă, sub imperiul temerii provocate anterior, partea civilă nu i-a mai permis acestuia accesul. În acest context, inculpatul a încercat să forțeze sistemul de deschidere al ușii de acces, prin procesul - verbal de cercetare la fața locului constatându-se că acesta prezintă urme de zgâriere.
Urmare agresiunii sesizate, partea civilă a suferit leziuni care s-au putut produce la data de 5.XI.2011 și au necesitat pentru vindecare 2-3 de zile de îngrijiri medicale, din constatările consemnate în certificatul medico-legal nr. A2/7336/06.11.2011 eliberat de Institutul Național de Medicină - Legală M. Minovici, reieșind faptul că aceasta a prezentat orbito-palpebral stâng supero-lateral tumefacție centrată de o excoriație profundă și una superficială, de 0,4 și respectiv 0,3 cm, liniare, paralele, acoperite, infraorbital stâng mică tumefacție fluctuentă de 1,5/0,8-1 cm, centrată de o dungă echimotică roșie-violacee de 1/0,2-0,3 cm.
Fiind audiată, partea civilă a declarat că, în ziua de 5.XI.2011, a fost plecată în orașul Topoloveni, în vizită la unchiul său, împreună cu mama sa A. M. și fiul său minor. Întorcându-se în jurul orei 23,00 cu autoturismul personal, în apropierea complexului de locuințe unde domicilia l-a zărit pe inculpatul C. N., care în momentul în care a încetinit deplasarea autoturismului, a început să tragă de sistemul de închidere a portierelor, adresându-i cuvinte jignitoare și amenințând-o cu moartea.
În momentul în care a oprit autoturismul, inculpatul a deschis portiera, și s-a aplecat pentru a intra în interiorul autoturismului, lovind-o în zona orbitală cu antebrațul, în momentul în care a încercat să-l îndepărteze. De pe scaunul din dreapta al autoturismului, inculpatul a luat geanta părții vătămate din care a luat două telefoane mobile, Nokia E 72 și Blackberry, pe care le-a aruncat pe asfalt aducându-le în stare de neîntrebuințare.
Acest fapt a fost constatat urmare cercetării efectuate la fața locului de organele de poliție sesizate, reieșind din fotografiile judiciare efectuate cu această ocazie.
Din cercetări a reieșit faptul că telefoanele mobile, Nokia E 72 ._, respectiv telefonul Blackberry 8520 ._, au fost achiziționate conform facturii nr. VDF94514071 de către SCPA C., B. și Asociații, fiind încredințate spre folosință definitivă părții vătămate, în baza colaborării acesteia, in calitate de avocat cu societatea civilă profesională menționată, pe perioada 2008-2012, astfel cum acesta rezultă din contractul de conlucrare atașat la dosarul cauzei.
Sub aspectele sesizate, declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei A. M., mama părții vătămate A. I. A., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului cu care se deplasa partea vătămată, împreună cu minorul și care a confirmat faptul că, în seara de 5.XI.2011, la întoarcerea la adresa de domiciliu, fiica sa a fost așteptată de către inculpat chiar de pe . accesul către complexul de locuințe în care își avea domiciliul la acea dată. În momentul opririi autoturismului, inculpatul C. N. a deschis portiera din dreptul fiicei sale și s-a aplecat, pătrunzând în interiorul autoturismului pentru a lua geanta acesteia, sesizând că în momentul în care fiica s-a aplecat cu capul spre volan, inculpatul a lovit-o cu cotul. De asemenea, aflându-se pe bancheta din spate autoturismului nu a putut observa ceea ce a făcut exact inculpatul cu geanta părții vătămate, însă a auzit ca acesta a trântit ceva, auzindu-l totodată motivându-și gestul prin împiedicarea părții vătămate de a mai vorbi la telefon.
Martora a arătat că inculpatul i-a adresat fiicei sale cuvinte injurioase și amenințat-o că "o va termina, că până nu o va vedea moartă nu se lasă".
De asemenea, martora A. M. a declarat că, pentru a-l proteja pe minor care începuse să plângă, a urcat cu acesta în locuința fiicei sale, aflând ulterior că acesta, împreună cu inculpatul au plecat, spre sediul organelor de poliție sesizate prin serviciul de urgență.
În cauză a fost identificat și audiat martorul I. N., care în seara de 5.XI.2011, efectua serviciul de pază la parcarea complexului de locuințe în care domicilia partea vătămată și care a declarat că a observat altercația dintre partea vătămată și inculpat, pe care îi cunoștea din vedere.
Fiind audiat, inculpatul C. N. a recunoscut - în esență - săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, nuanțând însă contextul săvârșirii prin aceea că, fost sa soție, nu i-a răspuns repetatelor apeluri telefonice, fapt ce l-a îngrijorat, cunoscând că acesta este plecată din localitate cu autoturismul, împreună cu fiul lor minor și cunoscând că aceasta nu este bun conducător auto.
Inculpatul a recunoscut faptul că a spart telefoanele aparținând părții vătămate și a pătruns în interiorul autoturismului acesteia, cunoscând că telefoanele se află în geanta părții vătămate aflate pe scaunul din dreapta. Acesta a recunoscut faptul că, în momentul în care l-a văzut luându-i geanta, partea vătămată i-a sărit în spate, context în care a bruscat-o pentru a scăpa de ea, prin acest gest provocându-i probabil leziunile reclamate.
Cu privire la fapta de distrugere sesizată de partea vătămată 7.XI.2011, inculpatul a declarat că plecat că în dimineața zilei de 7.XI.2011, venind la adresa din Calea Plevnei, unde încă mai locuia cu fosta sa soție și în care avea toate bunurile ce-i aparțineau, iar întrucât acesta nu i-a permis accesul a încercat să deschidă ușa acces, împingând-o cu umărul.
2.În data de 21.12.2011, la ieșire din incinta clădirii în care își desfășoară activitatea Tribunalul București, partea civilă A. I. A. a fost abordată de către inculpatul C. N. care, pe fondul neînțelegerilor dintre ei, i-a adresat injurii și a amenințat-o și agresat-o fizic, lovind-o cu palma peste față și ulterior cu piciorul în zona genunchiului.
Cu prilejul audierilor, partea vătămată a declarat că în ziua de 21.XII.2011, ieșind din clădirea Tribunalului București, de pe Splaiul Unirii, Sector 4, unde a fost prezentă la un termen de judecată, a sesizat spontan prezența învinuitului în spatele său, acesta prinzând-o de paltonul cu care era îmbrăcată, lovind-o cu palma peste față și ulterior cu piciorul în zona genunchiului, reușind să o trântească la pământ unde a continuat să o lovească, până la apariția martorei S. A.-C..
De asemenea, partea vătămată a declarat că inculpatul i-a adresat cuvinte injurioase și a amenințat-o, cerându-i să-i dea banii, eu referire la o sumă împrumutată de la sora acestuia în timpul căsătoriei.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în sarcina sa, declarând că, în ziua respectivă, a observat-o întâmplător pe partea vătămată în proximitatea clădirii Tribunalului București, iar în momentul în care s-a apropiat și a pus mâna pe ea, acesta a alunecat și a căzut, în timp ce era căzută dându-i o palmă, justificată de faptul că în ultimele trei săptămâni nu îi permisese să-și viziteze fiul minor, moment în care intervenit o altă colegă avocat, spunându-i să o lase în pace.
De asemenea, inculpatul nu a recunoscut a faptul că a amenințat-o pe partea vătămată cu acte de violență, ci că va divulga reprezentanților societății unde fosta sa soție lucra ca avocat faptul că aceasta colaborează și cu adversarii societății.
În cauză, s-a procedat la audierea martorei S. A. C. care a declarat că, fără a-și aminti data exactă, într-una din zile, în iarna anului 2011, a ieșit din clădirea Tribunalului București, unde ca avocat participase la un termen de judecată, și ieșind spre Splaiul Unirii în direcția magazinului Unirea i-a fost atras atenția de țipetele unei persoane de sex feminin.
A văzut-o astfel pe partea vătămată trântită la pământ, în timp ce inculpatul o lovea cu palmele și picioarele și o amenința că o omoară, cerându-i o sumă de bani. În momentul în care a strigat că va suna la poliție inculpatul s-a îndepărtat în fugă. Ulterior, incidentului s-a apropiat de partea vătămată pe care a îndrumat-o personal să se prezinte pentru examinare la Institutul Național de Medicină Legală, lăsându-i numărul de telefon pentru a fi ulterior contactată, în vederea unei eventuale audieri ca martor.
În urma examinării medico-legale, prin certificatul medico-legal nr.A2/8370/21.12.2011, s-a constatat că partea vătămată A. I. A. prezintă următoarele: cervical antero-lateral stâng 2 echimoze roșii - violacee de 0,3/0,7- 0,5 cm, concluzionându-se că prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 21.XII.2011, prin lovire cu corp dur, care nu necesită zile de îngrijiri medicale.
3.În data de 27.07.2012, în timp ce se afla în blocul turn situat în Piața Națiunile Unite, București, partea vătămată a fost amenințată cu acte de violență de către inculpat, fiindu-i indusă o stare de temere, care a determinat-o să se refugieze într-o cameră aflată la parterul blocului și să sesizeze organele de poliție.
În declarațiile sale, partea vătămată a precizat că în ziua de 27.VII.2012, a intrat în blocul turn situat în București P-ța Națiunile Unite, cu intenția de a urca în apartamentul în care își desfășura temporar activitatea. Partea vătămată a declarat că, în timp ce se afla în dreptul unuia dintre lifturile din spate a fost surprinsă de către inculpat care, cu probabilitate o urmărea de câtva timp, acesta începând pe un ton agresiv să-i reproșeze faptul că nu i-a remis fotografii cu fiul său. Deși i-a cerut să nu mai țipe și să se îndepărteze de ea, inculpatul a continuat pe un ton ridicat să o amenințe că o va distruge.
Profitând de momentul în care, în scară a intrat o persoană, partea vătămată s-a îndepărtat și a intrat în camera aflată în holul blocului în care se afla martora M. R., la acea dată desfășurându-și acolo activitatea legată de administrarea problemelor locative de unde a apelat serviciul de urgență, fiindu-i teamă să plece neînsoțită.
Cu privire la aceste aspecte, inculpatul a declarat faptul că, în ziua de 27.VII.2012 s-a deplasat în zona în care exista o mare probabilitate de a o întâlni pe partea vătămată și, observând-o, a urmărit-o până în momentul în care acesta a intrat în seara blocului aflat în P-ța Națiunile Unite, precizând că a intenționat în acest fel să discute cu fosta sa soție probleme legate de achitarea datoriilor contractate în timpul căsătoriei, amenințând-o nu cu acte de violență ci cu faptul că va proceda astfel încât să nu mai lucreze în locul respectiv.
Fiind audiată, martora M. R.-Ș. a declarat faptul că în ziua de 27.07.2012 se afla în camera situată în holul blocului în care domicilia, desfășurându-și activitatea ca administrator. La un moment dat, a intrat în fugă partea vătămată, care părea foarte speriată, iar în urma acesteia inculpatul pe care l-a auzit strigând către aceasta, fără a-și aminti cu exactitate ce îi spunea, dar își amintește că acesta pronunța cuvintele verighete și fotografii. De asemenea, martora își amintește că, inculpatul i s-a adresat părții vătămate spunându-i că nu o va lăsa în pace și se va ține după ea.
4. În data de 20.11.2012, în timp ce se deplasa pe . București sector 5, partea vătămată A. I. A. a fost acostată de către inculpat, care a amenințat-o cu acte de violență, apropiindu-se de aceasta la mai puțin de 200 m, deși prin hotărâre judecătorească acest lucru îi fusese interzis.
Astfel, prin sentința civilă nr. 6970/10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București a fost admisă cererea de emitere a unui ordin de protecție formulată de reclamanta C. I. A. în contradictoriu cu pârâtul C. N., acesta fiind obligat să păstreze o distanță minimă, de 200 m, față de reclamantă, cu excepția prezenței în vederea luării și aducerii minorului cu ocazia exercitării programului de vizitare stabilit prin sentința civilă nr. 6431/20.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 6 București.
A fost obligat pârâtul C. N. la păstrarea unei distanțe minime, de 200 m, față de reședința reclamantei situate în București; s-a interzis pârâtului de a se deplasa în orașul B., jud. Hunedoara; și i s-a interzis pârâtului de a avea orice contact direct, telefonic sau de orice alt fel cu reclamanta.
În motivarea sentinței civile susmenționate, s-a reținut faptul că în toată perioada de la desfacerea căsătoriei și până la data pronunțării, relațiile dintre părți au fost foarte tensionate, pârâtul fiind cel care a manifestat agresivitate în mod constant, sub forma violenței fizice sau psihice, făcându-se referire concretă la incidentele din datele de 05.11.2011 și 21.12.2011.
Încălcând dispozițiile menționate, în dimineața zilei de 20.11.2012, inculpatul a abordat-o pe partea vătămată în timp ce se deplasa pe . cu fiul minor pe care îl conducea spre Școala generală nr. 150, unde acesta urma cursurile școlare, apropiindu-se la mai puțin de 200 m de aceasta și adresându-i amenințări cu violență.
În declarația dată, partea vătămată a precizat că în ziua de 20.11.2012, în jurul orei 8,30, se afla în apropierea școlii generale aflate pe . îl conducea pe fiul său la cursuri, aproape de . a fost acostată de către inculpat, care a surprins-o venind prin spatele său, cerându-i să-i încredințeze copilul pentru a-l conduce personal în incinta școlii, iar în momentul în care l-a refuzat acesta a amenințat-o spunându-i că o va distruge.
Deși inculpatul s-a îndepărtat inițial, partea vătămată a sesizat la ieșirea din incinta școlii că acesta o aștepta. Mergând spre autoturismul personal cu intenția de a-și recupera telefonul din interior, pentru a apela serviciul de urgență 112, inculpatul a împiedicat-o să pătrundă în interiorul acestuia, amenințând-o de asemenea cu acte de violență, moment în care s-a întors în curtea școlii pentru a cere ajutorului agentului de pază.
De asemenea, partea vătămată a declarat faptul că urmare apelului la urgență la fața locului s-a prezentat un echipaj de poliție, fără însă ca inculpatul să mai fie prezent.
Ulterior însă, plecând spre Curtea de Apel București, unde trebuia să fie prezentă, ca avocat la un termen de judecată, a observat că este urmărită în trafic de către inculpat, care se deplasa în spatele autoturismului său cu autoturismul personal, iar când a oprit la semafor acesta a coborât, încercând să-i deschidă portiera, încercând să o oprească, lucru pe care partea vătămată l-a refuzat. Partea vătămată a mai arătat că, la scurt timp, când se deplasa pe jos către Curtea de Apel București, inculpatul a urmărit-o, a amenințat-o din nou cu violența și a lovit-o cu palma peste față, fapt ce a fost sesizat de o persoană ale cărei date de identitate nu le-a putut furniza.
Inculpatul a declarat că, în ziua de 20.11.2012, s-a deplasat la școala unde fiul său urmează cursurile, probabil pentru a-i înmâna fostei sale soții ceva pentru copil, fără a-și aminti ce anume, negând faptul că i-ar fi adresat acesteia amenințări sau injurii, negând existența oricărui alt incident ulterior pe parcursul aceleiași zile.
În cauză a fost identificat și audiat martorul S. F. E. care a declarat că, în ziua de 20.11.2012, ca agent de pază al societății D. GUARD, efectua serviciul de pază în curtea Scolii Generale nr. 150 de pe . a declarat că a văzut-o pe partea vătămată intrând în curtea școlii, cunoscând-o din vedere întrucât ea în fiecare dimineață își aducea fiul la școală. De asemenea, a observat că în spatele părții vătămate se afla un bărbat, despre care a aflat ulterior că este fostul soț și căruia partea vătămată i s-a adresat spunându-i că urmează să se vadă la tribunal.
De asemenea, martorul a confirmat faptul că același bărbat a așteptat-o pe partea vătămată și a împiedicat-o să intre în autoturismul personal, ținând mâna pe mânerul portierei, fără a preciza dacă acesta a și atins-o, confirmând că l-a auzit pe acesta proferând amenințări și expresii jignitoare la adresa părții vătămate.
Cu privire la plângerile formulate de partea vătămată A. I. A. la data de 20.02.2012, respectiv la data de 29.02.2012, se constată faptul acesta a sesizat faptul că urmare separării în fapt de fostul său soț, C. N. acesta a amenințat-o în mod repetat eu acte de violență pentru a o determina să-i restituie suma de bani pe care, în timpul căsătoriei și a perioadei în care au administrat împreună bunurile comune, au împrumutat-o de la sora acestuia, fără a preciza cu exactitate datele de săvârșire a acestor fapte, din cuprinsul plângerilor reieșind că acesta face referire inclusiv la incidentele ce fac obiectul prezentei cauze.
În cauză însă nu au reieșit indicii care să conducă la presupunerea rezonabilă că amenințările și accesele de violență fizică repetate ale învinuitului au avut drept scop obținerea în mod injust a unui folos, din împrejurările faptice astfel cum acestea s-au conturat pe baza materialului probator, reieșind că învinuitul CONATANTIN N. a acționat în mod șicanator, având drept pretext nu numai pretenții materiale, ci și restituirea unor bunuri cu valoare sentimentală sau aspecte legate de relația sa cu fiul minor, acțiunile acestuia neavând caracter de natură a determina partea vătămată să dea, să facă sau nu facă ceva, ci de natură a produce părții vătămate o stare de temere în privința integrității fizice, precum și o presiune psihică aptă a-i îngreuna desfășurarea activitățile cotidiene.
În consecință, în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuit sub aspectul infr. prev. de art. 194 al. 1 și 2 Cp.
De asemenea, în cuprinsul declarației olografe a părții vătămate din data de 20.02.2012, partea vătămată a declarat că, în data de 18.02.2012, în timp ce discuta cu fostul său soț în legătura cu situația personală dintre ei, acesta a amenințat-o spunându-i că, dacă o va vedea în compania altui bărbat, o va călca în picioare.
În urma cercetărilor efectuate, aspectele sesizate de partea vătămată nu s-au confirmat, declarația acesteia necoroborându-se cu niciun alt mijloc de probă, astfel că, la urmărirea penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prev. de art. 193 Cp.
Sub aspectul infracțiunii prev. de art. 205 Cod penal, sesizate de partea vătămată A. I. A., în cauză, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, reținându-se faptul că acestea nu sunt prevăzute de legea penală, în acest sens, arătându-se că prin dispozițiile art.I pct.56 din Legea nr. 278/2006, intrată în vigoare la data de 12 august 2006, au fost abrogate infracțiunile de insultă și calomnie prevăzute de art.205 și art.206 din Codul penal.
La data de 18.01.2007, Curtea Constituțională, prin decizia cu nr.62, a declarat neconstituționale prevederile Legii nr. 278/2006, prin care se abrogau infracțiunile menționate prin Decizia nr. 8/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele de incriminare a insultei și calomniei cuprinse în art.205 și art.206 din Codul penal, precum și prevederile art. 207 din Codul penal privind proba verității, abrogate prin dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispoziții declarate neconstituționale prin Decizia nr.62/2007 a Curții Constituționale, nu sunt în vigoare.
În raport de toate acestea, instanța constată că faptele reținute în Rechizitoriu sunt pe deplin dovedite, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prev.de art.180, alin.21 Cod penal, art.180 alin.11, art.217 alin.1 Cod penal, art.193 Cod penal și art.32 din Legea nr.217/2003, toate cu aplicarea art.5 din Noul Cod penal, în sensul că legea mai favorabilă inculpatului este Codul penal din 1968.
Astfel fiind, Curtea urmează a aplica inculpatului, pentru fiecare faptă câte o pedeapsă, la a cărei individualizare judiciară – pentru infracțiunile reținute în sarcina fiecărui inculpat, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, Curtea reține că inculpatul C. N. este în vârstă de 44 de ani, divorțat, fiind avocat stagiar în cadrul Baroului București, potrivit fișei de cazier, inculpatul C. N. nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunile în concurs real, Curtea potrivit art. 33-34 Cod penal, va contopi pedepsele ce vor fi aplicate, urmând ca inculpatul C. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Sub aspectul necesității aplicării pedepsei accesorii, în raport cu tipul infracțiunilor pentru care urmează a fi condamnat inculpatul din speță, o astfel de pedeapsă se impune pentru a asigura pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevăzut de art. 52 alin. (1) C.pen, în realizarea acestui scop, orice pedeapsă trebuie să conțină, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ și, în final, un element preventiv. În condițiile în care inculpatul va fi condamnat, trebuie decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.
D. urmare, aplicarea pedepsei accesorii în sarcina inculpatului are caracter necesar.
Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, se constată că în procesul de alegere și nominalizare a pedepsii accesorii, se impune cercetarea criteriilor legale în raport de care instanța de judecată va efectua o astfel de individualizare. Aceste criterii sunt prevăzute de art. 71 alin.3 C.pen., cu titlu general și se referă la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana infractorului.
Criteriile enunțate sunt supuse controlului instanței de judecată, dar în considerarea următoarelor limite: interzicerea dreptului de a fi ales autoritățile publice sau în funcții elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.pen.)] intervine de drept, conform dispozițiilor art. 71 alin.2, C.pen., ceea ce înseamnă că această componentă a pedepsei accesorii se aplică automat, prin voința legiuitorului și fără control judecătoresc, ori câte ori pedeapsa principală aplicată este detenția pe viață sau închisoarea; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat [art. 64 lit.b) C.pen.], este supusă, în toate cazurile controlului exercitat de instanța de judecată, fiind exclus automatismul legii penale.
Față de datele mai sus arătate, Curtea - în baza art.71 Cod penal – va interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza I-a și lit.b Cod penal.
În opinia Curții, împrejurările anterior menționate îl caracterizează pe inculpat ca fiind o persoană cu șanse de reintegrare, Curtea apreciind că motivul comiterii infracțiunilor de către acesta a fost exclusiv gelozia, fără a se gândi la consecințele acestora, deși datele personale impuneau conștientizarea urmărilor faptelor sale.
Reținând că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul C. N. este închisoarea și că acesta a comis fapte contra persoanei, având în vedere modalitatea de comitere și perioada în care a acționat, dar și atitudinea subiectivă a acestuia și conduita sa, anterioară și ulterioară infracțiunilor, Curtea apreciază că pedeapsa își va atinge scopul de reeducare și constrângere și fără executarea ei efectivă.
În acest sens, Curtea are în vedere vârsta inculpatului, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și împrejurarea că prezenta condamnare constituie un avertisment suficient pentru ca acesta să se îndrepte.
În temeiul art. 86 ind.1 Cod penal, Curtea va suspenda sub supraveghere pedeapsa rezultantă, pe un termen de încercare ce va fi stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă;
-va interzice inculpatului să se apropie de partea vătămată A. I. A. la mai puțin de 200 m, cu excepția obligațiilor părintești, față de minor, decurgând din programul stabilit de instanța civilă.
În temeiul art. 86 ind. 3 Cod penal, va dispune ca inculpatul să urmeze un curs de gestionare a pornirilor violente.
Va atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cp.
Cum – în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului, Curtea consideră că scopul acesteia, astfel cum este precizat în art.52 din Codul penal, poate fi atins și fără executare efectivă, prin suspendarea ei sub supraveghere, aceeași suspendare intervine și cu privire la pedepsele accesorii stabilite, potrivit art.71 alin.5 din Codul penal.
În soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea constată că partea vătămată a solicitat despăgubiri civile, în cuantum de 50.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale, constând în contravaloarea a două telefoane mobile distruse de inculpat și diferența de salariu/venituri, iar 40.000 lei daune morale, determinate de suferința fizică, psihică și afectarea imaginii de avocat la care a fost supusă în urma acțiunilor în timp ale inculpatului.
În baza art.25 alin.1 Cod procedură penală, Curtea va admite în parte acțiunea civilă a părții vătămate și va obliga inculpatul la 2.500 lei – reprezentând contravaloarea celor două telefoane mobile, respectiv 10.000 lei daune morale, Curtea apreciind că această din urmă sumă este de natură a acoperi prejudiciul moral, psihic suferit de partea vătămată A. I. A..
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 180 al 2 ind. 1 Cp cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul C. N. [fiul lui G. și D., născută la data de 19.07.1969 în București, domiciliat în București, ., ., ., posesor al CI. . nr._, eliberat la data de 10.09.2010 SPCEP Sector 6, CNP:_] la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza 1 și lit. b Cp.
În baza art. 180 al 1 ind. 1 Cp cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 1 ani închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza 1 și lit. b Cp.
În baza art. 217 al. 1 Cp cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul C. N. la 4 (patru) pedepse de câte 2 ani închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza I și lit. b Cp.
În baza art. 193 Cp cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 1 ani închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit a teza 1 și lit b Cp.
În baza art.32 din Legea nr.217/2003 cu aplic. art. 5 NCp, condamnă pe inculpatul C. N. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza 1 și lit. b Cp.
În temeiul art. 33-34 Cod penal, contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul C. N. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit. a teza 1 și lit. b Cp.
În temeiul art. 86 ind.1 Cod penal, suspendă sub supraveghere pedeapsa de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 7 ani stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul București;
-să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, și întoarcerea;
-să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă;
-interzice inculpatului să se apropie de partea vătămată A. I. A. la mai puțin de 200 m, cu excepția obligațiilor părintești, față de minor, decurgând din programul stabilit de instanța civilă.
În temeiul art. 86 ind. 3 Cod penal, dispune ca inculpatul să urmeze un curs de gestionare a pornirilor violente.
Atrage atenția inculpatului asupra disp. art. 86 ind. 4 Cp.
În baza art.71 al. 5 Cod penal, suspendă executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 25 al. 1 Cod procedură penală, admite, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă și obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 12.500 lei din care 2.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
În baza art. 274 al.1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în sumă de 2.500 lei.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 20.02.2014.
PREȘEDINTE,
M. O.
GREFIER,
A. P.
red.M.O.
dact.L.G.
ex.5.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... → |
|---|
