Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 13/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.13/CO
Ședința publică din data de 18.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – a fost reprezentat de procuror L. E..
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații P. N. A. și I. V. împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2013*.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul P. N. A., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu C. G., cu delegație la dosar și contestatorul I. V., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu Busescu F., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestațiilor formulate de inculpați.
Apărătorul din oficiu al contestatorului P. N. A. solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive. Arată că din actele dosarului nu rezultă date cum că inculpatul s-ar sustrage de la judecata cauzei sau că ar împiedica bunul mers al procesului penal, acesta prezentându-se de bună voie la poliție la momentul arestării. În subsidiar, solicită liberarea inculpatului sub control judiciar.
Apărătorul din oficiu al contestatorului I. V. solicită admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive. Arată că inculpatul nu se va sustrage de la judecata cauzei și nu va împiedica bunul mers al procesului penal, acesta având o poziție sinceră de recunoaștere a faptei. Mai arată că inculpatul are probleme de sănătate, că are doi copii minori, că este singurul întreținător al familiei sale. În subsidiar, solicită liberarea inculpatului sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestațiilor declarate de inculpați, ca neîntemeiate, arătând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestora subzistă, față de natura și gravitatea faptei, modalitatea de comitere.
Contestatorul P. N. A., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că părinții săi sunt foarte bolnavi și că nu se va sustrage de la judecata cauzei.
Contestatorul I. V., în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că are copii minori.
CURTEA ,
Deliberând asupra contestațiilor de față, constată că:
Prin încheierea de ședință din data de 05.02.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în baza prev. art. 208 alin. 4 Cpp s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților G. G., Caracior M., I. V., M. N. Sarmis, S. G., G. Ș. R., F. A., H. S., R. M. M., I. G., P. N. A..
S-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu/control judiciar formulate de inculpați, prin apărători aleși.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că:
- inculpatul P. N. A. zis „N. Șerparu” este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
-trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p;
-proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.;
-sprijinire unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003;
-cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.
respectiv că inculpatul I. V. zis „C.” cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
-trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p;
-proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.;
-constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003;
-cu aplic. art. 33 lit. a din C.p.
În fapt, s-a reținut că, la data de 16.12.2011, organele de poliție judiciară din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate s-au sesizat din oficiu cu privire la activitatea infracțională desfășurată de o grupare de criminalitate organizată, condusă de numitul G. G. zis G. sau B., pe linia traficului de persoane, traficului de minori și proxenetismului. Ca urmare a investigațiilor efectuate s-a stabilit că sus-numitul coordona o grupare infracțională ce avea drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, domiciliate pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le transportă în străinătate, în special în Austria, unde le exploata din punct de vedere sexual. O parte dintre aceste tinere fiind minore. Totodată, s-a stabilit că din această grupare fac parte numiții: B. E. L., G. N. zis N., Caracior M. zis B., M. N.-Sarmis zis S., I. V. zis C., S. G. zis F., F. A. zis A., G. Ș.-R. zis R., G. V. zis V. sau Raj, R. M.-M. zis P., P. M. zis M., H. S. zis S. Blondu, A. C. zis C. din Voluntari, I. G. zis B., P. N. A. zis N. Șerparu, N. R. A. zis B.. Modul de operare folosit în activitatea infracțională a constat în aceea că liderul și organizatorul rețelei, aflat în cea mai mare parte a timpului pe teritoriul Austriei, se ocupa de recrutarea tinerelor, de transportul sau plata transportului acestora în Austria, de cazare și plasarea lor în cluburi. Totodată, s-a mai aratat că acesta exercită presiuni asupra victimelor, pentru a le determina să practice prostituția în folosul grupării și pentru ca tinerele să lucreze în fiecare zi și cu cât mai mulți clienți, pentru obținerea unor profituri mari. Tot liderul grupării s-a ocupat de obținerea cărților de identitate emise pe numele altor persoane majore, înscrisuri care au fost folosite pentru tinerele minore, care erau aduse din România și nu au dreptul de a lucra în cluburi. Pe teritoriul României, acționează o parte din membrii grupării care au rolul de a racola tinere, care ulterior sunt plasate liderului grupării, pentru a decide modalitatea de transport în Viena și unde urma ca tinerele să lucreze. În același timp, s-a mai arătat în referatul întocmit de parchet, în România, liderul grupării deține un azil de bătrâni, construit cu banii obținuți din exploatarea tinerelor în Austria, afacere de care se ocupau membrii grupării din România. Alți membrii ai grupării se află pe teritoriul Austriei, împreună cu liderul grupării, aceștia având rolul de a supraveghea tinerele în cluburi și în locurile de cazare și pentru a exercita presiuni fizice și psihice asupra victimelor. Având și rolul de a colecta sumele de bani obținute de tinerele exploatate, care ulterior erau predate liderului grupării.
De asemenea, începând cu anul 2010, cetățenii români cercetați în cauză au constituit, aderat și/sau sprijinit grupul infracțional organizat condus de numitul G. G., în scopul comiterii de infracțiuni grave, respectiv trafic de minori și trafic de persoane, proxenetism și drept urmare, au executat și acte materiale de racolare, transport, cazare și exploatare a tinerelor în Austria.
Prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală în dosarul_/3/2013 la data de 29.05.2013 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor 11 inculpați pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se incidența în cauză a dispozițiile art. 148 alin. lit. f Cpp, infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetații fiind sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
S-a reținut că în hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât cu condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații, care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nici o privare de libertate nu se poate baza pe impresii, simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură) indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.Totuși faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (Calejjav. Malta).
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat că, în cauză, sunt incidente în continuare dispozițiile art. 223 alin. 2 C.p.p, conform argumentelor de drept și de fapt de la momentul arestării preventive.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, Tribunalul cât privește aspectul referitor la împrejurarea că lăsarea în liberate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a reținut că în lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune.
Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunii reținute respectiv fiind vorba de infracțiunea de înșelăciune în forma agravantă, modalitatea concretă și împrejurările de comitere, urmările produse; gradul concret de pericol social, Tribunalul apreciază că sunt incidente și în continuare dispozițiile art. 223 din C.p.p. în sensul că lăsarea în liberate a inculpaților prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, generând implicit o stare de neîncredere și insecuritate în rândul peroanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.
Noțiunea de pericol pentru ordinea publică nu trebuie înțeleasă doar ca o primejdie concretă și imediată, constând în posibilitatea comiterii unor fapte penale grave, ci ea semnifică și o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptului că inculpatul asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni este cercetat în stare de libertate. Astfel, pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care sunt cercetați inculpați, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Totodată instanța a apreciat pericolul concret pentru ordinea publică și din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpaților (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc), constatând din analiza lucrărilor dosarului faptul că inculpați au studii medii și nu sunt la primul contact cu legea penală, manifestând în continuare dispreț față de normele de drept.
Astfel, cum pericolul pentru ordinea publică reprezintă o apreciere asupra comportamentului viitor al inculpatului și față de toate cele expuse, pronosticul judecătorului asupra comportamentului viitor al acestora este că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, privarea de libertate fiind necesară tocmai pentru înlăturarea acestei stării de pericol.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a fenomenului infracțional, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
Cu privire la aspectele vizând persoana inculpaților, acestea vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, în procesul individualizării sancțiunii penale, desigur în ipoteza în care instanța va ajunge la concluzia dovedirii vinovăției.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții ( Cauza Tonasi vs Franța). Tribunalul a apreciat că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului constând în: complexitatea acesteia, comportamentul părților, comportamentul autorităților și importanța pentru părții a obiectul procedurii.
În acest context s-a statuat în practica CEDO că doar întârzierile datorate comportamentului autorităților sunt susceptibile să antreneze încălcarea convenției.
S-a menționat faptul că inculpați sunt arestați de circa 8 luni și nimic din desfășurarea celor două procedurii respectiv urmărire penală și instanța nu au fost de natură a duce la concluzia că nefinalizarea judecății ar fi imputabilă în vreun mod autorităților sau părților.
În ceea ce privește cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestului la domiciliu formulate de inculpați, prin apărători, în subsidiar, Tribunalul a apreciat că în cauză nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de prevenție neprivative de libertate, în considerarea următoarelor aspecte:
Măsurile preventive reprezintă acea categorie a măsurilor procesuale prevăzute de lege, cu caracter de constrângere, prin luarea cărora organele judiciare urmăresc privarea de libertate sau restrângerea libertății de mișcare a învinuitului sau inculpatului, în scopul de a asigura buna desfășurare a procesului penal, și pentru a împiedica sustragere învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei.
La alegerea măsurii de prevenție ce a fost luată, s-a ținut seama de unele criterii complementare, și anume: de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele penale și alte situații privind persoana față de care se iau aceste măsuri (articolul 202 Codul de procedură penală). În cadrul criteriilor complementare, scopul măsurii de prevenție nu se confundă cu scopul general. Scopul special al măsurii de prevenție este fixat în raport cu o anumită persoană și cu împrejurările concrete ale unei cauze penale. Bunăoară, în speța de față, scopul special al unei măsuri de prevenție a constat în primul rând in necesitatea asigurării unei bune desfășurări a administrării probatoriului în prezenta cauză.
Astfel, față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale inculpaților, de momentul procesual al cauzei, Tribunalul a considerat că punerea în libertate ar îngreuna buna desfășurare a procesului penal în baza art 208 al. 4 Cpp a menținut arestarea preventivă a inculpaților și a respins cererea de revocare/ înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, în raport de stadiul procesual al cauzei impunându-se menținerea acestei stării.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestații, în termen legal, inculpații P. N. A. și I. V., cauza fiind înregistrată la data de 13.02.2014 la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală sub nr._ .
Contestatorului P. N. A. a solicitat admiterea contestației și revocarea măsurii arestării preventive, întrucât din actele dosarului nu rezultă date în sensul că inculpatul s-ar sustrage de la judecata cauzei sau că ar împiedica bunul mers al procesului penal, acesta prezentându-se de bună voie la poliție la momentul arestării. În subsidiar, a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar.
Contestatorului I. V. a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive, învederând că nu se va sustrage de la judecata cauzei și nu va împiedica bunul mers al procesului penal, față de poziția sinceră de recunoaștere a faptei. S-a mai arătat că inculpatul are probleme de sănătate, are doi copii minori și este singurul întreținător al familiei sale. În subsidiar, a solicitat luarea măsurii preventive a controlului judiciar.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate, având în vedere următoarele considerente:
În mod just a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților I. V. și P. N. A. subzistă pe deplin, întrucât de la data ultimei verificări a măsurii și până în prezent nu au intervenit modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, respectiv că o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentrurealizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 C.p.p., respectiv buna desfășurare a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată sau al prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Astfel, există în continuare probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele decare sunt acuzați și pentru acre s-a dispus trimiterea lor în judecată, respectiv inculpatul P. N. A. – infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; sprijinire unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003; iar inculpatul I. V. zis „C.” – infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 modificată și completată cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p; proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 2 din C.p cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p.; constituirea unui grup de criminalitate organizată prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea 39/2003.
În fapt, s-a reținut în esență că inculpatul G. G. coordonează o grupare infracțională ce are drept scop racolarea tinerelor de cetățenie română, inclusiv minore, cu domiciliul pe raza județelor Călărași, I., Ialomița, pe care le transportă în străinătate, în special în Austria, unde le exploatează din punct de vedere sexual. S-a mai reținut că din grupul infracțional fac parte numiții B. E. L., G. N. zis N., Caracior M. zis B., M. N.-Sarmis zis S., I. V. zis C., S. G. zis F., F. A. zis A., G. Ș.-R. zis R., G. V. zis V. sau Raj, R. M.-M. zis P., P. M. zis M., H. S. zis S. Blondu, A. C. zis C. din Voluntari, I. G. zis B., P. N. A. zis N. Șerparu, N. R. A. zis B..
Probele din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, conform art. 223 alin. 1 C.p.p., rezultă din declarațiile părților vătămate Mușeanu A. A., S. D., N. A. M., Golotuț I., U. M., H. M. V., N. M. C., I. N., R. Costeliana Ș., F. G. G., G. A., H. I. A. și D. C. G. (vol. 2 d.u.p.), care se coroborează cu declarațiile martorilor Mușeanu M. L., Markus Kreuzer, E. N., P. I. R., F. M., Golotuț I. G. (vol. 3 d.u.p.), relațiile transmise de unitățile bancare cu privire la sumele de bani primite de inculpați prin serviciul Western Union (vol. 4 d.u.p.), procesele-verbale de recunoaștere din planșe foto, relațiile comunicate de autoritățile austriece, parțial convorbirile și comunicările telefonice interceptate, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile de învinuit ale numiților G. N., A. C. și P. M., parțial declarațiile inculpaților H. S. și P. N. A..
Ansamblul probator menționat duce la concluzia unui observator obiectiv în sensul că părțile vătămate au fost racolate de grupul infracțional fie sub promisiunea găsirii unui loc de muncă în Austria, fie pentru a practica prostituția, însă cu promisiunea ca veniturile realizate să fie împărțite în mod egal cu inc. G. G., promisiuni ce nu au mai fost respectate, odată ajunse în Austria, victimele fiind obligate de inculpați să practice prostituția în condiții foarte dificile și primind sume de bani modice.
După racolarea victimelor, membrii grupării se ocupau și de asigurarea transportului acestora mai întâi din localitățile de domiciliu până la satul Afumați, jud.I., la un azil de bătrâni deținut de inc. G. G., locație unde unele dintre acestea au locuit o perioadă de timp până la momentul plecării în Austria, iar ulterior de transportul acestora în Austria, la Viena. După ce victimele ajungeau la Viena, acestea erau cazate în apartamente închiriate de liderul grupării și luau la cunoștință despre adevăratul motiv al venirii lor în Austria (sau despre condițiile reale în care urmau să practice prostituția), moment în care erau în imposibilitate de a refuza practicarea prostituției, deoarece nu aveau bani pentru a se reîntoarce acasă, erau cazate în apartamente împreună cu unii dintre traficanți, fiind supravegheate de către aceștia. Supravegherea consta în însoțirea tinerelor la locurile unde trebuiau să practice prostituția, verificarea acestora pe timpul cât se aflau la muncă în club sau practicau prostituția stradală, posibilitatea de a-și contacta familiile din România doar în prezența unuia sau altuia dintre membrii grupării, interdicția de a discuta cu clienți români.
Referitor la inculpații I. V. și P. N. A. se rețin declarațiile martorilor Kreuzer Markus (care a precizat că inculpații G. Ș. R., M. N. Sarmis, I. V., S. G. le supravegheau pe părțile vătămate care practicau prostituția în zona celor două cluburi din Austria, proferând inclusiv amenințări și injurii la adresa acestora, și ținând asupra lor actele de identitate ale victimelor), E. N. (cu privire la inc. S. G. și M. N. Sarmis, martorul asistând inclusiv la momentul când S. G. a vrut să o taie pe una din părțile vătămate cu briceagul și confirmând atât că victimele fuseseră agresate în mai multe rânduri, cât și că acestea abia primeau bani de mâncare – „vor mânca atunci când vor face mai mulți bani”), P. I. R. (cu privire la S. G., M. N. Sarmis, G. Ș. R., I. G., martorul confirmând modul în care se desfășurau activitățile grupului în Austria – inculpații locuiau împreună cu victimele, le transportau la locul unde acestea practicau prostituția și le aduceau înapoi), F. M. și Golotuț I. G. (cu privire la implicarea inculpaților S. G., M. N. Sarmis în traficarea părții vătămate minore Golotuț I., agresarea acesteia de inculpatul S. G., precum și încercările inculpaților H. S., Caracior M. și F. A. de a detensiona un conflict între martorul Golotuț și inculpatul G. G. cu privire la situația din Austria a fiicei martorului).
Referitor la acuzațiile aduse inculpaților și la modalitatea concretă de comitere a faptelor, se rețin și declarațiile următoarelor părți vătămate:
- partea vătămată G. A. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului I. V., (alături de alte persoane supraveghea alte tinere care se prostituau în Austria, I. V. a contribuit la falsificarea actelor pe care partea vătămată urma să le folosească în Austria, inculpatul I. V. a asistat la agresarea altor părți vătămate de către G. G., inclusiv cu o bâtă; inculpatul S. G. a agresat și el pe una din părțile vătămate și discuta cu inc. G. G. despre „cumpărarea” altor persoane de sex feminin care să lucreze pentru ei; inc. I. V. a încercat să o agreseze pe ea și pe martorul Markus Kreuzer după ce partea vătămată a fugit din Austria); de asemenea, partea vătămată a precizat inculpații Caracior M. și G. Ș. R. l-au însoțit pe I. V. la momentul când acesta a încercat să o agreseze pe ea și pe martorul Markus Kreuzer;
- partea vătămată I. N. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului I. V. (îl însoțea pe G. G. când acesta sosea în zona în care părțile vătămate practicau prostituția)
- partea vătămată N. M. C. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului P. N. A. – „N. Șerparu” (cel care, promițându-i că se va căsători cu ea, a prezentat-o lui G. G., i-a propus să meargă în Austria să practice prostituția, i-a înlesnit obținerea de acte pentru a pleca din țară, iar ulterior a fost printre persoanele care au supravegheat-o în „Club 28” din Viena); și acestei părți vătămate i se luau toate câștigurile și nu a primit de mâncare atunci când nu a realizat câștiguri suficiente;
- partea vătămată H. M. V. (și ea minoră la data racolării) a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului I. V. (persoană care a supravegheat-o, atât la „Club 28” unde s-a prostituat, cât și la locuința unde stătea); și acestei părți vătămate i se luau câștigurile aproape în totalitate și i s-a ridicat telefonul mobil.
- partea vătămată N. A. M. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului I. V. (acesta a „preluat-o” în contul unei datorii de la alți cetățeni români care o aduseseră în Austria;ulterior I. V. a fost una din persoanele care o supravegheau atât în clubul unde își desfășura activitatea, cât și atunci când își contacta familia din România;
- partea vătămată S. D. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului I. V. (acesta, locuind în același apartament cu ea și cu alte victime, a supravegheat-o în Viena, au însoțit-o la clubul unde se prostitua, țineau evidența sumelor câștigate; de asemenea, a agresat alte victime;
- partea vătămată Mușeanu A. A. a confirmat implicarea în activitatea infracțională a inculpatului P. N. A. (a relatat că M. N. Sarmis și F. A. au transportat-o în Austria, după ce au contribuit la racolarea ei, sub pretextul unei relații de concubinaj cu F. A.; ulterior, în Austria, împreună cu ceilalți inculpați, printre care și inculpatul P., „au convins-o”, sub amenințarea cu bătaia, să iasă și să se prostitueze pentru prima dată; de asemenea, F. A. a continuat să îi spună victimei că, dacă va continua să se prostitueze, o va lua de soție; cu toate acestea, inculpatul, împreună cu G. G. au pedepsit-o prin privare de somn pentru că nu a câștigat destul; ulterior, F. A. și M. N. Sarmis au dus-o din nou în Austria, după ce, amenințată de G. G., partea vătămată acceptase să se întoarcă); partea vătămată i-a indicat ca responsabili cu supravegherea persoanelor care practicau prostituția pentru grupare și pe inculpații Haranița S., I. V., S. G.; trebuie menționat că această parte vătămată a fost obligată să se prostitueze chiar și după ce fusese diagnosticată cu TBC și primea tratament pentru această afecțiune.
Referitor la poziția procesuală a inculpatului P. N. A., acesta a arătat că a avut o relație cu numita N. C. M., care a locuit cu el vreme de aproximativ o lună. La un moment dat, aceasta a dispărut, inculpatul aflând de la numitul I. G. că aceasta s-ar afla la Viena. D. urmare, P. N. A. s-a deplasat de două ori la Viena (cazarea i-a fost achitată de partea vătămată) pentru a o convinge pe aceasta să se întoarcă acasă și în nici una din aceste ocazii nu s-a întâlnit cu vreunul din inculpați.
Prin urmare, nu se poate reține că acest a recunoscut acuzațiile ce i se aduc, având în vedere și declarația părții vătămate N. C. M., expusă mai sus, care a arătat că, dimpotrivă, inculpatul, promițându-i că se vor căsători, i-a propus să se deplaseze în Austria pentru a se prostitua, a prezentat-o numitului G. G., iar ulterior a fost printre persoanele care au asigurat supravegherea sa în Viena (cu mențiunea că partea vătămată a precizat că inculpatul a și lovit.o în mai multe rânduri) . De asemenea, partea vătămată Mușeanu A. A. a relatat că acest inculpat a fost prezent în Viena, împreună cu M. N. Sarmis, F. A., I. G. și G. G. când acesta din urmă a amenințat-o cu bătaia pentru a merge să se prostitueze, iar ulterior a supravegheat-o în timp ce practica prostituția în „Club 28” din Viena. În fine, inculpatul a fost recunoscut și de partea vătămată R. Costeliana Ș. ca fiind prezent în Viena în anturajul inculpatului G. G..
Curtea constată că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 223 alin. 2 C.p.p. respectiv există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate a inculpaților este necesară în continuare pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Astfel, infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații I. V. și P. N. A. prezintă o gravitate deosebită nu doar prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, dar și din modul și împrejurările concrete de comitere, în mod organizat, elementele esențiale ale modului de operare folosit de inculpați, alături de ceilalți membri ai grupării infracționale, fiind următoarele: victimele erau racolate în România din familii cu posibilități materiale foarte reduse, fie propunându-li-se direct să practice prostituția în Austria (dar în condiții financiare favorabile), fie fiind induse în eroare cu privire la activitățile pe care le vor desfășura în această țară; în țară se făceau aranjamente cu privire la copiii minori ai victimelor, unii fiind încredințați unor persoane care să îi îngrijească (în general îngrijirile erau de slabă calitate); după ce ajungeau în Austria, victimele erau „repartizate” la unul din cele trei sau patru apartamente închiriate în Viena de membrii grupului, în fiecare apartament 3-4 fete (dar și mai multe, în funcție de recrutările pe care reușeau să le efectueze coinculpații) împreună cu cel puțin doi dintre inculpați: actele părților vătămate erau luate de coinculpați, aceștia efectuau formalitățile pentru ca victimele să fie înregistrate ca prostituate în Austria (folosind chiar și acte false în acest scop), însă unele dintre acestea au practicat prostituția și fără a fi înregistrate; părțile vătămate erau supravegheate în cea mai mare parte a timpului de membrii grupării, care rețineau sumele de bani obținute de acestea; dacă nu realizau suma impusă pe noapte (în jur de 500 de euro), părțile vătămate erau „sancționate”, cele mai frecvente pedepse fiind bătaia, înfometarea sau privarea de somn; legăturile părților vătămate cu România erau limitate, membrii grupării supraveghindu-le atunci când își contactau rudele din țară; obligarea la practicarea prostituției se făcea pentru ca părțile vătămate să își „achite datoriile” acumulate față de inculpatul G. G. (bani dați pentru haine, transport în Austria, chirie apartamente sau sume împrumutate în țară familiilor victimelor);victimele au expediat în România sume importante de bani, dar niciodată pe numele inculpatului G. G., de multe ori folosind actele de identitate ale altor persoane pentru a face aceste tranzacții.
Se mai reține, de asemenea, faptul că printre inculpații care apar ca destinatari sau expeditori ai unor tranzacții financiare între România și Austria, derulate prin sistemul Western Union este menționat inculpatul I. V..
Prin urmare, asumarea în mod repetat și în aceste condiții a unui comportament manifest contrar normelor de drept lipsește de relevanță pozitivă existența unei familii și a unor copii minori sau a unui domiciliu stabil – împrejurări la care au făcut referire inculpații – întrucât aceste aspecte nu relevă garanții adecvate că inculpații au asimilat în mod real (în cele 8 luni de arest preventiv) necesitatea respectării tuturor normelor de drept, inclusiv a celor destinate să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, având în vedere și faptul că cercetarea judecătorească se află în plină desfășurare, față de împrejurările concrete ale cauzei și circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea apreciază că măsura preventivă a controlului judiciar nu are aptitudinea de a garanta buna desfășurare a procesului penal în considerarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C.p.p. Prezintă relevanță, în acest context, faptul că la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, judecătorul a reținut că o parte din părțile vătămate au fost amenințate inclusiv cu moartea în situația în care îi vor denunța pe inculpați, iar asupra unora dintre ele s-au exercitat presiuni după ce membrii grupului au aflat că acestea s-au adresat autorităților (mesajul transmis părții vătămate G. A. și martorului Markus Kreuzer, declarațiile părților vătămate F. G. G., Golotuț I., N. A. M., S. D.).
În plus, durata măsurii arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil prin raportare la complexitatea cauzei, ce implică audierea unui număr mare de inculpați și de părți vătămate, dar și de comportamentul autorităților, nefiindu-le imputabilă durata procedurii, trimiterea în judecată a inculpaților având loc în octombrie 2013, iar instanța de judecată fixând termene de judecată scurte în vederea efectuării cu celeritate a cercetării judecătorești. Pe de altă parte, trebuie să se țină cont și de faptul că protejarea libertății individuale nu poate determina stânjenirea eforturile instanțelor în administrarea probelor în vederea aflării adevărului (Cauza Tomasi c. Franța).
În ceea ce privește problemele de sănătate invocate de către inculpatul I., Curtea constată că se poate asigura tratamentul sub pază permanentă, conform art. 240 C.p.p., în condițiile formulării unei cereri în acest sens de către inculpat și al îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, apreciind neîntemeiate criticile contestatorilor, în baza art.206 C.p.p. rap.la art.425 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații P. N. A. și I. V. împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. va obliga fiecare contestator inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 100 lei fiecare, se va suporta din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 206 C.p.p. rap.la art.425 alin.7 pct.1 lit.a C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de către inculpații P. N. A. și I. V. împotriva încheierii de ședință din data de 05.02.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția I Penală.
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă fiecare contestator inculpat la plata a câte 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariile apărătorilor din oficiu, în sumă de câte 100 lei fiecare,se suportă din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2014
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. M. S. N.
Red.A.P.M.
Dact.EA-07.03.2014/6 ex
T.B.S.I.P.-judI.P.
| ← Falsul material în înscrisuri oficiale. Art. 288 C.p.. Decizia... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
