Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 131/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
Sentința penală nr. 131
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. A.
GREFIER: P. A.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea plângerii formulată de petenta T. C. împotriva Rezoluției din data de 19.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 686/P/2013 și a Rezoluției din data de 19.12.2013 dată de Procurorul General din cadrul aceleiași unități de P. în Lucrarea nr- 4293/II/2/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petenta T. C., personal, lipsă intimatul C. D. D..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petenta solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv o împuternicire avocațială pe care petentul (în calitate de avocat) a depus-o la Curtea de Apel București; prin aceasta dorește să facă dovada că acel contract pe care îl consideră falsificat, a fost și pentru Curtea de Apel București. Dorește să se facă dovada faptului că nu a fost o eroare materială (depune la dosar două înscrisuri/împuterniciri avocațiale).
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisurile depuse la dosar la acest termen.
Curtea, după deliberare, admite pentru petentă și administrează proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar la acest teren.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petenta arată că sesizarea parchetului a fost făcută de către instanța Judecătoriei sectorului 1 București, în dosarul nr._/299/2011 - care reprezintă cererea sa de contestare a executării silite; instanța a apreciat că susținerile sale referitoare la contractul de asistență juridică depus la dosarul de executare, precum și împuternicirea avocațială și factura, prezentate în dosarul mai sus amintit, prezentau suficiente indicii și erau necesare diferite.
Astfel, solicită să se rețină că sesizarea parchetului nu a fost făcută de ea, personal, ci de către instanța de judecată.
În fața instanței civile a caracterizat înscrisurile respective prin câteva elemente de identificare și nu a susținut că aceste elemente ar constitui și faptele de falsificare a lor; în momentul în care și-a susținut în fața instanței punctul de vedere nu avea la îndemână și filele din dosar pentru a putea face trimitere concretă și, pentru fi sigură că instanța este lămurită, a făcut o caracterizare.
În procedura prealabilă de la parchet a solicitat ca aceste înscrisuri să fie analizate prin prisma încălcărilor dispozițiilor statutului și a Legii nr. 51/1995 a profesiei de avocat.
Procurorul de caz s-a mulțumit doar în a-și însuși punctul de vedere al casei de Avocatură care l-a angajat pe intimat ca avocat stagiar; așadar, față de susținerile sale și de probele aduse în procedura prealabilă s-a solicitat și punctul de vedere al casei de Avocatură și, astfel, apreciază că procurorul de caz nu a făcut o analiză proprie a acestor înscrisuri, prin prisma încălcărilor specificate ci doar a pus în contradictoriu punctul său de vedere, ca petentă, cu cel al Casei de Avocatură angajatoare.
Un avocat mentor, care a răspuns ca terț în această cauză, care îi permite avocatului stagiar să se prezinte la tribunal și la curtea d e apel încălcând el însuși prevederile Statului de avocat și a Legii, nu poate să fie decât subiectiv și să analizeze înscrisurile doar prin considerentele care ar fi făcut să disculpe angajatul său.
Față de toate aceste considerente solicită instanței să analizeze faptele intimatului prin prisma încălcării obligațiilor prev. de art. 6, 108, 121, 122, 126, 342 Cp și anexa 2 de la Statut, și art. 29 din Legea nr. 51/1995; pentru că în motivare nu există aceste elemente, care să conducă la concluzia că procurorul de caz ar fi studiat aceste înscrisuri prin prisma obligațiilor avocatului, solicită să se aibă în vedere că acest contract de asistență juridică, înregistrat sub nr._/07.03.2011, nu putea să fie un contract care ar fi împuternicit avocatul să își reprezinte clientul în fața executorului judecătoresc și să înceapă procedura de executare (ca fiind înscris la 07.08.2011) și, tot acest contract, să fie și o împuternicire avocațială care să îi permită avocatului să își reprezinte clientul cu cinci luni înainte; este o contracție de timp și de formă.
În consecință, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris și susținută oral, desființarea rezoluțiilor atacate și, reținând cauza spre rejudecare, să se dea o soluție legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public arată că petenta susține că un contract de asistență juridică încheiat între creditorul dumneaei și avocat este fals întrucât cuprinde mențiuni nereale.
La dosar avem declarația creditorului care spune că el l-a împuternicit pe avocat să facă tot ce a făcut acesta.
În consecință, solicită respingerea plângerii, ca nefondată.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la 30.12.2013 pe rolul acestei Curți, petenta T. C. a formulat plângere împotriva rezoluției din 19.11.2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București de neîncepere a urmăririi penale față de avocat C. D. D. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 290 Cod penal și împotriva rezoluției din 19.12.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București de respingere ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentă împotriva primei rezoluții.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că sesizarea Parchetului a fost făcută de instanța de judecată, iar P. nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar prin prisma încălcării dispozițiilor statutului și a Legii nr. 51/1995 cu privire la profesia de avocat.
Verificând plângerea în raport de actele și lucrările dosarului și în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. 7 VCPP cu referire la prevederile art. 15 alin. 1 din Legea nr. 255/2013, Curtea constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 1001/P/2011 din data de 10.04.2013 P. de pe lângă Judecătoria Sector 3 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privindu-l pe numitul COJOCARII D. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.288 și art.291 Cp. în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, constatându-se că acesta este avocat definitiv în cadrul Baroului București.
În fapt, prin încheierea de ședință din data de 17.10.2012 a Judecătoriei Sector 1 București (dosar nr._/299/2011) instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât contestatoarea T. C. s-a înscris în fals împotriva semnăturii avocatului C. D. D. aplicată pe cererea de încuviințare a executării silite, a împuternicirii avocațiale . nr._/16.08.2011, a împuternicirii avocațiale . nr._/12.03.2012, susținând că avocatul este autorul falsurilor, de care s-a folosit în fața instanței de judecată (precizări detaliate ale contestatoarei anexate încheierii de ședință).
În etapa actelor premergătoare urmăririi penale au fost audiați numiții C. D. D., T. C., au fost comunicate precizări din partea SCA P. și P., au fost depuse înscrisuri relevante, fiind atașat și dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sector 1 București.
Analizând actele premergătoare efectuate în acest dosar, s-a constatat că încadrarea juridică corectă a faptelor descrise de instanță și de contestatoare este aceea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, având în vedere că toate actele defăimate ca fiind false reprezintă înscrisuri sub semnătură privată (și nu oficiale, provenind de la persoane/instituții private, nu publice), care au fost folosite de însuși presupusul falsificator în fața instanței de judecată, infracțiunea de uz de fals fiind astfel absorbită în conținutul celei prev. de art.290 Cp.
Din declarația numitului C. D. D. și din precizările SCA P. și P. a rezultat că avocatul și-a desfășurat activitatea în cadrul acestei societăți, cu contract de colaborare, în perioada 01.10._12. fiind delegat să reprezinte interesele clientului . SRL. ca urmare a contractelor de asistență juridică nr._/29.02.2012 ș! nr._/07.03.2011 încheiate între SCA P. și P. și . SRL.
Făptul că, în cuprinsul cererii de executare silită formulată de . SRL nu este menționat sediul acesteia, ci sediul SCA P. și P. nu reprezintă o contrafacere a scrierii sau o alterare a acesteia (în sensul prev. de ari.290 rap ia an.288 Cp.), ci semnifică sediul ales de către . SRL pentru comunicarea actelor de procedură în dosarul de executare nr.979/2011 (acesta fiind indicat în toate actele din dosar); semnătura aplicată pe această cerere poate aparține oricărui avocat din cadrul SCA P. și P., care, în baza contractului de asistență juridică nr._/07.03.2011 reprezintă interesele . SRL în fața B. P. L.. mandatul special permițând formularea și semnarea de cereri în numele clientului, ceea ce nu echivalează cu falsificarea subscrierii actului de către avocatul C. D. D..
În privința nr. CUI Indicat în cererea ce executare silită, despre care contestatoarea susține că nu aparține nici . SRL. nici SCA P. și P., s-a reținut că acesta nu reprezintă un element esențial, de natură să producă consecințe juridice raportat la obiectul cererii, nefiind contestată identitatea dintre persoana care a formulat cererea și persoana care invocă titlul executoriu.
Faptul că numele avocatului C. D. D. este scris mai sus decât numele celorlalți enumerați în împuternicirea avocațială . nr._/12.03.2012 nu reprezintă o contrafacere a acestui înscris, în condițiile în care emitentul înscrisului - SCA P. și P. - a subliniat că avocatul C. D. D. a fost desemnat să reprezinte interesele clientului . SRL inclusiv în dosarul nr. nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București (chiar dacă acest nr. de dosar nu este indicat în mod expres în împuternicirea avocațială. în care se specifică drept activități asistență/reprezentare, redactare acte, înregistrare și semnare cereri la Judecătoria Sector 1 București, activități care se circumscriu și celei din dosarul cu nr. de mai sus).
Contrar celor afirmate de contestatoarea T. C., contractul de asistență juridică nr._/07.03.2011 a fost încheiat între SCA P. și P. și . SRL, având ca obiect asistență/reprezentare, redactare acte în fața B. P. L. și executare sentință, ceea ce presupune că împuternicirile avocațiale emise în baza acestui contract pot fi depuse atât în fața executorului judecătoresc, cât și în fața instanțelor de judecată învestite cu orice fel de cereri privind executarea sentinței nr.2410/2011 a Tribunalului București (titlu executoriu) și nu doar în dosarul nr._/3/2010.
De altfel, în dosarul nr._/3/2010 SCA P. și P. a emis mai multe împuterniciri avocațiale, care corespund obiectului contractului de asistență juridică nr._/07.03.2011 și activităților enumerate în acesta, în funcție de gradul instanței în fața cărora au fost depuse și de persoana desemnată pentru reprezentare (care se regăsesc în dosarul nr. nr._/299/2011).
Prin urmare, împuternicirea avocațială . nr._/16.08.2011 depusă de avocat în dosarul de executare nr.979/2011 nu conține nicio mențiune care să nu corespundă adevărului.
Precizările contestatoarei în sensul că avocatul a falsificat contractul cu nr. de mai sus pentru a putea începe executarea silită în interes personal sunt lipsite de orice suport probator.
În mod nereal, contestatoarea a mai susținut că avocatul C. D. D. ar fi adăugat, scriind de mână, data de 07.08, în conținutul contractului de asistență juridică nr._/07.03.2011; fiind consultat dosarul nr._/299/2011 al Judecătoriei Sector 1 București se constată că exemplarul de asistență juridică nr._/07.03.2011 existent la fila 38 nu poartă o asemenea mențiune, toate mențiunile făcând trimitere la data de 07.03.2011 și nu 07.08.2011, în același mod fiind și exemplarul comunicat de SCA P. și P.; faptul că onorariul nu figurează pe acest exemplar nu reprezintă o alterare a înscrisului imputabilă tot
avocatului, în condițiile în care setul de înscrisuri din care face parte și acesta a fost expediat și certificat pentru conformitate cu originalul de către B. P. L., iar onorariul constituie un element confidențial al contractului dintre două persoane juridice private (se remarcă mențiunea onorariului în exemplarul contractului transmis de SCA P. și P.).
Făptui că . GMBH SRL a emis mai multe facturi reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență juridică prestate de SCA P. și P. nu reprezintă o încălcare a vreunei norme legale, ci. din contră - o dovadă a înregistrării acestora în contabilitate și a plății TVA.
Nemulțumirea contestatoarei sub aspectul onorariilor încasate de SCA P. și P. poate face obiectul procedurii instituite prin disp. art.451 alin.2 C.p.c.
Curtea constată că în etapa actelor premergătoare, se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în sentința penală nr. 1064/05.06.2008 și decizia penală nr. 1390/14.04.2008.
În cauza de față, procurorul a analizat în detaliu fiecare mijloc de probă, analizând motivele pentru care a ajuns la concluzia dispusă prin soluție.
În esență, petenta susține că un contract de asistență juridică încheiat între creditorul său și avocat este fals întrucât cuprinde mențiuni nereale, însă la dosar există declarația creditorului cu privire la împuternicirea avocatului.
Față de toate aceste considerente, întrucât activitatea avocatului s-a circumscris limitelor mandatului special încredințat de SCA P. și P., nefiind incidente normele penale din material folosului în înscrisuri sub semnătură privată, legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Așa fiind, Curtea va respinge ca nefondată, plângerea .
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 VCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1, alin.8 lit.a Cpp cu ref. la art.15 alin.1 din Legea nr.255/2013, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta T. C. împotriva Rezoluției din data de 19.11.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 686/P/2013 și a Rezoluției din data de 19.12.2013 dată de Procurorul General din cadrul aceleiași unități de P. în Lucrarea nr. 4293/II/2/2013.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă pe petentă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2014.
PREȘEDINTE
N. A.
GREFIER
P. A.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
