Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 824/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 824/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 824/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 824/A
Ședința publică din 24.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpatul I. M. F. și partea civilă C. N. P. împotriva sentinței penale nr. 161/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit inculpatul I. M. F., pentru care răspunde apărător ales N. P., cu împuternicire avocațială nr._, la dosarul cauzei, și partea civilă C. N. P., pentru care răspunde apărător ales Luteanu G., cu împuternicire avocațială nr._, la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta parte civilă a depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că nu dorește să se împace cu inculpatul, precum și motive de apel, după care:
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită instanței acordarea unui termen de judecată în cauză pentru demersuri în vederea împăcării cu partea vătămată.
Apărătorul ales al apelantei parte civilă solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, reprezentând cheltuieli judiciare. Cu privire la o eventuală împăcare a părților, arată că partea civilă și-a exprimat deja poziția procesuală în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public arată că se opune cererii de amânare a judecății cauzei, pentru împăcarea părților, față de poziția procesuală exprimată de partea vătămată. De asemenea, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, apreciază neîntemeiată cererea de amânare a judecății cauzei pentru împăcarea părților, față de poziția neechivocă exprimată de partea civilă. De asemenea, va încuviința proba cu înscrisuri pentru partea civilă, urmând a aprecia asupra aspectului cheltuielilor de judecată. Astfel, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită instanței admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună o pedeapsă mai mică, iar pe latura civilă, să se constate că daunele morale de 5000 lei nu au fost dovedite. În acest sens, arată că inculpatul are 25 de ani și este la prima abatere, nu are venituri și nu poate suporta cheltuielile puse în sarcina sa.
Apărătorul ales al apelantei parte civilă solicită instanței admiterea apelului propriu, astfel cum a fost formulat, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de condamnare în limitele ce vor fi apreciate. Astfel, arată că, dacă inițial, după pronunțarea hotărârii instanței de fond, partea civilă a avut o atitudine de înțelegere, ulterior, văzând apelul inculpatului, a apreciat că se impune formularea propriei căi de atac. Mai arată că poziția inculpatului în faza de urmărire penală și în fața instanței de fond a fost una duplicitară în ce privește atitudinea de regret, simulând regretul doar pentru a beneficia de dispozițiile legale privind reducerea cu 1/3 a pedepsei. În acest sens, arată că în faza de urmărire penală inculpatul a venit cu o primă declarație de justificare a comportamentului agresiv, arătând că mama sa e grav bolnavă, însă neprobând în nici un fel această afirmație. Astfel, apreciază că amenda penală aplicată inculpatului este mult prea blândă și a beneficiat de prea multă clemență. Totodată, față de motivele invocate de inculpat în apelul propriu, că nu are bani să plătească amenda penală, solicită instanței pronunțarea unei pedepse cu închisoarea. Pe latura civilă, față de atitudinea inculpatului ce solicită să nu se mai acorde daune materiale decât de 39 lei, solicită instanței menținerea daunelor materiale acordate la fond și majorarea cuantumului daunelor morale. De asemenea, solicită instanței obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată. Refritor la apelul inculpatului, apreciază că sunt încălcate dispozițiile art. 412 alin. 4 C.p.p., neformulându-se motive de apel în scris. Astfel, solicită instanței respingerea apelului inculpatului, în principal ca nemotivat și, în subsidiar, ca nefondat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită instanței respingerea apelului părții civile, arătând că singurul motiv de apel invocat a fost acela că inculpatul a formulat apel, motiv ce nu se subscrie dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.p.p. De asemenea solicită instanței și respingerea laturii civile a apelului părții civile.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a celor două apeluri formulate în cauză, apreciind că instanța de fond în mod corect a stabilit pedeapsa spre mediu cuantumul amenzii penale, soluționând în mod corect și latura civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.161 din data de 08.05.2014, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul I. M. F. la o pedeapsă de 3000 lei amendă penală,pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art.180 al.2 C.p. cu aplic. art. 396 al. 10 N.C.P.P.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 63 indice 1 C.P. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În baza art. 397 N.C.P.P. rap. la art. 1357 și urm. C. civ. a fost admisă în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C. N. P. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumelor de 2250 lei, reprezentând daune materiale-luând act și de acordul acestuia- respectiv de 5000 lei, reprezentând daune morale, precum și la plata dobânzilor legale, aferente întregului debit, calculate de la data de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a acestuia.
În baza art. 274 al. 1 N.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 08.11.2013,ora 16, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca ALFA R. cu de înmatriculare_, pe fondul unor neînțelegeri pe care le-a avut, la intersecția străzilor Belșugului cu Dumbravei, cu partea vătămată C. N. P., aflată la volanul autoturismului marca Toyota ,cu nr. de înmatriculare_, a coborât din autoturism și a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Din plângerea părții vătămate, din certificatul medico legal, din declarațiile inculpatului, din procesele verbale, din planșa foto, din relațiile de la I.P.J. Călărași - Serviciul Rutier, instanța a reținut următoarea situație de fapt: în după amiaza zilei de 08.11.2013,orele 16, inculpatul I. M. F. se plimba pe raza municipiului Călărași, cu autoturismul marca Alfa R., cu nr. de înmatriculare_, fiind însoțit de martora T. C. I.. În timp ce se deplasa pe . prioritate) din direcția .. Cornișei, la intersecția cu . pentru a-i acorda prioritate, autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ ,condus de partea vătămată C. N. P.. Pentru că nu avea vizibilitate datorită autoturismelor parcate pe partea dreaptă a străzii Belșugului, partea vătămată a pătruns mai mult în intersecție pentru a se asigura, fapt ce l-a nemulțumit pe inculpat care a oprit brusc autoturismul la volanul căruia se afla. A coborât nervos și a mers la autoturismul părții vătămate care a rămas pe loc, i-a deschis portiera stângă și i-a aplicat o lovitură cu palma peste față, după care a plecat. Aflând că este căutat de organele de poliție,în urma plângerii formulate de partea vătămată, inculpatul a condus autoturismul pe ..Călărași, unde l-a abandonat, fiind predat apoi de acestea, mamei sale. Ulterior, așa cum a reieșit din depozițiile martorelor T. C. I., respectiv I. A. M., mama acestuia, el a părăsit mun. Călărași împreună cu mai mulți prieteni, revenind a doua zi, când s-a și prezentat la audieri.
Martora T. C. I., prezentă la incident, a confirmat situația de fapt mai sus reținută, în declarația dată.
Din certificatul medico-legal nr.4126/A2/640 din 15.11.2013 emis de S.M.L. Călărași, a rezultat că partea vătămată C. N. – P. prezenta leziuni produse prin lovire cu un corp dur, ce pot data din 08.11.2013, necesitând pentru vindecare îngrijiri medicale de 2-3 zile de la data producerii, dacă nu survin complicații.
La data de 1.04.2014 partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2250 lei, daune materiale și cu suma de 20.000 de lei, daune morale, la care au fost adăugate dobânzile legale penalizatoare calculate la întregul debitul, până la data plății lui efective. A mai menționat că acest prejudiciu i-a fost cauzat prin fapta inculpatului, existând legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
În motivare a arătat că în data de 08.11.2013 a fost lovită puternic de inculpat, cu palma peste față, lovitură care i-a afectat pometele obrazului drept, ochiul și i-a spart dintele din față sus, respectiv unul din incisivi, producându-i totodată și o sângerare nazală foarte puternică. A mai menționat că imediat după incident s-a prezentat la Camera de Gardă a Spitalului Județean Călărași unde a primit îngrijiri medicale, iar ulterior a fost examinată de medicul legist, fiindu-i eliberat certificatul medico-legal și, față de faptul că durerea a persistat iar prin fracturarea incisivului central ,i-a fost afectată atât estetica fizionomiei ,cât și fonația vorbirii, a apelat la realizarea unui tratament de urgență la Clinica Stomatologica "Imperial Dent"din București, unde i-a fost restaurat fragmentul dentar absent, costul intervenției fiind de 140 lei, bani pe care i-a achitat. A mai adăugat că i s-a adus la cunoștință necesitatea realizării unei alte intervenții stomatologice în vederea restabilirii integrității estetice și funcționale a dintelui respectiv, costul acesteia fiind precizat în anexa nr 1 a scrisorii medicale emise, respectiv de 1620 lei. A mai menționat că pe lângă faptul că a făcut un drum Călărași-București și retur ,cheltuind suma de 150 lei, a mai făcut alte 2 drumuri pentru refacerea integrală a dintelui și pentru control, contravaloarea acestor deplasări fiind de minim 300 lei.
A solicitat obligarea inculpatului și la plata daunelor morale, deoarece a fost lovită grav, fără nici un motiv, a îndurat suferințe fizice, i-au fost afectate vorbirea și fizionomia și ,cu toate acestea, a fost nevoită să-și desfășoare activitatea la instanță și să participe la ședința de judecată în săptămâna imediat următoare datei la care s-a produs infracțiunea, fiind judecător la Tribunalul Călărași. A mai adăugat că o mare perioadă de timp nu a mai putut participa în mod normal la viața socială, fiindcă numai așa putea evita întrebările stânjenitoare puse de cunoscuți și prieteni, nu s-a mai comportat ca de obicei la locul de muncă și în familie, de exemplu, nu a putut participa la parastasul organizat de soacra sa în memoria socrului, care a avut loc chiar a doua zi după incident și nu a putut să iasă din casă timp de două zile în weekend-ul care abia începea. A mai precizat că săvârșirea faptei de violență a avut loc în loc public, în plină stradă, într-o zonă comercială aglomerată (în fața bazarului Big) și a fost exercitată asupra unei femei, care nu numai că nu a provocat în niciun fel respectivul incident, dar nici nu a reacționat imediat după producerea lui din cauza șocului intens, a educației primite, dar și a mediului socio-profesional căruia îi aparține. A mai menționat că acest comportament decent, rezervat și lipsit de reacție i-a determinat ulterior mari suferințe psihice, tocmai din cauza nașterii unor îndoieli puternice cu privire la capacitatea sa de autoapărare, de a reacționa corespunzător în situații limită și a determinat scăderea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii. A mai adăugat că inculpatul prin comportamentul brutal, agresiv și total nejustificat, i-a creat o stare de nesiguranță și de stres, limitându-i o bună perioadă de timp după producerea infracțiunii deplasările cu autoturismul din cauza temerii că s-ar putea repeta incidentul, iar acest lucru i-a afectat calitatea vieții, determinând o . schimbări în rutina zilnică.
În drept a invocat prev. art. 19 ,20 Noul Cod de Procedură Penală cu referire la art. 1357 Cod Civil, art. 1381, art. 1385, art. 1391 Cod Civil.
În dovedire a depus la dosarul cauzei înscrisurile aflate la filele 22-28 și a solicitat admiterea și a probei cu martori, probă la care a renunțat ulterior, la termenul din data de 24.04.2014, față de acordul inculpatului de a plăti integral daunele materiale.
A solicitat totodată judecarea cauzei în camera de consiliu, având în vedere funcția pe care o deține, cerere pe care instanța a admis-o, conform prev. art. 352 al.3 N.C.p.p., având în vedere că soluționarea ei în ședință publică i-ar putea aduce atingere demnității, față de faptul că este judecător în cadrul Tribunalului Călărași.
Inculpatul, audiat fiind atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței,a recunoscut săvârșirea infracțiunii,în circumstanțele descrise în rechizitoriu, precizând la termenul din data de 24.04.2014 ,că înțelege să se judece doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Totodată a învederat că este de acord cu plata daunelor materiale, însă nu și cu cele morale.
A solicitat admiterea probei cu acte în circumstanțiere,însă nu a depus decât concluzii scrise,prin care a învederat că fapta săvârșită de el are un pericol social redus, solicitând repunerea pe rol a cauzei în vederea respectării art. 6 din C.E.D.O.
Instanța a respins solicitarea inculpatului privind repunerea pe rol a cauzei apreciind că nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 395 N.C.p.p. și că au fost respectate garanțiile procesuale stipulate în art. 6 din C.E.D.O. Astfel, inculpatul a avut posibilitatea ca atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în fața instanței să ia la cunoștință de toate actele efectuate în dosar, i-a fost comunicat ,în procedura de cameră preliminară, actul de sesizare al instanței, fără a contesta legalitatea probelor administrate și a actelor efectuate și a avut posibilitatea de a-și angaja un apărător ales, însă nu a înțeles să uzeze de ea, decât după luarea în pronunțare .
Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că în drept, fapta inculpatului I. M.-F. care,în ziua de 08.11.2013,ora 16, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca ALFA R. cu nr de înmatriculare_ ,pe fondul unor neînțelegeri pe care le-a avut, la intersecția străzilor Belșugului cu Dumbravei, cu partea vătămată C. N. P., aflată la volanul autoturismului marca Toyota,cu nr. de înmatriculare_, a coborât din autoturism și a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, cauzându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. și ped. de art. 180 al.2 C.p.
Astfel, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al faptei a constat în acțiunea de lovire a părții vătămate cu palma peste față, urmarea imediată constând în vătămarea corporală, ce a necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale,existând legătură de cauzalitate ce a rezultat din ansamblul probator administrat în cauză și analizat anterior, între fapta comisă și vătămarea cauzată.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție ,sub forma intenției directe, astfel cum este ea reglementată de art.16 alin.3 litera a N.C.penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale și urmărindu-l.
Pentru aceste considerente instanța a pronunțat condamnarea.
Conform disp. art. 5 al. 1 din N.C.p. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii pînă la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea mai favorabilă.
În speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea înainte de . noului Cod Penal, respectiv 1.02.2014, astfel că i-au fost aplicabile dispozițiile legale mai sus menționate. Comparând conținutul infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 C.p. din legea penală veche, s-a constatat că ea se regăsește și în legea penală nouă, respectiv la art. 193 al.2 N.C.p., iar limitele de pedeapsă prevăzute în legea penală veche sunt de la 3 luni la 2 ani sau amendă ,iar în legea penală nouă sunt de la 6 luni la 5 ani sau amendă .
Comparând așadar limitele de pedeapsă din cele două legii penale, s-a constatat că cele din legea veche sunt mai favorabile, astfel că în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, s-a făcut în cauză aplicarea lor.
La stabilirea tipului de pedeapsă aplicabil în cauză și la individualizarea judiciară a acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevăzute de art. 72 C. penal, potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite, cu periculozitatea infractorului ,dar și cu împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
În concret instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta pe timp de zi, într-un loc public, deosebit de circulat (în fața bazarului Big), pe fondul unei nemulțumiri nejustificate, în legătură cu o manevră efectuată în traficul rutier de partea vătămată, manevră care însă nu a pus în nici un fel în pericol integritatea sa corporală sau a bunurilor sale. De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul ,deși nu este cunoscut cu antecedente penale, nu se află la prima abatere, el mai fiind sancționat administrativ pentru fapta de port fără drept al cuțitului, prin ordonanța nr. 3836/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, că este o persoană tânără, cu un nivel de instruire mediu, fără ocupație, care inițial s-a sustras urmăririi penale, așa cum a rezultat din procesul verbal întocmit de organele de poliție la data 8.11.2013.Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea ,în apărarea sa, că a comis fapta sub imperiul unei supărări generată atât de faptul că mama sa este grav bolnavă,cât și de faptul că partea vătămată i-ar fi făcut gesturi obscene cu mâna, susținerile sale nu au putut fi reținute, având în vedere că nu au fost în nici un fel dovedite. În plus, martora T., prietena inculpatului ce-l însoțea în momentul săvârșirii infracțiunii, a declarat că nu a văzut-o pe partea vătămată să-i facă astfel de gesturi, confirmând însă că era nervos din pricina stării de sănătate a mamei sale. Această stare de nervozitate, chiar și dacă ar fi fost reală ,nu a justificat nici pe departe atitudinea violentă a inculpatului care, fără a fi în nici un fel provocat de partea vătămată, a agresat-o în plină stradă,fără a ține cont măcar de sexul sau vârsta acesteia.
Totodată, în concluziile scrise,depuse la dosar,inculpatul a învederat că fapta săvârșită de el ar avea un pericol social redus, putându-i fi aplicate dispozițiile referitoare la renunțarea aplicării pedepsei.
Instanța a apreciat însă, în raport de modul și împrejurările în care a fost comisă fapta, mai sus menționate, de scopul urmărit, anume acela de a se răzbuna pentru o manevră efectuată în trafic de partea vătămată, ca fiind necorespunzătoare, potrivit propriei aprecieri,de urmările produse, reflectate prin vătămările cauzate acesteia, respectiv “traumatism facial cu secțiune parțială, incisiv central superior stâng; edem obraz drept”,așa cum au rezultat ele din certificatul medico legal depus la dosar ,de persoana inculpatului,care nu se află la prima încălcare a legii penale,că fapta comisă de el are un pericol social ridicat,nefiind întrunite condițiile pentru renunțarea la aplicarea pedepsei.
În plus, prin renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului s-ar crea la nivelul participanților la traficul rutier o stare de insecuritate, precum și convingerea că organele statului nu numai că nu pot interveni în mod ferm, pentru a stopa acest gen de infracționalitate, dar o și încurajează, în această modalitate.
Totodată s-a apreciat, având în vedere cele mai sus reținute ,că scopul preventiv și punitiv al pedepsei se poate realiza doar prin aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi penale,această pedeapsă fiind considerată a fi suficientă pentru a-i atrage atenția să nu mai comită pe viitor astfel de fapte reprobabile.
Instanța a considerat însă că pentru atingerea scopului punitiv și preventiv al pedepsei aplicate, în raport și de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, dar și de cele personale ale inculpatului,mai sus arătate, se impune executarea efectivă a acesteia și nicidecum amânarea aplicării pedepsei,conform art. 83 N.C.p.
Ca atare, având în vedere cele mai sus menționate ,văzând și disp. art. 396 al. 10 N.C.p.p.,conform cărora în cazul în care inculpatul recunoaște situația de fapt reținută în sarcina sa prin actul de sesizare, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, în cazul pedepsei amenzii, se reduc cu 1/4 ,instanța l-a condamnat la o amendă penală de 3000 lei.
În baza art.63 indice 1 Cod penal i s-a atras atenția inculpatului,că în caz de neexecutare cu rea –credință, a pedepsei amenzii, că se poate înlocui cu pedeapsa închisorii.
Sub aspectul laturii civile a faptei, instanța a reținut că în cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2250 lei, daune materiale și cu suma de 20.000 de lei ,daune morale, la care au fost adăugate dobânzile legale penalizatoare calculate la întregul debitul, până la data plații lui efective.
În drept, instanța a reținut că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului trebuie să fie îndeplinite, conform prevederilor art.1349 și 1357 C. civil următoarele condiții cumulative: existența unei fapte ilicite,săvârșită cu vinovăție, care să fi cauzat un prejudiciu și să existe legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs.
În ceea ce privește fapta ilicită, instanța a reținut că aceasta a constat în fapta inculpatului de a o lovi pe partea civilă și a-i cauza acesteia vătămări ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale. În plus, fapta a fost săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe.
În ceea ce privește prejudiciul material produs acestei părți civile, instanța a avut în vedere că potrivit prevederilor art.1387 cod civil ”în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane, despăgubirea trebuie să ….acopere cheltuielile de îngrijire medicală și,dacă va fi cazul,cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale”.
Raportat la aceste dispoziții legale instanța a reținut că în speță prejudiciul material a constat în c/val. cheltuielilor necesare pentru vindecarea leziunilor suferite.
Din înscrisurile depuse la dosar, filele 22-28 ,respectiv fila 10 din rechizitoriu, a reieșit că partea civilă, în urma loviturii aplicată de inculpat ,a suferit un traumatism facial cu secțiune parțială,incisiv central superior stâng și conform scrisorii medicale emisă de Clinica Stomatologică Imperial Dent pentru aducerea dintelui în starea inițială s-a practicat o intervenție de urgență în valoare de 140 lei,ce trebuie urmate de alte intervenții,al căror cost se ridică la suma totală de 1620 lei. De asemenea, partea civilă a făcut dovada efectuării unui drum la București, la clinica mai sus menționată în valoare de 150 lei,mai fiind necesare cel puțin două deplasări pentru efectuarea intervențiilor mai sus menționate, al căror cost se va ridica la cel puțin 300 lei. La această sumă s-au adăugat și cei 39 lei reprezentând c/val. eliberării certificatului medico legal .
A rezultat în total o sumă de 2250 lei, datorată cu titlu de daune materiale, cu plata căreia de altfel inculpatul a și fost de acord la termenul din data de 24.04.2014.
În privința pretențiilor reprezentând contravaloarea daunelor morale, instanța a rdținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art.1391 Cod civil potrivit cărora:” în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială. „
Raportat la aceste prevederi, instanța a avut în vedere suferința provocată părții civile prin tratamentul medical pe care aceasta a fost și este nevoită și pe viitor să-l urmeze în vederea vindecării, faptul că în urma loviturii primite a suferit nu doar o fractură coronară ,ci și un edem pe obrazul drept care, fiind vizibil, a împiedicat-o să aibă aceeași viață socială ca înainte,obligând-o fie să evite contactul cu terțe persoane,fie să se expună curiozității acestora și nu în ultimul rând,faptul că . a fost de natură să-i producă o puternică temere de a participa pe viitor la traficul rutier,în calitate de conducător auto. Pentru toate aceste considerente, instanța a stabilit că în mod evident a avut loc o restrângere a posibilităților de viață familială și socială ale părții civile,ce necesită acordarea unei compensații bănești corespunzătoare sub formă de daune morale al cărei cuantum l-a apreciat la suma de 5000 lei, cenzurând astfel solicitarea acesteia sub acest aspect.
Și legătura de cauzalitate dintre prejudiciul astfel stabilit și fapta ilicită a rezultat din probele administrate mai sus, fiind astfel întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii sale civile delictuale, astfel că instanța a admis în parte cererea de despăgubiri civile și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumelor de 2250 lei ,reprezentând daune materiale-luând act și de acordul acestuia - ,respectiv de 5000 lei,reprezentând daune morale,precum și la plata dobânzilor legale, aferente întregului debit, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal inculpatul I. M. F. și partea civilă C. N. P., cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.05.2014 sub nr._ (_ ).
Apelantul inculpat a criticat sentința atacată sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând inițial renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei, conform legii penale noi, iar ulterior aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, față de circumstanțele sale personale (inculpatul are 25 de ani și este la prima abatere, nu are venituri și nu poate suporta cheltuielile puse în sarcina sa), iar pe latură civilă, a solicitat respingerea acțiunii civile formulată de partea civilă pe motiv că daunele morale de 5000 lei nu au fost dovedite.
Apelanta parte civilă a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- Greșita individualizarea judiciară a pedepsei
S-a apreciat că instanța de fond nu a ținut seama de toate aspectele de fapt si de drept incidente în cauza, printre care: starea de pericol creata pentru valoarea ocrotită (sănătatea si integritatea fizica a persoanei), natura si gravitatea consecințelor fizice ale infracțiunii (fracturarea unui incisiv central, care a necesitat pentru reconstrucție prin mijloace protetice un număr mult mai mare de zile de îngrijiri medicale decât cel de 2-3 zile acordate prin certificatul medico-legai abținut inițial), motivul săvârșirii infracțiunii si scopul urmărit, precum si conduita inculpatului după părăsirea locului faptei (fuga si ascunderea sa in scopul sustragerii de la răspunderea penala, abandonarea autoturismului in care se găseau anumite bunuri personale ale acestuia, după ce a fost urmărit de politie in trafic cu semnalele luminoase în funcțiune, pe mai multe artere de circulație din municipiul Călărași) dar si in cursul procesului penal (prin "aruncarea" responsabilității asupra părții civile, in mod neîntemeiat). S-a mai arătat că actele de violenta ale inculpatului nu constituie o manifestare singulara, izolată din partea sa, în sensul ca acesta, deși fara antecedente penale, a mai fost sancționat administrativ pentru o fapta de "port fara drept al cuțitului- (prin Ordonanța nr. 3836/P/2007 a Parchetului de pe langa Judecătoria Călărași).
S-a mai invocat faptul că inculpatul nu a înțeles nici un moment sa-si asume răspunderea pentru fapta săvârșita, nu a încercat sa contacteze partea civila pentru recuperarea prejudiciului și nici măcar nu si-a cerut formal scuze, dovedind în acest fel că nu regreta fapta si nu stăruie in repararea pagubei pricinuite.
Astfel, partea civilă a apreciat că toate aceste împrejurări nu sunt de natura sa atragă răspunderea penala a inculpatului sub forma aplicării pedepsei amenzii penale ci, dimpotrivă, impun o reacție mai energica, cu rol atât educativ, cat si preventiv-sancționator, in condițiile in care astfel de fapte penale sunt tot mai frecvente si produc consecințe nu numai pe plan personal, cat si pe plan social (creându-se o stare de insecuritate, de perturbare a normalei desfășurări a relațiilor sociale in legătura cu traficul rutier, cu bună conviețuire, cu respectul datorat celorlalți membri ai societății), cu atât mai mult că cât partea vătămata este femeie.
2. Greșita admitere în parte a pretențiilor civile (daune morale)
Astfel, s-a arăta că instanța de fond nu a dat eficiență celorlalte criterii de apreciere a prejudiciului moral cum sunt: importanța valorilor morale lezate ( în funcție de vârstă, profesie, funcție etc), repercusiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății sale, asupra posibilităților ei de a-si realiza pe deplin pe plan social, profesional si familial toate activitățile; durata menținerii consecințelor vătămătoare pe plan fizic si psihic; intensitatea suferințelor fizice si psihice; tulburările si neajunsurile suferite de partea civila, crearea unei stări aparte, de inferioritate, precum si perspectiva eventuala ca aceasta situație sa evolueze in timp in mod nefavorabil (prin uzarea/deteriorarea si necesitatea înlocuirii in viitor a lucrării dentare efectuate, a apariției ulterioare a unor dureri fizice favorizate de vreme, de clima, de o anume alimentație etc). Din aceste motive, a solicitat acordarea in integralitatea lor a daunelor morale pretinse in mod întemeiat, acestea fiind rezonabile si corespunzând suferințelor îndurate în mod injust de partea civila.
S-a mai arătat că susținerile inculpatului în sensul că nu dispune de posibilități materiale nu pot fi reținute ca motiv al cenzurării acestor daune morale, in condițiile in care acesta are un mod de viata care îi permite să detina un autoturism in proprietate sau sa-si petreacă timpul în compania mai multor prieteni, cu care se deplasează in afara localității de domiciliu in interes personal.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelurile declarate ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Ca urmare a analizei proprii făcute în cauză, Curtea constată materialul probator administrat dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, cu vinovăția cerută de lege, respectiv că în ziua de 08.11.2013,ora 16, inculpatul Iurascu M. F., în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca ALFA R. cu de înmatriculare_, pe fondul unor neînțelegeri pe care le-a avut, la intersecția străzilor Belșugului cu Dumbravei, cu partea vătămată C. N. P., aflată la volanul autoturismului marca Toyota ,cu nr. de înmatriculare_, a coborât din autoturism și a lovit-o pe aceasta cu palma peste față, cauzându-i leziuni pentru vindecarea cărora i-au fost necesare 2-3 zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt expusă a fost reținută în mod corect de către instanța de fond pe baza declarațiilor părții vătămate și ale inculpatului, ale martorei T. C. I., prezentă la incident, dar și a mențiunilor certificatului medico-legal nr.4126/A2/640 din 15.11.2013 emis de S.M.L. Călărași.
De altfel, inculpatul nu a contestat situația de fapt ce a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit în totalitate prin declarația recunoaștere a faptei și de aplicare a dispozițiilor legale referitoare la procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire la calificarea juridică a faptei și aplicarea globală a legii penale mai favorabile
Curtea constată că de la data săvârșirii faptei imputate inculpatului și până la data soluționării definitive a cauzei au intervenit mai multe legi penale succesive.
Astfel, la data de 01.04.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009, care, prin art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal din 1968 are corespondent în legea nouă în art. 193 alin. 2 C.pen.care prevede că fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
În acest context, Curtea trebuie să determine legea penală mai favorabilă (mitior lex) aplicabilă în cauza de față.
Astfel, pentru determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret trebuie comparate legile penale succesive: cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei, dar și cele intermediare, dacă există. Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv la așa numita lex tertia.
În doctrina și practica dezvoltate sub imperiul Codului penal anterior, era unanim acceptată teza potrivit căreia legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive, apreciindu-se că o combinare a dispozițiunilor favorabile din ambele legi este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), ceea ce este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe. Unul dintre argumentele folosite a fost și acela al conținutului art. 13 din Codul penal din 1968, care prevede că dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
De altfel, în același sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
În acest context, instanța de apel constată că art. 5 din Codul penal are aceeași formulare cu cea din art. 13 Codul penal din 1968, făcând referire la aplicarea legii penale mai favorabile, așa încât apreciază că este pe deplin aplicabilă și sub imperiul Noului Cod penal interpretarea potrivit căreia legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive. Această interpretare este, de altfel, consacrată și de decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.
În cauza de față, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1968.
Analizând cele două reglementări raportat la speța de față, se constată că nu există deosebiri în ceea ce privește condițiile de incriminare și ncii cu privire la condițiile privind tragerea la răspundere penală.
Referitor la limitele de pedeapsă, însă, legea veche este mai favorabilă, întrucât sancțiunea este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar conform art. 63 alin. 3 Cod penal din 1968 limitele amenzii sunt de la 500 lei la 30.000 lei. Potrivit art. 193 alin. 2 C.pen. sancțiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau amenda, iar art. 61 alin. 4 lit. c C.pen. prevede că limitele speciale ale zilelor amendă este de la 180 la 300 zile amendă, iar suma corespunzătoare unei zile amendă este cuprinsă între 10 lei și 500 de lei; astfel, limita minimă a amenzii este de 1800 lei, iar cea maximă de 150.000 lei.
Totodată, sub imperiul ambelor reglementări limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul recunoașterii învinuirii, dispozițiile art. 375 C.p.p. și art. 396 alin. 10 C.p.p. fiind corespondentul art. 320 1 din Codul de procedură penală din 1968.
Pe cale de consecință, având în vedere limitele de pedeapsă, se constată că legea veche este cea favorabilă, așa încât nu se mai impune analiza solicitării inițiale a inculpatului de a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, conform legii penale noi.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect, raportat la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal din 1968, că pedeapsa ce trebuie aplicată inculpatului ca mijloc de constrângere, dar și ca modalitate de reeducare este amenda penală într-un cuantum de 3000 lei, orientat spre limita minimă (redusă cu o pătrime), susținerile inculpatului în sensul că s-ar impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, respectiv ale părții civile în sensul că ar fi necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea fiind nefondate.
Astfel, inculpatul a săvârșit fapta într-un loc public, intens circulat, pe fondul unei nemulțumiri apărute în trafic, respectiv în legătură cu o manevră efectuată în traficul rutier de partea vătămată, trecând la o acțiune de lovire a părții vătămate în scop de corecție pentru o pretinsă eroare comisă de aceasta în condiții de trafic, provocând acesteia leziuni la nivelul feței, respectiv “traumatism facial cu secțiune parțială, incisiv central superior stâng; edem obraz drept”, conform certificatului medico legal depus la dosar. De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind sancționat anterior administrativ pentru fapta de port fără drept a cuțitului, prin Ordonanța nr. 3836/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.
Așadar, fapta inculpatului prezintă pericolul social al unei infracțiuni și este necesară sancționarea acesteia cu amendă penală într-un cuantum orientat spre limita minimă (redusă cu o pătrime ca urmare a recunoașterii vinovăției), dar nu egală cu aceasta, ținând cont și de creșterea îngrijorătoare a numărului de infracțiuni comise de către persoanele participante la traficul rutier, pe fondul nemulțumirilor generate de manevrele efectuate fie eronat, fie pretins eronat, în trafic.
Pe de altă parte, nu se impune aplicarea pedepsei închisorii, astfel cum a solicitat partea vătămată, având în vedere gravitatea redusă a leziunilor cauzate, respectiv au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, vârsta tânără a inculpatului, atitudinea acestuia de recunoaștere a faptei, precum și împrejurarea că este o persoană integrată social, care își poate corija conduita fără a fi necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că inculpatul a fost de acord, în fața instanței de fond, să plătească părții civile suma de 2250 lei reprezentând daune materiale, iar în faza apelului a criticat doar soluția cu privire la acordarea daunelor morale. Pe cale de consecință, nu se mai impune analiza laturii civile a cauzei sub aspectul pretențiilor materiale.
Referitor la daunele morale acordate de către instanța de fond, acestea au fost stabilite într-un cuantum rezonabil. Instanța de apel reține că existența faptelor de lovire nu reclamă în mod automat acordarea de despăgubiri civile cu titlu de daune morale, ci numai în măsura în care faptele analizate au cauzat părții civile un prejudiciu moral serios, pentru a cărui compensare se impune acordarea unei sume de bani.
Cu privire la prejudiciul cert și nereparat, instanța de apel apreciază că s-a produs un prejudiciu moral părții civile având în vedere cauzarea unor suferințe fizice prin aplicarea de către inculpat a unei lovituri în zona feței, cu titlu de corecție pentru o manevră pretins a fi efectuată în mod eronat în trafic, ce a determinat o fractură coronară, dar și un edem pe obrazul drept care, fiind vizibil, a împiedicat-o temporar pe partea vătămată să aibă aceeași viață socială ca înainte, dar și faptul că . a fost de natură să-i producă o stare de temere de a participa pe viitor la traficul rutier, în calitate de conducător auto.
Astfel, starea de stres și impactul psihologic pe care îl resimte victima unei infracțiuni săvârșite cu violență, într-un asemenea context, sunt motive suficiente pentru antrenarea pretenției bănești ca mijloc de satisfacerea a prejudiciului moral, cât și ca sancțiune eficace aplicată inculpatului pentru comportamentul deviant de natură a aduce atingere valorilor morale ale persoanei.
Totodată, instanța trebuie să ia în considerare finalitatea instituirii daunelor morale, faptul că aceste daune morale se acordă într-un cuantum suficient pentru a realiza o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, dar în același timp nu trebuie să se transforme într-o sursă de venit nejustificată.
Pe cale de consecință, în mod judicios instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului și că se impune acordarea unor daune morale în cuantum de 5000 lei, iar acesta aspect, alături de constatarea caracterului ilicit al faptei inculpatului și aplicarea unei pedepse cu amenda penală în cuantum de 3000 lei constituie o reparație adecvată și suficientă a prejudiciului moral cauzat părții vătămate, suma pretinsă de partea civilă, în cuantum de 20.000 lei, fiind excesivă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul I. M. F. și partea civilă C. N. P. împotriva sentinței penale nr. 161/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași. Susținerea părții civile, de respingere a apelului declarat de către inculpat ca nemotivat, este nefondată, având în vedere că legea nu prevede o astfel de sancțiune în cazul nedepunerii unor motive de apel în scris; în plus, există la dosar motive de apel depuse în scris de către inculpat la filele 3-6 dosar apel, acestea fiind completate oral, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii. Totodată, conform art. 417 alin. 2C.p.p., instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelanta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
Față de soluția dispusă cu privire la apelurile declarate în cauză, în baza art. 276 alin. 6 C.p.p. va respinge ca neîntemeiată cererea apelantei părți civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul I. M. F. și partea civilă C. N. P. împotriva sentinței penale nr. 161/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Călărași.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 276 alin. 6 C.p.p. respinge ca neîntemeiată cererea apelantei părți civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. Peronela M. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red.A.P.M.
Dact.EA-5 ex/07.07.2014
J.Călărași – jud.E.D.E.
| ← Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 823/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
