Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 823/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 823/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 823/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 823/A
Ședința publică din 24.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul L. I. împotriva sentinței penale nr.1497/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul L. I., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu Ș. F., în substituirea av. Ș. I., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._, la dosarul cauzei, lipsind partea vătămată N. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în vedere inculpatului faptul că, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 4 C.p.p. are dreptul de a fi audiat în fața instanței de apel, atrăgându-i-se atenția că în cazul în care nu dorește să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar în cazul în care dorește să dea declarații, tot ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Apelantul inculpat, personal, arată că dorește să fie audiat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Apărătorul din oficiu apelantului inculpat solicită instanței admiterea apelului și reindividualizarea pedepsei față de poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta. Astfel, solicită pronunțarea unei pedepse orientate către minimul special, redus cu 1/3, tot prejudiciul fiind recuperat. Mai arată că inculpatul, înainte de a fi arestat, muncea ca muncitor necalificat.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a apelului, față de fapta de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, noaptea, asupra unei femei, în stare de recidivă.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că înțelege să lase soluționarea apelului la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 1497 din data de 16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului L. I. din infr. prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Vechiul Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal în infr. prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 C. pen.
În baza art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 C. pen. și cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., a fost condamnat inculpatul L. I., arestat preventiv în Penitenciarul R., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 61 Vechiul Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind pedeapsa de 10 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3767/2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1150/22.07.2010 a C. Secția a-II-a Penală, și a fost contopit restul rămas de executat de 1082 zile de închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare și a fost aplicată pedeapsa de 4 ani închisoare la care s-a aplicat un spor de 1 an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 25.10.2013 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului L. I., arestat în baza M.A.P. nr. 211/U.P./26.10.2013 emis de Judecătoria Sectorului 4 București.
S-a luat act că partea vătămată N. I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, prejudiciul fiind recuperat.
S-a dispus restituirea către inculpat a unei cartele S. confiscată conform Dovezii . nr._/06.11.2013 (fila 166 d.u.p.).
În baza art. 112 lit. e C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 40 lei, sumă dobândită în urma săvârșirii infracțiunii
În baza art. 398 rap. la art. 276 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus plata onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, în condițiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 18.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului L. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c) C. pen cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C. pen.
În conținutul rechizitoriului s-a arătat în esență că la data de 15.10.2013, în jurul orelor 21.00, pe .. 26, sector 4, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată N. I. de un telefon mobil marca Nokia C 2 de culoare negru.
Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
La termenul din data de 02.04.2014 instanța a făcut aplic. disp. art. 375 C.p.p., declarația inculpatului fiind atașată la dosarul cauzei.
În fapt, instanța de fond a reținut că în data de 15.10.2013, în jurul orelor 21.00, pe .. 26, sector 4, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată N. I. de un telefon mobil marca Nokia C 2 de culoare negru.
În acest sens, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată N. I. până în fața scării blocului de domiciliu, a prins-o din spate, a pus-o la pământ și i-a pus mână peste gură și nas. Partea vătămată a reușit să se elibereze și să țipe după ajutor, moment în care martorii M. T. și M. A. au ieșit pe geamul locuinței și au strigat la inculpat să dea drumul părții vătămate. Inculpatul a reușit să i-a un telefon mobil din una din gențile părții vătămate și să fugă, după care inculpatul a fost urmărit de martorii B. P. B. și D. S. A. care au încercat să îl prindă însă nu au reușit.
Partea vătămată a fost dusă la spital pentru îngrijiri medicale.
Au fost atașate de asemenea la dosarul cauzei înregistrări purtate ulterior de pe telefonul sustras părții vătămate și care au condus la stabilirea ca autor al faptei pe inculpatul L. I..
De asemenea din probele administrate a rezultat că inculpatul L. I. a vândut telefonul mobil al părții vătămate la un service GSM cu suma de 40 lei.
Instanța a reținut că declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu mijloacele de probă menționate mai sus (inclusiv declarațiile martorilor audiați) dar și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului L. I., care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 375 C.p.p.
Din analiza comparativă a textului prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c și art. 37 alin. 1 lit. a din Vechiul Cod penal și a celui prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d și art. 37 alin. 1 lit. a Codul Penal, instanța a considerat că este mai favorabil textul ulterior atât prin condiții de incriminare cât și prin pedeapsa prev. de lege.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 386 alin. 1 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului L. I. din infr. prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b, c Vechiul Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal în infr. prev. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 C. pen.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului L. I., care, în stare de recidivă postcondamnatorie, în data de 15.10.2013 în jurul orelor 21.00, pe .. 26, sector 4, prin violență, a deposedat-o pe partea vătămată N. I. de un telefon mobil marca Nokia C 2 de culoare negru, întrunește obiectiv și subiectiv (inculpatul acționând cu vinovăție sub forma intenției directe) elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 C. pen.
În conformitate cu art. 74 C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepsei se ține seama, de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, câtă vreme inculpatul deși cunoscut cu antecedente penale aceasta este o situație de normalitate, nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar fapta acestuia prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
Instanța a reținut în cauză disp. art. 375 C.p.p. având în vedere declarațiile inculpatului de la termenul de judecată în sensul că a aplicat pedeapsa având în vedere limitele de pedeapsă corespunzătoare textului de lege.
Pentru aceste motive instanța în baza art. 233 alin. 1 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Vechiul Cod penal și art. 5 alin. 1 C. pen. și cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., a condamnat pe inculpatul L. I. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.
În baza art. 61 Vechiul Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind pedeapsa de 10 ani aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3767/2006 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 1150/22.07.2010 a C. Secția a-II-a Penală, și a contopit restul rămas de executat de 1082 zile de închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare și a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare la care a aplicat un spor de 1 an închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
Instanța a considerat că aplicarea sporului era necesară față de perseverența infracțională a inculpatului și pentru a reflecta și starea de recidivă.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei mai sus aplicate instanța a considerat că aceasta trebuie să fie prin privare de libertate, raportat la modalitatea de comitere a faptei, de asemenea inculpatul neavând un loc de muncă, o ocupație. Acest mod de executare a pedepsei trebuie să reflecte și reacția promptă a societății față de o asemenea infracțiune și de un asemenea inculpat, executarea pedepsei în regim de detenție putând asigura îndeplinirea funcțiilor pedepsei. De asemenea antecedentele penale ale inculpatului au arătat că față de acesta orice altă măsură de lăsare în libertate nu ar fi decât prilejul săvârșirii de noi infracțiuni în condițiile lipsei unui ocupații sau a unui loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul L. I., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30.05.2014, sub nr._ (_ ).
Apelantul inculpat L. I. a criticat sentința apelată sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, solicitând reindividualizarea pedepsei față de poziția procesuală a inculpatului care a recunoscut fapta. Astfel, a solicitat pronunțarea unei pedepse orientate către minimul special, redus cu 1/3, arătând că prejudiciul a fost recuperat, respectiv că inculpatul, înainte de a fi arestat, muncea ca muncitor necalificat.
În fața instanței de apel, apelantul inculpatul a fost audiat și nu a solicitat încuviințarea de probe.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Ca urmare a analizei proprii făcute în cauză, Curtea constată materialul probator administrat dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, cu vinovăția cerută de lege, respectiv că la data de 15.10.2013, în jurul orelor 21.00, pe .. 26, sector 4, prin violență, inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată N. I. de un telefon mobil marca Nokia C 2 de culoare negru.
Astfel, din declarațiile părții vătămate, ale inculpatului, care a recunoscut fapta, dar și ale martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată N. I. până în fața scării blocului de domiciliu, a prins-o din spate, a pus-o la pământ și i-a pus mână peste gură și nas, însă partea vătămată a reușit să se elibereze și să țipe după ajutor, moment în care martorii M. T. și M. A. au ieșit pe geamul locuinței și au strigat la inculpat să dea drumul părții vătămate. În acest context, inculpatul a reușit să ia un telefon mobil din una din gențile părții vătămate și să fugă, după care inculpatul a fost urmărit de martorii B. P. B. și D. S. A. care au încercat să îl prindă, însă nu au reușit, identificarea inculpatului făcându-se ulterior pe baza înregistrărilor convorbirilor purtate de pe telefonul sustras părții vătămate și care au condus la stabilirea ca autor al faptei pe inculpatul L. I., coroborate cu procesele verbale de recunoaștere a inculpatului din grup și planșe foto.
De altfel, inculpatul nu a contestat situația de fapt ce a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit în totalitate prin declarația recunoaștere a faptei și de aplicare a dispozițiilor art. 375 C.p.p. referitoare la procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii.
Cu privire la calificarea juridică a faptei și aplicarea globală a legii penale mai favorabile
Curtea constată că de la data săvârșirii faptei imputate inculpatului și până la data soluționării definitive a cauzei au intervenit mai multe legi penale succesive.
Astfel, la data de 01.04.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009, care, prin art. 5 alin. 1 Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Astfel, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, 2 lit. b (în timpul nopții) și c (în loc public) Cod penal din 1968 are corespondent în legea nouă în art. 233 C.pen. (tâlhăria) și art. 234 alin. 1C.pen. (tâlhăria calificată). Astfel, conform art. 233 C.pen. furtul săvârșit prin întrebuințarea de violențe sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Totodată, conform art. 234 alin. 1 C.pen., tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări: a) prin folosirea unei arme ori substanțe explozive, narcotice sau paralizante; b) prin simularea de calități oficiale; c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită; d) în timpul nopții; e) într-un mijloc de transport sau asupra unui mijloc de transport; f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În acest context, Curtea trebuie să determine legea penală mai favorabilă (mitior lex) aplicabilă în cauza de față.
Astfel, pentru determinarea legii penale mai favorabile în cazul concret trebuie comparate legile penale succesive: cea din momentul săvârșirii faptei și cea din momentul judecării faptei, dar și cele intermediare, dacă există. Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile, nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv la așa numita lex tertia.
În doctrina și practica dezvoltate sub imperiul Codului penal anterior, era unanim acceptată teza potrivit căreia legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive, apreciindu-se că o combinare a dispozițiunilor favorabile din ambele legi este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), ceea ce este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe. Unul dintre argumentele folosite a fost și acela al conținutului art. 13 din Codul penal din 1968, care prevede că dacă au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
De altfel, în același sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze” (Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2011).
În acest context, instanța de apel constată că art. 5 din Codul penal are aceeași formulare cu cea din art. 13 Codul penal din 1968, făcând referire la aplicarea legii penale mai favorabile, așa încât apreciază că este pe deplin aplicabilă și sub imperiul Noului Cod penal interpretarea potrivit căreia legea mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive. Această interpretare este, de altfel, consacrată și de decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.
În cauza de față, Curtea constată, în acord cu instanța de fond, că legea penală mai favorabilă este Codul penal actual. Analizând cele două reglementări raportat la speța de față, se constată că în noua reglementare nu se mai întâlnește ca element ce determină reținerea variantei calificate a tâlhăriei săvârșirea faptei în loc public. Totodată, referitor la limitele de pedeapsă, legea veche prevedea pedeapsa închisorii de la 5 la 20 de ani, pe când legea nouă prevede închisoarea de la 3 la 10 ani, deci limite de pedeapsă mult mai reduse.
Totodată, sub imperiul ambelor reglementări limitele de pedeapsă se reduc cu o treime, în cazul recunoașterii învinuirii, dispozițiile art. 375 C.p.p. fiind corespondentul art. 320 1 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv starea de recidivă post condamnatorie este incidentă în cauză atât potrivit legii penale vechi (art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal din 1968), cât și potrivit legii penale noi (art. 41 C.pen.).
Pe cale de consecință, având în vedere limitele de pedeapsă, se constată că legea nouă este cea favorabilă.
Referitor la susținerea inculpatului în sensul că în mod greșit i s-ar fi reținut că ar fi fost mascat la data săvârșirii faptei, se constată că susținerea sa este nefondată, nici prin actul de sesizare și nici prin sentința apelată nereținându-se acest aspect, iar dispozițiile art. 234 alin. 1 C.pen. fac referire doar la săvârșirea faptei în cursul nopții.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanța de fond a apreciat în mod corect, raportat la criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen., că pedeapsa ce trebuie aplicată inculpatului ca mijloc de constrângere, dar și ca modalitate de reeducare este de 4 ani închisoare. Astfel, nu se poate face abstracție de împrejurarea că fapta comisă a implicat folosirea de violențe, exercitate de către inculpat asupra părții vătămate prin obstrucționarea căilor respiratorii, că inculpatul nu a renunțat la demersul infracțional nici după intervenția celor doi martori care i-au solicitat inculpatului să dea drumul victimei, că acesta a fugit de la locul faptei pentru a nu fi prins de martori, respectiv că a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiționat din executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, cu un rest rămas neexecutat de 1082 zile, ceea ce denotă perseverența infracțională a inculpatului și lipsa disponibilității acestuia de a se supune rigorilor impuse de legea penală.
Prin urmare, susținerile inculpatului în sensul că s-ar impune reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond sunt neîntemeiate.
Totodată, instanța de apel apreciază ca fiind justificată și aplicarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare, dispusă de instanța de fond, atâta timp cât a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte, iar condamnarea în raport de care s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie a fost pronunțată tot pentru comiterea de infracțiuni prin violență, respectiv tâlhărie și viol, fiind stabilită o pedeapsă de 10 ani închisoare. Nici după liberarea condiționată din executarea acestei pedepse, inculpatul nu a înțeles să își corecteze conduita, astfel încât la un an de la data liberării condiționate a comis fapta din prezenta cauză. Pe cale de consecință, perseverența infracțională a inculpatului și, mai ales, specializarea sa în comiterea de infracțiuni cu violență, trebuie sancționată prin aplicarea sporului de pedeapsă de 1 an închisoare la care s-a orientat instanța de fond.
Pe de altă parte, în mod eronat instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1968, întrucât trebuia să aplice legea penală în întregul său, respectiv să facă aplicarea dispozițiilor art. 104 Cod penal rap. la art. 43 alin. 1 C.pen. Instanța de apel, însă, nu poate modifica sentința sub acest aspect, întrucât este sesizată doar cu apelul inculpatului și acestuia nu i se poate agraa situația în propria cale de atac, conform art. 418 C.p.p.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul L. I..
În baza art.422 C.pr.pen. va deduce prevenția de la 25.10.2013 la zi.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va suporta din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul L. I. împotriva sentinței penale nr.1497/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București
În baza art.422 C.pr.pen. deduce prevenția de la 25.10.2013 la zi.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 400 lei.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se suportă din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. M. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red.A.P.M.
Dact.EA-6 ex/07.07.2014
J.S.4 B.- judC.D.M.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art.195 NCP.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 824/2014.... → |
|---|
