Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Decizia nr. 242/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 242/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.242/A
Ședința publică de la 20.09.2013
Curtea constituită din:
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații D. A. și D. M. împotriva sentinței penale nr.21/15.02.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.09.2013, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față,
Prin sentința penală nr.21 din data de 15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul D. A., prin apărător.
În baza art. 183 C.p., a fost condamnat inculpatul D. A., fiul lui N. și D., născut la data de 05.03.1974 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în com. A. O., .. Călărași, CNP_, la 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 180 alin.2 C.p. a condamnat pe inculpatul D. M., fiul lui N. și D., născut la data de 06.12.1975 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în com. A. O., ._, la 3 luni închisoare.
În baza art. 83 al.1 C.p., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului D. M. prin sentința penală nr. 221/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă la 03.06.2011, inculpatul având de executat această pedeapsă pe lângă cea pronunțată prin prezenta hotărâre, în total 1 an și 7 luni închisoare.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.p. începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la terminarea executării pedepsei.
S-a luat act că partea civilă M. L. nu are pretenții civile în cauză.
A fost obligat inculpatul D. A. la plata sumei de 1345,49 lei către S. Județean de Urgență Călărași, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei L. A.).
S-a dispus restituirea obiectelor corp delict (mătură și fes) depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Călărași și înregistrate sub nr. 6/2012.
În baza art. 191 C.p.p., a fost obligat inculpatul D. A. la 600 lei, cheltuieli judiciare către stat (din care 150 lei, reprezentând cota din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției) iar pe inculpatul D. M. la plata sumei de 525 lei cu același titlu către stat (din care 75 lei, cota din onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul emis la data de 03.07.2012, în dosarul nr. 626/P/2011 al Parchetului de pe lângă tribunalul Călărași, a fost sesizat Tribunalul Călărași cu judecarea cauzei înregistrată sub nr._ din data de 04.07.2012, în care au fost trimiși în judecată inculpații:
-D. A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.p.;
-D. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.2 C.p.
Prin același rechizitoriu procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei D. D. (mama inculpaților D. A. și D. M.) în temeiul art. 10 lit.b ind. 1 C.p.p. (soluția nefiind contestată de părți).
Instanța de fond a reținut că în ziua de 18.11.2011, după ce a consumat băuturi alcoolice, partea vătămată L. A. a fost văzut pe raza localității N. B., . fața magazinului bar „M. Lino” că a căzut pe trotuar (pistă de beton) după care s-a ridicat și a plecat singur.
În noaptea de 18/19.11.2011, fără să-și dea seama, a pătruns în gospodăria inculpaților D. și a mamei lor D. D. și continuând să se afle în stare de ebrietate, a încercat să hrănească animalele, probabil crezând că se află acasă (aceasta fiind o posibilă explicație a porților deschise la anexele gospodărești și a snopului de coceni din fața casei).
În zori, victima a fost găsită de D. D. pe pragul dintre sală și holul locuinței, fiind confundat inițial cu tatăl/bunicul inculpaților, apoi lovit cu o mătură de către femeie, care nu s-a înțeles cu L. A..
D. D. l-a anunțat pe inculpatul D. M. de prezența intrusului iar acesta și-a anunțat fratele, pe D. A. și toți membrii familiei au încercat să-l scoată din casă pe victimă (motivarea lor fiind aceea că așteptau pe preot să-l împărtășească pe D. N. care era bolnav).
Pentru stabilirea situației de fapt expuse anterior, procurorul a administrat următoarele probe:declarații învinuiți D. D., D. M. și D. A., declarații parte vătămată M. L., declarații martori, procese-verbale de cercetare la fața locului, planșe foto, dovadă de ridicare corp delict, raport de constatare medico-legală și completare, acte medicale (foaie de observație clinică generală, adresă spital), fișe de cazier judiciar, procese verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Deși la primul termen de judecată cu procedura completă, D. M. a solicitat să-i fie aplicată procedura simplificată pentru că-și recunoaște vina, declarația dată la termenul din 18.10.2012, a impus respingerea cererii în temeiul art. 320 ind.1 alin. 2 C.p.p.
D. M. a declarat că recunoaște fapta de a fi lovit pe victima L. A. cu piciorul în zona coastelor și a feselor dar că nu-și poate explica conținutul declarațiilor date la urmărirea penală (arătând că i-au fost citite declarațiile, că l-ar fi forțat șeful de post să le semneze, chemându-l de acasă în acest scop, apoi că ar fi fost amenințați cu bătaia să semneze).
Inculpatul a arătat că dorește să beneficieze de procedura specială dar că înțelege să revină asupra declarațiilor date anterior, în sensul că susține că nimeni nu a lovit victima în zona capului (așa cum este scris în declarațiile anterioare) și că nu știe cine i-a completat declarațiile, indicându-l pe fratele său, D. A., ca fiind persoana care a lovit victima în zona capului când acesta a lovit victima tot în zona spatelui ca și el.
Descriind cele întâmplate, inculpatul D. M. a arătat că locuiește în aceeași curte cu mama sa și fratele D. A. dar în altă clădire. Acesta a arătat că mama sa a fost prima care a văzut victima, căzut pe pragul de la . sala de la intrare, confundându-l cu tatăl ei și bunicul inculpaților și crezând că este decedat, dar că l-a recunoscut pe L. A..
D. M. a declarat că au lovit victima când încercau să-l scoată din casă (cu piciorul în zona spatelui) și că mama lor, prezentă la acel moment, l-ar fi lovit pe victimă cu o mătură, susținând inculpatul că nu a asistat la acest lucru, ci i-a fost povestit.
Acesta a precizat că, după ce l-au scos în stradă, partea vătămată a plecat singur, că a căzut la un moment dat dar că s-a ridicat și și-a continuat drumul (precizând că victima avea un fes negru pe cap).
Inculpatul D. A. a fost audiat la același termen, acesta declarând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a lovit victima (ca și fratele lui), când aceasta era căzută.
Nu recunoaște că ar fi lovit victima și în alte zone ale corpului și a arătat că au lovit victima după ce l-au scos în curte și acesta s-a împiedicat și a căzut.
A mai arătat că victima era cunoscut ca un consumator de alcool, fiind beat toată ziua și că în dimineața incidentului nu i-a înjurat și nici amenințat și nu a lovit pe nimeni.
Precizează inculpatul că victima avea o cicatrice roșie pe obraz pentru că fusese „tăiat” într-un incident pe vremea când locuia la București.
Au fost audiați martorii din acte, respectiv M. N. care a declarat
că victima îi este cumnat și că dormea la el pentru că-și dăduse foc la casă. Acesta a arătat că în seara ce a precedat incidentului s-a întâlnit cu victima L. A. la restaurantul din localitate, că era în stare de ebrietate pentru că venea de la o pomenire și a văzut când victima a căzut cu capul pe asfalt, lângă suportul de biciclete aflat în fața restaurantului, martorul lăsându-l acolo.
În jurul orelor 9,00, T. A. a adus victima cu căruța, spunându-i că l-a găsit pe canapea în fața postului de poliție.
Declară martorul că, împreună cu fiul său, l-au dat jos din căruță pe L. A., care nu mai putea să vorbească și nici nu a mai vorbit până nu a fost luat de „Salvare”.
Martora P. I., vânzătoare la magazinul din localitate, își amintește de ultimul incident privind victima (fără a putea preciza data), declarând că victima și martorul M. au venit la magazin, M. a cumpărat bere și alți clienți i-au spus martorei că victima a căzut în fața magazinului.
Martorul T. A., și-a menținut declarațiile date în cauză, descriind împrejurările în care a găsit pe victima L. A., în dimineața zilei de 19.11.2011, arătând că acesta nu putea să vorbească și nu a reușit să urce în căruță, având nevoie de ajutor.
Martora V. M. descrie comportamentul victimei în dimineața incidentului, arătând că victima nu avea pe față urme de violență dar era încălțat cu un singur pantof. Arată martora că l-a văzut stând în grădina din fața barului, apoi l-a văzut ridicându-se și întorcându-se spre magazin, după care victima a căzut în stația de autobuz.
Martorul S. V. N. (nepotul martorului M. N.) a declarat că pus de martorul M. N., a plecat să-l caute pe victima L. A., care nu venise noaptea acasă. Acesta a vorbit și cu inculpatul D. M., care i-a spus că victima fusese noaptea la ei dar că a plecat sau l-au dat afară.
Martorii S. G. și V. E. D. sunt martorii asistenți care au fost prezenți la luarea primelor declarații inculpaților, aceștia arătând modul de desfășurare a respectivelor acte și modul de consemnare a declarațiilor (se puneau întrebări și se consemnau răspunsurile inculpaților, după care s-au citit declarațiile în întregime și inculpații au semnat). Cei doi martori au arătat că au fost solicitați pentru că inculpații nu știu carte și că nimeni nu i-a constrâns să dea respectivele declarații.
S-au depus la dosar caracterizări ale inculpaților făcute de consăteni, recomandări emise de primarul . certificate de stare civile ale copiilor minori.
La solicitarea apărătorului inculpaților s-a admis și solicitat SML Călărași completarea raportului medico-legal de necropsie nr. 3678/A3/298 din 16.05.2012, lucrarea fiind înaintată sub nr. 3746/A_ din 16.01.2013.
Situația rezultată din declarațiile inițiale îi indică pe D. D. și D. M. ca fiind cei care l-au scos din casă pe victimă, a cărui „greșeală” a fost să se împiedice și să cadă, lucru care i-a înfuriat pe cei trei, aceștia aplicându-i lovituri cât victima se afla la pământ.
Deși declarațiile date de părți și martori nu au valoare prestabilită după faza procesului penal în care au fost administrate, conform art. 63 alin.1 C.p.p., tribunalul a apreciat că realitatea a fost descrisă în declarațiile date inițial la urmărirea penală, fiind și mai apropiate de momentul săvârșirii infracțiunilor, pe de o parte și neputând fi înlăturate pentru că susținerile inculpaților că s-au consemnat alte aspecte decât cele declarate nu sunt dovedite, martorii asistenți audiați în faza de judecată infirmând și că ar fi fost constrânși inculpații în anume fel.
Așa fiind, tribunalul a apreciat că actele materiale descrise concordant în declarațiile date la urmărire penală conturează elementul material al infracțiunilor comise de fiecare inculpat, fiind evident că loviturile aplicate cu piciorul, în mod repetat, în zona capului (deci loviturile aplicate de D. A.) au fost cele care au provocat leziunile cauzatoare de moarte.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 3675/A3/298/16.05.2012 emis de SML Călărași, cauza morții violente a victimei L. A. a fost hemoragia meningo-cerebrală și contuzie cerebrală-bronho-toraco-abdomino-pelvin, cu fracturi de boltă și baza de craniu, a căror evoluție a fost complicată de o bronhopneumonie.
S-a încercat dovedirea altei situații de fapt decât cea descrisă anterior, solicitându-se atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, completări ale Raportului medico-legal de necropsie, prima completare fiind efectuată la solicitarea inculpatului excluzând ca mecanism de producere a leziunilor cauzatoare a decesului lovire cu mătura – corp delict sau cu copia de cal (Raport nr. 1699/A3/2011 din 12.06.2012) iar cea făcută în faza de judecată excluzând ca mecanism de producere a leziunilor care au dus la decesul victimei L. A., căderea urmată de lovirea de corp dur.
Fiind vorba de lovituri multiple în mai multe zone ale corpului, s-a reținut că, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, că rezultatul letal al loviturilor din zona capului nu a fost prevăzut și nici acceptat (inculpatul D. A. insistând în declarații asupra faptului că era încălțat cu cizme de cauciuc) lipsind intenția de a ucide.
S-a apreciat că fapta inculpatului, de a lovi repetat victima în diverse zone ale corpului, dintre leziunile produse cele de la nivelul capului conducând în legătură directă de cauzalitate la decesul victimei L. A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C.p., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
Pentru inculpatul D. M., s-a apreciat că loviturile aplicate victimei, care au produs leziuni pentru vindecarea cărora, în mod normal, ar fi fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și alte violențe în forma prev. de art. 180 alin.2 C.p., inculpatul recunoscând exercitarea cu intenție a acestor acte pe motiv că victima l-a enervat.
S-a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului D. M. în infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.p., completările raportului de necropsie infirmând existența altui mecanism de producere a leziunilor cauzatoare de moarte.
Este adevărată susținerea că numai inculpatul D. M. l-a indicat într-o singură declarație pe fratele său ca fiind cel care a lovit victima în zona capului însă și așa fiind există elemente suficiente din care a rezultat că fapta săvârșită de D. A. este cea prevăzută de art. 183 C.p.
La individualizarea pedepselor, în sensul dispozițiilor art. 72 C.p., tribunalul a avut în vedere gradul de pericol concret al faptelor comise, circumstanțele reale (noaptea, în locuința mamei, împotriva unei persoane necunoscute de inculpați) și circumstanțele personale ale acestora (D. M. cunoscut cu antecedente penale ce nu atrag stare de recidivă, atitudine nesinceră în timpul procesului, lipsa dovezilor că ar regreta săvârșirea faptelor).
Pentru inculpatul D. M. s-a făcut aplicarea art. 83 C.p. cu privire la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată inculpatului D. M. prin sentința penală nr. 221/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Călărași, definitivă la 03.06.2011, inculpatul având de executat această pedeapsă pe lângă cea pronunțată prin prezenta hotărâre, în total 1 an și 7 luni închisoare.
Pentru inculpatul D. A. s-a apreciat că singura modalitate în care pedeapsa își va atinge scopul prev. de art. 52 C.p. este executarea în regim de detenție.
Pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 C.p. cu referire la art. 64 lit,a teza a II-a și lit.b C.p., pe durata executării pedepsei.
Împotriva acestei soluții au declarat apel inculpații D. A. și D. M..
Apelantul D. A. a formulat apelul, criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând greșita sa condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 C.p., arătând că din probele administrate nu rezultă că ar fi lovit victima în cap cu piciorul, ci doar a exercitat lovituri în alte zone ale corpului, iar instanța în mod eronat a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infr. prev. de art. 180 al.2 C.p.
De asemenea, se arată că din ansamblul probator a rezultat că victima L. A., în seara zilei de 18.11.2011, anterior pătrunderii în locuința mamei sale, s-a aflat în fața unui magazin din localitate, în stare de ebrietate și a căzut pe platforma betonată, lângă un cadru metalic confecționat din profile metalice, lovindu-se în zona capului. În subsidiar, a considerat cuantumul pedepsei prea ridicat, iar modalitatea de executare a pedepsei prea aspră, având în vedere lipsa antecedentelor penale, pregătirea școlară, experiența de viață, situația familială.
În motivarea apelului susținută oral de inculpatul D. M., se susține că, în privința infracțiunii prev. de art. 180 al.2 C.p., reținută în sarcina sa, nu există o plângere prealabilă, astfel încât se impune încetarea procesului penal.
În fața instanței de apel a fost administrată proba cu o nouă expertiză medico-legală, depunându-se la dosarul cauzei raportul de nouă expertiză medico-legală nr. A_, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, împreună cu avizul Comisiei de avizare și control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici”, dar și proba cu înscrisuri în circumstanțiere pentru inculpați.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate, Curtea, judecând cauza prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, conform art.371 C.p.p, constată că apelurile sunt întemeiate pentru următoarele motive:
În sarcina inculpaților D. A. și D. M. s-a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 19.11.2011, au lovit pe victima L. A. cu picioarele în zona capului, toracelui și abdomenului de mai multe ori, de către D. A., leziuni ce au condus la decesul acesteia – faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.p., precum și în zona toracelui și bazinului de către inculpatul D. M., cauzându-i leziuni care ar fi necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale – faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
Prin încheierea din data de 23.04.2013, Curtea de Apel București, față de conținutul suplimentului la raportul de expertiză medico-legală care excludea ca mecanism de producere a leziunii tanatogeneratoare căderea și lovirea de plan dur, fără nicio justificare, doar reluând constatările examinării din raportul de necropsie, a dispus efectuarea unei noi expertize medico-legale, având ca obiectiv, alături de obiectivele deja stabilite pentru raportul de expertiză medico-legală inițial, să se identifice, în raport de specificul leziunilor constatate, trăsăturile agentului vulnerant și să se indice care dintre trăsăturile leziunilor confirmă identificarea unui anumit agent vulnerant sau mecanism de producere, cu excluderea celuilalt (lovire cu piciorul încălțat cu cizmă de cauciuc/cădere și lovire de plan dur).
Potrivit raportului de expertiză nr. A_, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici”, avizat de Comisia de avizare și control din cadrul Institutului Național de Medicină Legală „M. Minovici”, s-a concluzionat că:
- moartea numitului L. A. a fost violentă;
- moartea s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale și contuziei cerebrale, consecința unui traumatism cranio cerecbral cu fractur craniană complicată în evoluție cu bronhopneumonie;
- având în vedere dispoziția fracturii craniene (medio-parietal 1/3 posterioară cu iradiere medio-frontală și medio-occipitală), localizarea leziunilor cerebrale proeminent frontal anterior și în absența evidențierii unor leziuni traumatice externe la nivelul scalpului, lovirile s-au putut produce la data de 18/19.11.2011 prin lovire de corp dur ( cădere auto și heteropropulsată), între aceste leziuni și deces existând o legătură de cauzalitate directă și necondiționată;
- celelalte leziuni traumatice s-au putut produce la data de 18/19.11.2011 prin lovire cu și de corp dur, au necesitat 4.5 zile îngrijiri medicale și nu au intervenit în tanatogeneză;
- ne se pot face aprecieri medico-legale cu privire la succesiunea în care au fost produse leziunile și nici aprecieri cu privire la caracteristicile corpurilor contondente.
Curtea a pus în discuție și a consideră că se impune schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului D. A., din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.p., în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2 C.p.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul D. A., a lovit cu picioarele, încălțate în cizme de cauciuc, pe victima L. A., în dimineața zilei de 19.11.2011, această situație de fapt fiind relevată de declarațiile inculpaților D. A. și D. M., care au recunoscut că, găsind pe victimă pe pragul casei, au lovit-o, însă nu în zona capului ci doar în zona abdomenului și a picioarelor. Declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală sunt diferite, în sensul că arată că inculpatului D. A. a lovit victima și în zona capului.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, leziunile traumatice specifice producerii prin lovire cu corp dur, deci corespondent al acțiunii inculpatului D. A., nu au intervenit în tanatogeneză.
Astfel se reține că, deși inculpatul D. A. a exercitat violențe asupra victimei, leziunile rezultate în urma aplicării loviturilor nu au fost în măsură să producă moartea acesteia.
Pe de altă parte, din declarațiile martorilor T. A., P. I., B. M. și M. N. este relevată împrejurarea că victima L. A., în seara de 18.11.2011, în timp ce se afla în fața magazinului din .. Călărași, după ce a consumat băuturi alcoolice, a căzut lângă suportul de biciclete, lângă suport fiind observată și o pată de sânge.
Martorul T. A. relatează că a întâlnit victima și în dimineața de 19.11.2011, a transportat-o cu căruța la domiciliu și nu a observat ca acesta să aibă vânătăi sau urme de sânge, ci a observat doar starea în care acesta se afla - tremura și nu putea să vorbească.
Rezultă așadar că leziunile identificat prin noua expertiză medico-legală ca fiind tanatogeneratoare, produse prin lovire de corp dur (cădere auto și heteropropulsată) sunt cele rezultate la data de 18.11.2011, în momentul când victima L. A. a căzut în fața magazinului și s-a lovit în zona capului, probabil de beton sau de cadrul de biciclete, iar nu cele aplicate de către inculpatul D. A..
Curtea nu poate reține ca fiind concludente rapoartele de expertiză efectuate de Serviciul de medicină legală Călărași la datele de 16.05.2012 și 17.01.2013, întrucât acestea nu realizează o analiză completă a leziunilor – în principal focarul de fractură craniană din care pleacă un ram anterior care se oprește medio-frontal ș unul posterior, care se oprește medio-occipital – și nu arată mecanismul de producere a leziunilor. Concluziile acestor rapoarte de expertiză medico legală, deși stabilesc că leziunile cranio cerebrale au fost produse prin lovire cu corp dur, nu se coroborează cu situația de fapt, respectiv cu împrejurarea că inculpatul D. A. ar fi lovit victima cu picioarele încălțate cu cizmă de cauciuc, agent vulnerant care, datorită caracteristicilor materiale, nu ar fost apt a produce leziuni de o asemenea gravitate.
În consecință, fapta inculpatului D. A. care, în dimineața zilei de 19.11.2011, a lovit pe victima L. A. cu picioarele în zona capului, toracelui și abdomenului de mai multe ori, producând leziuni care însă nu au condus la decesul acesteia și care ar fi necesitat 4-5 zile de îngrijiri medicale –întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
Pentru infracțiunea de „lovire sau alte violențe”, potrivit al. 3 al art. 180 al. 2 C.p., acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, iar potrivit art. 131 al.1 C.p., lipsa plângerii prealabile înlătură răspunderea prealabilă.
În cauză, din analiza actelor dosarului, rezultă că victima nu a formulat plângere prealabilă, aceasta decedând înainte de a formula a asemenea plângere.
Considerăm că nu se poate reține jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție ( dec. pen. nr.2656/06.7.2010 și dec. pen. nr. 464/11.02.2009), prin care s-a stabilit că în cazul în are decesul victimei infracțiunii de viol a fost cauzat prin săvârșirea infracțiunii de omor calificat asupra acesteia, pentru a înlesni și a ascunde comiterea infracțiunii de viol, nu sunt incidente dispozițiile privind lipsa plângerii prealabile, reținându-se că victima s-a aflat în imposibilitate de a formula plângerea, decesul acesteia fiind cauzat prin activitatea infracțională a inculpatului.
Așa cum arătat mai sus, decesul victimei nu a fost urmare a acțiunilor inculpaților D. A. și D. M. ci a survenit ca urmare a leziunilor produse prin lovirea de o platformă betonată sau cadru de biciclete, leziuni fără nicio legătură cu acțiunile inculpaților.
Nu poate fi înlocuit în cauză principiul disponibilității în procesul penal cu principiul oficialității, pentru apărarea intereselor persoanei vătămate, atât timp cât situația care a generat imposibilitatea victimei de a exercita acțiunea penală nu este rezultatul acțiunilor inculpaților, aceștia neavând vreo contribuție la producerea decesului victimei.
În consecință, văzând noua calificare dată faptei inculpatului D. A., prev. de art. 180 al. 2 C.p., precum și lipsa plângerii prealabile pentru săvârșire acestei infracțiuni de către inculpații D. A. și D. M., instanța de apel urmează să constate că este înlăturată răspunderea penală a acestora.
Față de cele reținute, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile formulate de apelanții inculpați D. A. și D. M. împotriva sentinței penale nr.21/15.02.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Va desființa în totalitate sentința penală nr. 21/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală și rejudecând în fond:
În baza art. 334 C.p.p., va schimba încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. A., din infr. de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.p., în infr. de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
În baza art. 11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. f C.p.p., va înceta procesul penal împotriva inculpaților D. A. și D. M., sub aspectul infr. de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
Va dispune restituirea obiectului ridicat de la D. D. ( mătură ) și depus la camera de corpuri delicte al Tribunalului Călărași.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 379 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelurile formulate de apelanții inculpați D. A. și D. M. împotriva sentinței penale nr.21/15.02.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași, în dosarul nr._ .
Desființează în totalitate sentința penală nr. 21/15.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția penală și rejudecând în fond:
În baza art. 334 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului D. A., din infr. de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C.p., în infr. de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
În baza art. 11 pct.2 lit. b C.p.p. rap. la art. 10 lit. f C.p.p., încetează procesul penal împotriva inculpaților D. A. și D. M., sub aspectul infr. de loviri și alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.p.
Dispune restituirea obiectului ridicat de la D. D. ( mătură ) și depus la camera de corpuri delicte al Tribunalului Călărași.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în fond și apel rămân în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. T. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-3ex/04.10.2013
T.Călărași – jud.R.R.
| ← Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
