Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 76/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 127-144, volumul 4) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S. i-a solicitat inculpatei C. M. să-i înmâneze un set de acte și aceasta a dat curs solicitării. Din înregistrarea audio-video a reieșit că M. S. a studiat actele primite de la inculpata C. M., după care, împreună cu A. F., s-a deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi. Pe parcursul convorbirii care a avut loc în grupul sanitar, inculpatul A. F. a revenit câteva secunde în camera de zi, unde aștepta inculpata C. M., pentru a căuta un pix cu care să noteze datele pe care i le dicta inculpatul, situație în care grefierul și-a manifestat disponibilitatea de a-l ajuta: „Uită-te în geantă, că am eu pixuri!”, „Uită-te, măi, că sunt de alea care scriu!”.În acest context, susținerile inculpatei în sensul că de fapt, la acel moment, i-ar fi înmânat inculpatului M. S. actele de la mașină apar ca fiind în mod vădit nefondate și nu pot fi reținute de instanță.

În data de 07 aprilie 2014 (proces-verbal de redare filele 69-89 volumul 4 dup), în condițiile în care se afla în interiorul grupului sanitar cu inculpatul M. S. și inculpata C. M., pentru a discuta despre contactarea potențialilor mituitori, inculpatul B. I. și-a manifestat unele temeri legate de încasarea banilor („Cum dracu să ia banii …[neinteligibil]… unde i-ai dat”, „Ca… vede lumea că dai …[neinteligibil]…”), moment în care inculpata C. M. și-a manifestat dezinteresul pentru riscurile respective, în condițiile în care ea urma să beneficieze în siguranță de foloasele încasate: „Ete, ce griji ai tu! Eu îți spun ce să-mi iei de Paști”.

Prin urmare,Curtea nu poate reține în favoarea inculpatei susținerile acesteia că nu ar fi știut la ce îi folosesc inculpatului M. S. informațiile furnizate acestuia și nici că acesta urma să le comunice inculpaților B. I. și A. F. în vederea contactării părților și obținerii unor foloase necuvenite.

În același timp, sunt în mod vădit nefondate și susținerile inculpaților cum că ”domiciliul” nu ar fi dată cu caracter personal întrucât potrivit art. 27 al. 1 din OUG nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români ”Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală”. De asemenea, prin același act normativ se atribuie domiciliului un identificator clar, și anume, adresa. Astfel, se utilizează în cuprinsul actului normativ sus menționat expresia ”adresa de domiciliu”, dovada acesteia fiind făcută cu documentele prevăzute în art. 28 din același act normativ.

În ceea ce privește aplicarea de către instanțe a dispozițiilor procedurale în vigoare privind citarea părților, în condițiile în care citațiile conțin și date cu caracter personal, așa cum s-a arătat mai sus, instanțele în calitate de operatori de date cu caracter personal, au obligația respectării prevederilor Legii nr. 677/2001 inclusiv a celor cu privire la securitatea prelucrărilor de date efectuate și a confidențialității datelor.

În acest sens, se reține că potrivit art. 92 al. 2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor aprobat prin Hot. CSM nr. 387/2005 dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, cu respectarea ordinii de solicitare și a măsurilor de asigurare a integrității documentelor. Cererea cu datele de identificare ale solicitantului se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă. Au prioritate la consultarea dosarului cauzei, în următoarea ordine: avocații, părțile sau reprezentanții părților, experții și interpreții desemnați în cauză, și nicidecum persoane străine de cauză cum au susținut inculpații din prezentul dosar.

De asemenea, conform art. 44 al. 1 din același regulament personalul auxiliar de specialitate (grefierul) este obligat să respecte secretul cu privire la informațiile obținute în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor, care nu sunt destinate publicității.

Susținerile în sensul că nu ar întrunite elementele constitutive ale infracțiunii întrucât domiciliile unora dintre părți erau deja publicate pe internet, chiar reale dacă ar fi (deși nu s-a făcut nicio dovadă în susținerea acestora afirmații) nu înlătură obligația celor doi inculpați de a nu face publice datele cu caracter personal ale părților din dosare pentru motivele arătate anterior și cu atât mai puțin divulgarea acestora în scopul obținerii unor foloase necuvenite, și nici nu înlătură răspunderea penală a acestora, cu atât mai mult cu cât din probele de la dosarul cauzei rezultă că inculpații B. I. și A. F. au luat cunoștință de acestea de la inculpatul M. S. și nu de pe internet.

Urmarea imediată a faptei constă în crearea unei stări de pericol cu privire la relațiile sociale protejate, respectiv relațiile de serviciu, care impun o atitudine corectă, cinstită, a persoanelor care folosesc informații ce nu sunt destinate publicității, iar legătura de cauzalitate rezultă ex re.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpaților față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției directe, calificată prin scop. Astfel, inculpații M. S. și C. M. au săvârșit faptele cu intenție directă, aceștia prevăzând rezultatele faptelor lor și urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei, permiterea accesului unei persoane neautorizate la aceste informații s-a făcut în scopul obținerii de către inculpați a unor foloase necuvenite, constând în sumele de bani obținute de la mituitori.

Având în vedere cele expuse anterior precum și faptul că nu există niciun act normativ care să permită inculpaților M. S. și C. M. să dezvăluie date cu caracter personal, fără respectarea regulilor stabilite de Legea nr. 677/2001, iar dezvăluirea datelor persoanelor vizate s-a produs către alte persoane și nu doar către cei direct interesați și implicați în dosarele în care aceștia aveau calitatea de părți (cum de altfel are loc prin afișarea citației sau prin studierea dosarului în arhiva instanței),în scopul obținerii unor beneficii materiale necuvenite, Curtea apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților M. S. și C. M. cu privire la săvârșirea infracțiunilor de mai sus.

III.1. Infracțiunea de luare de mită, comisă de M. S., cu complicitatea inculpatului B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, a dosarului privind pe condamnatul S. M., zis „M.”.

În data de 07.04.2014 inculpatul M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpatului B. I., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului S. M., zis „M.”, în sensul admiterii contestației în anulare împotriva deciziei penale nr. 222/A/2014 pronunțată la 04.03.2014 de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.

Această stare de fapt a rezultat din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, ale căror procese verbale de redare, însoțite de planșe foto au fost atașate la dosar, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorilor S. M. și R. L. - C., fotocopiile actelor din dosarul nr._ și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

Astfel, în convorbirea purtată în mediul ambiental la 07 aprilie 2014, inculpatul M. S. a adus în discuție dosarul penal al condamnatului S. M., zis „M.”, precizând că, deși i-a admis în principiu contestația în anulare, totuși, pe fond, va respinge cererea: „Și la MEME? la MEME? N., N., la MEME?”, „Până pe 16, du-te, spune-i: «Bă, ți-am zis că de admis în principiu, mă obligă legea, da’ mai departe o sugi!»”.

În momentul când inculpatul B. I. l-a întrebat dacă totuși mai putea să rezolve cererea, în sensul de a pronunța o soluție favorabilă: „Nu mai poți s-o rezolvi?”, M. S. a lăsat să se înțeleagă că ar putea pronunța hotărârea la termenul din 16 mai 2014: „Ba da. Pe 16”. De asemenea, aflând că avocatul contestatarului era o prietenă a inculpatului B. I. („Avocatu’… o are pe doamna aia blondă”, „Și aia e prietena mea. E escroacă, e femeie șmecheră”), inculpatul M. S. i-a sugerat inculpatului B. I. să o contacteze: „Zi-i ei să s…!”, însă B. I. l-a întrerupt și i-a adus la cunoștință că S. M. credea că hotărârea favorabilă era întemeiată: „Nu vrea, că zice că pe bune iese și…”, ceea ce l-a enervat pe judecător: „F.-ar mama ei a dracu’! Băga-și-ar …[cuvânt obscen]… în mama ei!”. În continuare, inculpatul B. I. a sugerat că avocatul condamnatului S. M. era în legătură cu o persoană importantă, fără a preciza despre cine era vorba, rezultând, totodată, că subiectul abordat fusese discutat și cu prilejul unei convorbiri anterioare. Astfel, când B. I. a întrebat: „Știi cine e aia?”, răspunsul inculpatului M. S. a făcut referire la o discuție anterioară: „Știu, mi-ai zis. A. lu’ acela sau fata lu’ ăla”, fiind corectat de interlocutor: „Nu amanta, măi. E cumătra lu’…”.

Aflată în incinta grupului sanitar, împreună cu M. S. și B. I., în momentul în care s-a adus în discuție dosarul privind pe „MEME”, C. M. s-a retras: „Hai, că mă duc dincolo, vă las”.

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto din 07 aprilie 2014 (filele 57 - 68, volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când aflându-se în camera de zi a imobilului situat în București, ., B. I. le-a făcut semn interlocutorilor săi pentru a se deplasa în grupul sanitar, fiind urmat de inculpații C. M. și M. S., timp în care inculpatul A. F. a rămas singur în camera de zi. Din înregistrarea audio-video a reieșit că inculpata C. M. a revenit prima în camera de zi și, după un interval de câteva minute, a apărut și inculpatul M. S.. Inculpatul B. I. i-a înmânat un set de documente inculpatei C. M. care, la rândul său, i le-a înmânat inculpatului M. S., pentru ca, în final, hârtiile să se întoarcă la inculpatul B. I..

Subiectul a fost reluat și cu ocazia convorbirii din data de 28 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto filele 405-414 volumul 4 dup), când la întrebarea inculpatului B. I.: „Ce ai făcut cu MEME? Mai poți să faci ceva cu MEME?”, inculpatul M. S. a sugerat că intervenția se realiza și prin intermediul inculpatului A. F.: „Păi, păi, ăsta iar m-a… Că a zis că a vorbit cu unu’… Da’ ăla zice să mergem la un grătar… Bă, să nu-l atragă într-o cursă pe nebunu’ ăsta!”. Inculpatul M. S. a sugerat că inculpatului A. F. îi era teamă de intermediarul care îl contactase, motiv pentru care se hotărâse să îi contacteze direct pe „fotbaliști”: „Păi, zice: «Bă, eu nu dau, nu știu cine e ăsta!» Da’ zice: «O să mă duc pe la fotbaliștii ăștia, să vedem cât dau!?»”. Fiind întrebat de B. I.: „Cât să-i dea?”, M. S. a condiționat actul de justiție de remiterea, cu titlu de mită, a unei sume de bani, fără a preciza valuta: „Cincizeci, patruzeci, treizeci”, „Sub treizeci dă-l în morții mă-sii!”.

Interesul inculpatului M. S. pentru condamnatul S. M., zis „M.”, a reieșit și din conținutul conversației purtate în mediul ambiental la 15 aprilie 2014 (proces-verbal de redare filele 192-199 volumul 4 dup), când, cu prilejul analizării listei de ședință, în vederea contactării potențialilor mituitori, existența numelui „S. M.”, printre subiecții procesuali menționați în lista respectivă (dosarul penal nr._, cu termen de judecată la 18.04.2014, repartizat la completul S2 C15 Co de la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, din care făcea parte inculpatul M. S., filele 65 - 70, volumul 9 dup) s-a dovedit a fi lipsită de semnificație, fiind vorba doar de o coincidență de nume. Astfel, după ce a rememorat că „Azi mi-a dat M. planificarea la trei”, M. S. i-a relatat interlocutorului reacția la prima lectură a documentului: „S. M., da, e alt S.. Și eu mă gândeam, zic: «Bă, dă-l în morții lui!». Inculpatul A. F. a mărturisit că a avut aceeași reacție la vederea numelui: „Așa am zis și eu, da" după aia ...[neinteligibil]...”, fiind în asentimentul inculpatului M. S.: „Dă-l în morții lui! Zic: «Că el e!»”.

Inculpatul B. I. a declarat la urmărire penală (filele 163 - 172, 185 - 187, volumul 1 dup) că a participat la o discuție despre S. M., zis „M.”, când M. S. a afirmat că avea posibilitatea să dispună o soluție favorabilă – punere în libertate sau scăderea pedepsei – în schimbul unei sume de bani pe care inițial nu a precizat-o, prilej cu care inculpatul M. S. a comentat faptul că S. M. avea bani și că are mulți avocați. Ulterior, cu prilejul discuției din data de 28.04.2014 inculpatul M. S. a precizat că suma de bani pe care ar fi putut să o plătească S. M., în schimbul soluției favorabile, putea să fie de 500 de milioane lei vechi sau chiar 400 de milioane, însă nu mai puțin de 300 milioane de lei vechi.

Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, martorul S. M. a declarat (filele 11 - 14, volumul 5 dup, f. 168 vol. 3) că nu a fost contactat de nicio persoană, pentru a da bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei hotărâri judecătorești de admitere a contestației în anulare, în dosarul nr._, aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a II-a Penală.

Din declarația dată de martora R. L. - C. în cursul urmăririi penale (filele 18 - 22, volumul 5 dup), declarație menținută în fața instanței (f. 172 vol. 3) a reieșit că nu a cunoscut existența vreunui demers de obținere a unei hotărâri judecătorești favorabile condamnatului S. M., prin coruperea judecătorilor. În calitate de apărător ales al condamnatului, martora a relatat că a fost întrebată, în mai multe ocazii, de către alți avocați despre situația condamnatului S. M., prilej cu care și-a exprimat opinia profesională, în sensul că hotărârea de condamnare este nelegală și, în consecință, va exercita, în numele clientului său, toate căile legale de atac, și anume contestație la executare, contestație în anulare și recurs în casație. Astfel, a depus contestație la executare și contestație în anulare, contestația la executare a fost calificată ca fiind tot contestație în anulare, iar cauzele au fost reunite pe rolul Curții de Apel București sub nr._ . De câte ori a fost întrebată despre hotărârea de condamnare a lui S. M., zis „M.”, opinia martorei a fost foarte clar exprimată, în sensul că faptele pentru care a fost condamnat sunt prescrise. Din acest motiv, a considerat că și contestația în anulare este întemeiată. Fiindu-i prezentate fotografiile inculpaților B. I. și A. F., martora a declarat că nu poate fi sigură dacă a văzut aceste persoane vreodată, nu a reținut fizionomiile acestora ca fiind printre persoanele cu care a interacționat, dar este posibil să le fi întâlnit. În condițiile în care inculpatul B. I. figurează cu domiciliul în Urziceni, martora a precizat că a acordat asistență juridică firmei . S.A., o societate cu activități sportive. În legătură cu asistența juridică acordată firmei ultim menționate, a interacționat cu multe persoane și chiar a încheiat contracte de asistență juridică cu persoane fizice din cadrul companiei.

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS (filele 65 - 70, volumul 9 dup), privind dosarul penal nr._, în care S. M. are calitatea de contestator condamnat, precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (filele 1- 313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante din dosarul nr._, privind cererea de contestație în anulare, formulată de S. M. (filele 38 - 65, volumul 7 dup). Prin încheierea pronunțată la 04.04.2014, completul format din judecătorii C. – N. L. și M. S., au admis în principiu contestația formulată de contestatorul condamnat S. M., împotriva deciziei penale nr. 222/A/04.03.2014 a Curții de Apel București - Secția a II-a penală; a respins cererea privind suspendarea executării mai sus menționatei decizii până la soluționarea contestației în anulare; a fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare la 16 mai 2014. La dosarul cauzei se regăsește și împuternicirea avocatului R. L..

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. (vol. 3 f. 12 – 14, f. 280) a revenit parțial asupra declarației date la urmărire penală, susținând că a vorbit o singură dată cu inculpatul M. despre cazul lui Meme S., în glumă la un pahar de vin, și că a făcut declarații neadevărate la urmărire penală pentru a nu se lua față de el o măsură preventivă mai aspră. Fiind audiat a treia oară de instanța de fond, inculpatul B. I. a revenit și asupra acestor declarații susținând că în data de 28.04.2014 cu ocazia discuției avute cu inculpatul M. S. l-a provocat pe acesta să facă afirmații cu privire la situația inculpatului Meme S. și Rupiță P. întrucât procurorul de caz l-a amenințat că în caz contrar îi vor fi deschise și alte dosare de urmărire penală, invocând dispozițiile art. 21 al. 2 C.pen. (vol. 4 f. 267 – 270) cerere asupra cărora a revenit în timpul dezbaterilor pe fondul cauzei, solicitând înlăturarea declarației din data de 28.04.2014 ca nereprezentând voința proprie a sa, aspecte reluate în concluziile scrise depuse la dosar.

Așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 103 al. 1 C.pr.pen. probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

De asemenea, conform art. 101 al. 1 C.pr.pen. este oprit a se întrebuința violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a obține probe.

Art. 101 al. 3 C.pr.pen. stabilește că este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care acționează pentru acestea să provoace o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.

Raportând dispozițiile legale menționate la modul de administrare a mijloacelor de probă în acest dosar de către procuror, Curtea apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 102 al. 2 C.pr.pen. potrivit căruia ”probele obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal” neexistând nicio încălcare a principiului loialității în realizarea acestora.

Dispozițiile legale menționate anterior nu trebuie privite izolat, rupte de context, ci integrate unitar în titlul din care fac parte, respectiv interzicerea mijloacelor de constrângere.

Deși legiuitorul nu a indicat expres în ce constă acțiunea de determinare, este incontestabil că aceasta nu poate avea loc decât prin modalitățile alternative prevăzute în al. 1 al articolului indicat: violențe, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri.

Se mai reține că în lipsa unor asemenea acțiuni insidioase, nu se poate reține că există o determinare, întrucât numai prin modalitățile alternative de mai sus se influențează voința persoanei asupra căreia se exercită, ea fiind în situația în care nu mai gândește și acționează liber. A considera, dincolo de exigențele textului de lege, că orice acțiune din partea unei persoane se poate circumscrie noțiunii de ”determinare” înseamnă pe de o parte, a ignora împrejurarea că cel asupra căreia se exercită determinarea are deplină capacitate de exercițiu, iar, pe de altă parte, a adăuga la alege, dând noțiunii și alte semnificații decât cele pe care legiuitorul însuși le-a dat.

Inculpatul B. susține în motivarea cererii de înlăturare a declarațiilor date la urmărire penală că a fost ”amenințat” de doamna procuror că în cazul în care nu declară așa cum se dorește față de acesta va fi luată o măsură preventivă mai severă și i se va redeschide un dosar penal anterior, iar dacă colaborează se va lua față de acesta doar măsura controlului judiciar, motive pentru care a înțeles să facă afirmații mincinoase, cu riscul comiterii unei alte infracțiuni cum ar fi inducerea in eroare a organelor judiciare (art. 268 C.pen.), favorizarea făptuitorului (art. 269 C.pen.) și respectiv implicând posibilitatea săvârșirii de către magistrat a infracțiunii de influențare a declarațiilor (art. 272 C.pen.), așa cum s-a arătat și anterior.

La dosarul cauzei a fost depusă o opinie expertală de specialitate extrajudiciară în materia psihologiei clinice judiciare nr. 24 din 20.09.2014 (f. 284 - 290) din concluziile cărora rezultă că inculpatul B. I. are o slabă capacitate de analiză – sinteză inferioară vârstei de 47 de ani, cu un IQ de 71 – nivel liminar de inteligență, fără a se indica că acesta nu ar avea discernământul păstrat sau capacitate deplină de exercițiu. De asemenea, în caracterizarea persoanei inculpatului s-au depus înscrisuri din care rezultă că începând cu data de 12.07.2011 ocupă funcția de ”Director Societate Comercială” în cadrul ., având în subordine o societate cu un efectiv de aproximativ 900 capete vaci cu lapte și aproximativ 35 de salariați, implicându-se cu operativitate în luarea deciziilor (aspecte susținute în mod constant cu ocazia formulării diferitelor cereri de modificare a obligațiilor dispuse în cadrul controlului judiciar).

În acest context, Curtea apreciază că ”amenințarea” inculpatului B. I. cu luarea unor măsuri preventive prevăzute de lege sau deschiderea unor dosare penale, care sunt supuse controlului judecătoresc, nu întrunesc condițiile pentru a putea crea instanței convingerea că se impune înlăturarea declarațiilor date de acesta în fața procurorului întrucât acestea nu ar corespunde adevărului, cu atât mai mult cu cât la momentul audierii de către procuror acesta a fost asistat de apărător ales, declarația dată a fost însușită de inculpat prin semnarea acesteia inclusiv de avocatul său, iar afirmațiile din cuprinsul acesteia se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei, așa cum se va arăta în continuare. Micile neconcordanțe care se pot observa la momentul vizionării înregistrării audierii inculpatului B. între cele declarate oral și cele consemnate în declarația scrisă nu reprezintă împrejurări esențiale care să modifice starea de fapt care rezultă din acest mijloc de probă, și care așa cum s-a arătat, au fost însușite de inculpat prin semnarea declarației.

Mai mult decât atât, în motivarea cererii de modificare a măsurii controlului judiciar, formulate anterior audierii sale în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a invocat faptul că pe parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră, de colaborare cu organele de urmărire penală în aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, nu s-a prevalat de dreptul la tăcere și prin declarațiile date și-a exprimat în detaliu, propria versiune cu privire la faptele imputate (cererea din 22.07.2014 – f. 33 – 34 vol. 2 dos inst.)

Lipsa de coerență între declarațiile date și modificarea acestora în funcție de interesul de moment al inculpatului creează instanței convingerea că singura declarație care corespunde adevărului este cea dată la urmărire penală și care se coroborează cu celelalte probe de la dosarul cauzei.

Prin urmare, instanța va înlătura din materialul probatoriu declarațiile date de inculpatul B. I. în cursul cercetării judecătorești în măsura în care acestea contravin stării de fapt reținută, întrucât acestea sunt în mod vădit nesincere, susținerile inculpatului fiind lipsite de logică, nereale și combătute prin probele testimoniale și științifice, în special de conținutul convorbirilor ambientale efectuate și atașate la dosar.

În același sens, se mai reține că simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă – nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpați, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Ținând cont că în opinia instanței, mijloacele de probă administrate în prezenta speță au fost obținute în mod legal, se reține că vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de luare de mită, și respectiv de complicitate la săvârșirea acestei infracțiuni este dovedită și prin conținutul înregistrărilor convorbirilor ambientale dintre inculpați, neexistând nicio provocare din partea procurorilor în determinarea acestora la comiterea infracțiunilor, contrar celor susținute de inculpatul M. S. în apărarea sa.

În același sens, se reține, fără a relua toate argumentele expuse în încheierea de cameră preliminară din data de 30.06.2014, că în cauză organele de urmărire penală nu au încălcat dispozițiile art. 101 al. 3 C.pr.pen. întrucât nu au acționat pentru provocarea unei persoane să săvârșească o faptă penală în scopul obținerii unei probe constând în aceea că l-ar fi obligat pe inculpatul B. I. să îl provoace pe inculpatul S. M. să săvârșească o infracțiune la data de 28.04.2014 când l-a întrebat pe acesta cu privire la condamnatul S. M., dată la care a depus și autodenunțul.

Se comite o instigare ori de câte ori organele de urmărire penală nu se limitează la a cerceta în mod pasiv activitatea infracțională, ci exercită o asemenea influență asupra persoanei vizate, încât să determine săvârșirea unei fapte penale care fără această intervenție nu ar fi fost săvârșită, cu scopul de a constata o infracțiune, respectiv de a obține probe și de a declanșa urmărirea penală.

Legislația română nu prevede o definiție a acestei provocări, dar pe baza art. 101 C.pr.pen. și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului se reține existența acesteia dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile:

- să existe o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător

- lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

Or, în cauza de față nu sunt îndeplinite aceste condiții întrucât inculpatul M. S. a săvârșit infracțiunea de luare mită în ceea ce privește condamnatul S. M. la data de 07.04.2014, deci anterior datei de 28.04.2014 când inculpatul B. a formulat autodenunțul și a avut loc convorbirea contestată.

În același sens se reține că existența provocării este dependentă de poziția subiectivă a funcționarului mituit. Or, în cauza de față inculpatul M. S. luase anterior datei de 28.04.2014 hotărârea de a lua mită de la inculpatul Meme S. și nu a fost determinat de inculpatul B. I., așa cum rezultă din convorbirile avute în data de 07.04.2014 și 15.04.2014 redate mai sus. În același sens s-a pronunțat și ÎCCJ în decizia penală nr. 1911 din 05.04.2007 când s-a apreciat că deși mita nu a fost dată spontan și inițiativa nu a aparținut mituitorilor, această situație nu este specifică ”provocării” și nu poate fi asimilată unei constrângeri întrucât nu a exclus libera determinare a voinței inculpaților care au promis banii și celelalte foloase pentru a obține o soluție favorabilă pentru coinculpat.

Curtea nu poate reține nici solicitarea inculpatului M. S. de a fi înlăturate din materialul probatoriu administrat în cauză fișierele cu extensia tip .mp3, .mp4 și .avi, cu privire la care Serviciul Tehnic al D. a arătat că nu ar fi fost efectuate de aceștia, întrucât aceste susțineri sunt lipsite de suport probator, măsurile de supraveghere au fost dispuse și efectuate în baza autorizațiilor emise de instanța competentă cu respectarea dispozițiilor procedurale aplicabile, acestea regăsindu-se în volumul 5 din dosarul de urmărire penală împreună cu ordonanțele de delegare pentru punerea în executare a măsurilor autorizate în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, procesele verbale de redare sunt certificate pentru autenticitate de procuror în conformitate cu dispozițiile art. 143 al. 4 C.pr.pen. Or, certificarea nu este o simplă formalitate ci o condiție esențială pentru garantarea autenticității și conformității proceselor verbale de transcriere în raport cu înregistrările.

În același sens, Curtea observă că inculpații nu au uzat de prevederile art. 145 al. 2 C.pr.pen. și nici nu au contestat înregistrările în cursul urmăririi penale, în faza camerei preliminare invocând doar încălcarea dreptului la viața privată, excepții care au fost soluționate în mod definitiv prin încheierea de începere a judecării cauzei.

Se mai constatată cu privire la apărările formulate de inculpatul M. S. că neconcordanțele constatate de acesta între procesele verbale de redare și conținutul înregistrărilor convorbirilor nu privesc aspecte importante care să fie de natură a modifica starea de fapt reținută de instanță cu privire la existența infracțiunilor și comiterea acestora de către inculpați.

Cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, se reține că valoarea socială protejată prin incriminarea acestei fapte este onestitatea funcționarilor care nu trebuie să solicite sau să primească niciun beneficiu suplimentar pentru exercitarea funcției publice și nici nu trebuie să vândă beneficiul statutului lor celor care sunt interesați de o anumită conduită a acestora.

Infracțiunea de luare de mită este o infracțiune de pericol astfel încât pentru a se consuma, este suficient ca activitatea fizică să se fi desfășurat integral, executarea să fie completă, moment în care se produce și urmarea pe care legea o are în vedere.

De asemenea, actele preparatorii și tentativa, în cazul infracțiunii de luare de mită nu sunt posibile, acestea fiind asimilate faptului consumat, așa cum rezultă din incriminarea faptei. În literatura juridică se apreciază că luarea de mită este o infracțiune instantanee, susceptibilă de consumare anticipată, deoarece simplul act al pretinderii, acceptării unei promisiuni, direct sau indirect, consumă infracțiunea.

Prin urmare, în cazul de față infracțiunea de luare de mită săvârșită de inculpatul M. S. s-a consumat în momentul pretinderii folosului și nu în acela în care acesta este primit, fiind suficientă simpla emitere a unei pretenții, în mod serios, cu intenția de primi sumele pretinse, fiind lipsită de relevanță împrejurarea dacă fapta a fost sau nu urmată de primirea banilor solicitați, cu atât mai mult cu cât aceasta nu are obiect material deoarece banii sau foloasele constituie obiectul mitei iar nu obiectul infracțiunii. Obiectul mitei poate fi reprezentat și de foloase care numai indirect îmbunătățesc situația funcționarului public.

În același sens, se reține că existența infracțiunii de luare de mită nu este condiționată de preexistența sau existența concomitentă a infracțiunii de dare de mită sau de cumpărare de influență, infracțiunile fiind autonome iar scopul ca element al laturii subiective, nu presupune realizarea lui pe linia laturii obiective a infracțiunii. Mai mult decât atât, în cazul în care scopul se realizează prin săvârșirea unei fapte ce întrunește trăsăturile unei infracțiuni, aceasta nu este absorbită în luarea de mită, ci constituie o faptă penală distinctă, cele două infracțiuni aflându-se în concurs real.

Pretinderea poate avea loc direct sau indirect, prin intermediar, și constă în formularea unei pretenții, care este o acțiune unilaterală și nu presupune ca cel căruia i se solicită bani sau foloasele să fi priceput, în mod efectiv cererea. Pentru existența laturii subiective a infracțiunii este suficient ca pretinderea să se facă în mod serios și cu intenția de a lua sume de bani în scopul incriminat de legea.

Se reține că acțiunea de pretindere se poate realiza în orice mod: prin cuvinte, gesturi, scrisori sau prin orice alt mijloc de comunicare, indiferent de modalitățile exprimate mai sus, pretinderea se poate realiza fie printr-o solicitare expresă, fie printr-o atitudine lipsită de echivoc prin care funcționarul lasă să se înțeleagă că își va îndeplini obligațiile de serviciu în funcție de primirea unor foloase necuvenite.

Urmarea imediată constă într-o știrbire adusă prestigiului de care se bucură funcționarul public, subiectul pasiv general fiind statul, ca titular al valorii sociale care este probitatea funcționarilor din unitățile de stat, iar subiect pasiv secundar este instituția în al cărei serviciu se găsește funcționarul care pretinde mită, în speță aceasta fiind Curtea de Apel București.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpați, se mai reține că infracțiunea de luare de mită subzistă și în cazul în care faptele la care se referă textul de lege se săvârșesc în scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului și în situația în care actul nu constituie decât componenta unei activități finale, la care participă și alți funcționari având atribuțiile legate de aceasta. Chiar dacă activitatea inculpatului M. S., în cazul în care acesta făcea parte din completul care urma să se pronunțe asupra cauzei împreună cu un alt judecător, nu echivala cu acordarea soluției, datorită faptului că pentru a-și îndeplini propria obligație a pretins bani, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

Mai mult decât atât, inculpatul M. S., aflat în compunerea completului colegial C15A al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, avea posibilitatea de a dispune o soluție de admitere a contestației în anulare formulate de S. M., cu consecința anulării executării pedepsei, prin hotărâre judecătorească definitivă. Acesta, deși anterior își exprimase opinia profesională asupra problemei de drept de referință – aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții și nu în mod global, cu referire la incidența prescripției răspunderii penale, în cadrul discuțiilor purtate cu inculpatul M. C., inculpatul M. S. a trimis un mesaj de condiționare a înfăptuirii dreptății de remiterea unei sume de bani. Mesajul transmis de inculpatul M. S. a fost unul de natură să îl constrângă pe potențialul mituitor, sugerând că indiferent de temeinicia contestației în anulare formulate de S. M., soluția va fi una nefavorabilă, în cazul în care nu va remite suma de bani pretinsă.

Inițial, în data de 07 aprilie 2014, pretinderea banilor a fost una implicită, potrivit conivenței infracționale a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la I al prezentei hotărâri, pentru ca la 28 aprilie 2014, pretinderea să fie formulată explicit, dar cu caracter orientativ: „Cincizeci, patruzeci, treizeci”, „Sub treizeci dă-l în morții mă-sii!”.

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești de anulare a condamnării la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care, la adresa din București, ., sectorul 2, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), i-a solicitat în mod explicit inculpatului B. I. să îl contacteze pe avocatul condamnatului, în persoana martorei R. L.-C. pentru a-i transmite că, în pofida admiterii în principiu a contestației în anulare, pe fondul cauzei, va pronunța o soluție nefavorabilă contestatorului în cazul în care nu va primi o sumă de bani.

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Fără a relua argumentele reținute la punctul 1 din hotărâre cu privire la existența unui grup infracțional organizat, se constată că activitatea inculpaților s-a desfășurat într-o perioadă mare de timp, respectiv octombrie 2013 – aprilie 2014, a avut continuitate și s-a subordonat unor reguli respectate de membrii grupării infracționale, conform ierarhiei statuate între aceștia. Activitățile întreprinse de intermediarii infracțiunilor de corupție inițiate de inculpatul M. S. au avut potențialul de a produce efectele periculoase pentru valorile sociale ocrotite prin incriminarea acestor fapte, interacționând cu potențiali mituitori și cumpărători de influență, cărora le-au prezentat „capacitatea” de a influența cursul justiției, cercetările penale relevând situații în care inculpații au și împărțit folosul rezultat din activitatea infracțională (în data de 12 noiembrie 2013 inculpații M. S., B. I. și A. F. au împărțit suma de 200.000 lei presupus a fi rezultată din săvârșirea unei infracțiune de corupție).

În circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă – o hotărâre judecătorească definitivă de anulare a pedepsei definitive de 3 ani și 6 luni închisoare, inițiată de magistratul aflat în compunerea completului învestit să judece dosarul nr._, cu indicarea intermediarului potențialului mituitor (avocatul R. L.-C.), precum și solicitarea adresată inculpatului B. I., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani de către inculpatul M. S., moment în care a fost realizată în integralitate latura obiectivă a infracțiunii și s-a produs urmarea imediată constând într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de incriminarea acestei infracțiuni.

Hotărârea inculpaților de a duce la bun sfârșit rezoluțiile infracționale luate rezultă și din conversațiile avute de aceștia din care reiese că inculpatul A. F. efectuase demersuri concrete pentru a contacta părțile din dosare fără niciun rezultat însă. În acest sens se reține convorbirea din data de 04 martie 2014, (proces-verbal de redare și planșe foto filele 9-28 volumul 3 dup) din care rezultă că inculpatul B. I. s-a întâlnit la biroul său, situat în București, ., sectorul 2, cu inculpații C. M., M. S. și A. F.. Cu această ocazie, M. S. și-a exprimat opinia cu privire la condamnările din „dosarul fotbaliștilor”, în sensul că pedepsele au fost dure, cu atât mai mult cu cât au achitat prejudiciul din dosar: „Bă! Eu ție ce ți-am spus bă, că e demență! NELULE! Ce ți-am spus eu ție, mă, că e demență! Și cu P.. Au plătit banii, bă, dacă au plătit banii, dă-i mă cu suspendare dă-l în ...[înjură]... de om! Hai, mă, ce dracu, e și el o valoare, mă!” La un moment dat, inculpatul M. S. i-a prezentat inculpatului A. F. niște înscrisuri, iar persoana ultim menționată și-a notat ceva de pe acele înscrisuri, ocazie cu care ambii au fost atenționați de inculpatul B. I. să nu mai noteze și „să nu mai umble pe străzi”, această din urmă expresie având sensul că inculpatul A. F., se deplasa la domiciliile diverselor persoane din dosarele penale, pentru a-i determina să dea mită, în schimbul obținerii unor soluții favorabile: „Păi, da. A! Întinde coarda tu. Ăla nu e sănătos, mă. Ăsta scrie ca prostu` ...[neinteligibil]... Nu face mă nimeni scrisu`! Bă, băiatule! Ascultă la frățioru`! Termină cu chestiile astea! Ascultă la N. aici! Termină! Numai când te văd ...[neinteligibil]... Bă! Ce e, dacă nu, nu stai cuminte! Mănânc c...t! Ce dracu? Nu mai scrieți în ...[neinteligibil]... nu găsesc! Sunteți dobitoci!?”. Inculpatul A. F. i-a explicat inculpatului B. I. că ceea ce-și notează nu presupune deplasarea „pe străzi”: „Nu, mă, nu, mă, nu! Pe nicio stradă. Să mor eu dacă e pe străzi. Nu e nicio...”, însă în continuare persoana ultim menționată și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest mod de abordare a justițiabililor: „Du-te ...[folosește un cuvânt obscen]... cu mișuneala ta acolo! Îți spun eu, că simt eu! Simt! Nu e bine! E, da! Bat la poarta ...[neinteligibil]...! Dacă puteați să faceți... dacă nu te-ai chinuit de cinci luni facem un drac. Ce dracu, mă, asta vorbesc. Ai ținut-o acolo ...[neinteligibil]... pe stradă? Pleacă, mă, de pe stradă! Eu ți-am... asta-i ultima dată. Nu vreau aci asta. Nu e bine! Bă, tu ascultă la frățiorul tău! Dacă tu ai cap și ești om în toată firea...”.

În același timp, și inculpatul B. I. a adus oferte de la mai mituitori așa cum rezultă din convorbirea din data de la 12 martie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto filele 209-231 volumul 3), inculpatul B. I. s-a întâlnit la biroul său din ., sectorul 2, cu Osain Ș. C.. În debutul discuției, inculpatul B. I. a primit un înscris de la interlocutorul său și, după studierea acestuia, a solicitat lămuriri: „...[neinteligibil]... când vine paișpe, vineri?”, „asta e aia pe care o ajutăm noi?”, iar Osain Ș. C. i-a confirmat: „Da, marți trebuie să fie aia… asta singură. Ea e cu ea! Și după aia mai departe ...[neinteligibil]…”, „Da. O strămută până atuncea…”. Ulterior, în imobilul menționat, s-au prezentat și inculpații M. S. și A. F., aceștia fiind „certați” de B. I. pentru planul ineficient de rezolvare a „intervențiilor” sale: „Nu mai vreau de astea...[neinteligibil]... Eu am venit cu trei și nu mi-am rezolvat nici unul! Cu banii… ”, manifestând, totodată, îngrijorare cu privire la o eventuală tentativă de abordare a unui potențial mituitor: „Când le-oi spune tu, F.: «O sută…», știi ce o să spună: «O fi la F.?»”.

În același sens se reține și conversația din data de 27 februarie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 256-280, volumul 2), din care rezultă că inculpatul B. I. a criticat activitatea infracțională inițiată de M. S., sub aspectul modalității în care acesta a înțeles să se desfășoare racolarea potențialilor mituitori, prin contactarea acestora la domiciliu: „Și F. minte de moare. D-aia și nu mai pot să suport. N-am crezut că F. poate să alerge. Cășună pe F. …[neinteligibil]… O fi zicând că sunt fraier.”, „«Bă, băiatule, ce treabă ai tu, mă? Lasă-mă, dracu’, în pace!», «Că poate…»,«Ce să poate?», Și nu face nimic. Pe cine a căutat de zece ori nu a făcut nimic”, „Că i-am zis lu’ F.: «Bă, nu mai faceți!»”, „Bă, băiatule, îndrăzneț rău. Nu mai, nu mai pot, CIPRIANE, m-a rupt. Adică, m-a rupt de mult pe mine, da’ eu am crezut că poate încet, încet o rezolv cu el.”, precum și convorbirea din data de 16 aprilie 2014 (proces-verbal de redare, filele 212-221, volumul 4), din care rezultă că în contextul în care avea asupra sa hârtiile pe care erau notate datele de identificare a mai multor dosare penale cu termen de judecată la 18 aprilie 2014, inclusiv adresele subiecților procesuali, inculpatul M. S. le-a solicitat interlocutorilor săi, potrivit conivenței infracționale evidențiate la punctul I al hotărârii, să contacteze potențialii mituitori, printre care și pe inculpatul L. I., ocazie cu care urma să-i transmită „oferta” judecătorului cazului său, în schimbul unei sume de bani. În contextul în care inculpatul A. F. a afirmat că s-a deplasat la domiciliul unui potențial mituitor, a cărui identitate nu a putut fi stabilită în contextul convorbirii: „Nu, mă! Am mai fost la …[neinteligibil]…”, inculpatul M. S. s-a interesat: „Uite, mă, aici, P., ai fost și la ăsta cumva?

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază că apărările formulate de inculpați sunt nefondate și că vinovăția inculpaților M. S. și B. I., în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, este pe deplin dovedită.

III. 2.Infracțiunea de luare de mită comisă de M. S., cu complicitatea inculpatului A. F., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală a dosarului privind pe inculpatul B. A. N..

În data de 11.04.2014, inculpatul M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, aflat în compunerea completului C2-Co-CP, învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2013*/a3, a pretins, prin intermediul inculpatului A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții de punere în libertate a inculpatului B. A. N., prin admiterea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București la 26.03.2014 princ are s-a respins cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.

Această situație de fapt a rezultat din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, redate conform proceselor verbale și planșelor foto depuse la dosar, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorilor B. A. - N., M. A.-B., fotocopiile actelor din dosarul nr._/3/2013*/a3 și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

Astfel, se reține că în convorbirea purtată în mediul ambiental la 11 aprilie 2004 (proces-verbal de redare filele 149 - 151 volumul 4 dup) inculpatul M. S. i-a solicitat inculpatului A. F. să se deplaseze la domiciliul inculpatului B. A. - N., în vederea contactării acestuia, ocazie cu care urma să-i transmită „oferta” judecătorului învestit cu soluționarea dosarului său penal, în schimbul unei sume de bani. Astfel, M. S. i-a dictat inculpatului A. F.: „Deci, fii atent! Deci, ăsta… B. A. - N.… așa… domiciliat în București, sector 6…, B., B. A.-N., are fraudă… are fraudă informatică și înșelăciune ...[neinteligibil]… . literele]…, I… S… T… R… U…, I., unde dracu’ o fi asta?... număru’ 2A, ., apartament 73. Eu îi cunosc cazieru’ lu’ acesta, că ăsta mi-a zis …[neinteligibil]… ăla gras, al lui G. B., ăla e avocatul… Păi, dacă ăsta a avut bani să-i dea lu’ acela bani...[neinteligibil]…” „Atât, gata! ...[neinteligibil]… Scara 5… Ai scris, da? Apartament 73. Îl găsești tu! Scara 5…”, „Gata, caută-l p-ăsta! M.… marți intră. Îi dau și după o zi-două… să fie.... M., lui, că dau pronunțarea, da? Îl pun liber”, „ Are… are cerere de… nu înlocuire… eliberare… Înțelegi? Sub control judiciar. Hai! Du-te, caută-l, să găsești ...[neinteligibil]… pe el!”. Inculpatul A. F. a răspuns afirmativ la toate solicitările inculpatului M. S., după care a sugerat că îl putea contacta pe potențialul mituitor printr-o cunoștință comună („Păi, se cunosc, mă!”), prin care realizaseră o altă intervenție („Că, prrr…”, „Exact ca el”).

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 127 - 144, volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S. i-a solicitat inculpatei C. M. să - i înmâneze un set de acte și aceasta a dat curs solicitării. Din înregistrarea audio-video a reieșit că M. S. a studiat actele primite de la inculpata C. M., după care, împreună cu A. F., s-a deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi. La un moment dat, inculpatul A. F. a revenit în camera de zi, pentru a cere un pix de la inculpată.

Fiind audiat, martorul B. A. - N. a declarat, declarație menținută în cursul cercetării judecătorești (filele 56 - 59, volumul 5 dup, vol. 3 f. 276) că nu a fost contactat de nicio persoană, pentru a da bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei hotărâri judecătorești de punere în libertate din starea de arest preventiv. La adresa de domiciliu, din București, .. 2A, ., ., locuiește mătușa sa, M. B., de la care a aflat că nu a fost contactată de nicio persoană, în sensul coruperii judecătorilor pentru obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile. Martorul a relatat că este arestat preventiv din luna mai 2013 și, în această perioadă de timp, a solicitat în mai multe rânduri punerea sa în libertate, cererile fiindu-i respinse de Tribunalul București. Împotriva acestor hotărâri a exercitat căile de atac prevăzute de lege și, cel puțin de două ori, controlul hotărârilor judecătorești criticate a fost exercitat de inculpatul M. S. de la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală. În data de 17 februarie 2014, martorul l-a angajat pe avocatul B. V., în calitate de apărător ales în dosarul penal în care era arestat preventiv.

Martora M. A.-B. a confirmat, declarație menținută cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești (filele 135-137, volumul 5 dup, vol. 2 f. 282 dos.inst.) că locuiește în București, .. 2A, ., sectorul 6 și că nu a fost contactată de nicio persoană, pentru a da bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei hotărâri judecătorești de punere în libertate din starea de arest preventiv a rudei sale, B. A. - N..

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._/3/2013*/a3 (filele 109-117, volumul 9), în care B. A.-N. a avut calitatea de contestator inculpat, având ca obiect o cerere de înlocuire a măsurii preventive (art. 242 NCPP), precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (filele 1-313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante (filele 1-19, volumul 7 dup) din dosarul nr._/3/2013*/a3, privind cererea de înlocuire a arestării preventive, cu măsura preventivă a controlului judiciar, formulată de B. A. – N., în care se regăsește împuternicirea avocațială a avocatului B. V. care corespunde descrierii făcute de inculpatul M. S., în cuprinsul discuției purtate cu A. F., în sensul că este un avocat cunoscut, care l-a apărat pe inculpatul B. G.. Inculpatul B. A. - N. a fost arestat preventiv la 17.05.2013, în dosarul nr. 380/D/P/2013 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și terorism – Structura centrală, fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 49 din Legea nr. 161/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) din Codul penal, art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din Codul penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a) din Codul penal.

Din declarația inculpatului A. F. dată în cursul urmăririi penale (filele 211-215, 225 - 226, volumul 1 dup) rezultă că în ultimele luni inculpatul M. S. obișnuia să le solicite – inculpaților B. I. și A. F. – să contacteze anumiți subiecți procesuali din dosarele pe care le judeca, după ce, în prealabil, le dicta datele personale ale acestora, de pe niște liste pe care le avea asupra sa. În astfel de situații, M. S. s-a interesat dacă inculpații B. I. și A. F. cunoșteau acele părți din dosar, pentru a le contacta și a le oferi posibilitatea de a obține hotărâri judecătorești favorabile. La solicitarea inculpatului M. S., inculpatul A. F. își nota numele și adresa părților din dosarele penale pe care trebuia să le contacteze. În schimbul acestor hotărâri judecătorești, conivența infracțională impunea beneficiarilor intervențiilor să plătească unele sume de bani (să îi „cinstească”). Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul A. F. trebuia se le pretindă nu era precizat de inculpatul M. S., însă, potrivit înțelegerii acestora, banii obținuți urmau să fie împărțiți între cei trei inculpați.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul A. F., după ce a declarat că își menține declarațiile date anterior, fără nicio justificare pertinentă și le-a nuanțat (vol. 3 f. 15 – 17 dos inst) susținerile sale fiind alocuri lipsite de logică și combătute de celelalte probe de la dosarul cauzei, astfel încât, având în vedere ansamblul probatoriu Curtea va înlătura declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, în măsura în care contravine celorlalte probe, ca fiind vădit nesinceră.

La rândul său, inculpatul B. I. a declarat la urmărire penală (filele 163-172, 185-187, volumul 1) că nu a reținut numele „B. A. N.”, dar este posibil să se fi discutat despre această persoană, în condițiile în care era vorba de mai multe dosare penale în care M. S. afirma că avea posibilitatea să pronunțe soluții favorabile.

Reținând argumentele expuse la punctul 2. III.1 cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de luare de mită și motivele pentru care apărările formulate de inculpați sunt în mod evident nefondate, Curtea reține că inculpatul M. S., aflat în compunerea completului unic – C2-Co-CP, al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, avea posibilitatea de a dispune o soluție de admitere a contestației declarate de B. A.-N., cu consecința punerii în libertate din stare de arest preventiv a inculpatului ultim menționat, prin hotărâre judecătorească definitivă. Deși anterior mai analizase starea de arest preventiv a inculpatului menționat, intenția inculpatului M. S. de a pronunța o soluție de punere în libertate a acestuia a fost determinată de apariția la dosarul cauzei a unui apărător ales care avea reputația unui avocat care nu poate fi angajat decât prin achitarea unor onorarii mari. Potrivit propriilor afirmații, M. S. a urmat un raționament simplu, și anume că dacă inculpatul B. A.-N. avea bani să angajeze un astfel de avocat, putea să „plătească” și suma de bani necesară „obținerii” unei hotărâri judecătorești de punere în libertate din starea de arest preventiv.

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești de punere în libertate a inculpatului B. A. N., a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care, aflând, cu ajutorul inculpatei C. M., datele personale ale potențialului mituitor din dosarul penal nr._/3/2013*/a3, în timp ce se afla la adresa din București, ., sectorul 2, și, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), i-a solicitat în mod explicit inculpatului A. F. să noteze toate informațiile legate de numele, prenumele și adresa beneficiarului hotărârii judecătorești, să se deplaseze la locuința respectivă și să îi solicite o sumă de bani, în schimbul unei hotărâri judecătorești de punere în libertate („Îl pun liber”, „…Sub control judiciar”).

Pretinderea banilor a fost una implicită, care a rezultat din analiza situației financiare a inculpatului B. A.-N. („ăla gras, al lui G. B., ăla e avocatul… Păi, dacă ăsta a avut bani să-i dea lu’ ăla bani”), dar și din conivența infracțională a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la punctul 1 al prezentei hotărâri.

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele care au fost expuse la punctul 2. III.1. și care își găsesc aplicabilitatea și cu privire la această infracțiune.

Se reține că în circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă – o hotărâre judecătorească definitivă de punere în libertate din starea de arest preventiv a inculpatului B. A. N., inițiată de magistratul aflat în compunerea completului unic învestit să judece dosarul nr._/3/2013*/a3, cu datele de contact ale destinatarului (nume, prenume și adresă completă), precum și solicitarea adresată inculpatului A. F., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani, urmarea imediată producându-se în integralitate.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază că apărările formulate de inculpații M. S. și A. F. sunt nefondate și că vinovăția acestora cu privire la săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită este pe deplin dovedită.

III.3.Infracțiunea de luare de mită comisă de M. S., cu complicitatea inculpaților A. F. și B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a dosarului privind pe condamnatul Rupiță P..

În perioada 15-16.04.2014, M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabilă condamnatului Rupiță P., cu prilejul judecării contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 145 pronunțate la 28.02.2014 de Tribunalul I. având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile, conform sesizării formulate de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2012.

Această situație de fapt rezultă din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, redate conform proceselor verbale și planșelor foto depuse la dosar, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorului Rupiță P., fotocopiile actelor din dosarul nr._ și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

Astfel, în ziua de 15 aprilie 2014 (proces-verbal de redare filele 192-199 volumul 4 dup) aflându-se în grupul sanitar al imobilului situat în București, ., inculpații M. S., B. I. și A. F. au discutat despre dosarul nr._, privind pe Rupiță P.. În contextul în care examinau hârtiile aduse de inculpatul M. S., care a și inițiat subiectul: „… știi cum, sesizare d-aia!?”, B. I. a susținut că îl cunoștea pe condamnatul Rupiță P. („Îl știu p-ăsta, pe RUPIȚĂ”), iar A. F., la rândul său, și-a manifestat disponibilitatea: „Și RUPIȚĂ, RUPIȚĂ, și eu îl știu p-ăsta!”, „P-ăsta-l știu”. Inculpatul M. S. și-a amintit că era vorba despre un dosar penal în care cererea de aplicare a legii mai favorabile a fost admisă de către instanța de fond („Da. Înseamnă că i-a admis la fond. I-a mai redus”, „E definitivă, e sesizarea, de-aia de re…, de rejudecare, de micșorare a pedepsei”), precum și faptul că persoana condamnată era din neam de lăutari: „Nu-i din ăia… Lăutarii ăia mai…”, remarca vizând posibilitățile financiare ale potențialului mituitor, prilej cu care A. F. a comentat: „Ce sunt, ciorile alea? Da, da, da!”, „Ăia cu care au fost arestați …[neinteligibil]…”. În continuare, B. I. și-a notat datele de interes ale speței („E, Florine, ia dă pixu’!”) și s-a interesat dacă „RUPIȚĂ, nu-i de-aicea, mă, ăsta…? RUPIȚĂ!”, iar inculpatul M. S. a confirmat că „Ba, da, de la I. e!”, indicându-le interlocutorilor să contacteze potențialul beneficiar al unei hotărâri judecătorești favorabile: „P-ăsta dacă-l găsești. Da’ mi-a… Azi mi-a dat M. planificarea la trei”.

Conversația a fost reluată în data de 16 aprilie 2014 (proces-verbal de redare filele 212-221 volumul 4), când, în interiorul aceluiași grup sanitar, după ce în prealabil B. I. s-a asigurat că încăperea este închisă („Închide ușa, Florine!”), inculpatul M. S. a dictat adresa condamnatului Rupiță P.: „Uite, bă, RUPIȚĂ, da, ., numărul cinci, ., apartament trei’șase… sector patru”. În condițiile în care inculpatul A. F. a reiterat faptul că îl cunoștea pe potențialul mituitor („RUPIȚĂ!? Îl știu, mă, pe RUPIȚĂ”), inculpatul M. S. i-a solicitat: „Interesează-te de ăsta!”, ocazie cu care a menționat și faptul că poate să dispună singur soluția favorabilă, în complet unic: „Și sunt singur. Are astea… Cum îi spune? Pe aplicarea legii penale mai favorabile”. Atunci când B. I. s-a interesat cu privire la cuantumul pedepsei („Ce pedeapsă are?”), a fost lămurit de către inculpatul M.: „Are, are șase ani. Și i-a dat cinci. Și el vrea …[neinteligibil]…, și la P. i-a dat trei. Și Parchetu’ n-a… nu-i de acord. Eu pot să resping la P.. Și să o las așa. El n-a făcut…”. În acest context, A. F. a concluzionat că „Deci a avut șase”, „… și a rămas la trei”, „A câștigat la fond”, fiind aprobat de M. S.: „Da, da, da”. La rândul său, B. I. a înțeles că „Cere parchetu’ șase”, iar inculpatul l-a completat „Da, înapoi șase. Să-i rămână, că nu se aplică”. După ce au discutat un alt dosar, M. S. a revenit asupra situației condamnatului Rupiță P.: „NELUȚULE, și pe RUPIȚĂ îl iei?”, iar B. I. a confirmat imediat: „Da”. Inculpatul M. S. s-a pronunțat asupra soluției pe care fi putut să o dispună în dosarul nr._: „Îi respinge Parc… îi respinge recursu’ Parchetului... apelul Parchetului și rămâne… contestația Parchetului… Rămâi cum ți-a dat, că el n-a făcut, e mulțumit…”. Cu același prilej a transmis și mesajul pe care intermediarii aveau sarcina să-l transmită potențialului beneficiar al hotărârii judecătorești: „Păi, ce dracului! Îi spui: «Îți respingem apelul… contestația Parchetului și rămâi cu …[neinteligibil]… »”.

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 200 - 211, volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S. împreună cu B. I. și A. F., s-au deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi.

Cu prilejul convorbirii purtate în mediul ambiental la 28 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 410-414, volumul 4), inculpatul B. I. s-a interesat: „Da’ era unu’, RUPIȚĂ, mai demult?”, „Ăla, ce dracu’, nu a fost …[neinteligibil]… sau ce a fost?”. Prin răspunsul dat, inculpatul M. S. și-a reiterat intenția de a pronunța o soluție favorabilă condamnatului, referindu-se și la posibilitățile financiare ale acestuia: „Nu, s-a amânat”, „S-a amânat ăla, da”, „Păi, ăla are posibilitate, e spălat țiganu’!”, „Și puteam să-i dau soluție”, „Puteam să-i dau”.

Fiind audiat, martorul Rupiță P. (filele 101-104, volumul 5 dup) a negat faptul că ar fi fost contactat în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile, prin coruperea judecătorilor. La adresa sa de domiciliu, din București, ., nr. 5, ., ., sectorul 4, locuiesc rudele sale – T. O., Rupiță Ilarion, M. S., care i-au relatat martorului că nu au fost abordate de nicio persoană, care să le pretindă bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei soluții favorabile în dosarul penal nr._ .

Din verificările efectuate a rezultat că Rupiță P., domiciliat în București, ., nr. 5, ., ., sectorul 4, a fost condamnat definitiv pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și pentru instigare la infracțiunea de dare de mită. Prin sentința penală nr. 477/01.06.2012 a Tribunalului București, Secția I-a penală, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare, hotărârea fiind desființată în căile de atac, astfel încât prin decizia penală nr. 2283/27.06.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția penală, pedeapsa a fost micșorată la 3 ani închisoare.

În urma unei sesizări formulate de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2012, prin sentința nr. 145/28.02.2014, Tribunalul I. - Secția Penală a admis contestația la executare prin sentința penală nr. 145/28.02.2014, pedeapsa fiind redusă la 2 ani și 6 luni închisoare. Împotriva acestei hotărâri, parchetul a formulat contestație, cauza fiind repartizată la Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, la completul_, în compunerea unică a inculpatului M. S..

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._ (filele 76-88, volumul 9 dup), în care Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în baza H.G. nr. 836/2013 în cadrul Penitenciarului Jilava, a solicitat reducerea pedepsei condamnatului Rupiță P., de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani, 6 luni și 20 zile de închisoare.

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală (filele 1-313, volumul 6 dup), precum și documentele relevante (filele 214-224, volumul 9 dup) din dosarul nr._ . Se reține că în dosarul cauzei ultim menționate, adresa de domiciliu a condamnatului Rupiță P. se regăsește într-un singur document, respectiv în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 820/28.06.2013. Prin decizia penală nr. 237/C/09.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală a fost admisă contestația formulată de P. împotriva sentinței penale nr. 145 din 28.02.2014, pe care a desființat-o și, rejudecând în fond, a respins ca nefondată sesizarea formulată de Comisia constituită în baza H.G. nr. 836/2013.

Din declarația inculpatului A. F. (filele 216-220, 230-221, volumul 1 dup) a reieșit că, în ultimele luni, inculpatul M. S. obișnuia să le solicite – inculpaților B. I. și A. F. – să contacteze anumiți subiecți procesuali din dosarele pe le judeca, după ce, în prealabil, le dicta datele personale ale acestora, de pe niște liste pe care le avea asupra sa. În astfel de situații, M. S. s-a interesat dacă inculpații B. I. și A. F. cunoșteau acele părți din dosar, pentru a le contacta și a le oferi posibilitatea de a obține hotărâri judecătorești favorabile. La solicitarea inculpatului M. S., inculpatul A. F. își nota numele și adresa părților din dosarele penale pe care trebuia să le contacteze. În schimbul acestor hotărâri judecătorești, conivența infracțională impunea beneficiarilor intervențiilor plata unor sume de bani (să îi „cinstească”). Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul A. F. trebuia se le pretindă nu era precizat de inculpatul M. S., însă, potrivit înțelegerii prealabile, banii obținuți urmau să fie împărțiți între cei trei inculpați.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul A. F., după ce a declarat că își menține declarațiile date anterior, fără nicio justificare pertinentă și le-a nuanțat (vol. 3 f. 15 – 17 dos inst) astfel încât, având în vedere argumentele reținute la punctul 2.III.2 al prezentei hotărâri Curtea va înlătura declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, în măsura în care contravine celorlalte probe, ca fiind vădit nesinceră.

La rândul său, în cursul urmăririi penale inculpatul B. I. a declarat (filele 163 - 172, 185 - 187, volumul 1 dup) că, în contextul în care a discutat despre mai multe dosare penale cu privire la care M. S. afirma că avea posibilitatea să pronunțe soluții favorabile, la un moment dat, a fost vorba despre un dosar privind niște țigani lăutari. Inculpatul a susținut că nu îi cunoștea pe aceștia dar a înțeles că A. F. era cel care avea informații în acest sens. Inculpatul a declarat că nu a reținut ce a afirmat inculpatul M. S. privitor la acest dosar penal.

Așa cum s-a arătat la poziția nr. 2.III.1 din prezenta hotărâre, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a revenit, fără o justificare pertinentă asupra celor declarate la urmărire penală, iar pentru motivele reținute anterior, Curtea a dispus înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești ca fiind vădit nesincere și făcute pro causa, în măsura în care acestea sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Reținând argumentele expuse la punctul 2.III.1 cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de luare de mită și motivele pentru care apărările formulate de inculpați sunt în mod evident nefondate, Curtea reține că inculpatul M. S., aflat în compunerea completului unic_, al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, avea posibilitatea de a dispune o soluție de respingere a contestației declarate împotriva sentinței penale nr. 145/28.02.2014 a Tribunalului I., cu consecința reducerii pedepsei definitive a condamnatului Rupiță P.. Intenția inculpatului M. S. de a pronunța o soluție favorabilă condamnatului a fost determinată de presupunerea că acesta ar avea posibilități financiare („Păi, ăla are posibilitate, e spălat țiganu’!”), care i-ar fi permis să „plătească” și suma de bani necesară „obținerii” unei hotărâri judecătorești.

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile condamnatului Rupiță P., a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care, aflând, cu ajutorul inculpatei C. M., datele personale ale potențialului mituitor existente numai la fila 4 a dosarului penal nr._, în timp ce se afla la adresa din București, ., sectorul 2, și, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), le-a solicitat în mod explicit inculpaților A. F. și B. I. să noteze toate informațiile legate de numele, prenumele și adresa beneficiarului hotărârii judecătorești, să se deplaseze la locuința respectivă și să îi solicite o sumă de bani, în schimbul unei hotărâri judecătorești de punere în libertate („Păi, ce dracului! Îi spui: «Îți respingem apelul… contestația Parchetului și rămâi cu… »”).

Pretinderea banilor a fost una implicită, care a rezultat din analiza situației financiare a condamnatului Rupiță P., dar și din conivența infracțională a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la punctul 1 al prezentei hotărâri.

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele care au fost expuse la punctul 2.III.1. și care își găsesc aplicabilitatea și cu privire la această infracțiune.

Se reține că în circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă – o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă de reducere a pedepsei aplicate condamnatului Rupiță P., inițiată de magistratul aflat în compunerea completului unic învestit să judece dosarul nr._, cu datele de contact ale destinatarului (nume, prenume și adresă completă), precum și solicitarea adresată inculpaților A. F. și B. I., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani, urmarea imediată producându-se în integralitate și constând într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de incriminarea acestei infracțiuni.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților M. S., A. F. și B. I. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, și că apărările formulate de aceștia sunt nefondate.

III.4.Infracțiunea de luare de mită, comisă de M. S., cu ajutorul inculpaților A. F. și B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală a dosarului privind pe condamnatului C. C..

În data de 16.04.2014 inculpatul M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului C. C. în cauza având ca obiect aplicarea legii penale mai favorabile.

Această stare de fapt a rezultat din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental redate conform proceselor verbale și planșelor foto atașate la dosar, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorilor C. C. și Z. F., cu fotocopiile actelor din dosarul nr._ și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

În convorbirea purtată în mediul ambiental la 16 aprilie 2004 (proces-verbal de redare filele 212-221 volumul 4 dup), în contextul în care avea asupra sa hârtiile pe care erau notate datele de identificare a mai multor dosare penale cu termen de judecată la 18 aprilie 2014, inclusiv adresele subiecților procesuali, inculpatul M. S. le-a solicitat interlocutorilor săi să contacteze potențialii mituitori, printre care și pe condamnatul C. C. („Da, la doi, ăsta, BUCUREȘTI, soldat N. P., apartament 1, sector 1. Scrie-l și p-ăsta! Lege mai favorabilă! Și… și lu’ acesta, pot să-i mai dau… să-i mai reduc. Uite, de la șase la cinci și el vrea mai puțin, trei. Și ăsta.”). Inculpatul B. I. s-a interesat: „Și ăsta cine e?”, „În ce sector stă?”. Răspunsul inculpatului M. S. („C. C.”, „BUCUREȘTI, ., nr. 13…”, „… sector 5”) nu a trezit interesul inculpatului B. I., sugerând că problema ar trebui să fie rezolvată de inculpatul A. F., care locuia în același cartier cu potențialul mituitor („E în cartier la tine”), și care a fost de acord: „Sector 5! Stai că mă duc să le notez”. Ulterior, inculpatul A. F. a reluat discuția: „Ăsta unde e? nea C.?”, iar inculpatul M. S. a dictat din nou adresa contestatorului C. C.: „.’ treisprezece, apartament unu…”, „treisprezece, apartament unu… Sector cinci”. Inculpatul M. S. i-a solicitat inculpatului A. F. să îi transmită condamnatului C. C. „oferta” sa, în schimbul unei sume de bani: „Și…și-i mai reduc. Că la ăsta e șase ani. I-a admis la fond, dar de la șase la cinci. Îi reduc la trei…”, „ La cât vrea el. Da? Sunt singur aicea, îți dai seama că …[neinteligibil]…”.

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 200 - 211 volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S., împreună cu B. I. și A. F., s-a deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești martorul C. C. (filele 60 - 63, volumul 5 dup, vol. 3 f. 171 dos inst.) a negat faptul că ar fi fost contactat în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile, prin coruperea judecătorilor. La adresa sa de domiciliu, din București, ., nr. 13, ., locuiesc rudele sale - Z. F. (soție) și I. I. (soră), care i-au relatat martorului că nu au fost abordate de nicio persoană, care să le pretindă bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei soluții favorabile în dosarul penal nr._ .

Martora Z. F. a confirmat și în fața instanței (filele 34-37, volumul 5 dup, vol. 3 f. 19 dos. inst.) că locuiește în București, ., nr. 13, . și că nu a fost contactată de nicio persoană, pentru a da bani sau alte foloase în schimbul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile soțului său, C. C..

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._ (filele 89-91, volumul 9 dup), având ca obiect intervenirea unei legi penale noi, în care C. C. are calitate de contestator condamnat, precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală (filele 1- 313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante (filele 118 - 170, volumul 9 dup) din dosarul nr._, privind cererea de aplicare a legii penale mai favorabile formulată de C. C.. Se reține că în dosarul cauzei ultim menționate, adresa de domiciliu a condamnatului C. C. se regăsește într-un singur document, respectiv în mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 214/17.10.2012. Prin sentința penală nr. 182/28.03.2012 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3288/16.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, C. C. a fost condamnat definitiv la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat și la 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată - 140 acte materiale, pedepsele fiind contopite cu un spor de 1 an închisoare, rezultând o pedeapsă de 11 ani închisoare. Ulterior, la 25.02.2014, condamnatul C. C. a formulat contestație la executare, care a fost admisă, în parte, de Tribunalul București - Secția I Penală, prin sentința penală nr. 1025/01.04.2014, constatând incidența legii penale mai favorabile numai în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, cu consecința reducerii pedepsei de 6 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare; în final, constatând că petentul are de executat pedeapsa de 10 ani închisoare, Tribunalul București a menținut pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, C. C. a formulat contestație, care a fost judecată la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, de completul unic al inculpatului M. S.. Astfel, la termenul din 18 aprilie 2014, s-a acordat cuvântul în dezbaterea contestației formulate și s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 30 aprilie 2014.

Din declarația inculpatului A. F. (filele 211-215, 225-226, volumul 1 dup) a reieșit că, în ultimele luni, inculpatul M. S. obișnuia să le solicite – inculpaților B. I. și A. F. – să contacteze anumiți subiecți procesuali din dosarele pe le judeca, după ce, în prealabil, le dicta datele personale ale acestora, de pe niște liste pe care le avea asupra sa. În astfel de situații, M. S. s-a interesat dacă inculpații B. I. și A. F. cunoșteau acele părți din dosar, pentru a le contacta și a le oferi posibilitatea de a obține hotărâri judecătorești favorabile. La solicitarea inculpatului M. S., inculpatul A. F. își nota numele și adresa părților din dosarele penale pe care trebuia să le contacteze. În schimbul acestor hotărâri judecătorești, conivența infracțională impunea beneficiarilor intervențiilor plata unor sume de bani (să îi „cinstească”). Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul A. F. trebuia se le pretindă nu era precizat de inculpatul M. S., însă, potrivit înțelegerii prealabile, banii obținuți urmau să fie împărțiți între cei trei inculpați.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul A. F., după ce a declarat că își menține declarațiile date anterior, fără nicio justificare pertinentă și le-a nuanțat (vol. 3 f. 15 – 17 dos inst) astfel încât, având în vedere argumentele reținute la punctul 2.III.2 al prezentei hotărâri Curtea va înlătura declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, în măsura în care contravine celorlalte probe, ca fiind vădit nesinceră.

La rândul său, inculpatul B. I. a declarat la urmărire penală (filele 163-172, 185-187, volumul 1 dup) că a discutat despre mai multe dosare penale cu A. F. și M. S., prilej cu care acesta din urmă a afirmat că avea posibilitatea să pronunțe soluții favorabile.

Așa cum s-a arătat la poziția nr. 2.III.1 din prezenta hotărâre, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a revenit, fără o justificare pertinentă asupra celor declarate la urmărire penală, iar pentru motivele reținute anterior, Curtea a dispus înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești ca fiind vădit nesincere și făcute pro causa, în măsura în care acestea sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Reținând argumentele expuse la punctul 2.III.1 cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de luare de mită și motivele pentru care apărările formulate de inculpații M. S. și A. F. sunt în mod evident nefondate, Curtea reține că inculpatul M. S., aflat în compunerea completului unic_, al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, avea posibilitatea de a dispune o soluție de respingere a contestației declarate împotriva sentinței penale nr. 1025/01.04.2014 a Tribunalului București, cu consecința reducerii pedepsei definitive a condamnatului C. C.. Intenția inculpatului M. S. de a pronunța o soluție favorabilă condamnatului a fost determinată de presupunerea că acesta ar avea posibilități financiare, care i-ar fi permis să „plătească” și suma de bani necesară „obținerii” unei hotărâri judecătorești.

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile condamnatului C. C., a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care aflând cu ajutorul inculpatei C. M., datele personale ale potențialului mituitor existente numai în M.E.P.I. nr. 214/17.12.2012 a dosarului penal nr._, în timp ce se afla la adresa din București, ., sectorul 2, și, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), le-a solicitat în mod explicit inculpaților A. F. și B. I. să noteze toate informațiile legate de numele, prenumele și adresa beneficiarului hotărârii judecătorești, să se deplaseze la locuința respectivă și să îi solicite o sumă de bani, în schimbul unei hotărâri judecătorești de punere în libertate „Și…și-i mai reduc. Că la ăsta e șase ani. I-a admis la fond, dar de la șase la cinci. Îi reduc la trei…”, „La cât vrea el. Da? Sunt singur aicea, îți dai seama că …[neinteligibil]…”).

Deși, în final, s-a stabilit ca inculpatul A. F. să se deplaseze la domiciliul condamnatului C. C., această decizie a fost luată prin acordul celor trei inculpați, fiind determinată de proximitatea adresei condamnatului în raport cu locuința celui prim menționat („E în cartier la tine”), contribuția inculpatului B. I. la desfășurarea activității infracționale fiind circumscrisă formei de participație a complicității, conform art. 48 din Codul penal. Inculpatul B. I. a sprijinit logistic activitatea infracțională și a participat efectiv la conceperea planului infracțional și la punerea în executare a rezoluției infracționale.

Pretinderea banilor a fost una implicită, aceasta rezultând din conivența infracțională a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la punctul 1 al prezentei hotărâri.

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele care au fost expuse la punctul 2.III.1. și care își găsesc aplicabilitatea și cu privire la această infracțiune.

Se reține că în circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă - o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă condamnatului C. C., de menținere a soluției prin care i-a fost redusă pedeapsa închisorii, inițiată de magistratul aflat în compunerea completului unic învestit să judece dosarul nr._, cu datele de contact ale destinatarului (nume, prenume și adresă completă), precum și solicitarea adresată inculpaților A. F. și B. I., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani, urmarea imediată producându-se în integralitate și constând într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de incriminarea acestei infracțiuni.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților M. S., A. F. și B. I. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită și că apărările formulate de aceștia sunt nefondate.

III.5.Infracțiunea de luare de mită, comisă de M. S., cu complicitatea inculpaților A. F. și B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală a dosarului privind pe inculpatul L. I..

În data de 16.04.2014 inculpatul M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile inculpatului L. I., cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 194 pronunțate la 19.12.2013 de Tribunalul I. - Secția Penală.

Această stare de fapt rezultă din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, redate conform proceselor verbale și a planșelor foto depuse la dosar, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorilor L. I., B. M., fotocopiile actelor din dosarul nr._ și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

Astfel, în convorbirea purtată în mediul ambiental la 16 aprilie 2014 (proces-verbal de redare filele 212 - 221 volumul 4 dup), în contextul în care avea asupra sa hârtiile pe care erau notate datele de identificare a mai multor dosare penale cu termen de judecată la 18 aprilie 2014, inclusiv adresele subiecților procesuali, inculpatul M. S. le-a solicitat interlocutorilor săi, potrivit conivenței infracționale evidențiate la punctul I al hotărârii, să contacteze potențialii mituitori, printre care și pe inculpatul L. I., ocazie cu care urma să-i transmită „oferta” judecătorului cazului său pe care putea să o obțină în schimbul unei sume de bani.

În contextul în care inculpatul A. F. a afirmat că s-a deplasat la domiciliul unui potențial mituitor, a cărui identitate nu a putut fi stabilită în contextul convorbirii: „Nu, mă! Am mai fost la …[neinteligibil]…”, inculpatul M. S. s-a interesat: „Uite, mă, aici, P., ai fost și la ăsta cumva? P.!”, „. cu cuțitu’, tentativă la omor deosebit de grav…”. Inculpatul A. F. a solicitat informații suplimentare: „Ce e ăsta?”, „Cum îl cheamă pe ăsta?”, „E liber?”, fiind lămurit de judecător, atât asupra datelor de contact, cât și cu privire la mesajul care trebuia transmis: „L. I.”, „E liber!? La tentativă … Ăla a dat cu cuțitu’, i-a dat patru ani cu… suspendare”, „.-te și zi-i: «Du-te-n …[cuvânt obscen]…» Îi zici: «LINCANE, …[cuvânt obscen]… morții tăi!» Și are avocat tare, n-am mai notat avocatul. Deci are bani”, „Treizeci și trei! Aicea… Poți să-l… „Zi-i: «Bă, dă-te-n pana mea, vrei să rămâi cu ce…?» I-a dat patru ani cu suspendare sub supraveghere și rămâne așa. Da’ a făcut parchetul …[cuvânt obscen]… mea!”.

Inculpatul B. I. a propus ca „oferta” destinată inculpatului L. I. să fie mai atractivă pentru potențialul mituitor, în sensul reducerii pedepsei de 4 ani închisoare, la 2 ani („Da, dar poți să-i dai doi ani. Dacă vrea!”). Inculpatul M. S. a refuzat propunerea („Da! Nu! Lasă-l așa!”), explicând că singurul motiv pentru care nu avea posibilitatea să reducă pedeapsa aplicată inculpatului L. I. era acela că inculpatul nu declarase apel: „Păi,, n-a făcut el, n-am cum să-i dau”, „Nu, mă optzeci și șase e ăsta. P. ani cu optzeci și șase înseamnă… indice unu, adică suspendare sub supraveghere. Rămâne nefăcut… El n-a făcut, dacă făcea, pedeapsa…”.

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 200-211, volumul 4) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S., împreună cu B. I. și A. F., s-a deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi.

Fiind audiat, martorul L. I. a declarat și în fața instanței de fond (filele 151-154, volumul 5 dup, vol. 2 f. 281 dos. inst.) că nu a fost contactat de nicio persoană care să îi propună obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile, prin coruperea judecătorilor. Martorul și-a amintit că, la ultimul termen de judecată din dosarul nr._, judecătorul care a spus că pronunțarea se amână pentru data de 30 aprilie 2014 a fost bărbatul aflat în compunerea completului de judecată, deși ședința era condusă de celălalt judecător din complet, care era femeie. Adresa la care locuiește martorul este or. P., .. 33, jud. I..

Martora B. M. a relatat la urmărire penale, declarație menținută și în fața instanței (filele 143-147, volumul 5 dup, vol. 3 f. 18 dos. inst.) că, în calitate de apărător ales, l-a asistat pe inculpatul L. I. pe parcursul desfășurării tuturor procedurilor judiciare, în dosarul penal în care acesta este cercetat pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Martora și-a amintit că la termenul de judecată din 18 aprilie 2014, când s-a dat cuvântul în dezbaterea apelurilor declarate în dosarul nr._, au existat câteva aspecte pe care martora le-a perceput ca fiind neobișnuite. Astfel, deși ședința de judecată era condusă de judecătorul C. – N. L., martora a observat că inculpatul M. S. cunoștea foarte bine dosarul inculpatului L. I., întrucât, cu prilejul deliberării completului asupra procedurilor dezbătute, M. S. era cel care a vorbit, iar cel de-al doilea judecător părea că doar achiesează la hotărârile colegului de complet. Astfel, s-a creat aparența că inculpatul M. S. a fost cel care a hotărât motivul pentru care au fost respinse probele propuse în apărare de inculpatul L. I., același judecător a observat că partea civilă nu motivase apelul, iar, în final, a afirmat că pronunțarea trebuie să se amâne pentru data de 30 aprilie 2014.

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._ (filele 47-56, volumul 9 dup), precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București - Secția a II-a penală (filele 1-313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante (filele 171-213, volumul 9 dup) din dosarul nr._, privind pe inculpatul L. I., domiciliat în or. P., .. 33, jud. I.. Prin sentința penală nr. 194/ 19.12.2013 a Tribunalului I. L. I. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În antecedentele penale ale inculpatului figurează că acesta a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor, la pedeapsa de 16 ani închisoare. Împotriva acestei hotărâri judecătorești, P. de pe lângă Tribunalul I. a declarat apel, criticând temeinicia soluției instanței de fond, atât sub aspectul dozării pedepsei, cât și în ceea ce privește individualizarea executării acesteia, dosarul fiind repartizat completului format din judecătorii M. S. și C. - N. L., de la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală. Astfel, la termenul din 18 aprilie 2014, s-a acordat cuvântul în dezbaterea apelurilor declarate de parchet și partea vătămată G. N., pronunțarea fiind amânată pentru data de 30 aprilie 2014.

Din declarația inculpatului A. F. (filele 216 - 220, 230 - 221, volumul 1 dup) a reieșit că, în ultimele luni, inculpatul M. S. obișnuia să le solicite – inculpaților B. I. și A. F. – să contacteze anumiți subiecți procesuali din dosarele pe le judeca, după ce, în prealabil, le dicta datele personale ale acestora, de pe niște liste pe care le avea asupra sa. În astfel de situații, M. S. s-a interesat dacă inculpații B. I. și A. F. cunoșteau acele părți din dosar, pentru a le contacta și a le oferi posibilitatea de a obține hotărâri judecătorești favorabile. La solicitarea inculpatului M. S., inculpatul A. F. își nota numele și adresa părților din dosarele penale pe care trebuia să le contacteze. În schimbul acestor hotărâri judecătorești, conivența infracțională impunea beneficiarilor intervențiilor plata unor sume de bani (să îi „cinstească”). Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul A. F. trebuia se le pretindă nu era precizat de inculpatul M. S., însă, potrivit înțelegerii prealabile, banii obținuți urmau să fie împărțiți între cei trei inculpați.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul A. F., după ce a declarat că își menține declarațiile date anterior, fără nicio justificare pertinentă și le-a nuanțat (vol. 3 f. 15 – 17 dos inst) astfel încât, având în vedere argumentele reținute la punctul 2.III.2 al prezentei hotărâri Curtea va înlătura declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, în măsura în care contravine celorlalte probe, ca fiind vădit nesinceră.

La rândul său, inculpatul B. I. a declarat (filele 163-172, 185-187, volumul 1) că a discutat despre mai multe dosare penale cu A. F. și M. S., prilej cu care inculpatul a afirmat că avea posibilitatea să pronunțe soluții favorabile.

Așa cum s-a arătat la poziția nr. 2.III.1 din prezenta hotărâre, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a revenit, fără o justificare pertinentă asupra celor declarate la urmărire penală, iar pentru motivele reținute anterior, Curtea a dispus înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești ca fiind vădit nesincere și făcute pro causa, în măsura în care acestea sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Reținând argumentele expuse la punctul 2.III.1 cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de luare de mită și motivele pentru care apărărilor formulate de inculpați sunt în mod evident nefondate, Curtea reține că inculpatul M. S., aflat în compunerea completului colegial C15A, al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, avea posibilitatea de a se pronunța asupra apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 194/19.12.2013 a Tribunalului I., cu consecința menținerii pedepsei la 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului L. I.. Intenția inculpatului M. S. de a pronunța o soluție favorabilă inculpatului L. I. a fost determinată de presupunerea că acesta ar avea posibilități financiare, care i-ar fi permis să „plătească” și suma de bani necesară „obținerii” unei hotărâri judecătorești („Și are avocat tare, n-am mai notat avocatul. Deci are bani”).

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile inculpatului L. I., a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care, aflând, cu ajutorul inculpatei C. M., datele personale ale potențialilor mituitori din dosarul penal nr._, în timp ce se afla la adresa din București, ., sectorul 2, și, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), le-a solicitat în mod explicit inculpaților A. F. și B. I. să noteze toate informațiile legate de numele, prenumele și adresa beneficiarului hotărârii judecătorești, să se deplaseze la locuința respectivă și să îi solicite o sumă de bani, în schimbul unei hotărâri judecătorești de punere în libertate „Du-te și zi-i: «Du-te-n …[cuvânt obscen]…» Îi zici: «LINCANE, …[cuvânt obscen]… morții tăi!»”, „Zi-i: «Bă, dă-te-n pana mea, vrei să rămâi cu ce…?» I-a dat patru ani cu suspendare sub supraveghere și rămâne așa. Da’ a făcut parchetul…”).

Deși, în final, s-a stabilit ca inculpatul A. F. să se deplaseze la domiciliul inculpatului L. I., această decizie a fost luată prin acordul celor trei inculpați, așa cum și „oferta” adresată potențialului mituitor a fost stabilită de comun acord (B. I. a propus ca pedeapsa de 4 ani închisoare să fie redusă la 2 ani), contribuția inculpatului B. I. la desfășurarea activității infracționale fiind circumscrisă formei de participație a complicității, conform art. 48 din Codul penal. Inculpatul B. I. a sprijinit logistic activitatea infracțională și a participat efectiv la conceperea planului infracțional și la punerea în executare a rezoluției infracționale.

Pretinderea banilor a fost una implicită, care a rezultat din conivența infracțională a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la punctul 1 al prezentei hotărâri.

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele care au fost expuse la punctul 2. III.1. și care își găsesc aplicabilitatea și cu privire la această infracțiune.

Se reține că în circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă – o hotărâre judecătorească definitivă de menținere a condamnării la pedeapsa închisorii de 4 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, inițiată de magistratul aflat în compunerea completului învestit să judece dosarul nr._, cu datele de contact ale destinatarului (nume, prenume și adresă completă), precum și solicitarea adresată inculpaților A. F. și B. I., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani, urmarea imediată producându-se în integralitate și constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de incriminarea acestei infracțiuni.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază că apărările formulate de inculpați sunt nefondate și că vinovăția inculpaților M. S., A. F. și B. I. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită este pe deplin dovedită.

III.6.Infracțiunea de luare de mită, comisă de M. S., cu complicitatea inculpaților A. F. și B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală a dosarului privind părțile civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E..

În data de 16.04.2014 inculpatul M. S., acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile părților civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E. (majorarea despăgubirilor civile), cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 29 pronunțate la 05.03.2014 de Judecătoria Roșiorii de Vede.

Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele ce preced, au rezultat din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu declarațiile inculpaților A. F., B. I. și ale martorilor C. M., C. L., C. T., S. I., B. F., fotocopiile actelor din dosarul nr._ și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

În convorbirea purtată în mediul ambiental la 16 aprilie 2014 (proces-verbal de redare, filele 212-221, volumul 4 dup), în contextul în care avea asupra sa hârtiile pe care erau notate datele de identificare a mai multor dosare penale cu termen de judecată la 18 aprilie 2014, inclusiv adresele subiecților procesuali, inculpatul M. S. le-a solicitat inculpaților B. I. și A. F., potrivit conivenței infracționale evidențiate la punctul I al prezentei hotărâri, să contacteze potențialii mituitori. M. S. le-a dictat interlocutorilor săi adresa apelanților părți civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E., ocazie cu care a stabilit și mesajul care urma le fie transmis acestora, și anume că ar fi indicat să renunțe la serviciile avocatului ales și, în schimbul „obținerii” unei hotărâri judecătorești favorabile – de majorare a pretențiilor civile, să remită o sumă de bani judecătorului de caz, încercând astfel să obțină beneficii de la părțile civile dintr-un dosar penal, rude ale victimei unui accident rutier.

Inculpatul M. S. a relatat circumstanțele faptice din dosarul nr._, remarcând cuantumul redus al daunelor acordate părților civile de către instanța de fond: „Uite, bă, aci! Toți sunt din . un copil de cin’sprezece ani. Și am zis: «A., mânca-ți-aș gura!» Cu mașina, ăsta. Și le-a dat la ăștia, doar șaptezeci de mii le-a dat la părinți și vreo treizeci de mii la frați și la surori, la toți ăștia. Șaptezeci-șaptezeci tată-mamă, frații treizeci-treizeci. Șaptezeci-șaptezeci, treizeci-treizeci!”, „De euro, da, mânca-ți-aș gura ta! Nu, lei, lei. Pardon! Lei, lei, lei. Lei am și scris. Lei, lei”.

Inculpatul A. F. s-a interesat de adresa potențialilor mituitori: „Și unde …[neinteligibil]…?”, iar inculpatul i-a furnizat informația solicitată, în sensul că părțile civile aveau domiciliul în . A.: „Toți, ., A.!”.

În continuare, inculpații au analizat faptul că părțile civile erau reprezentate de avocatul P. B., pe care îl cunoșteau ca fiind un avocat care obișnuia să pretindă hotărâri judecătorești mult prea favorabile și care nu trebuia contactat, întrucât era cercetat penal și prezenta un potențial de risc pentru gruparea infracțională în cauză. Prin urmare, inculpații M. S., B. I. și A. F. au hotărât că era mai indicat să contacteze în mod direct părțile civile, pentru a le propune obținerea unei soluții favorabile, prin coruperea judecătorului, prilej cu care părțile civile urmau să fie sfătuite să renunțe la serviciile avocatului ales. După ce inculpatul M. S. le-a adus la cunoștință interlocutorilor săi că „Da, îl au pe avocat pe P. B. …[neinteligibil]…”, B. I. și-a amintit că: „Da, da, da …[neinteligibil]… Îl știu, ăla…”, iar A. F. a rememorat din circumstanțele altei spețe: „I-a dat mult…”. La rândul său, M. S. a relatat modalitatea dură de negociere a respectivului avocat: „Eu știu de la ei: «Mă, dă-te-n …[cuvânt obscen]… mea, în loc de șaptezeci de mii de lei, scrii euro!»”. Inculpatul A. F. și-a exprimat opinia cu privire la persoana avocatului: „Ăsta e periculos!”, fiind în asentimentul inculpatului M. S.: „E periculos omu’… E periculos! A avut dosar… a avut dosar… A, nu! …[neinteligibil]…”.

În final, inculpatul M. S. a fost cel care a decis contactarea directă a părților civile și excluderea avocatului ales al acestora: „O să te duci la ei, să zici: «Bă, dați-l în …[cuvânt obscen]… mea pe cheliosu’. …[neinteligibil]… »”. Inculpatul B. I. a remarcat faptul că s-ar putea să existe un impediment în ceea ce privește eventualele pretenții ale avocatului: „Are contract”, însă M. S. nu apărut impresionat de acest argument: „Are contract, da. Da …[neinteligibil]… ., inculpatul a reluat ideea: „Zi-i «Băi, lăsați-l dracu’ pe cheliosul ăla, că vă dau eu!», dar dacă are contract, vorba lu’ N.!”.

Inculpatul M. S. a evidențiat faptul că „oferta” sa viza o hotărâre definitivă: „Da, îi rămâne definitivă la noi …[neinteligibil]… Familia COȚOC, C. și S., S. și B.. Ăstea sunt…”, „Și S.. Iar ăștia sunt din partea mamei copilului. Ăștia… Păi… Ăștia-s bunicii. Și le-a dat și ăstora câte zece lei, ă… câte treizeci de mii. Deci, sunt în familie. Familia C. și S. și B., în sensul că la copil, acesta e… Ți-am zis… ”. Î_ același context, inculpatul B. I. s-a interesat dacă: „Îi lași la vatră acum?”. Inițial, M. S. nu a înțeles sensul întrebării, ceea ce l-a determinat pe B. I. să o repete „Îi lași la vatră acum?”, și inculpatul a înțeles că interlocutorul făcea referire la posibilitatea pronunțării soluției la următorul termen de judecată: „Da, o să iasă, sigur că da!”.

Inculpații au calculat cuantumul despăgubirilor care ar fi putut fi acordate, prin admiterea apelurilor declarate de părțile civile. Astfel, la întrebarea inculpatului A. F.: „Deci stai, mă, cât are? Are …[neinteligibil]…”, inculpatul M. S. a reiterat hotărârea instanței de fond: „Deci, părinții au câte șaptezeci… câte șaptezeci de mii fiecare …[neinteligibil]… da, de lei”, moment în care inculpatul B. I. a efectuat conversia valutară: „Câte șaisprezece mii de euro” (la paritatea de 1 euro = 4,4 lei, suma de 70.000 lei reprezintă echivalentul a 15.909 euro). Inculpatul a continuat: „Da. Frații au, că-s copii, au copii la rândul lor… frații au câte treizeci de mii”, moment în care inculpatul B. I. a realizat că sumele de bani cu care erau despăgubite părțile civile erau prea mici, pentru a acoperi și sumele de bani pretinse cu titlu de mită: „Da …[neinteligibil]… nu facem nimic aici …[neinteligibil]…”, situație în care a propus o majorare semnificativă a despăgubirilor civile, prin multiplicarea sumei cu paritatea euro/lei: „Dă în euro, șaptezeci de mii de euro, direct!”. După ce a analizat propunerea inculpatului B. I., inculpatul M. S. a hotărât o soluție de mijloc: „Șaptezeci de mii de euro... Îi dau dublu, mă, are douăzeci și unu, îi dăm cincize… Câte cincizeci de mii de euro la fiecare …[cuvânt obscen]… mea”, iar A. F. a aprobat: „Euro”. M. S. a explicat că plata despăgubirilor civile era asigurată: „Păi, el zice: «D.’le în contract scrie că asigurarea e până la cinci milioane de euro» Și ăsta… ei asta au pretins”. A. F. a dorit să se asigure că a înțeles rolul său: „Deci, eu mă duc la PERETU, da?”, iar inculpatul a confirmat: „Da, PERETU, în județu’… A.… Toți sunt din . împăcai, împăcai …[neinteligibil]… îi rezolvăm …[neinteligibil]… Ți-am dat trei, dă-te-n …[înjură]… Te-am umplut de tot respectu’!”.

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto (filele 200-211, volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, inculpatul M. S., împreună cu B. I. și A. F., s-a deplasat în baia locuinței, timp în care inculpata C. M. a rămas în camera de zi.

Fiind audiați, și de instanța de fond, martorii C. M., C. L., C. T., S. I., B. F., domiciliați în ., au declarat (filele 155-174, volumul 5 dup, vol. 2 f. 273 – 275 dos. inst.) că nu a fost contactați de nicio persoană care să le propună obținerea unei hotărâri judecătorești favorabile, prin coruperea judecătorilor.

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._ (filele 71-75, volumul 9 dup), precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (filele 1-313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante (filele 66-97, volumul 7 dup) din dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă, apel, în care C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., S. A., B. E. și B. F. au calitatea de apelanți parte civilă. Se reține că la dosarul cauzei se regăsește împuternicirea avocatului B. P., în calitate de reprezentant al părților civile. Prin sentința penală nr. 29/05.03.2014, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, s-a dispus, printre altele, admiterea în parte a acțiunii civile și obligarea inculpatului, în contradictoriu cu asigurătorul S.C. CARPATICA ASIGURĂRI S.A., la plata despăgubirilor civile, astfel: către C. M., C. L., S. A., S. I. – fiecare câte 70.000 lei daune morale și 7.000 lei daune materiale, C. I. M. și S. I. – fiecare câte 30.000 lei daune morale, C. A., C. T., B. F. și B. E. – fiecare câte 20.000 lei. În fapt, s-a reținut că, în data de 07.04.2013, inculpatul I. L.-V., în timp ce conducea un autoturism pe DE 70, pe sensul de mers Roșiorii de Vede – Peretu – A., a pierdut controlul direcției, accidentul rutier fiind soldat cu decesul pasagerilor săi, C. D. și S. A.. De asemenea, în motivele de apel, formulate de avocatul B. P., este menționat că: „Pentru vătămări corporale și decese (…), limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu anul 2012, la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei (…)”. La termenul din 18.04.2014, Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, completul învestit cu soluționarea apelurilor declarate în cauza menționată, format din judecătorii M. S. și C. – N. L., a dispus amânarea cauzei, ca urmare a admiterii cererii părților civile.

Din declarația inculpatului A. F. (filele 216 - 220, 230 - 221, volumul 1 dup) a reieșit că, în ultimele luni, inculpatul M. S. obișnuia să le solicite – inculpaților B. I. și A. F. – să contacteze anumiți subiecți procesuali din dosarele pe care le judeca, după ce, în prealabil, le dicta datele personale ale acestora, de pe niște liste pe care le avea asupra sa. În astfel de situații, M. S. s-a interesat dacă inculpații B. I. și A. F. cunoșteau acele părți din dosar, pentru a le contacta și a le oferi posibilitatea de a obține hotărâri judecătorești favorabile. La solicitarea inculpatului M. S., inculpatul A. F. își nota numele și adresa părților din dosarele penale pe care trebuia să le contacteze. În schimbul acestor hotărâri judecătorești, conivența infracțională impunea beneficiarilor intervențiilor plata unor sume de bani (să îi „cinstească”). Cuantumul sumelor de bani pe care inculpatul A. F. trebuia se le pretindă nu era precizat de inculpatul M. S., însă, potrivit înțelegerii prealabile, banii obținuți urmau să fie împărțiți între cei trei inculpați.

Audiat fiind în fața instanței, inculpatul A. F., după ce a declarat că își menține declarațiile date anterior, fără nicio justificare pertinentă și le-a nuanțat (vol. 3 f. 15 – 17 dos inst) astfel încât, având în vedere argumentele reținute la punctul 2.III.2 al prezentei hotărâri Curtea va înlătura declarația dată de acesta în cursul cercetării judecătorești, în măsura în care contravine celorlalte probe, ca fiind vădit nesinceră.

La rândul său, inculpatul B. I. a declarat (filele 163-172, 185-187, volumul 1 dup) că a discutat despre mai multe dosare penale cu A. F. și M. S., prilej cu care inculpatul a afirmat că avea posibilitatea să pronunțe soluții favorabile. Inculpatul B. I. a declarat că M. S. a menționat, cu prilejul unor discuții, date din dosare cu accidente de circulație, prilej cu care a vorbit despre acordarea de despăgubiri, dar nu a putut preciza numele părților sau în concret ce anume soluție dorea să pronunțe în dosar. Inculpatul și-a amintit că inculpatul i-a solicitat inculpatului A. F. să se ducă la rudele unei victime ucise într-un accident de circulație pentru a le cere bani în schimbul unei soluții favorabile.

Așa cum s-a arătat la poziția nr. 2. III.1 din prezenta hotărâre, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a revenit, fără o justificare pertinentă asupra celor declarate la urmărire penală, iar pentru motivele reținute anterior, Curtea a dispus înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești ca fiind vădit nesincere și făcute pro causa, în măsura în care acestea sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

Reținând argumentele expuse la punctul 2.III.1 cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de luare de mită și motivele pentru care apărările formulate de inculpatul M. S. și A. F. sunt în mod evident nefondate, Curtea reține că inculpatul M. S., aflat în compunerea completului colegial C15A, al Curții de Apel București - Secția a II-a penală, avea posibilitatea de a se pronunța asupra apelurilor declarate împotriva sentinței penale nr. 29/05.03.2013 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu consecința majorării despăgubirilor civile acordate părților civile, prin hotărâre judecătorească definitivă. Intenția inculpatului M. S. de a pronunța o soluție favorabilă părților civile a fost determinată de faptul că despăgubirile civile urmau să fie plătite de o societate de asigurare, ceea ce l-a condus la presupunerea că părțile civile ar fi fost dispuse să „plătească” și suma de bani necesară „obținerii” unei hotărâri judecătorești.

Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul pronunțării unei hotărâri judecătorești favorabile părților civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E., a fost pusă în executare de inculpatul M. S., care, după ce a aflat cu ajutorul inculpatei C. M. datele personale ale potențialilor mituitori din dosar, în timp ce se afla la adresa din București, ., sectorul 2, și, după ce și-a luat măsurile de precauție necesare evitării unei eventuale depistări din partea organelor de urmărire penală (lăsarea telefoanelor mobile în altă încăpere și deplasarea în grupul sanitar al locuinței), le-a solicitat în mod explicit inculpaților A. F. și B. I. să noteze toate informațiile legate de numele, prenumele și adresa beneficiarului hotărârii judecătorești, să se deplaseze la locuința respectivă și să îi solicite o sumă de bani, în schimbul unei hotărâri judecătorești de majorare a pretențiilor civile, în sensul dublării daunelor morale.

Deși, în final, s-a stabilit ca inculpatul A. F. să se deplaseze la domiciliul părților civile, această decizie a fost luată prin acordul celor trei inculpați, așa cum și „oferta” adresată potențialului mituitor a fost stabilită de comun acord, contribuția inculpatului B. I. la desfășurarea activității infracționale fiind circumscrisă formei de participație a complicității, conform art. 48 din Codul penal. Inculpatul B. I. a sprijinit logistic activitatea infracțională și a participat efectiv la conceperea planului infracțional și la punerea în executare a rezoluției infracționale.

Pretinderea banilor a fost una implicită, care a rezultat din conivența infracțională a inculpaților M. S., A. F. și B. I., așa cum a fost relatată de inculpații A. F. și B. I. și cum a fost descrisă la punctul 1 al prezentei hotărâri (se reține că la 12 noiembrie 2013 inculpații M. S., B. I. și A. F. au împărțit suma de 200.000 lei, cu privire la care există probe că ar fi rezultat dintr-o faptă de corupție similară, în care pretențiile părților civile dintr-un accident rutier au fost majorate, de la 35.000 euro la 200.000 euro).

Apărarea inculpatului M. S., în sensul că activitățile întreprinse nu aveau potențialul de a-și produce efectele și că au avut loc jocandi causa nu este pertinentă, pentru considerentele care au fost expuse la punctul 2.III.1. și care își găsesc aplicabilitatea și cu privire la această infracțiune.

Se reține că în circumstanțele concrete ale faptei analizate, inculpatul M. S. a pus în executare intenția de a lua mită, iar modul în care a conceput această executare a produs consecințele periculoase pentru valoarea ocrotită prin incriminarea acestei infracțiuni de corupție. Având în vedere oferta concretă – o hotărâre judecătorească definitivă de majorare a despăgubirilor civile, inițiată de magistratul aflat în compunerea completului învestit să judece dosarul nr._, cu datele de contact ale destinatarilor (nume și adresă), precum și solicitarea adresată inculpaților A. F. și B. I., de către inculpatul M. S., aflat în vârful ierarhiei grupării infracționale din care făcea parte, infracțiunea de luare de mită s-a consumat la momentul pretinderii sumelor de bani, urmarea imediată producându-se în integralitate și constând într-o stare de pericol pentru valoarea socială ocrotită de incriminarea acestei infracțiuni.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca fiind pe deplin dovedită vinovăția inculpaților M. S., A. F. și B. I. în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și respectiv complicitate la luare de mită, și că apărările formulate de aceștia sunt nefondate.

IV.Infracțiunea de trafic de influență, comisă de M. S., cu ajutorul inculpaților C. M. și B. I., în legătură cu soluționarea favorabilă la Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a dosarului privind pe condamnatul R. A. I..

În perioada lunii aprilie 2014, M. S., în calitate de judecător la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală și acționând în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, a pretins, cu complicitatea inculpatei C. M. și prin intermediul inculpatului B. I., de la o persoană cunoscută sub numele de „D.”, suma de 30.000 euro lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor învestiți în compunerea completului C10A al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului R. A. I., în dosarul nr._ .

Împrejurările de fapt, astfel cum acestea au fost prezentate în cele ce preced, au rezultat din coroborarea înregistrărilor de imagini și a convorbirilor purtate în mediul ambiental, administrate ca mijloace de probă, cu declarațiile inculpatului B. I. și ale martorilor N. N., B. I., R. A.-I., R. N., P. C., fotocopiile actelor din dosarul nr._ al Curții de Apel București, precum și din dosarul nr. 388/P/2012 al Direcției Naționale Anticorupție și cu verificările efectuate în evidența ECRIS.

Astfel, conform procesului-verbal de redare a convorbirii purtate în mediul ambiental la 26 martie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 305-319, volumul 3), N. N., zis „D. C.”, s-a prezentat la imobilul din București, ., prilej cu care, la un moment dat, a scos din buzunarul pantalonilor o coală de hârtie împăturită pe care i-a înmânat-o inculpatului B. I.. În timp ce acesta din urmă citea ce era scris pe acea bucată de hârtie, în birou a intrat și martorul B. I., care s-a salutat cu N. N.. După ce a lecturat înscrisul primit, inculpatul B. I., în timp ce indica cu degetul pe bucata de hârtie, s-a interesat: „Ce, mă, i-a adus pe aicea, mă?”, iar N. N. i-a răspuns: „Ă, asta? Da, e nouă!”. Inculpatul a dorit să afle dacă judecătorul menționat pe acea bucată de hârtie, era învestit cu soluționarea cauzei: „A …[neinteligibil]… A, și ăștia are el la ei?”. În continuare, N. N. a manifestat nerăbdare: „Hai, nu mai mergem?”, iar B. I. a fost de acord: „Mergem, mă, hai!”. Imediat, B. I., având în mână bucata de hârtie primită de la N. N., însoțit de cel ultim menționat, au părăsit camera, deplasându-se către baia imobilului, pentru a discuta. Din probele administrate ulterior rezultă că la 26 martie 2014, N. N. l - a întrebat pe inculpatul B. I. dacă avea posibilitatea să „obțină” o hotărâre judecătorească favorabilă condamnatului R. A. - I., în dosarul penal nr._, aflat pe rolul Curții de Apel București, pe bucata de hârtie înmânată inculpatului fiind menționat numărul de dosar, numele condamnatului, precum și numele judecătorului „D.”. N. N. a apelat la inculpatul B. I., în considerarea faptului că acesta era prieten cu inculpatul M. S., zis „U.”.

În ziua de 07 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 57 - 77, volumul 4 dup), inculpații M. S., C. M. și B. I. s-au deplasat din camera de zi în grupul sanitar al imobilului din București, ., sectorul 2, pentru a discuta despre mai multe dosare penale, cu intenția de pretinde și încasa bani de la subiecții procesuali, în schimbul „obținerii” unor hotărâri judecătorești favorabile. Printre aceste cauze penale s-a aflat și dosarul nr._, privind contestația în anulare formulată de condamnatul R. A.-I..

După ce M. S. i-a adus la cunoștință că dosarul nu era repartizat la completul din care face parte judecătorul D. F. („Nu-i la D.!”), inculpatul B. I. și-a manifestat surprinderea: „Nu-i la D., ă?”, iar inculpata C. M. a oferit lămuriri suplimentare: „Nu. Au intrat ăstea două… una din alea vechi, dar o să ne uităm după aia …[neinteligibil]… ”. În mod evident, inculpata C. M. cunoștea cel mai bine situația dosarului nr._, întrucât, la întrebările adresate de M. S. – „Cine e? Cine intră? Poa’ să intre D.? Că D. a fost azi.” și B. I. – „A, s-a dat termen?”, inculpata a răspuns imediat: „S-a amânat pentru că …[neinteligibil]… de fond…”, „Nu e D., că nu e completul lui”. Din replica inculpatului B. I. a reieșit că subiectul fusese abordat și cu prilejul unei discuții anterioare: „A, stai puțin, S-a amânat din cauză că o doamnă pleacă la Înalta …[neinteligibil]…?”, iar inculpatul M. S. a răspuns afirmativ („Da”, „E în concediu una din doamne”), în timp ce C. M. a confirmat informația: „E în concediu”.

După ce inculpații au discutat despre o altă intervenție care viza un dosar penal – privind doi cetățeni turci „A.”, cercetați pentru infracțiuni de evaziune fiscală, au revenit asupra dosarului nr._, privind pe R. A.-I.. Astfel, în contextul în care B. I. își punea problema încasării unei sume de bani („Cum dracu’ să ia banii …[neinteligibil]… unde i-ai dat!?”, „Că… vede lumea că dai …[neinteligibil]…”), inculpata C. M. a luat în glumă respectivele temeri ale interlocutorilor săi: „Ete, ce griji ai tu! Eu îți spun ce să-mi iei de Paști…”. B. I. a insistat: „Stai că-ți ia de Paști! Ascultă-mă puțin! Ce zici cu … astea dacă e? Poa’ să intre D.? Poa’ să vină …[neinteligibil]…?”, iar inculpatul M. S. a afirmat că exista posibilitatea ca judecătorul D. F. să facă parte din completul ce urma să judece contestația în anulare: „E posibil, după mine, da”, „Da. Poa’ să intre, poate”, „S-a vorbit cu …[neinteligibil]…”. B. I. a înțeles că unul dintre judecătorii învestiți cu judecarea cauzei penale respective urma să fie înlocuit de un alt judecător („E bolnavă, care învață”, „Care învață pentru Înalta”). Deși inculpatul M. S. a concluzionat că judecătorul aflat în concediu nu va mai judeca dosarul nr._ („Nu mai intră, mă!”, „E normal, că examenul ăsta durează… nu știi cât. După …[neinteligibil]… de două luni se lungește”), inculpata C. M. l-a contrazis, susținând că exista posibilitatea ca să revină în compunerea completului de judecată: „Știu, dar n-are cum să-și ia concediu atât de mult, că nu-i dă nimeni pe…”.

Din verificările efectuate a rezultat că la data la care N. N. i-a înmânat biletul inculpatului B. I. – 28 martie 2014, completul învestit să judece dosarul nr._ era format din judecătorii S. V. A. R. și D. C.. În data de 11 martie 2014, ca urmare a aprobării concediului judecătorului D. C., acesta a fost înlocuit cu judecătorul D. F.. Dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, la 14 februarie 2014, cu patru termene de judecată: 14 martie 2014 (completul format din judecătorii S. V. A. R. și D. F.), 28 martie 2014 (completul format din judecătorii S. V. A. R. și D. C.), 25 aprilie 2014 (completul format din judecătorii T. G. și D. C.) și 29 aprilie 2014 (completul format din judecătorii T. G. și D. C.), la ultimul termen de judecată fiind pronunțată și decizia penală de respingere a contestației în anulare formulate de R. A.-I..

La dosarul cauzei au fost atașate planșele foto din 07 aprilie 2014 (filele 57-68, volumul 4 dup) reprezentând momentele premergătoare discuției anterior prezentate, când, în camera de zi a imobilului situat în București, ., sectorul 2, B. I. le-a făcut semn interlocutorilor săi, pentru a se deplasa în grupul sanitar, fiind urmat de C. M. și M. S., timp în care A. F. a rămas singur în camera de zi. Din înregistrarea audio-video a reieșit că inculpata C. M. a revenit prima în camera de zi și, după un interval de câteva minute, au apărut M. S. și A. F.. Inculpatul B. I. i-a înmânat un set de documente inculpatei C. M., care, la rândul său, i le-a înmânat inculpatului M. S., pentru ca, în final, hârtiile să se întoarcă la inculpatul B. I..

În ziua de 10 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 110-120, volumul 4), în grupul sanitar al biroului său, inculpatul B. I. a discutat cu N. N., zis „D. C.”, despre dosarul penal privind pe condamnatul R. A. I.: „Mă, am rezolvat-o. Înțelegi? Dă-i ei banii, o rezolvăm pe douăzeci și cinci. E destul, ce să? …[neinteligibil]…”. Totodată, inculpatul B. I. i-a adus la cunoștință interlocutorului său faptul că, în contextul unei convorbiri anterioare, îi furnizase în mod greșit datele referitoare la compunerea completului de judecată: „Da’ nu e D.!”, „Nu e D., cum mi-ați dat voi. E alte două femei. Nu e…”, „Da, nu e D.. Nu e”. N. N. a motivat eroarea produsă: „Atunci a fost D., data trecută”, cu referire la compunerea completului de judecată de la termenul din 14 martie 2014. Revenind asupra punctului de interes al discuției, B. I. a subliniat că important era că intervenția solicitată putea fi realizată, în schimbul unei sume de bani: „Lasă, mă! A fost un complet așa, aiurea. Da’ nu contează cine e”. N. N. a exprimat o pretenție a cumpărătorului de influență, și anume aceea ca acesta să se întâlnească cu traficantul de influență: „Ce vroiam să-ți zic: cu cine mă întâlnesc, cu cumnată-sa asta: «Uite, bă», să vadă și ea …[neinteligibil]… Vă întâlniți cu nebunu’ acesta?”, „Adică să-i spună, să-i spună clar!”, posibilitate care a fost refuzată categoric de B. I.: „Niciodată, mă! Dacă vrei să faci, dacă nu, nu! Nu se întâlnește cu nimeni”, „Nu, mă”. Văzând reacția vehementă a inculpatului B. I., N. N. a revenit asupra solicitării sale, încercând să se asigure că „afacerea” era una sigură: „A, gata, între noi, gata! Da’ e siguranță, nu fac …[neinteligibil]…?”, sens în care B. I. a garantat seriozitate: „O săptămână, după câteva zile, îți dă banii, D. și aia e! I-a venit …[neinteligibil]… omu’ acasă”. La rândul său, N. N. l-a asigurat pe B. I. că va primi banii pretinși în schimbul obținerii hotărârii judecătorești favorabile: „Nu e nicio problemă, ți-am zis, de rezolvare, da?”. Înțelegerea a fost perfectată: „Deci, totu-i e OK, nu?”, când inculpatul B. I. a confirmat: „Da, băiatu’ meu!” și N. N. s-a declarat mulțumit: „Gata, dacă e beton, e beton. Gata! Atâta vroiam să știu”.

Ulterior, în data de 15 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 161-182, 192-199, volumul 4 dup), B. I. a reluat discuția cu inculpatul M. S. despre cauza penală anterior menționată: „B.’ lui, vinerea, care a zis că e la D., e la …[neinteligibil]…”, „șase ani”, inculpatul fiind la curent cu situația dosarului: „A, e la alea două femei, da. A, ăla de l-a făcut… Da, mă, deci, gata …[neinteligibil]…”., „Care n-a făcut recurs și avea dreptul la recurs și i-a dat la fond dumneaei… Gata, mă, hai, că știu” (dosarul nr._ a fost soluționat la fond de judecătorul D. V.). B. I. a rememorat faptul că: „Nu știu, avem numărul în, în dosar. Ai numărul. Ăla trebuie rezolvat. Luăm treizeci de bulioane și …[neinteligibil]…”, moment în care a fost mustrat de inculpatul M. S., pentru a vorbi mai încet: „Șt!”. Cu toate acestea, B. I. a continuat: „Păi, nu? Măcar câte cinci mii de fiecare …[neinteligibil]… Dai la ăia zece-cinșpe mii și …[neinteligibil]… E, mă, corect?”, fiind completat de M. S.: „R., uite, mă, R. A. I.. Gata, mă”. În împrejurările în care probabil inculpatul era în posesia unui înscris, B. I. a insistat: „Ia, ia, ia, desfă-l! Ăla e, ia?”, M. S. i-a confirmat: „Ăsta e, mă, R. A. I.…”. Întrucât conversația avea loc în grupul sanitar, M. S. a dorit să întrerupă discuția: „Ieșiți afară, dracu’, că mă cac pe mine!”, replică în urma căreia B. I. a protestat „A, când vorbești cu mine te ia, te ia căcarea!”, după care a continuat: „Da, mă, a făcut contestație în anulare a pedepsei”, fiind aprobat și de A. F.: „Asta e, da!”.

În ziua următoare, 16 aprilie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 200-211, volumul 4 dup), în contextul aceluiași tip de discuții privind dosarele penale de pe rolul Curții de Apel București, în baia imobilului în cauză, B. I. a revenit asupra subiectului legat de contestația în anulare formulată de R. A. I.: „Auzi, mă?”, „Da’, ăla, pe douăzeci și cinci, ai vorbit ceva?”, primind un răspuns afirmativ de la inculpatul M. S.: „Da”. În continuare, B. I. s-a interesat „Iese?”, ocazie cu care a primit un răspuns echivoc: „S-a schimbat completu’, nu mai e aia care se duce M. …[neinteligibil]… E una, e una care …[neinteligibil]…”.

Fiind audiat, martorul B. I., șoferul inculpatului B. I., a declarat (filele 4 - 7, volumul 5 dup) că persoana care apare în imaginile înregistrate în cauză, în ziua de 26 martie 2014, în imobilul din ., sectorul 2, îi este cunoscută sub numele de „D. C.”, fără a putea furniza alte elemente de identificare, cu excepția faptului că acesta ar locui în localitatea Voluntari, jud. I.. Ulterior, martorul a dat o nouă declarație (filele 8 - 10, volumul 5 dup), precizând că îl recunoaște, după fotografie, pe „D. C.” ca fiind persoana care figurează în fișa de evidență a populației cu numele N. N., CNP_. A precizat că nu se află în relații de prietenie cu acesta, singura legătură dintre ei fiind că amândoi locuiesc în localitatea Voluntari. Cu aproximativ două-trei luni în urmă, susnumitul a venit la biroul inculpatului B. I., din șoseaua C., nr. 281, sector 2, ocazie cu care a avut o discuție cu persoana ultim menționată. Nu a putut relata care a fost subiectul discuției, însă după plecarea acestuia, B. I. relatat că D., zis „C.”, ar avea un client care dorește să cumpere niște tăurași. A doua zi, D. chiar a venit la ferma lui B. I., din . G., cu persoana interesată în achiziționarea tăurașilor. Întâlnirea a avut loc la biroul inculpatului B. I., de la adresa menționată anterior, iar martorul s-a recunoscut în aceste imagini ca fiind participant la întâlnire, dar a declarat că nu a reținut subiectul discuțiilor. B. I. și-a amintit că, la un moment dat, B. I. și N. N. s-au ridicat și au mers într-una din încăperile alăturate, însă nu cunosc ce au discutat, pentru că au închis ușa.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, martorul B. I. (vol. 3 f. 21 dos. inst.) și-a menținut declarațiile făcute la urmărire penală, afirmând suplimentar faptul că obișnuia să achiziționeze vin pe care inculpații îl consumau în timp ce se aflau în imobilul din Șoseaua C. nr. 281.

La rândul său, inculpatul B. I. a declarat (filele 163-172, 185-187, volumul 1 dup) că nu își amintește prin intermediul cărei persoane l-a cunoscut pe N. N., zis „D. C.”, dar a discutat cu această persoană despre dosarul penal privind pe R. A.-I.. Fiindu-i prezentate mai multe planșe foto, privind întâlnirile pe care inculpatul le-a avut cu N. N., zis „D. C.”, din datele de 26 martie 2014 și 10 aprilie 2014, B. I. și-a amintit că persoana menționată anterior locuiește în orașul Voluntari și că are o curte a locuinței de 4.000 mp. Alte date care să conducă la identificarea lui „D. C.” nu a putut oferi. A relatat că „D.” l-a întrebat dacă poate să îl ajute pe condamnatul R. A.-I. să obțină o condamnare mai favorabilă, justificând faptul că a auzit de la cineva că inculpatul B. I. cunoștea un judecător de la Curtea de Apel București. Ulterior, inculpatul M. S. a afirmat că nu cunoaște nimic despre acest dosar, după care a susținut că poate fi „rezolvat”, pentru ca, în final, să spună că nu se mai poate soluționa favorabil. Atunci când a spus că poate să îi dea o soluție favorabilă, inculpatul M. S. a crezut că dosarul este pe lista lui de ședință, ceea ce nu era real. M. S. a susținut că avea posibilitatea să intervină în favoarea acestui condamnat și după ce a aflat că dosarul nu era judecat de el, afirmând că poate să vorbească cu cele două judecătoare care se aflau în compunerea completului de judecată. A afirmat despre una din aceste judecătoare că urma să plece în concediu și, despre cealaltă, că este „nevastă de securist”. Ulterior, a revenit asupra acestei afirmații, spunând că nu avea posibilitatea să intervină pe lângă aceste judecătoare și că R. A.-I. ar trebui să ceară amânare până la plecarea în concediu a uneia dintre judecătoare. I-a dat de înțeles, astfel, că ar putea să intervină pentru soluționarea favorabilă a dosarului într-un viitor în care judecătoarea respectivă ar fi plecat în concediu și ar fi fost înlocuită de un alt judecător.

Așa cum s-a arătat la poziția nr. 2 III. 1 din prezenta hotărâre, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești, inculpatul B. I. a revenit, fără o justificare pertinentă asupra celor declarate la urmărire penală, iar pentru motivele reținute anterior, Curtea a dispus înlăturarea declarațiilor date în cursul cercetării judecătorești ca fiind vădit nesincere și făcute pro causa, în măsura în care acestea sunt contrazise de celelalte probe de la dosarul cauzei.

În cauză a fost identificat „D. C.” în persoana martorului N. N., din orașul Voluntari, . F, jud. I., care a declarat la urmărire penală (filele 48 - 55, volumul 5 dup) că, înainte de sărbătorile de P. din anul curent, cu aproximativ o săptămână înainte de aceste sărbători, s-a întâlnit cu o femeie care dorea să îi vândă un autoturism marca Mercedes. Din discuțiile cu această femeie martorul a aflat că acea mașina de vânzare aparținea fiului interlocutoarei sale, care, în acea perioadă, se afla în închisoare, fiind arestat degeaba pentru două cartușe de țigări. Fiindu-i prezentată fotografia numitei R. N., cu CNP_, din fișa de evidență a populației, N. N. a recunoscut-o după fotografie pe femeia la care a făcut referire în cele ce preced. R. N. l-a întrebat dacă avea posibilitatea să o ajute să găsească pe cineva, eventual un avocat care să îi obțină fiului ei o reducere din pedeapsă. Martorul i-a promis că se va interesa, moment în care a primit de la R. N. o bucată de hârtie, provenită dintr-o filă din agenda personală, pe care susnumita a consemnat olograf numărul dosarului și alte date din dosar pe care martorul nu le-a reținut. Nu era menționat numele fiului ei, dar a fost consemnat termenul de judecată, martorul nu a reținut data exactă, dar era vorba doar de câteva zile până la data la care dosarul trebuia să se judece, probabil un termen de judecată stabilit chiar în săptămâna respectivă. Având de discutat niște probleme cu B. I., s-a deplasat la casa acestuia de pe șoseaua C.. Văzând că era autoturismul inculpatului era parcat în fața casei, martorul s-a oprit să discute cu B. I., căruia obișnuia să i se adreseze cu apelativul „N.”, prilej cu care i-a înmânat și înscrisul primit de la R. N.. Inițial, a discutat cu B. I. unele probleme personale, dar, la un moment dat, și-a amintit și de problema numitei R. N. și i-a dat inculpatului B. I. biletul primit de la aceasta. Inculpatul B. I. a păstrat bilețelul respectiv și a afirmat că dacă află ceva îl va anunța. După sărbătorile de Paști, martorul a revenit la biroul inculpatului B. I., fiind invitat de B. I., pentru a lua masa la restaurantul EDESSA, situat în apropierea casei inculpatului B. I.. A discutat cu B. I. în interiorul casei acestuia, prilej cu care l-a întrebat ce a aflat în legătură cu dosarul penal din bilețelul pe care i-l înmânase la întâlnirea anterioară. Martorul a susținut că B. I. i-ar fi răspuns că nu știa dacă se putea rezolva situația persoanei din acel dosar și a menționat câteva detalii privitoare la cauza penală respectivă, pe care martorul nu și le-a mai amintit. N. N. a declarat că R. N. i-ar promis că îl va „cinsti”, în cazul în care va reuși să obțină pentru fiul ei o reducere de pedeapsă. În ceea ce privește înțelegerea pe care a avut-o cu B. I., martorul a negat că aceasta ar fi presupus remiterea vreunei sume de bani către inculpat. Discuțiile cu B. I. ar fi avut loc în mai multe încăperi din casa inculpatului B. I.. Astfel, la un moment dat, când martorul stătea pe o canapea din camera de zi, observând că B. I. se deplasa către baie, pentru a se spăla pe mâini, martorul l-a urmat. În timp B. I. se spăla pe mâini, N. N. s-a aflat în cadrul ușii care dădea în holul dinspre baie și l-a întrebat printre altele ce a făcut cu biletul primit de la femeia care vroia să rezolve problema fiului ei. N. N. nu și-a amintit dacă B. I. i-a sugerat că femeia respectivă ar trebui să pregătească niște bani, după cum a declarat că nu a reținut nici dacă B. I. a afirmat că dosarul nu era judecat de magistratul D., ci de un complet format din trei femei, menționând însă că este posibil să fi făcut astfel de afirmații și martorul să nu le fi reținut pentru că nu le-a acordat importanță.

Audiat fiind de către instanță, martorul N. N. (vol. 3 f. 277 – 278 dos. inst.) care după ce a arătat că își menține declarațiile date la urmărire penală când a spus numai adevărul, a revenit în fapt asupra celor declarate anterior, fără nicio justificare, susținând că de fapt i-a înmânat inculpatului un bilețel pe care era scris numărul unei persoane feminine care avea de vânzare un Mercedes. Întrucât aceste ultime afirmații nu se coroborează cu nicio altă probă de la dosarul cauzei, mai mult decât atât acestea contravin logicii și bunului simț, Curtea urmează să le înlăture din materialul probatoriu în măsura în care sunt contrazise de celelalte probe întrucât sunt în mod vădit nesincere și făcute pro causa.

Din declarația martorei R. N. dată în cursul urmăririi penale (filele 105 - 109, volumul 5 dup) a reieșit că fiul său, R. A.-I., a fost condamnat definitiv la pedeapsa de 6 ani închisoare în data de 29.01.2014. Ulterior pronunțării acestei hotărâri, R. A. - I. a formulat o contestație în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București. La unul din termenele de judecată ale contestației în anulare, în timp ce se afla pe holul Curții de Apel București, împreună cu nora sa, P. C., privind avizierul situat în dreptul sălii de judecată, martora a fost abordată de doi bărbați necunoscuți. În timp ce privea avizierul avizier, din spate, a fost bătută pe umăr de un bărbat care era mai înalt decât martora, avea fața mare și rotundă, era tuns scurt, cu o structură corporală foarte robustă. Acest bărbat robust era însoțit de un alt individ care era mai mic de statură și a cărui fizionomie nu a reținut-o. De altfel, numai bărbatul cel robust a vorbit cu și celălalt nu a intervenit în conversație. Individul la care a făcut referire anterior a întrebat-o pe martoră dacă ar dori să-i vină băiatul acasă. Fiind întrebat dacă era vorba despre angajarea unui avocat, bărbatul respectiv a răspuns că nu e avocat, dar avea posibilitatea să o ajute. Întrucât propunerea părea a fi nelegală, martora ar fi comunicat că nu este interesată de serviciile car ei se ofereau și, împreună cu nora sa, a intrat în sala de judecată. Fiindu-i prezentată fotografia numitului N. N. cu CNP_, din fișa de evidență a populației, R. N. a declarat că această persoană seamănă cu bărbatul robust care a abordat-o pe holurile Curții de Apel București, însă nu poate fi sigură că este una și aceeași persoană. Martora a relatat și faptul că fiul său este deținătorul unui autoturism marca Mercedes, cu un număr de înmatriculare de București, care conține grupul de cuvinte „RAZ”, pe care s-a hotărât să o vândă, după încarcerarea fiului său.

În fața instanței de judecată martora R. N. (vol. 3 f. 175 – 178 dos. inst.) a arătat inițial că își menține declarațiile date la urmărire penală când a spus numai adevărul, după care a susținut că a susținut că persoanele care au abordat-o pe holul Curții de Apel București s-au oferit să o ajute în procesul fiului ei însă ea a crezut că sunt moldoveni veniți să își recupereze datoria pe care fiul ei le-o datorează și din care a reușit să achite suma de 12.000 euro obținută din vânzarea unui Mercedes. După ce reprezentantul Ministerului Public a arătat în ședință publică că înțelege să se sesizeze față de martora R. N. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă aceasta a solicitat să fie reaudiată, ocazie cu care a arătat că își menține declarațiile date la urmărire penală, susținând că ia medicamente pentru depresie. Având în vedere poziția vădit nesinceră adoptată inițial de martoră în fața instanței de judecată, va fi înlăturată din materialul probatoriu declarația anterioară a martorei dată în cursul cercetării judecătorești în măsura în care aceasta contrazice cele relatate la urmărire penală.

Martora P. C. la urmărire penală a confirmat (filele 139-142, volumul 5 dup) situația de fapt relatată de soacra sa, R. N., prilej cu care a declarat că nu îl poate recunoaște din fotografie pe N. N., însă acesta are o înfățișare asemănătoare cu bărbatul robust care s-a oferit să obțină o hotărâre judecătorească favorabilă condamnatului R. A. - I..

Audiată fiind în cursul cercetării judecătorești martora P. C. (vol. 3 f. 173 – 74 dos. inst.) a arătat că își menține declarația dată la urmărire penală, după care a început să facă afirmații ilogice și nesusținute nici măcar de declarația martorei P. C., afirmând că ar fi văzut că soacra ei (martora P. C.) ar fi fost abordată de 2 – 3 bărbați, dar putea să fie doar unul cu aspect de ”moldovean” în sensul că era rotund la față, solid și cu păr cărunt, nu știe exact pentru că era multă lume în sala pașilor pierduți din cadrul Curții de Apel București unde martora ieșise la o țigară, și care a întrebat-o pe aceasta dacă dorește ajutor ca să iasă fiul ei din închisoare, arătând că acesta nu este avocat, motive pentru care va fi înlăturată declarația acesteia dată în fața instanței de judecată, întrucât este în mod vădit nesinceră.

La dosarul cauzei a fost atașat procesul-verbal de verificare a datelor existente în baza de date ECRIS, privind dosarul penal nr._ (filele 1-4, volumul 9 dup), precum și listele de ședință și planificările judecătorilor în ședințele de judecată la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală (filele 1- 313, volumul 6 dup).

De asemenea, au fost atașate, în fotocopie, documentele relevante (filele 1 - 327, volumul 8 dup) din dosarul nr._, înregistrat la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, în data de 14.02.2014, având ca obiect contestația în anulare formulată de R. A.-I., împotriva deciziei penale nr. 31/A/31.01.2014 a Curții de Apel București, prin care a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, art. 270 alin. (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.p. și art. 2961 pct. 1 lit. 1 rap. la art. 2961 pct. 2 lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.p. Se observă că la dosarul cauzei se regăsește (fila 10, volumul 8) procesul-verbal din 11 martie 2014, potrivit căruia s-a stabilit că, în locul judecătorului D. C. - C., aflat în concediu de odihnă în perioada 10.03.2014 – 21.03.2014, va fi planificat în ședința de judecată din 14 martie 2014, completele C10A, C10Co și_, judecătorul D. F.. Totodată, a reieșit că, în dosarul nr._, R. A.-I. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 886/14.12.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a penală, completul unic al judecătorului D. V.. Ulterior, Curtea de Apel București a desființat, cu prilejul judecării apelurilor declarate, hotărârea judecătorească ultim menționată și, prin decizia nr. 31/A/29.01.2014, l-a condamnat pe R. A. - I. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Din actele aflate în dosarul de urmărire penală nr. 388/P/2012, al Direcției Naționale Anticorupție, Secția de combatere a corupției, atașate, în fotocopie certificată la prezentul dosar (fila 180, volumul 5 dup), au rezultat indicii cu privire la existența și a altor încercări ale inculpatului R. A.-I. de a-și rezolva problemele judiciare prin coruperea judecătorilor.

Fără a relua argumentele expuse la poziția 2.I. cu privire la condițiile de existență ale infracțiunii de trafic de influență, se reține că inculpatul M. S. a săvârșit această infracțiune întrucât, în calitate de judecător la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a pretins că are influență asupra judecătorilor învestiți să judece dosarul nr._, în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești favorabile condamnatului R. A.-I.. În demersul său persuasiv, de convingere a inculpatului B. I., care a intermediat „afacerea”, inculpatul a prezentat detalii din dosarul cauzei, cu ajutorul inculpatei C. M., care a confirmat informațiile prezentate de M. S. și a oferit, la rândul său, detalii privitoare la compunerea completului de judecată. Intenția de a încasa o sumă de bani, în schimbul influenței exercitate de inculpatul M. S. asupra judecătorilor din compunerea completului colegial C15A, al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, a fost exprimată, în mod explicit, de inculpatul B. I., atât în conversațiile purtate cu inculpatul M. S. (Nu știu, avem numărul în, în dosar. Ai numărul. Ăla trebuie rezolvat. Luăm treizeci de bulioane și …[neinteligibil]…”, „Păi, nu? Măcar câte cinci mii de fiecare …[neinteligibil]… Dai la ăia zece-cinșpe mii și …[neinteligibil]… E, mă, corect?”), cât și cu martorul N. N. („Mă, am rezolvat-o. Înțelegi? Dă-i ei banii, o rezolvăm pe douăzeci și cinci., „O săptămână, după câteva zile, îți dă banii, D. și aia e! I-a venit …[neinteligibil]… omu’ acasă”).

Având în vedere cele expuse, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pentru săvârșirea cărora au fost trimiși în judecată inculpații există, au fost săvârșite de aceștia și constituie infracțiuni, instanța va dispune condamnarea inculpaților.

În drept

Potrivit art. 35 al. 1 C.pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Rezultă deci că, pentru a se considera că faptele identice cu caracter repetat au fost comise în realizarea aceleiași rezoluții, este suficient să se constate în conținutul lor, în raport cu reglementarea menționată, unitate de dispoziții legale violate, unitate de hotărâre infracțională și pluralitate de acte separate într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat, precum și unitate de subiect pasiv.

Or, atât timp cât prin săvârșirea repetată a oricăreia dintre faptele la care se referă art. 289 al.1 C.pen. se încalcă de mai multe ori aceeași dispoziție a legii, ca urmare a unei singure hotărâri infracționale luate de autor, dusă la îndeplinire într-un interval de timp mai mult sau mai puțin îndelungat, se impune ca toate aceste acte, care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, să fie încadrate într-o infracțiune unică, continuată, de luare de mită.

Față de starea de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că este dovedită rezoluția infracțională unică în cazul actelor materiale săvârșite de inculpatul M. S., rezoluție care reiese din unitatea de dispoziții legale violate, din săvârșirea faptelor într-un interval de timp relativ redus, din identitatea procedeelor folosite, condiții și împrejurări asemănătoare pentru săvârșirea faptelor, și, mai ales, unicitatea scopului urmărit - acela de a obține pentru sine un folos patrimonial necuvenit. Sub aspectul laturii subiective și a rezoluției unice de săvârșire a faptelor, forma continuată a infracțiunii este întrunită și pentru că din ansamblul probator rezultă că inculpatul M. S. avea o practică deja stabilită, adoptase o hotărâre intimă cu caracter general pe baza căreia găsea soluția de moment pentru fiecare dosar în care putea obține venituri ilicite, nefiind necesar să analizeze de fiecare dată modalitatea în care își va exercita atribuțiile în vederea influențării soluțiilor care urmau să fie pronunțate sau consecințele faptelor sale.

Având în vedere cele expuse, reținând identitatea subiectului pasiv general (statul) și special (Curtea de Apel București) ai infracțiunilor de luare de mită săvârșite de acesta, instanța va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. S. din șase infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 289 al. 1 C.pen. rap la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 289 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen.

Pentru aceleași motive,va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. I. din complicitate la săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. și la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 iar pentru inculpatul A. F. din complicitate la săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. și la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. cu aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Curtea va respinge ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații C. M., B. I. și A. F. în sensul înlăturării dispozițiilor art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu privire la care inculpații au arătat că reprezintă o circumstanță personală a autorului care nu se răsfrânge asupra lor, pentru următoarele motive:

Art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 stabilește că faptele de luare de mită sau trafic de influență săvârșite de un judecător se sancționează cu pedeapsa prevăzută de art. 289 sau 291 C.pen. ale cărei limite se majorează cu o treime.

Circumstanțele personale de individualizare (cum este cea privind calitatea participantului) sunt împrejurări care privesc personal pe un participant și care, de regulă, nu se răsfrâng asupra celorlalți participanți, conform art. 50 al. 2 C.pen.

Sunt însă situații de fapt, cum e și cea din speța de față, în care o circumstanță prin natura ei personală capătă un aspect obiectiv și se convertește într-o circumstanță reală care se răsfrânge asupra participanților în baza art. 50 al. 1 C.pen. În acest sens se reține că scopul constituirii grupării infracționale de către inculpații M. S., B. I., C. M. și A. F. a fost, printre altele, acela ca inculpatul M. S. să comită infracțiuni de corupție în calitatea lui de judecător. Prin urmare, circumstanța personală a acestuia de judecător se răsfrânge asupra participanților întrucât a fost cunoscută de aceștia și a constituit o condiție esențială pentru realizarea faptelor, fără de care acestea nu se puteau comite, așa încât îndeplinirea acestei condiții față de autor operează față de toți ceilalți participanți.

Având în vedere aceste aspecte se va respinge ca nefondată și cererea inculpatei C. M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 367 al. 1, 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 367 al. 1 C.pen.

Prin urmare, se rețin următoarele:

I.Cu privire la inculpatul M. S.

1. Fapta inculpatului M. S. constând în aceea că în cursul anului 2013, împreună cu inculpații B. I. și A. F., a constituit un grup infracțional organizat, gruparea fiind sprijinită de C. M., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție judiciară (prevăzute de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000), urmărind obținerea de beneficii materiale, context în care, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, membrii grupului au accesat informații cu caracter confidențial din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, în vederea identificării și contactării mituitorilor și cumpărătorilor de influență, în scopul pretinderii de la aceștia a unor foloase materiale, în schimbul obținerii unor hotărâri judecătorești favorabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 C.pen.

2. Fapta inculpatului M. S. constând în aceea că în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, în calitate de judecător la Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, cu complicitatea grefierului C. M., din cadrul aceleiași instanțe de judecată, a permis accesul unor persoane neautorizate – B. I. și A. F., la informații care nu erau destinate publicității (datele personale ale părților din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, respectiv numele, prenumele și adresa de domiciliu), în vederea obținerii de beneficii materiale necuvenite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000.

3. Faptele inculpatului M. S. constând în aceea că:

- în data de 07.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpatului B. I., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului S. M., zis „M.”, în sensul admiterii contestației în anulare împotriva deciziei penale nr. 222/A/2014, pronunțată la 04.03.2014 de Curtea de Apel București,

- în data de 11.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C2-Co-CP, învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2013*/a3, a pretins, prin intermediul inculpatului A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții de punere în libertate a inculpatului B. A. - N., prin admiterea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București la 26.03.2014 (respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar),

- în perioada 15-16.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabilă condamnatului Rupiță P., cu prilejul judecării contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 145 pronunțate la 28.02.2014 de Tribunalul I. (aplicarea legii penale mai favorabile, conform sesizării formulate de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2012),

- în data de 16.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului C. C. (aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 595 din Codul de procedură penală),

- în data de 16.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile inculpatului L. I., cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 194 pronunțate la 19.12.2013 de Tribunalul I., Secția penală,

- în data de 16.04.2014, acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, a pretins, prin intermediul inculpaților B. I. și A. F., o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile părților civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E. (majorarea despăgubirilor civile), cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 29 pronunțate la 05.03.2014 de Judecătoria Roșiorii de Vede,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (6 acte materiale).

4. Fapta inculpatului M. S. constând în aceea că în perioada lunii aprilie 2014, în calitate de judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală și acționând în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, a pretins, cu complicitatea inculpatei C. M. și prin intermediul inculpatului B. I., de la N. N., zis „D. C.” suma de 30.000 euro, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor învestiți în compunerea completului C10A al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului R. A. I. în dosarul nr._, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul M. S. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. privind concursul real de infracțiuni.

II.Cu privire la inculpata C. M.

1. Fapta inculpatei C. M. constând în aceea că, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, a sprijinit gruparea infracțională constituită de inculpații M. S., B. I. și A. F., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție judiciară (prevăzute de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000), urmărind obținerea de beneficii materiale, context în care membrii grupului au accesat informații cu caracter confidențial din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, în vederea identificării și contactării mituitorilor și cumpărătorilor de influență, în scopul pretinderii de la aceștia a unor foloase materiale, în schimbul obținerii unor hotărâri judecătorești favorabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 C.pen.

2. Fapta inculpatei C. M. constând în aceea că în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, să permită accesul unor persoane neautorizate – B. I. și A. F., la informații care nu erau destinate publicității (datele personale ale părților din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, respectiv numele, prenumele și adresa de domiciliu), în vederea obținerii de beneficii materiale necuvenite, constituie complicitate la infracțiunea de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, prev. de art. 48 din Codul penal rap. la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

3. Fapta inculpatei C. M. constând în aceea că, în perioada lunii aprilie 2014, acționând în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, să pretindă, prin intermediul inculpatului B. I., de la N. N., zis „D. C.” suma de 30.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților învestiți în compunerea completului C10A al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului R. A. I. în dosarul nr._, constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 291 alin. 1 din C.pen. cu aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpata C. M. înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. privind concursul real de infracțiuni.

III.Cu privire la inculpatul B. I.

1. Fapta inculpatului B. I. constând în aceea că în cursul anului 2013, împreună cu inculpații M. S. și A. F., a constituit un grup infracțional organizat, gruparea fiind sprijinită de C. M., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție judiciară (prevăzute de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000), urmărind obținerea de beneficii materiale, context în care, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, membrii grupului au accesat informații cu caracter confidențial din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, în vederea identificării și contactării mituitorilor și cumpărătorilor de influență, în scopul pretinderii de la aceștia a unor foloase materiale, în schimbul obținerii unor hotărâri judecătorești favorabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 C.pen.

2. Fapta inculpatului B. I. constând în aceea că în ziua de 05 martie 2014, acționând în cadrul grupului din care făcea parte, a pretins de la M. C. o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, lăsând să se creadă că are influență asupra judecătorilor învestiți în compunerea completului C8A învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2012 al Curții de Apel București, Secția a II-a penală (apel), pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă cumpărătorului de influență (condamnare cu suspendarea executării pedepsei), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. Faptele inculpatului B. I. constând în aceea că:

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă, în data de 07.04.2014, o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului S. M., zis „M.”, în sensul admiterii contestației în anulare împotriva deciziei penale nr. 222/A/2014, pronunțată la 04.03.2014 de Curtea de Apel București,

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul A. F., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabilă condamnatului Rupiță P., cu prilejul judecării contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 145 pronunțate la 28.02.2014 de Tribunalul I. (aplicarea legii penale mai favorabile, conform sesizării formulate de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2012),

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul A. F., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului C. C. (aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 595 din Codul de procedură penală),

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul A. F., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile inculpatului L. I., cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 194 pronunțate la 19.12.2013 de Tribunalul I., Secția penală,

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul A. F., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile părților civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E. (majorarea despăgubirilor civile), cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 29 pronunțate la 05.03.2014 de Judecătoria Roșiorii de Vede,

constituie complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. au aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 35 al. 1 C.pen.

4. Fapta inculpatului B. I. constând în aceea că în perioada lunii aprilie 2014, acționând în cadrul grupului infracțional din care făcea parte, l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală și aflat în complicitate cu inculpata C. M., să pretindă de la N. N., zis „D. C.” suma de 30.000 euro, inculpatul lăsând să se creadă că are influență asupra magistraților învestiți în compunerea completului C10A al Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatului R. A. I. în dosarul nr._, constituie complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 291 alin. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul B. I. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. privind concursul real de infracțiuni.

IV. Cu privire la inculpatul A. F.

1. Fapta inculpatului A. F. constând în aceea că în cursul anului 2013, împreună cu inculpații M. S. și B. I., a constituit un grup infracțional organizat, gruparea fiind sprijinită de C. M., în scopul săvârșirii unor infracțiuni de corupție judiciară (prevăzute de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000), urmărind obținerea de beneficii materiale, context în care, în perioada octombrie 2013 – aprilie 2014, membrii grupului au accesat informații cu caracter confidențial din dosarele penale aflate pe rolul Curții de Apel București, în vederea identificării și contactării mituitorilor și cumpărătorilor de influență, în scopul pretinderii de la aceștia a unor foloase materiale, în schimbul obținerii unor hotărâri judecătorești favorabile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. 1, 2 C.pen.

2. Faptele inculpatului A. F. constând în aceea că:

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte, l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C2-Co-CP, învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2013*/a3, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții de punere în libertate a inculpatului B. A. - N., prin admiterea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București la 26.03.2014 (respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar),

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul B. I., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabilă condamnatului Rupiță P., cu prilejul judecării contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 145 pronunțate la 28.02.2014 de Tribunalul I. (aplicarea legii penale mai favorabile, conform sesizării formulate de comisia prevăzută de H.G. nr. 836/2012),

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul B. I., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului_, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile condamnatului C. C. (aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 595 din Codul de procedură penală),

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul B. I., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile inculpatului L. I., cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 194 pronunțate la 19.12.2013 de Tribunalul I., Secția penală,

- acționând în cadrul grupului infracțional organizat din care făcea parte și împreună cu inculpatul B. I., l-a ajutat pe M. S., judecător la Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, aflat în compunerea completului C15A, învestit cu soluționarea dosarului nr._, să pretindă o sumă de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în vederea pronunțării unei soluții favorabile părților civile C. M., C. L., C. T., C. I. M., C. A., S. I., S. I., B. F., B. E. (majorarea despăgubirilor civile), cu prilejul judecării apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 29 pronunțate la 05.03.2014 de Judecătoria Roșiorii de Vede,

constituie complicitate la infracțiunea de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 și art. 35 al. 1 C.pen.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de inculpatul A. F. înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în cauză urmează a fi făcută aplicarea dispozițiilor art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. privind concursul real de infracțiuni.

V. Cu privire la inculpatul M. C.

Fapta inculpatului M. C. constând în aceea că a promis că va da curs solicitării primite de la inculpatul B. I., pe fondul pretinderii de către acesta, în ziua de 05 martie 2014, a unei sume de bani care nu a fost particularizată sub aspectul cuantumului, în condițiile în care inculpatul B. I. a lăsat să se creadă că are influență asupra judecătorilor învestiți în compunerea completului C8A învestit cu soluționarea dosarului nr._/3/2012 al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală (apel), pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă cumpărătorului de influență, respectiv de a obține o condamnare cu suspendarea executării pedepsei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 292 alin. (1) din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Individualizarea pedepselor

În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpaților, Curtea reține că potrivit art. 74 C.pen. stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

- împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite,

- starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită,

- natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii,

- motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

- natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului,

- conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,

- nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Se mai reține că aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 75 al. 2 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecințele acesteia. Pe de altă parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Raportând dispozițiile legale menționate la situația de față, Curtea, la stabilirea cuantumului pedepselor va avea în vedere gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârșite de inculpați, prin raportare la circumstanțele reale în care a avut loc comiterea acestora, așa cum acestea au fost reținute anterior, de numărul mare al persoanelor participante la săvârșirea acestora, de perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații pusă în evidență de săvârșirea mai multor infracțiuni care presupun existența unei multitudini de acte materiale care definesc constituirea unei grupări criminale; încercarea de a atrage în activitatea infracțională a cât mai multor persoane, în calitate de mituitori sau cumpărători de influență; existența unor date evidente în sensul că înțelegerea infracțională statornicită între inculpați cu privire la săvârșirea unor fapte de corupție de genul celor care fac obiectul prezentei cauze este anterioară comiterii infracțiunilor care fac obiectul prezentei cauze, de întărirea convingerii mituitorilor sau a cumpărătorilor de influență cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni grave că ar fi putut obține beneficiul unor hotărâri judecătorești favorabile prin coruperea magistraților învestiți să îi judece; alterarea prestigiului Curții de Apel București, unde inculpații M. S. și C. M. erau salariați, întrucât facilitau obținerea unor hotărâri judecătorești la un nivel care are potențialul de a oferi beneficiarilor soluțiilor încrederea că actul dorit nu mai putea fi supus ulterior controlului judiciar, dar și cu consecința sporirii gradului de vulnerabilitate a sistemului judiciar; disprețul manifestat de inculpați față de colegii onești, însă cu care, potrivit opiniei susnumiților, „nu se poate vorbi” sau nu pot fi „abordați” pentru comiterea unor fapte de corupție; toate aceste elemente fiind de natură a crea convingerea instanței că faptele comise de inculpați prezintă un grad foarte ridicat de pericol social.

De asemenea, se reține că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpaților a fost desfășurată pe o lungă perioadă de timp, într-un mod organizat, cu roluri bine stabilite, împreună cu alte persoane, fiind rezonabil a se concluziona că aceasta avea un caracter de continuitate și că nu ar fi încetat în lipsa intervenției organelor de urmărire penală. În acest sens, se reține și faptul că deși inculpatul M. S. era convins că este urmărit de autorități, constatare pe care a transmis-o celorlalți inculpați, aceștia nu au stopat activitatea infracțională desfășurată ci și-au luat și mai multe precauții, de genul discutării aspectelor importante doar în grupul sanitar al imobilului, în timp ce apa curgea la robinet, doar în șoaptă, la urechea interlocutorului, folosindu-se de bilețele pe care erau notate diverse date cu privire la dosarele în discuție și care erau rupte și probabil, aruncate în toaletă, și respectiv prin evitarea discuțiilor telefonice.

Aceste consecințe, având în vedere specificitatea și modul de organizare al sistemul judiciar, pe lângă urmările produse asupra celor care le comit, aruncă o umbră greu de înlăturat asupra întregului sistem judiciar.

1. Pe lângă aceste circumstanțe reale, cu privire la inculpatul M. S. Curtea va mai reține și faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost numit în funcția de judecător la data de 15.02.1993 fiind promovat la Curtea de Apel București începând cu data de 15 aprilie 1998, a ocupat funcția de președinte al Secției I Penale (prin delegare în perioada 26.09.2005 – 15 aprilie 2006 și prin numire în perioada 26 septembrie 2006 – 16 aprilie 2012), a fost ales membru al Colegiului de conducere prin Hotărârea Adunării generale a judecătorilor nr. 1 din data de 29.05.2006, a fost desemnat în calitate de membru în comisiile de concurs organizate la nivelul instanței, precum și în componența comisiilor de control pentru verificarea activității secțiilor și instanțelor arondate Curții de Apel București, manifestând un comportament adecvat funcției deținute, nu a fost sancționat disciplinar, în fișele de apreciere anuale acordându-i-se calificativul ”foarte bine”, așa cum rezultă din caracterizarea depusă la fila 26 - 27 din vol. 3 la dosar, aspecte care, având în vedere că s-a folosit de funcția sa ca să comită infracțiunile din prezentul dosar nu justifică reținerea vreunor circumstanțe atenuante.

Deși împlinise vârsta de pensionare acesta a solicitat să rămână în activitate, pentru că, potrivit celor spuse de inculpatul B. I. inculpatului M. C. la data de 27 februarie 2014 (proces-verbal de redare și planșe foto, filele 256-280, volumul 2 dup), motivul pentru care M. S. nu se pensionase era acela de a continua să se folosească de funcția sa pentru a comite infracțiuni de corupție și astfel de a obține venituri suplimentare ilicite: „E la prelungire, încă un an. Îi mai dă prelungire… de trei ori îi dă, trei ani de zile. După aia nu mai… că… îl scoate la pensie! Lucrează …[neinteligibil]… face 68 de ani”, „trebuia să iasă la pensie, acuma! A făcut cerere că e apt… mai vrea, că mai suge …[cuvânt obscen]… că…”.

Din declarațiile celor doi martori audiați în circumstanțiere (F. S. M. – vol. 4 f. 132 și Răuș T. – vol. 4 f. 133) se mai reține în ceea ce îl privește pe inculpatul M. S. că acesta avea un cerc larg de prieteni, era cunoscut ca fiind un familist bun care se preocupa de problemele familiei, era vesel, glumeț, consumator de alcool dar într-o cantitate rezonabilă fără a ajunge ”să cadă sub masă”. Acesta este căsătorit cu un copil major, este cunoscut cu diferite afecțiuni medicale pe care instanța le apreciază ca fiind inerente vârstei de 66 de ani (născut la 27.01.1949).

Examinând probele dosarului, Curtea reține că deși inculpatul este infractor primar, în cauză a avut o atitudine procesuală negativă în raport de apărările pe care a înțeles să și le formuleze, nerecunoscând fapta imputată. Numai lipsa antecedentelor penale, vârsta acestuia, evoluția profesională anterioară, precum și prezentarea în fața instanței la termenele de judecată, fără nicio urmă de regret pentru consecințele infracțiunilor săvârșite, nu constituie împrejurări care pot fi socotite și reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 75 al. 2 C.pen.

La stabilirea pedepsei, instanța va avea în vedere și faptul că inculpatul săvârșea infracțiunile de corupție pentru că a-și suplimenta veniturile obținute de la locul de muncă întrucât pretențiile soției, a fiului și a amantei erau mari și trebuiau satisfăcute. În acest sens se reține că din convorbirile ambientale înregistrate rezultă că în ziua de 04 noiembrie 2013 (proces-verbal de redare, filele 30-53, volumul 2), inculpatul M. S. s-a deplasat la biroul inculpatului B. I., prilej cu care i-a mărturisit că era copleșit de obligațiile financiare pe care le avea față de soție, fiu și C. M.: „Bă, tu… Voi auziți? Deci, înnebunea aia… e zece, e ziua de salariu! I-am dus a doua zi, pe unsprezece… zece a fost dracu’…când? Sâmbătă, duminică?! Îi duc nevestii… iei treizeci… nu poți să scoți de la bancă mai mult de treizeci de mii… de mii de lei. Îi duc lu’ aia acasă!”, „A doua zi… mă duc și a doua zi de îi mai duc două. A doua zi îi duc și lui R.!”, „Și a treia zi îi duc și ei: «M-ai amânat! Abia-abia mi-ai dat de pe card! Pot să…? Ă… ă… co… Pot să mizez și pe contribuția ta, că m-ajuți și luna asta? Că abia-abia am scos banii de la tine luna trecută!»”.

La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal,personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poate îndeplini atât funcția coercitivă, de îndreptare, cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

Curtea va avea în vedere, în primul rând gravul prejudiciu de imagine adus justiției, în principal, și încrederii în incoruptibilitatea magistraților, în secundar.

Prin poziția ocupată la data săvârșirii infracțiunii, de judecător în cadrul Curții de Apel București, inculpatul a profitat de încrederea ce i-a fost acordată atât prin prisma funcției cât și cea acordată de colegi, traficând-o în scop personal și în acest mod, a pus în pericol principiile deontologice după care trebuie să se conducă persoanele implicate în această activitate.

Se va avea, de asemenea, în vedere, poziția nesinceră a inculpatului, care a încercat să se eschiveze de la răspundere prin invocarea unor elemente de apărare nedemonstrate prin probe și care nu fac decât să convingă instanța că procesul de resocializare a acestuia trebuie să fie de lungă durată, necesar schimbării mentalității deformate a inculpatului privind modul de desfășurare a activității în justiție.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea va aplica inculpatului M. S. pedepse îndreptate înspre mediu, apreciate ca fiind necesare și suficiente pentru atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei, respectiv:

În baza art. 367 alin. 1, 2 C.pen. va dispune condamnarea inculpatului M. S. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În baza art. 289 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (6 acte materiale) va dispune condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Ținând seama de natura infracțiunilor, dar și de persoana inculpatului se va face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

Întrucât infracțiunile sunt săvârșite în concurs real, în baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul de 3 ani și 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridica, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 al. 1 C.pen. va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 29.04.2014 la 28.10.2014 precum și durata arestului la domiciliu de la 28.10.2014 la 10.03.2015.

2. În ceea ce o privește pe inculpata C. M., pe lângă circumstanțele reale prezentate mai sus Curtea, va reține de asemenea că, deși inculpata este infractor primar, în cauză a avut o atitudine procesuală negativă în raport de apărările pe care a înțeles să și le formuleze, nerecunoscând fapta imputată. Numai lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia de 38 ani, necăsătorită, studii superioare, precum și prezentarea în fața instanței la termenele de judecată, fără nicio urmă de regret pentru consecințele infracțiunilor săvârșite, nu constituie împrejurări care pot fi socotite și reținute ca circumstanțe atenuante prev. de art. 75 al. 2 C.pen.

Din caracterizările depuse la filele 239 – 246 vol. 4 rezultă că inculpata C. M. este cunoscută ca o persoană care manifestă grijă și dragoste pentru părinți, se implică în viața familiei, serioasă, punctuală, corectă, sensibilă la nevoile celorlalți, corectă, iubitoare de adevăr, educată, civilizată, nu a creat niciodată probleme, fiind apreciată de colegii de școală, de vecini și de prieteni.

La individualizarea pedepsei, Curtea va în vedere și complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal,personalitatea acesteia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poate îndeplini atât funcția coercitivă, de îndreptare, cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

Se va reține și gravul prejudiciu de imagine adus justiției, în principal, și încrederii în incoruptibilitatea magistraților, în secundar.

Prin poziția ocupată la data săvârșirii infracțiunii, de grefier în cadrul Curții de Apel București, inculpata a profitat de încrederea ce i-a fost acordată atât prin prisma funcției cât și cea acordată de colegi, precum și accesul la informațiile din ECRIS și în acest mod, a pus în pericol principiile deontologice după care trebuie să se conducă persoanele implicate în această activitate.

Se va avea, de asemenea, în vedere, poziția nesinceră a inculpatei, care a încercat să se eschiveze de la răspundere prin invocarea unor elemente de apărare nedemonstrate prin probe și care nu fac decât să convingă instanța că procesul de resocializare a acesteia trebuie să fie de lungă durată, necesar schimbării mentalității deformate a inculpatei privind modul de desfășurare a activității în justiție.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea urmează să aplice inculpatei C. M. pedepse stabilite înspre minimul prevăzut de legea penală, apreciate ca fiind suficiente și necesare în vederea atingerii scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel:

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. va condamna pe inculpata C. M., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 48 rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 va condamna pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 291 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpata C. M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Ținând seama de natura infracțiunilor, dar și de persoana inculpatei se va face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

Întrucât infracțiunile sunt săvârșite în concurs real, în baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 ani și 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 1 C.pen. va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 al. 1 C.pen. va scădea din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția de la 29.04.2014 la 28.10.2014.

3. În ceea ce îl privește pe inculpatul B. I., la individualizarea pedepselor, se va reține și faptul că acesta are 44 de ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind în prezent arestat preventiv în altă cauză pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, este administrator la .., căsătorit, un copil minor.

Din caracterizările depuse la dosar la filele 109 – 111 vol. 5 rezultă că inculpatul B. I. este angajatul . începând cu data de 12.07.2011 în funcția de director, este cunoscut drept o persoană care nu creează probleme, modestă, cinstită, echilibrată, care și-a achitat întotdeauna în mod exemplar sarcinile care i-au fost încredințate, a ajutat considerabil la ridicarea Sfintei Biserici cu hramul SF. Parascheva fiindu-i acordat Ordinul C. Sloboziei pentru mireni.

Pe parcursul urmăririi penale inițial a recunoscut în mare faptele comise, apărările sale fiind înlăturate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar în fața instanței de judecată a revenit asupra declarațiilor date anterior, invocând presiuni din partea organelor de urmărire penală, care însă nu au fost confirmate de materialul probatoriu administrat în cauză.

La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere și complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății așa cum acesta a fost reținut mai sus, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poate îndeplini atât funcția coercitivă, de îndreptare, cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

Curtea va avea în vedere, în primul rând gravul prejudiciu de imagine adus prin infracțiunile comise de inculpatul B. I. Justiției, în principal, și încrederii în incoruptibilitatea magistraților, în secundar.

Se va avea, de asemenea, în vedere, poziția oscilantă a inculpatului, care a încercat să inducă în eroare instanța și să se eschiveze de la răspundere prin invocarea unor elemente de apărare nedemonstrate prin probe și care nu fac decât să convingă instanța că procesul de resocializare a acestuia trebuie să fie de lungă durată, necesar schimbării mentalității deformate a inculpatului privind modul de desfășurare a activității în justiție.

Pentru toate aceste aspecte, Curtea va aplica inculpatului B. I. pedepse îndreptate spre minimul prevăzut de lege, apreciate ca fiind necesare și suficiente pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel:

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. va dispune condamnarea inculpatului B. I. la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (5 acte materiale) va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 3 ani pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 291 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Ținând seama de natura infracțiunilor, dar și de persoana inculpatului se va face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a și b C.pen.

Întrucât infracțiunile sunt săvârșite în concurs real, în baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care va adauga sporul de 4 ani închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

4. La individualizarea pedepselor inculpatului A. F. se va reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este administrator la .., căsătorit, are doi copii majori, în vârstă de 50 de ani, administrator al societății pe care o deține împreună cu soția lui.

Din actele medicale și caracterizările depuse la dosar (vol. 4 f. 271 - 278) rezultă că inculpatul A. F. suferă de afecțiuni cardiace, este angajat începând cu data de 01.07.2004, este cunoscut ca fiind o persoană liniștită și amabilă cu un caracter educat și civilizat, care s-a preocupat îndeaproape de creșterea și educare copiilor și care este apreciat în cercul lui de prieteni.

Pe parcursul cercetărilor penale a recunoscut în parte faptele comise, apărările sale fiind înlăturate însă de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Audiat fiind de instanța de judecată, a revenit parțial asupra declarațiilor date anterior fără vreo justificare pertinentă și fără ca aceste declarații să se coroboreze cu celelalte probe administrate în cauză.

La individualizarea pedepsei, Curtea are în vedere și complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății șa cum au fost arătate anterior, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poate îndeplini atât funcția coercitivă, de îndreptare, cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

Curtea va avea în vedere, în primul rând gravul prejudiciu de imagine adus justiției, în principal, și încrederii în incoruptibilitatea magistraților, în secundar.

Se va avea, de asemenea, în vedere, poziția parțial sinceră a inculpatului, care a încercat de asemenea să se eschiveze de la răspundere prin invocarea unor elemente de apărare nedemonstrate prin probe și care nu fac decât să convingă instanța că procesul de resocializare a acestuia trebuie să fie de lungă durată, necesar schimbării mentalității deformate a inculpatului privind modul de desfășurare a activității în justiție.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea va aplica inculpatului pedepse îndreptate spre minimul special prevăzut de lege, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel:

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. va condamna pe inculpatul A. F. la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (5 acte materiale) va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Ținând seama de natura infracțiunilor, dar și de persoana inculpatului se va face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a și b C.pen.

Întrucât infracțiunile sunt săvârșite în concurs real, în baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se va adăuga sporul de 1 ani și 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

5. Cu privire la inculpatul M. C. se reține faptul că acesta este cunoscut cu antecedente penale care nu atrag însă starea de recidivă (concurs real de infracțiuni). Prin sentința penală nr. 951 pronunțată la 19.12.2013 de Tribunalul București, Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2012, modificată în apel, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen. 1969 pentru săvârșirea unor infracțiuni informatice.

Inculpatul M. C. are 37 de ani, este administrator la S.C. REAL SPEED LOGISTIC S.R.L., de profesie analist programator, căsătorit, doi copii minori.

Pe parcursul procesului penal acesta a recunoscut fapta de care este învinuit, încercând să minimizeze importanța activității infracționale desfășurate de inculpați prin omiterea unor momente din desfășurarea evenimentelor.

Și cu privire la acest inculpat Curtea va avea în vedere complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății șa cum au fost arătate anterior, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, impactul social produs de săvârșirea unei astfel de fapte, poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal, personalitatea acestuia și necesitățile procesului de reeducare și resocializare, astfel încât pedeapsa să-și poate îndeplini atât funcția coercitivă, de îndreptare, cât și cea preventivă, de descurajare a săvârșirii unor fapte similare de către alte persoane.

Având în vedere toate aceste aspecte, Curtea va aplica inculpatului o pedeapsă stabilită la minimul special prevăzut de lege, apreciată ca fiind suficientă și necesară pentru atingerea scopului preventiv și educativ al pedepsei, astfel:

În baza art. 292 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 va condamna pe inculpatul M. C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

Ținând seama de natura infracțiunilor, dar și de persoana inculpatului se va face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a și b C.pen.

Măsuri preventive

Având în vedere dispozițiile art. 399 al. 1 C.pr.pen. și analizând măsurile preventive luate față de inculpați în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile art. 211 și urm. C.pr.pen., Curtea apreciază că în cauză se impune menținerea măsurii controlului judiciar dispusă față de inculpații M. S., C. M., B. I. și A. F. întrucât aceasta este legală si temeinică, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura neprivativă de libertate menționată.

De asemenea, acestea sunt suficiente și pertinente pentru a considera că se impune menținerea lor, argumentele inculpaților în sensul inexistenței acestora fiind nefondate.

În același timp se constată că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal avându-se în vedere natura și gravitatea acuzațiilor care i se aduc inculpaților și nu în ultimul rând stadiul procesual în care se află cauza, în cauză urmând a se pronunța o soluție de condamnare a inculpaților, context în care menținerea măsurii preventive se impune și în acord cu dispozițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenția EDO

Pe de altă parte, se apreciază că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzației - în sensul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și infracțiuni de corupție judiciară, fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 C. pr. pen.

În acest context, Curtea apreciază că circumstanțele personale invocate de către inculpați – constând în aceea că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, vârsta acestora, starea de sănătate, situația familială, poziția bună ocupată în societate anterior comiterii faptelor, nu sunt de natură a determina revocarea măsurilor preventive, cu atât mai mult cu cât lipsa antecedentelor penale constituie starea de normalitate, iar nu un beneficiu de care ar putea să se prevaleze un inculpat în situații precum cea din prezenta cauză iar acestea au fost avute în vedere la momentul luării măsurii preventive a controlului judiciar față de aceștia.

Măsuri de siguranță

Curtea apreciază ca fiind nefondată solicitarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ – D. privind confiscarea, în temeiul art. 112 lit. b C.pen., de la inculpatul B. I. a imobilului din șoseaua C. nr. 281, sector 2 sau în baza art. 112 al. 3 C.pen., pentru următoarele motive:

Pentru a fi supus confiscării speciale prev. de art. 112 lit. b C.pen. lucrul trebuie „să fi fost folosit” la săvârșirea infracțiunii, adică să fi fost unul dintre mijloacele de care făptuitorul s-a folosit efectiv, pentru a săvârși infracțiunea. Această constatare de fapt trebuie să fie însoțită de o a doua constatare, impusă de principiile generale în materia măsurilor de siguranță și anume că lucrul care a servit la săvârșirea infracțiunii dacă nu ar fi con­fiscat și ar fi lăsat la libera dispoziție a făptuitorului sau a altor persoane, aceasta ar constitui o stare de pericol, lucrul putând fi folosit din nou la săvârșirea altor infrac­țiuni.

Așadar, nu orice lucru care a servit la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală este supus confiscării, ci numai lucrurile care prin natura lor sau prin felul în care au fost prelucrate prezintă o stare de pericol, creând temerea că ele vor servi și în viitor la săvârșirea de infracțiuni.

Așa cum a arătat și ÎCCJ cu ocazia pronunțării Deciziei în interesul legii nr. 18/2005, ale cărei considerente își mențin valabilitatea și după . noilor legi penale, măsura de siguranță a confiscării speciale a unui bun (cum ar fi mijlocul de transport) se dispune numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute de legea penală, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.

Având în vedere aceste aspecte, se constată că imobilul inculpatului B. I. în care inculpații se întâlneau să discute printre altele, și despre infracțiunile care făceau parte din scopul constituirii grupului infracțional, nu a servit efectiv la săvârșirea infracțiunilor care fac obiectul prezentului dosar, iar în al doilea rând, că lăsarea lui în proprietatea inculpatului B. I. nu prezintă o stare de pericol în sensul celor arătate anterior, astfel încât nu poate face obiectul confiscării speciale conform art. 112 lit. b C.pen.

Cheltuieli de judecată

Având în vedere dispozițiile art. 274 al. 1, 2 C.pr.pen. și soluția de condamnare care se va dispune în cauză, coroborată cu culpa procesuală a fiecărui inculpat, se va dispune obligarea inculpatului M. S. la plata sumei de 22.000 lei, a inculpatei C. M. la plata sumei de 12.000 lei, inculpatului B. I. la plata sumei de 14.000 lei, a inculpatului A. F. la plata sumei de 14.000 lei iar a inculpatului M. C. la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului M. S., în cuantum de 400 lei, va fi avansat din fondurile MJ în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

I. În baza art. 386 al. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. S. din șase infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 289 al. 1 C.pen. rap la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 38 al. 1 C.pen. într-o singură infracțiune de luare de mită în formă continuată prev. de art. 289 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (6 acte materiale)

În baza art. 367 alin. 1, 2 C.pen. condamnă pe inculpatul M. S., fiul lui G. și I., născut la data de 27.01.1949 în ., domiciliat în mun. București, sector 1, .. 33, apt. 4, C.N.P. –_, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 289 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (6 acte materiale) condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 7 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare la care adaugă sporul de 3 ani și 8 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridica, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 al. 1 C.pen. scade din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive de la 29.04.2014 la 28.10.2014 precum și durata arestului la domiciliu de la 28.10.2014 la 10.03.2015.

În baza art. 399 al. 1 C.p.p. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul M. S..

II. Respinge cererea formulată de inculpata C. M. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa din infracțiunea prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 291 alin. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 291 alin. 1 C.pen. și respectiv din infracțiunea prev. de art. 367 al. 1, 2 C.pen. în infracțiunea prev. de art. 367 al. 1 C.pen.

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. condamnă pe inculpata C. M., fiica lui Ș. și E., născută la 29.03.1977 în mun. București, domiciliată în mun. București, sector 6, .. 1, ., cu sediul procedural ales la sediul SCA H. M. N. și Asociații, din București, .. 100, parter, sector 2, C.N.P. –_, la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică) pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 48 rap. la art. 12 lit. b din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpata C. M. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității și permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 291 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpata C. M. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b și g C.pen. (de a exercita o profesie juridică).

În baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 ani și 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpata urmând să execute pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 1 C.pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a exercita o profesie juridică, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 al. 1 C.pen. scade din pedeapsa aplicată inculpatei prevenția de la 29.04.2014 la 28.10.2014.

În baza art. 399 al. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpata C. M..

III. În baza art. 386 al. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. I. din complicitate la săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (5 acte materiale).

Respinge cererea formulată de inculpatul B. I. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin înlăturarea dispozițiilor art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. condamnă pe inculpatul B. I. - fiul lui A. și T., născut la 23.04.1971 în mun. Urziceni, jud. Ialomița, domiciliat în mun. Urziceni, ., . ., C.N.P. –_, la o pedeapsă de 5 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 291 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (5 acte materiale) condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 3 ani pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 291 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 4 ani închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 9 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 399 al. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul B. I..

IV. În baza art. 386 al. 1 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. F. din complicitate la săvârșirea a cinci infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen. în complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 al. 1 C.pen. (5 acte materiale),

Respinge cererea formulată de inculpatul A. F. de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina sa prin înlăturarea dispozițiilor art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 367 al. 1, 2 C.pen. condamnă pe inculpatul A. F. - fiul lui C. și R., născut la 28.07.1964 în ., domiciliat în mun. București, sector 5, ., ., C.N.P. –_, la o pedeapsă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 48 C.pen. rap. la art. 289 al. 1 C.pen. și art. 7 lit. b din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.pen. (5 acte materiale) condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 5 ani pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 39 al. 1 lit. b C.pen. rap. la art. 38 al. 1 C.pen. și art. 367 al. 3 C.pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă sporul de 1 ani și 4 luni închisoare reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. 5 C.pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 399 al. 1 C.pr.pen. menține măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. F..

V. În baza art. 292 al. 1 C.pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 condamnă pe inculpatul M. C. - fiul lui I. și I., născut la data de 27.05.1978 în mun. C., jud. C., domiciliat în mun. C., ., ., ., jud. C., C.N.P.-_, la o pedeapsă de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b C.pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

Face aplic. art. 65 – 66 al. 1 lit. a, b C.pen.

În baza art. 274 al. 1, 2 C.pr.pen. obligă pe inculpatul M. S. la plata sumei de 22.000 lei, pe inculpata C. M. la plata sumei de 12.000 lei, pe inculpatul B. I. la plata sumei de 14.000 lei, pe inculpatul A. F. la plata sumei de 14.000 lei iar pe inculpatul M. C. la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului M. S., în cuantum de 400 lei, va fi avansat din fondurile MJ.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2015.

Președinte,

C. S. Grefier,

E. L. N.

Red./Tenored.C.S.

8 ex.