Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Sentința nr. 339/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 339/2014

DOSAR NR._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ NR.339/F

Ședința publică din data de 08 octombrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - C. V. G.

GREFIER - D. S.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul C. G., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 septembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit, mai întâi, termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 01 octombrie 2014, iar, apoi, conform art.391 alin.2 din același cod, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 08 octombrie 2014, când, în aceeași compunere, a hotărât astfel:

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 23 octombrie 2013, emis în dosarul de urmărire penală nr.123/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (verificat, conform art.264 alin.3 din vechiul Cod de procedură penală, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către Procurorul General al parchetului respectiv), s-a dispus, potrivit art.262 pct.1 lit.a din același cod, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C. G. (fiul lui I. și E., născut la data de 01 septembrie 1967 în municipiul Onești, județul Bacău, CNP_, cu domiciliul în orașul C., ..5, județul A. și fără forme legale în aceeași localitate, ..25, avocat în cadrul Baroului A.), sub acuzația săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005, în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, în calitate de asociat coordonator și reprezentant fiscal al SCPA „C., Sellier și Asociații”, nu a înregistrat în evidențele contabile aferente anului 2008 și nu a declarat la organele fiscale suma de 1.698.830 lei, încasată la data de 17 martie 2008, de la I. M. L., în baza contractului de asistență juridică nr._ din data de 25 octombrie 2007, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma totală de 594.590,5 lei, din care suma de 322.777,7 lei reprezentând TVA, iar suma de 271.812,8 lei reprezentând impozit pe venit.

*******

Conform actului de sesizare, probatoriul administrat în faza de urmărire penală a evidențiat următoarea situație de fapt:

În urma sesizării formulate de I. M. L., organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 5 București au efectuat o inspecție fiscală la Societatea Civilă Profesională de Avocați „C., Sellier și Asociații” (CUI_, cu sediul profesional în municipiul București, ..4, .-3, sectorul 5), care a vizat perioada 01 ianuarie 2006 - 01 iunie 2009.

Cu ocazia verificărilor efectuate, organele fiscale au constatat că inculpatul C. G., în calitate de asociat coordonator și reprezentant fiscal al societății de avocatură anterior menționate, nu a înregistrat în evidențele contabile ale acesteia și nu a declarat la organele fiscale suma de 1.698.830 lei, reprezentând venituri realizate din activitatea profesională desfășurată.

Astfel, la data de 25 octombrie 2007, între I. M. L. și SCPA „C., Sellier și Asociații”, a fost încheiat contractul de asistență juridică nr._, având ca obiect reprezentare și asistență juridică în Dosarul nr._/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La art.2 din contractul respectiv, a fost prevăzut un onorariu în cuantum de 67.000 lei. În schimb, la art.5 (alte clauze), pe contractul prezentat de inculpat, apare înscris un onorariu de succes în cuantum de 450.000 euro.

Cu toate că onorariul de succes a fost contestat de clientă, la solicitarea inculpatului, executorul judecătoresc C. D. a procedat la punerea în executare a contractului de asistență juridică anterior menționat, în vederea recuperării de la aceasta a sumei totale de 1.619.380 lei, din care suma de 55.000 lei reprezentând restul de onorariu neachitat, iar suma de 1.564.380 lei reprezentând echivalentul onorariului de succes.

În cadrul procedurii de executare silită, I. M. L. a consemnat, la CEC BANK SA, la dispoziția executorului judecătoresc, la data de 27 februarie 2008, suma de 1.640.545 lei, iar, la data de 28 februarie 2008, suma de 79.968,9 lei.

Prin adresa nr.141 din data de 17 martie 2008, emisă în dosarul de executare silită nr.141/2007, executorul judecătoresc a solicitat, cu privire la suma totală de 1.720.514,82 lei, consemnată de I. M. L., următoarele măsuri: suma de 1.698.830 lei să fie virată în contul IBAN RO60BRMA_0000, deschis la Banca Românească - Sucursala Moșilor pe numele SCPA „C., Sellier și Asociații”, iar suma de 21.684,82 lei să fie reconsemnată pe seama și la dispoziția B. C. D. (cu sediul în municipiul București, Splaiul Independenței nr.17, ., C._).

D. urmare, la data de 17 martie 2008, CEC BANK SA a virat suma de 1.698.830 lei în contul bancar RO60BRMA_0000, deschis la Banca Românească - Sucursala Moșilor pe numele SCPA „C., Sellier și Asociații”. Suma respectivă, care apare evidențiată în extrasele de cont prezentate de banca anterior menționată, a fost retrasă în numerar din contul bancar al societății.

Conform sesizării formulate de organele fiscale, suma de 1.698.830 lei nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale SCPA „C., Sellier și Asociații” și nici nu a fost declarată la acele organe.

Pentru a se verifica dacă suma de 1.698.830 lei a fost sau nu înregistrată în contabilitate, în cursul urmăririi penale, i s-a solicitat inculpatului să prezinte procurorului, la data de 14 octombrie 2013, registrul de încasări și plăți întocmit de SCPA „C., Sellier și Asociații” pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 01 iunie 2009, precum și declarațiile fiscale aferente aceleiași perioade, fiind întocmit în acest sens un proces-verbal.

Inculpatul nu a dat curs, în întregime, solicitării organului de urmărire penală, neprezentând acestuia primul document care i-a fost cerut. Astfel, la data de 15 octombrie 2013, inculpatul a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București doar declarațiile fiscale aferente anilor 2008-2009, nu însă și registrul de încasări si plăți.

La data de 23 octombrie 2013, inculpatul, prezentându-se la sediul aceluiași parchet, a declarat că a căutat registrul de încasări și plăți întocmit de SCPA „C., Sellier și Asociații” pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 01 iunie 2009, însă nu l-a găsit, motiv pentru care nu l-a putut prezenta organului de urmărire penală, această situație fiind consemnată într-un proces-verbal.

Potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.82/1991, registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art.1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani. De asemenea, conform pct.29 din Normele metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil potrivit prevederilor Legii nr.571/2003 (Codul fiscal), aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1040/2004, contribuabilii au obligația să păstreze în arhiva lor registrele de contabilitate, documentele financiar-contabile, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrării în evidența contabilă în partidă simplă, iar, conform pct.30 din același act normativ, termenul de păstrare a registrului-jurnal de încasări și plăți, a registrului-inventar, precum și a documentelor justificative și financiar-contabile este de 10 ani, cu începere de la data încheierii anului fiscal în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.

În consecință, prin faptul că nu a păstrat în arhiva proprie registrul de încasări și plăți, inculpatul a încălcat dispozițiile art.25 alin.1 din Legea nr.82/1991, precum și prevederile pct.29 și 30 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1040/2004.

În lipsa registrului de încasări și plăți, a fost avută în vedere situația de fapt consemnată în raportul de inspecție fiscală nr._ din data de 31 august 2009, întocmit de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București în urma unei inspecții fiscale generale, în cuprinsul căruia sunt consemnate, în detaliu, sumele înregistrate în contabilitatea SCPA „C., Sellier și Asociații”.

Astfel, s-a constatat că, în cursul lunii martie 2008, în contabilitatea societății respective, apar înregistrate 27 de încasări, în sumă totală de 18.919,16 lei. Printre aceste încasări, în mod evident, nu apare și suma de 1.698.830 lei. În plus, au fost verificate datele aferente întregii perioade 2007-2008 și s-a constatat că suma de 1.698.830 lei nu apare înregistrată în contabilitate.

În declarația anuală de venit (formularul 204), depusă la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București pe numele SCPA „C., Sellier și Asociații”, înregistrată sub nr._ din data de 03 iunie 2009, la rubrica „venit brut”, este înscrisă numai suma de 93.695 lei.

D. urmare, s-a concluzionat că suma de 1.698.830 lei, încasată de SCPA „C., Sellier și Asociații” prin executare silită, nu a fost înregistrată în contabilitate (registrul de încasări și plăți) și nici nu a fost declarată la organele fiscale.

La momentul întocmirii raportului de inspecție fiscală nr._ din data de 31 august 2009, organele fiscale nu aveau cunoștință de suma 1.698.830 lei, motiv pentru care, la acel moment, au fost consemnate, în cuprinsul raportului respectiv, numai sumele ce apăreau înregistrate în documentele contabile ale SCPA „C., Sellier și Asociații”.

Abia ulterior, în urma sesizării formulate de I. M. L., înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București sub nr._ din data de 27 august 2010, organele fiscale au reverificat datele înscrise în contabilitatea SCPA „C., Sellier și Asociații” și au constatat că suma de 1.698.830 lei nu apare înregistrată.

În perioada 01 februarie 2006 - 01 iunie 2009, SCPA „C., Sellier și Asociații” a avut ca asociați pe inculpatul C. G. - 90% și pe numitul Arnaud Philippe Sellier - 10%, iar persoana desemnată să răspundă de conducerea evidenței contabile a fost cel dintâi.

Conform raportului de inspecție fiscală nr._ din data de 31 august 2009, întocmit de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București, SCPA „C., Sellier și Asociații” ar fi trebuit să se înregistreze, ca plătitoare de TVA, începând cu data de 01 decembrie 2007, întrucât, în luna octombrie 2007, a depășit plafonul de scutire de 35.000 euro, prevăzut de art.152 din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal), în varianta în vigoare la data comiterii faptei.

Prin urmare, pentru suma de 1.698.830 lei, SCPA „C., Sellier și Asociații” ar fi trebuit să plătească TVA în cuantum de 322.777,7 lei (1.698.830 lei x 19%) și impozit pe venit în cuantum de 271.812,8 lei (1.698.830 lei x 16%), astfel încât prejudiciul adus bugetului de stat, prin neînregistrarea în contabilitate și nedeclararea sumei respective, are o valoare totală de 594.590,5 lei (322.777,7 + 271.812,8 lei), la care se adaugă majorări de întârziere (dobânzi și penalități).

*******

În urma trimiterii în judecată a inculpatului, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 31 octombrie 2013, fiind repartizată aleatoriu, în vederea judecății în primă instanță, completului C2F.

Prin încheierea din data de 06 februarie 2014, în aplicarea dispozițiilor tranzitorii ale art.6 alin.2 din Legea nr.255/2013, întrucât, la data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, nu fusese începută cercetarea judecătorească, completul de judecată astfel sesizat a dispus trimiterea cauzei completului, cu aceeași compunere, a judecătorului de cameră preliminară, C2CP.

Ulterior, prin încheierea din data de 03 aprilie 2014 (definitivă), judecătorul de cameră preliminară, în fața căruia nu au fost formulate cereri și excepții, a constatat, potrivit art.346 alin.2 din Codul de procedură penală, legalitatea sesizării instanței, a efectuării actelor și a administrării probelor de către organul de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În cursul cercetării judecătorești, s-a procedat la ascultarea inculpatului, care, în declarația de la termenul din data de 08 mai 2014, nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată (filele 34-35, d.f.), apărările formulate de acesta urmând să fie prezentate și analizate odată cu expunerea situației de fapt.

La cererea inculpatului, a fost administrată, pe situația de fapt, în apărarea acestuia, proba cu înscrisuri, constând în formularul tip al declarației către Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala București și copie de pe adeverința nr.2111 din data de 18 septembrie 2013, emisă de instituția respectivă, depusă în original în dosarul de urmărire penală (filele 21-22, d.f.).

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat, față de susținerile inculpatului din declarația dată în fața instanței, audierea martorului Sipu V. L., însă proba respectivă, deși a fost încuviințată la termenul din data de 08 mai 2014, nu a putut fi administrată, din cauza imposibilității identificării acelui martor, în lipsa indicării datelor de stare civilă ale acestuia. În plus, la termenul din data de 24 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a renunțat la audierea martorului anterior menționat, iar inculpatul, fiind anume întrebat, a declarat, în prezența apărătorului său ales, că nu solicită ascultarea, în apărare, a acelui martor.

În urma pensionării, la data de 28 mai 2014, a judecătorului care a intrat în compunerea completului sesizat cu judecarea cauzei, aceasta a fost repartizată, în sistem ciclic, potrivit art.99 alin.11 din Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor judecătorești (Hotărârea CSM nr.387/2005, cu modificările și completările ulterioare), unui alt complet de judecată, C7F.

Prin adresa nr._ din data de 25 august 2014 (fila 48, d.f.), până la terminarea cercetării judecătorești, partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. (în continuare ANAF), conform art.20 alin.5 lit.b din Codul de procedură penală, și-a majorat întinderea pretențiilor exprimate în faza de urmărire penală, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei totale de 594.590,5 lei (din care suma de 322.777,7 lei reprezentând TVA, iar suma de 271.812,8 lei reprezentând impozit pe venit), plus obligațiile fiscale accesorii, calculate de la data scadenței obligației de plată a sumei respective și până la data executării integrale a plății. De asemenea, partea civilă a solicitat instituirea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor inculpatului, în vederea garantării plății debitului pretins.

În dezbaterile desfășurate la termenul din data de 24 septembrie 2014, reprezentantul Ministerului Public a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii la care se referă actul de sesizare cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal, iar acesta a solicitat achitarea sa, în temeiul art.16 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, pe motiv că fapta imputată nu există. Ulterior, prin concluziile scrise depuse la dosar până la data pronunțării acestei hotărâri, inculpatul a invocat, în subsidiar, drept temeiuri ale soluției de achitare solicitate, dispozițiile art.16 alin.1 lit.b teza I și teza a II-a din Codul de procedură penală, susținând că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală și respectiv că nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

*******

Analizând întregul probatoriu al cauzei, atât cel administrat în faza de urmărire penală (care nu a fost contestat în procedura de cameră preliminară), cât și cel administrat în cursul cercetării judecătorești nemijlocite (declarația inculpatului și înscrisurile prezentate de acesta), Curtea reține următoarea situație de fapt, pe parcursul prezentării căreia vor fi examinate și apărările susținute de inculpat:

I. În perioada 01 februarie 2006 - 01 iunie 2009 (singura care interesează prezenta cauză), conform art.5 alin.1, 5 din Legea nr.51/1995, inculpatul C. G. și-a exercitat profesia de avocat, înscris la acel moment în Baroul București, în cadrul Societății Civile Profesionale de Avocați (în continuare SCPA) „C., Sellier și Asociații”, în care, potrivit procesului-verbal al Adunării Generale Extraordinare a asociaților din data de 01 februarie 2006 (filele 227-228, vol.I, d.u.p.), a deținut 90% din capitalul social (diferența de 10% aparținând avocatului Sellier Arnaud Philippe, domiciliat în Franța) și calitatea de coordonator al societății.

Conform informațiilor furnizate de Baroul București (filele 63 și 87, vol.I, d.u.p.), la data de 01 iunie 2009, inculpatul a fost transferat în Baroul A., iar, la data de 09 iunie 2009, prin Decizia nr.1461, s-a luat act de retragerea acestuia din cadrul SCPA „C., Sellier și Asociații” și s-a aprobat dizolvarea societății respective, începând cu data realizării acelui transfer.

Potrivit declarației de înregistrare fiscală (formularul 010), SCPA „C., Sellier și Asociații”, sub semnătura olografă a inculpatului (necontestată), a solicitat înscrierea mențiunii de radiere a acesteia, începând cu data de 01 iunie 2009 (filele 251-254, vol.I, d.u.p.).

II. Documentele contabile ale SCPA „C., Sellier și Asociații” (având codul de identificare fiscală CUI_, domiciliul fiscal în municipiul București, ..4, . 5 și obiectul de activitate declarat avocatura, cod CAEN 7411), aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 01 iunie 2009, au fost supuse unei inspecții fiscale generale, realizată de Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București (filele 114-164, vol.I, d.u.p.).

Cu această ocazie, în cuprinsul a două note explicative, formulate la datele de 11 iunie 2009 și 31 iulie 2009, inculpatul a menționat, sub semnătură olografă (necontestată), că singurul cont bancar utilizat de societatea respectivă, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008 / 30 aprilie 2009, a fost cel deschis la LIBRA BANK, având codul IBAN RO24BREL_RO11001 (filele 165-166 și 185-193, vol.I, d.u.p.).

De asemenea, în cuprinsul a două declarații, care i-au fost solicitate la datele de 11 iunie 2009 și 28 iulie 2009, inculpatul a precizat, tot sub semnătură olografă (necontestată), că toate operațiunile patrimoniale sunt reflectate în documente justificative și au fost înregistrate în contabilitate, în întregime (filele 197 și 198, vol.I, d.u.p.).

Potrivit raportului întocmit în urma inspecției fiscale generale anterior menționate, înregistrat sub nr._ din data de 31 august 2009 (al cărui conținut nu a fost vreodată contestat), în perioada verificată, inculpatul a răspuns de conducerea evidenței contabile a SCPA „C., Sellier și Asociații”, desemnând-o să-l reprezinte, în vederea finalizării controlului fiscal, pe numita Sipu V. L., în calitate de contabil al societății și a deținut calitatea de reprezentant fiscal pentru cel de-al doilea asociat, avocatul Sellier Arnaud Philippe (filele 115-116 și 202, vol.I, d.u.p.).

Conform aceluiași raport, în perioada supusă inspecției fiscale, contribuabilul SCPA „C., Sellier și Asociații” nu s-a înregistrat ca persoană impozabilă în scopuri de TVA, deși avea această obligație, potrivit art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003, începând cu data de 01 decembrie 2007, ca urmare a depășirii, la data de 31 octombrie 2007, a plafonului de scutire de TVA (fila 120, vol.I, d.u.p.).

Pentru nedepunerea, în termenul legal, a declarației de înregistrare ca plătitor de TVA, contribuabilul a fost sancționat cu o amendă de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.219 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003 (Codul de procedură fiscală), conform procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 31 august 2009 (fila 96, vol.I, d.u.p.), despre care nu există dovezi că ar fi fost contestat.

Potrivit raportului de inspecție fiscală generală și anexelor acestuia, pentru anul 2008, contribuabilul a declarat venituri, constând în onorarii de avocat, în cuantum total de 93.695 lei, în luna martie a anului respectiv acele venituri având o valoare declarată de 18.919,6 lei, conform unui număr de 27 de facturi fiscale, în detaliu evidențiate și respectiv cheltuieli în sumă totală de 653.901 lei, înregistrând astfel o pierdere fiscală de 560.206 lei (filele 140 și 177, vol.I, d.u.p.).

Din cuprinsul aceluiași raport, rezultă că, pentru efectuarea verificărilor referitoare la veniturile și cheltuielile declarate de contribuabil pentru anul 2008, inspectorilor fiscali le-a fost prezentat de către acesta, care și-a organizat contabilitatea în partidă simplă, registrul de încasări și plăți nr._, deschis la data de 10 decembrie 2002 (filele 140 și 162, vol.I, d.u.p.).

În sfârșit, în raportul analizat, se consemnează că, în urma prezentării concluziilor inspecției fiscale generale, contribuabilul nu a ridicat obiecțiuni și a declarat că a pus la dispoziția organelor de control toate documentele și informațiile solicitate (fila 163, vol.I, d.u.p.).

III. Prin Declarația anuală de venit pentru asocierile fără personalitate juridică (formularul 204), aferentă anului 2008, în forma ei rectificativă, întocmită la data de 03 iunie 2009 (prezentată organului de urmărire penală de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în copie conformă cu documentul existent în dosarul fiscal), contribuabilul SCPA „C., Sellier și Asociații”, sub semnătura olografă a inculpatului (necontestată), a declarat un venit brut, obținut din avocatură, de 93.695 lei, cheltuieli deductibile de 653.901 lei și, astfel, o pierdere fiscală de 560.206 lei, pretins suportată în exclusivitate, dintre cei doi asociați, numai de către acesta (filele 217-218, vol.I, d.u.p.).

În cursul urmăririi penale, inculpatul a depus la dosar două variante ale aceluiași document, Declarația specială privind veniturile realizate (formularul 200), aferentă anului 2008, în forma ei rectificativă, întocmite la datele de 02 și 03 iunie 2009, prin care a declarat, în nume personal, un venit brut, obținut din avocatură, de 63.695 lei, cheltuieli deductibile de 653.901 lei și, astfel, o pierdere fiscală de 590.206 lei, într-una din variante și respectiv un venit brut, obținut din avocatură, de 93.695 lei, cheltuieli deductibile de 653.901 lei și, astfel, o pierdere fiscală de 560.206 lei, în cealaltă variantă (filele 241-242 și 247-248, vol.I, d.u.p.), ultimele valori fiind identice cu cele menționate în declarația formulată, tot de acesta, pentru SCPA „C., Sellier și Asociații”.

De asemenea, inculpatul a prezentat organului de urmărire penală Declarația specială privind veniturile realizate (formularul 200), aferentă anului 2008, întocmită la data de 15 mai 2009, prin care, în calitate de reprezentant fiscal al celui de-al doilea asociat, Sellier Arnaud Philippe, a declarat, sub semnătură olografă (necontestată), un venit brut, obținut din avocatură, de 2.144 lei, cheltuieli deductibile de 59.946 lei și, astfel, o pierdere fiscală de 57.802 lei (fila 240, vol.I, d.u.p.).

IV. La data de 06 iulie 2006, SCPA „C., Sellier și Asociații”, reprezentată de inculpat, în calitate de avocat coordonator, a încheiat un contract de asistență juridică, înregistrat sub nr._, cu clienta I. M. L., cele două părți contractante convenind un onorariu de 150.000 lei, pentru care inculpatul a emis factura fiscală nr._ din data de 06 iulie 2006, iar, ulterior, chitanța de încasare integrală nr._ din data de 01 octombrie 2007 (filele 73-75, vol.I, d.u.p.).

La data de 01 octombrie 2007, aceleași părți au semnat un act adițional la contractul de asistență juridică anterior menționat, prin care au convenit majorarea onorariului cu suma de 30.000 lei, pentru care inculpatul a emis chitanța de încasare integrală nr._ din data de 22 octombrie 2007 (filele 76-77, vol.I, d.u.p.).

De asemenea, la data de 20 august 2007, între aceleași părți, s-a încheiat un nou contract de asistență juridică, înregistrat sub nr._, prin care s-a stabilit un onorariu de 5.850 lei, pentru care inculpatul a emis chitanța de încasare integrală nr._ din aceeași dată (filele 78-79, vol.I, d.u.p.).

La datele de 29 și 30 septembrie 2007, inculpatul, în calitate de reprezentant al SCPA „C., Sellier și Asociații”, a emis, pe numele beneficiarului . SRL, reprezentat de aceeași clientă, I. M. L., două facturi fiscale, nr._ și nr._, pentru consultațiile juridice acordate în perioada iulie - septembrie 2007, în valoare de 4.000 lei și 3.000 lei, pentru care, ulterior, a emis chitanțele de încasare integrală nr._ și nr._ din aceleași date (filele 80-83, vol.I, d.u.p.).

La data de 25 octombrie 2007, SCPA „C., Sellier și Asociații”, reprezentată de inculpat, în calitate de avocat coordonator și clienta I. M. L. au încheiat un nou contract de asistență juridică, înregistrat sub nr._ și prezentat ca act adițional la contractul inițial (nr._ din data de 06 iulie 2006), prin care au convenit un onorariu de 67.000 lei, pentru care cel dintâi a emis, la data de 12 noiembrie 2007, chitanța nr._, de încasare parțială, în limita sumei de 12.000 lei (filele 84-85, vol.I, d.u.p.).

În același contract, la pct.5, este inserată o clauză specială (care nu se regăsește în contractele precedente încheiate între aceleași părți), potrivit căreia, pentru cazul admiterii recursului în Dosarul nr._/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, părțile au convenit un onorariu de succes în valoare de 450.000 euro, care trebuia plătit la data pronunțării hotărârii de către instanța respectivă sau într-un termen de 7 zile.

Se remarcă faptul că, pentru prima și singura dată în istoricul relațiilor contractuale de asistență juridică stabilite în urmă cu mai mult de 1 an și 2 luni, conform clauzei respective, părțile au convenit plata unui onorariu de succes și au stabilit valoarea acestuia în altă monedă decât cea națională.

De asemenea, se constată că, pentru suma convenită drept onorariu de succes, nu a fost emisă nicio factură fiscală, astfel cum inculpatul a procedat anterior în raporturile contractuale cu aceeași clientă, fapt pe care chiar acesta l-a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr.7 din interogatoriul ce i-a fost luat în cauza civilă care a făcut obiectul Dosarului nr._./300/2007 al Judecătoriei Sectorului 2 București (filele 88-89, vol.I, d.u.p.) și nu l-a negat în cursul prezentului proces penal.

În sfârșit, se observă că încheierea contractului de asistență juridică analizat a avut loc după închiderea dezbaterilor în Dosarul nr._/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială, care s-au desfășurat la data de 23 octombrie 2007, în perioada de amânare a pronunțării, realizată la data de 30 octombrie 2007, când instanța respectivă a admis, între altele, recursul declarat de intervenienta I. M. L. (filele 206-208, vol.IV, d.u.p.), determinând astfel activarea clauzei privind plata onorariului de succes.

La datele de 16 și 29 noiembrie 2007, creditoarea SCPA „C., Sellier și Asociații”, reprezentată de inculpat, în calitate de asociat coordonator, a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc (în continuare B.) C. D., sub semnătura olografă a acestuia (necontestată), executarea silită a debitoarei I. M. L., prin poprire și respectiv prin urmărirea bunurilor mobile și imobile, în baza contractului de asistență juridică anterior menționat, pentru suma totală de 1.619.380 lei, din care suma de 55.000 lei reprezentând partea din onorariu neachitată (67.000 lei minus 12.000 lei), iar suma de 1.564.380 lei reprezentând contravaloarea în moneda națională a onorariului de succes în cuantum de 450.000 euro (filele 4 și 21, vol.II, d.u.p.).

În cadrul procedurii de executare silită, în perioada 27 februarie - 03 martie 2008, debitoarea I. M. L. a alimentat contul B. C. D. cu sumele de 1.640.545,92 lei, 79.968,90 lei și 29.985,46 lei (filele 208, 217 și 219, vol.II, d.u.p.).

Conform procesului-verbal de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită, încheiat de B. C. D., la data de 17 martie 2008, suma de 1.698.830 lei a fost distribuită creditoarei SCPA „C., Sellier și Asociații”, executorul judecătoresc dispunând ca suma respectivă să fie virată acesteia în contul IBAN RO60BRMA_0000, deschis la Banca Românească - Sucursala Moșilor (filele 229-230, vol.II, d.u.p.).

Potrivit extraselor de cont prezentate de banca anterior menționată, contul IBAN RO60BRMA_0000, având ca titular SCPA „C., Sellier și Asociații”, a fost alimentat, la data de 17 martie 2008, cu suma de 1.698.830 lei, care, în următoarele 2 zile, respectiv la datele de 18 și 19 martie 2008, a fost retrasă, în numerar, aproape în întregime, în limita sumei de 1.690.364,8 lei, după care, în acel cont, nu s-au mai efectuat operațiuni, acesta fiind declarat inactiv începând cu luna august 2008 (filele 41-42 și 211, vol.I, d.u.p.).

Se constată că încasarea venitului anterior menționat, pentru care era datorat impozit către bugetul de stat (fapt necontestat), s-a realizat la o dată ulterioară celei la care contribuabilul SCPA „C., Sellier și Asociații” trebuia să se înregistreze și ca plătitor de TVA (01 decembrie 2007), fiind lipsită de relevanță împrejurarea, invocată de inculpat în apărare, că încheierea contractului de asistență juridică ce a generat acel venit și începerea procedurii de executare silită în vederea obținerii plății acestuia sunt anterioare nașterii obligației respective, care, oricum, prin încălcarea dispozițiilor art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003 (Codul fiscal), nu a fost respectată, astfel cum deja s-a evidențiat.

De asemenea, este nefondată apărarea inculpatului, în sensul că, până la finalizarea, prin Sentința penală nr.146 din data de 13 aprilie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în Dosarul nr._, a procedurilor penale în cadrul cărora debitoarea a contestat, ca fiind fals, titlul în baza căruia s-a realizat executarea sa silită, SCPA „C., Sellier și Asociații” ar fi avut doar calitatea de detentor precar al sumei de 1.690.364,8 lei și, din acest motiv, nu ar fi existat nicio obligație fiscală în legătură cu suma respectivă, întrucât acea sumă a intrat, ca venit, în patrimoniul societății, de vreme ce s-a dispus de ea, prin încasare în numerar, operațiune pe care numai un proprietar o putea realiza.

Totodată, se constată că virarea sumei de 1.698.830 lei și apoi încasarea rapidă, în numerar, a acesteia (cu excepția unei părți infime) s-au realizat într-un / dintr-un alt cont decât cel declarat de inculpat cu ocazia inspecției fiscale generale finalizate prin raportul din data de 31 august 2009, când, astfel cum deja s-a evidențiat, acesta, fiind anume întrebat, a susținut, în cuprinsul a două note explicative, că SCPA „C., Sellier și Asociații” a utilizat, în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2008/30 aprilie 2009, un singur cont bancar, deschis la LIBRA BANK, având codul IBAN RO24BREL_RO11001 (filele 165-166 și 185-193, vol.I, d.u.p.), împrejurare din care rezultă, fără nicio îndoială, contrar apărării formulate, intenția sa de a ascunde venitul respectiv față de organele fiscale de control, în condițiile în care acesta și operațiunea din care a rezultat nu au fost înregistrate în actele contabile ale societății.

Aceeași intenție frauduloasă rezultă și din faptul, la rândul său evidențiat anterior, că, la momentul aceleiași inspecții fiscale generale, care s-a referit inclusiv la perioada în care s-a derulat operațiunea anterior analizată, inculpatul a susținut, în cuprinsul a două declarații, că toate operațiunile patrimoniale desfășurate de SCPA „C., Sellier și Asociații” au fost înregistrate în contabilitate (filele 197 și 198, vol.I, d.u.p.), deși operațiunea respectivă nu a fost identificată de către inspectorii fiscali care au verificat, în mod nemijlocit, registrul de încasări și plăți ce le-a fost prezentat (filele 140 și 162, vol.I, d.u.p.), constatând, pe baza mențiunilor din acesta, că societatea în discuție a realizat, în tot cursului anului 2008, venituri cumulate, din onorarii de avocat, în valoare de numai 93.695 lei, care au și fost declarate, în acest cuantum, organelor fiscale, de către inculpat, atât în nume personal, cât și ca reprezentant al societății respective, deși erau mult mai mici decât venitul încasat, într-o singură lună a acelui an (martie), din executarea silită a unui unic client (1.698.830 lei).

Intenția frauduloasă a inculpatului este dovedită și de împrejurarea că, solicitându-i-se de către organul de urmărire penală să prezinte registrul de încasări și plăți întocmit de SCPA „C., Sellier și Asociații” pentru perioada 01 ianuarie 2006 - 01 iunie 2009 (a cărui existență a fost confirmată de inspectorii fiscali, care au și procedat la verificarea lui, fără a constata înregistrarea venitului în discuție), acesta a susținut că, deși l-a căutat, nu l-a găsit (filele 233-234, vol.I, d.u.p.), cu toate că, potrivit art.25 alin.1 din Legea nr.82/1991 și art.II lit.D pct.29-30 din anexa nr.1 la Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1040/2004 (pentru aprobarea normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal), avea obligația de a-l păstra, în arhivă, timp de 10 ani de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia a fost întocmit, iar acea obligație, în contextul cunoștințelor juridice pe care le posedă în calitate de avocat, îi era bine cunoscută. Explicația dată de inculpat pentru neprezentarea registrului respectiv este, în aceste condiții, neverosimilă, iar scopul său evident este acela de a ascunde faptul neînregistrării în acel document a venitului obținut în luna martie 2008.

În dovedirea intenției frauduloase a inculpatului, se reține și împrejurarea, confirmată de Banca Românească - Sucursala Moșilor, că, după încasarea venitului în sumă de 1.698.830 lei, contul în care acesta a fost virat (ascuns inspectorilor fiscali) a devenit inactiv, nemaifiind folosit de către titularul SCPA „C., Sellier și Asociații” pentru alte operațiuni, precum și faptul că, fiind înștiințată despre declanșarea inspecției fiscale generale, conform avizului nr._ din data de 05 mai 2009, societatea respectivă a solicitat amânarea acesteia până la data de 03 iunie 2009 (fila 114, vol.I, d.u.p.), pentru ca, potrivit informațiilor furnizate de Baroul București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București (deja evidențiate), cu numai două zile înainte, respectiv la data de 01 iunie 2009, societatea să fie dizolvată, iar inculpatul să se retragă din aceasta, să solicite radierea ei și să obțină transferul său într-un alt barou.

În același sens, este reținut și aspectul, evidențiat în sesizarea adresată organului de urmărire penală (filele 12-17, vol.I, d.u.p.), că, în condițiile dizolvării și radierii societății, aceasta și-a pierdut calitatea de contribuabil, iar, în consecință, și calitatea de subiect al raportului juridic fiscal, astfel că, potrivit art.16, art.17 și art.21 din OG nr.92/2003 (Codul de procedură fiscală), organul fiscal a fost pus în imposibilitatea, cunoscută de inculpat datorită cunoștințelor sale juridice, de a proceda la reverificarea perioadei la care se referă raportul de inspecție fiscală generală și la emiterea de decizii de impunere pentru obligațiile fiscale suplimentare.

Apărarea inculpatului, în sensul că el ar fi evidențiat operațiunea efectuată și venitul realizat din aceasta, potrivit art.2 lit.c din Legea nr.241/2005 rap. la art.44 alin.1, 2 din Legea nr.51/1995 și la art.II lit.A pct.7 din Normele metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil potrivit Legii nr.571/2003 (aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1040/2004), în alte documente legale decât actele contabile, prevăzute în actele normative ce reglementează, ca activitate specifică, exercitarea profesiei de avocat, și anume registrul de evidență a contractelor de asistență juridică (prevăzut de art.239 alin.2 lit.b din Statutul profesiei de avocat) și declarația de venituri depusă la Casa de Asigurări a Avocaților (prevăzută de art.322 alin.3 din același statut) și, drept urmare, fapta imputată nu ar realiza, pe latură obiectivă, din perspectiva elementului material, conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, este nefondată.

În acest sens, Curtea constată că, în faza de urmărire penală, inculpatul a prezentat, în copie (indicată a fi conformă cu originalul), un extras din registrul de evidență a contractelor de asistență juridică încheiate de SCPA „C., Sellier și Asociații” (filele 258-262, vol.I, d.u.p.), în care, la rubrica aferentă contractului nr._ din data de 25 octombrie 2007, încheiat cu clienta I. M. L., apare mențiunea „67.000 RON” la rubrica „onorariul fixat” și respectiv mențiunea „onorariu de succes 450.000 euro” la rubrica „onorarii încasate”. Dincolo de caracterul vădit ilogic al acestor mențiuni (întrucât nu era posibilă încasarea unui onorariu de altă natură, în altă monedă și, mai ales, mult mai mare, decât cel fixat), se constată că, în cuprinsul acelui document, nu este indicată nicio dată care să permită stabilirea momentului când a fost întocmit și nu este precizat niciun element obiectiv care să permită determinarea certă a datei când au fost inserate mențiunile respective (precum o factură fiscală sau o chitanță). În plus, este evident că documentul analizat nu exista la momentul inspecției fiscale generale finalizate prin raportul din data de 31 august 2009 (ulterioară nașterii obligațiilor fiscale către bugetul de stat), întrucât, în caz contrar, el ar fi fost prezentat inspectorilor fiscali, în vederea determinării veniturilor realizate de SCPA „C., Sellier și Asociații” în anul 2008, când s-a realizat încasarea, prin executare silită, a sumei de 1.698.830 lei (reprezentând echivalentul onorariului de succes în valoare de 450.000 euro, plus diferența de 55.000 lei, rămasă neplătită din onorariul în sumă de 67.000 lei). Împrejurările anterior menționate conduc la o singură concluzie rațională, și anume aceea că inserarea mențiunilor analizate în registrul respectiv s-a realizat de către inculpat post factum (după consumarea faptei ce realizează, pe latură obiectivă, conținutul constitutiv al infracțiunii de care este acuzat), pentru a le putea invoca apoi pro causa, drept argument al evidențierii venitului realizat (neînregistrat în actele contabile ale societății) într-un document legal, în scopul exonerării de răspunderea penală. În sprijinul acestei concluzii, stă inclusiv prima și singura declarație olografă formulată de inculpat, la data de 04 aprilie 2013, în fața organului de urmărire penală, care efectua la acel moment acte premergătoare (fila 11, vol.I, d.u.p.), când, referitor la sesizarea ANAF privind încasarea, la data de 17 martie 2008, a sumei de 1.698.830 lei și neplata taxelor și impozitelor aferente acesteia, a susținut că „impozitul pe venit și TVA-ul aferente acelei sume, în cuantum cumulat de circa 585.000 lei, au fost plătite” (fapt neadevărat) și, de asemenea, că „va aduce înscrisuri doveditoare după data de 10 mai 2013 ” (fapt care nu s-a întâmplat), singurul înscris relevant „produs” de inculpat, în legătură cu acea sesizare, fiind tocmai registrul de evidență a contractelor de asistență juridică la care s-a făcut referire anterior, depus la dosarul de urmărire penală în data de 23 octombrie 2013 (fila 234, vol.I, d.u.p.).

Referitor la declarația de venituri depusă la Casa de Asigurări a Avocaților, Curtea constată că, prin adresa nr.2111 din data de 18 septembrie 2013 (fila 232, vol.I, d.u.p.), instituția respectivă, Filiala București, a confirmat că, în luna martie 2008, inculpatul a declarat un venit de 1.699.930 lei, în raport cu care s-a încasat de la acesta, drept contribuție de asigurări sociale, suma de 850 lei, în același sens fiind și informațiile comunicate de către aceeași instituție Administrației Finanțelor Publice a Sectorului 5 București (filele 49-52, vol.I, d.u.p.). Această situație nu face însă dovada respectării de către contribuabilul SCPA „C., Sellier și Asociații” (avându-l pe inculpat ca asociat majoritar și coordonator, reprezentant fiscal și persoană răspunzătoare de conducerea evidenței contabile) a obligației de evidențiere a venitului realizat și a operațiunii din care el a fost obținut într-un document legal, dintre cele prevăzute în art.2 lit.c din Legea nr.241/2005. În acest sens, Curtea reamintește că venitul respectiv a rezultat dintr-o operațiune comercială contractată de societate (iar nu de inculpat, în nume personal) și a fost încasat tot de societate, într-un cont deschis pe numele acesteia (iar nu al inculpatului). Prin urmare, raportat la acel venit, calitatea de contribuabil, în accepțiunea art.2 lit.b din Legea nr.241/2005, aparține societății, iar nu inculpatului, iar acesta nu a evidențiat operațiunea efectuată și venitul realizat nici în actele contabile, nici în alt document legal aparținând acelei societăți. În același sens, Curtea reține că, potrivit informațiilor furnizate prin adresa nr.2594/2010 (fila 57, vol.I, d.u.p.), la Casa de Asigurări a Avocaților, nu se declară veniturile societăților de avocatură, ci numai veniturile individuale ale avocaților. D. urmare, Curtea constată că, în mod fraudulos, inculpatul, substituindu-se societății, a declarat Casei de Asigurări a Avocaților, ca venit propriu, o sumă de bani care nu îi aparținea lui, ci societății (nefiind evidențiată însă în actele contabile sau în alte documente legale ale acesteia), pentru a beneficia astfel, exclusiv pentru sine, de drepturile de asigurări sociale.

Apărarea inculpatului, în sensul că răspunzător de întreaga activitate contabilă a societății, inclusiv de evidențierea operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate în actele contabile ale acesteia, era prestatorul de servicii contabile, este și ea nefondată.

Sub acest aspect, Curtea reține, mai întâi, că inculpatul, deși, în declarația din cursul cercetării judecătorești (filele 34-35, d.f.), a indicat-o, drept contabil al societății, pe numita Sipu V. L., cu care a pretins că ar fi încheiat un contract de prestări servicii și a susținut că el i-ar fi predat acelei persoane toate documentele care trebuiau evidențiate în actele contabile, inclusiv cele care interesează prezenta cauză, în cuprinsul aceleiași declarații, fiind în mod expres întrebat, a precizat că nu poate prezenta contractul respectiv, întrucât „nu îl mai are la firmă”, iar, apoi, cu ocazia punerii în discuție a cererii reprezentantului Ministerului Public, de audiere ca martor, a sus-numitei, a afirmat, prin apărătorul său ales, că „nu avea ce să-i înmâneze d-nei Sipu, în calitate de contabil, întrucât aceasta avea un contract de prestări servicii (n.r. nedovedit) și, drept urmare, avea toate documentele contabile la dispoziție, fără să i le predea inculpatul C. G. în mod expres”, astfel cum se consemnează în încheierea de la termenul din data de 08 mai 2014 (fila 36, verso, d.f.).

Totodată, inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, nu a colaborat în vederea identificării unei adrese la care persoana respectivă să poată fi citată, pentru a fi audiată, cu toate că, în mod firesc, ar fi trebuit să cunoască acest aspect, iar, în dezbaterile de la termenul din data de 24 septembrie 2014, fiind anume întrebat, a precizat că nu solicită audierea, ca martor, a acelei persoane, deși ar fi fost în interesul său administrarea unui astfel de mijloc de probă, dacă acesta i-ar fi putut susține, cu adevărat, apărarea.

Dincolo de împrejurările anterior menționate, care lipsesc de suport faptic apărarea inculpatului, Curtea constată că aceasta nu are nici temei juridic.

Astfel, conform art.10 alin.1, 4 rap. la art.1 alin.4 din Legea nr.82/1991, inclusiv în cazul unei entități organizate pe baza Codului civil (precum societatea civilă profesională de avocați), răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității, precum și pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile - în lipsa încheierii unui contract de prestări de servicii (în speță, nedovedit), încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, care să preia, potrivit clauzelor contractuale, acea răspundere - aparține persoanei care are obligația gestionării entității respective, în speță, aceasta fiind chiar inculpatul (în calitate de asociat coordonator al SCPA „C., Sellier și Asociații”), iar nu contabilului (acceptând, teoretic, că numita Sipu V. L. ar fi îndeplinit funcția respectivă), care nu putea înregistra în actele contabile ale societății documente despre care nu există nicio probă că i-ar fi fost predate de către inculpat.

*******

Referitor la încadrarea juridică, Curtea constată că fapta inculpatului, care, cu intenție directă și calificată, în calitate de asociat coordonator al SCPA „C., Sellier și Asociații”, în baza căreia a îndeplinit funcția de reprezentant fiscal al acelei entități, fiind și singurul răspunzător de conducerea evidenței contabile a acesteia (în lipsa dovedirii încheierii unui contract de prestări servicii cu un contabil autorizat), a omis să evidențieze, în actele contabile ale societății respective sau în alte documente legale ale acesteia, aferente anului 2008, suma de 1.698.830 lei, încasată la data de 17 martie 2008, în urma punerii în executare silită a unui contract de asistență juridică încheiat cu clienta I. M. L., în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cu consecința prejudicierii bugetului de stat cu suma totală de 594.590,5 lei (echivalentul a mai mult de 100.000 euro la data faptei), din care suma de 322.777,7 lei reprezintă TVA (calculată după formula 1.698.830 lei x 19%), iar suma de 271.812,8 lei reprezintă impozit pe venit (calculat după formula 1.698.830 lei x 16%), întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005.

Curtea constată că, pentru venitul anterior menționat, contribuabilul SCPA „C., Sellier și Asociații” avea atât obligația evidențierii în actele contabile sau în alte documente legale proprii, cât și obligația declarării către organele fiscale competente (astfel cum a și procedat, de altfel, în cazul altor venituri având aceeași sursă impozabilă și taxabilă, respectiv prestarea activității avocațiale de către membrii săi asociați), niciuna dintre acele obligații nefiind îndeplinită însă în speță, după cum s-a explicat cu ocazia prezentării situației de fapt, iar, în această situație, organele fiscale nu au putut lua cunoștință de venitul respectiv, pe nicio cale dintre cele puse de lege la dispoziția lor, cercetările demarate de ele, care au condus în final la sesizarea organului de urmărire penală (filele 12-17, vol.I, d.u.p.), fiind determinate, în exclusivitate, de sesizarea ce le-a fost adresată, la data de 27 august 2010, de către persoana fizică ce a făcut plata către contribuabil (I. M. L.), în contextul litigiilor, de natură civilă și penală, declanșate între aceasta și inculpat (filele 70-72, vol.I, d.u.p.).

D. urmare, Curtea apreciază că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de inculpat în apărare (Deciziile nr.3907/2012 și nr.174/2014 ale Secției Penale), care se referă la alte situații de fapt decât cea anterior prezentată (neplata TVA, ca urmare a neînregistrării contribuabilului ca plătitor al unei astfel de taxe, în legătură cu transferuri de proprietăți imobiliare care au fost declarate la organele fiscale și pentru care s-au plătit impozitele aferente și respectiv determinarea incorectă de către contribuabil a valorii TVA datorate pentru venituri înregistrate în actele contabile), nu are incidență în speță.

În consecință, Curtea constată că solicitarea inculpatului, de a se dispune achitarea sa, este nefondată, în raport cu toate cele trei temeiuri invocate, întrucât fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată există (materializându-se în inacțiunea ce constituie elementul material al laturii obiective a infracțiunii analizate), este prevăzută de legea penală (fiind incriminată de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005) și a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege (intenție directă și calificată prin scopul urmărit, dovedită, în afara oricărui dubiu, prin probatoriul evaluat cu ocazia prezentării situației de fapt).

Cu privire la legea penală mai favorabilă, Curtea constată că, la data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului (anterioară modificărilor aduse Legii nr.241/2005 prin Legea nr.50/2013), aceasta era pedepsită cu închisoare de la 4 ani până la 10 ani, întrucât varianta agravată prevăzută de art.9 alin.2 în considerarea valorii prejudiciului (mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale) atrăgea majorarea, cu 2 ani, a ambelor limite (atât cea minimă, de 2 ani închisoare, cât și cea maximă, de 8 ani închisoare) prevăzute de art.9 alin.1 lit.b pentru varianta tip.

Potrivit art.5 din Legea nr.50/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr.146 din data de 19 martie 2013), art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005 a fost modificat, în sensul că, în condițiile aceleiași valori a prejudiciului, ambele limite prevăzute de art.9 alin.1 lit.b se majorează cu 5 ani, fiind cuprinse astfel între 7 ani și 13 ani închisoare.

Legea nr.241/2005 nu a mai suferit alte modificări până în prezent.

În consecință, Curtea constată, în aplicarea dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul penal, că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, întrucât prevedea limite de pedeapsă mai mici decât legea în vigoare la acest moment.

Față de considerentele anterior expuse, Curtea, constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, întrucât probatoriul cauzei dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, va pronunța condamnarea acestuia.

*******

La individualizarea pedepsei principale, Curtea, pornind de la premisa, deja motivată, că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea de la data comiterii infracțiunii, când era în vigoare vechiul Cod penal, va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 din acel cod, respectiv limitele speciale din norma de incriminare reținută a fi incidentă (închisoare de la 4 până la 10 ani), gradul concret de pericol social al faptei (evaluat prin raportare la împrejurările de săvârșire, din care rezultă premeditarea acesteia, prin crearea condițiilor optime pentru punerea în aplicare a rezoluției infracționale și, de asemenea, la valoarea prejudiciului cauzat, care depășește doar cu puțin nivelul minim prevăzut pentru varianta agravată a infracțiunii, de 100.000 euro în echivalentul monedei naționale), datele personale ale inculpatului (în vârstă de 47 de ani, absolvent de studii superioare, integrat social, lipsit de antecedente penale) și conduita procesuală a acestuia (caracterizată prin prezentarea la fiecare chemare a organelor judiciare și prin susținerea apărării în condiții legale).

Curtea nu identifică, în speță, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art.74 alin.1 lit.a-c și alin.2 din vechiul Cod penal, întrucât simpla absență a antecedentelor penale (de altfel, firească pentru orice cetățean, cu atât mai mult pentru un avocat) nu este suficientă pentru a diminua gravitatea infracțiunii comise și consecințele sale, inculpatul nu a întreprins până în prezent vreun demers voluntar pentru a repara prejudiciul cauzat bugetului de stat (deși nu a negat nici existența, nici valoarea acestuia) și nu a recunoscut săvârșirea acelei infracțiuni, care prezintă un pericol social suficient de ridicat pentru a justifica aplicarea unei pedepse principale înăuntrul limitelor anterior menționate.

Astfel fiind, Curtea îl va condamna pe inculpat la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, la stabilirea duratei acesteia la nivelul minimului special având în vedere, îndeosebi, împrejurarea că valoarea prejudiciului cauzat este apropiată de valoarea minimă care atrage reținerea variantei agravate a infracțiunii.

Referitor la pedepsele accesorii și complementare, Curtea reține incidența dispozițiilor art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012, conform cărora, în cazul – incident și în speță – al succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, acestea se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

Întrucât, în speță, pentru motivele deja expuse, legea respectivă este cea în vigoare în perioada cât s-a aflat activ vechiul Cod penal, aplicarea pedepselor în discuție se va realiza conform acestuia.

D. urmare, constatând că săvârșirea unei infracțiuni prin care, în mod intenționat, s-a prejudiciat, cu o sumă importantă, bugetul statului constituie un argument pertinent și suficient pentru a conduce la concluzia că inculpatul este nedemn să exercite orice funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat, îi va interzice acestuia, cu ambele titluri, în temeiul art.72 alin.1, 2 și respectiv art.65 alin.2, 3 din vechiul Codul penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod, pe perioada executării pedepsei principale și respectiv pe o perioadă ulterioară de 5 ani.

Totodată, având în vedere că inculpatul s-a folosit la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, independent de profesia de avocat, de funcția de reprezentant fiscal al unei entități contribuabile la bugetul statului și de aceea de conducere a evidenței contabile a acesteia, Curtea îi va interzice, cu ambele titluri și pe aceleași perioade, și dreptul prevăzut de art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal, și anume acela de a ocupa astfel de funcții.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor anterior menționate, Curtea, având în vedere dispozițiile art.5 alin.1 din Codul penal (în interpretarea constatată a fi constituțională prin Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale), precum și jurisprudența actuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a raliat acesteia, fiind exprimată inclusiv în decizii pronunțate pentru dezlegarea prealabilă a unor chestiuni de drept (precum Deciziile nr.5/2014 și nr.21/2014), constată că, potrivit criteriului aplicării globale a legii penale mai favorabile, trebuie stabilită conform dispozițiilor vechiului Cod penal.

Pornind de la această premisă, Curtea consideră că inculpatul poate beneficia de dispozițiile art.861 alin.1 din codul respectiv, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În acest sens, Curtea constată că pedeapsa aplicată este de cel mult 4 ani închisoare și că inculpatul nu a mai suferit anterior vreo condamnare și, totodată, apreciază că nu este necesară privarea lui de libertate, întrucât, pe de o parte, nu există elemente pertinente care să justifice, în mod rezonabil, existența vreunui risc ca acesta să comită alte infracțiuni (în condițiile în care, de la momentul săvârșirii infracțiunii deduse judecății, au trecut peste 6 ani, perioadă în care nu a mai încălcat, sub nicio formă, legea penală), iar, pe de altă parte, datele personale favorabile și comportamentul procesual corect (deja evidențiate) oferă garanții suficiente că îndreptarea inculpatului se poate realiza și prin plasarea lui sub un regim strict de supraveghere. Nu în ultimul rând, Curtea are în vedere că interesul superior al recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat reclamă, în lipsa identificării până în prezent a unor bunuri care să fie executate în acest scop, menținerea inculpatului într-o situație care să îi permită să desfășoare o activitate productivă, din care să realizeze veniturile necesare reparării acelui prejudiciu, fiind conștient că sustragerea cu rea-credință de la executarea acestei obligații civile atrage revocarea beneficiului anterior menționat.

În consecință, Curtea, în temeiul art.861 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și, implicit, a celei accesorii, pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit și calculat potrivit art.862 din același cod, urmând ca executarea pedepsei complementare să se realizeze începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Potrivit art.863 alin.1 lit.a-d și alin.2 din vechiul Cod penal, Curtea va impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.; să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice, aceluiași serviciu, schimbarea locului de muncă; să comunice, aceluiași serviciu, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

De asemenea, Curtea va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 rap. la art.83 și la art.84 din vechiul Cod penal, referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

*******

Pe latură civilă, Curtea constată că, potrivit precizărilor formulate, conform art.20 alin.5 lit.b din Codul de procedură penală, prin adresa nr._ din data de 25 august 2014 (fila 48, d.f.), ANAF a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 594.590,5 lei, reprezentând prejudiciul cauzat de acesta bugetului de stat (din care TVA în sumă de 322.777,7 lei și impozit pe venit în sumă de 271.812,8 lei), plus obligațiile fiscale accesorii.

Suma pretinsă de partea civilă corespunde celei determinate de Curte, potrivit calculelor anterior menționate, care au presupus aplicarea cotelor legale de TVA și impozit pe venit de la data săvârșirii infracțiunii (de 19% și respectiv de 16%) asupra venitului sustras de la îndeplinirea acelor obligații fiscale (1.698.830 lei), prin neevidențierea acestuia în actele contabile sau în alte documente legale ale entității contribuabile.

Sub acest aspect, Curtea are în vedere Decizia comisiei fiscale centrale nr.2/2011, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1873/2011 (publicat în Monitorul Oficial nr.278/2011), potrivit căreia TVA colectată se calculează prin aplicarea cotei legale la valoarea integrală a operațiunii (fără deducerea prealabilă, din baza de calcul, a impozitului pe venit), dacă părțile nu au convenit nimic cu privire la această taxă (situație incidentă în speță).

De asemenea, Curtea are în vedere că inculpatul nu a contestat vreodată valoarea debitului pretins de ANAF, ci, dimpotrivă, în declarația olografă dată în fața procurorului (fila 11, vol.I, d.u.p.), a indicat o sumă apropiată de aceasta, de circa 585.000 lei, reprezentând TVA plus impozit pe venit, despre care a susținut, la acel moment, că ar fi fost plătită, fără a prezenta însă ulterior vreun înscris doveditor, astfel cum a pretins.

Curtea reține și faptul că, în condițiile dizolvării și radierii entității contribuabile, nu mai sunt posibile nici supunerea acesteia unei inspecții fiscale generale (astfel că venitul anterior menționat, în întregul său, constituie baza impozabilă și taxabilă) și nici emiterea de decizii de impunere de către organul fiscal (astfel că recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat nu se poate realiza decât în cadrul procesului penal).

D. urmare, Curtea, în temeiul art.397 alin.1 rap. la art.19 alin.1, 5 din Codul de procedură penală, va admite acțiunea exercitată de partea civilă ANAF și îl va obliga pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune materiale, suma de 594.590,5 lei, plus obligațiile fiscale accesorii, datorate și calculate, potrivit Codului de procedură fiscală, începând cu data scadenței obligației de plată și până la data executării integrale a plății.

Totodată, în temeiul art.397 alin.2, 4 și art.249 alin.1, 2, 5 din Codul de procedură penală rap. la art.11 din Legea nr.241/2005 (care prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală), Curtea, luând act și de cererea în acest sens a părții civile, va institui sechestru asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea garantării plății daunelor anterior menționate, până la concurența valorii lor, această măsură, care este executorie de la data pronunțării hotărârii, urmând să fie adusă la îndeplinire de către ANAF, ce deține pârghiile legale pentru identificarea unor astfel de bunuri, în condițiile în care verificările efectuate în faza de urmărire penală nu au avut un rezultat pozitiv (filele 263 și urm., vol.I, d.u.p.).

*******

Conform art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, o copie de pe dispozitivul acestei hotărâri va fi comunicată, la data rămânerii ei definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, inculpatul, față de care va fi pronunțată o soluție de condamnare, va fi obligat plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

În temeiul art.396 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul C. G. (fiul lui I. și E., născut la data de 01 septembrie 1967 în municipiul Onești, județul Bacău, CNP_, cu domiciliul în orașul C., ..5, județul A. și fără forme legale în aceeași localitate, ..25, avocat în cadrul Baroului A.) la pedeapsa principală de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în variantă agravată, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b și alin.2 din Legea nr.241/2005 (în reglementarea anterioară modificării aduse prin Legea nr.50/2013) cu aplic. art.5 alin.1 din Codul penal.

În temeiul art.65 alin.2, 3 din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c din același cod (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de reprezentant fiscal și orice altă funcție care determină conducerea evidenței contabile), pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art.71 alin.1, 2 din vechiul Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În temeiul art.861 alin.1 și art.71 alin.5 din vechiul Cod penal, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 7 ani, stabilit și calculat potrivit art.862 din același cod.

Dispune executarea pedepsei complementare începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În temeiul art.863 alin.1 lit.a-d și alin.2 din vechiul Cod penal, impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul A.;

- să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice, aceluiași serviciu, schimbarea locului de muncă;

- să comunice, aceluiași serviciu, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 rap. la art.83 și la art.84 din vechiul Cod penal, referitoare la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere.

În temeiul art.397 alin.1 rap. la art.19 alin.1, 5 din Codul de procedură penală, admite acțiunea exercitată de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. și obligă pe inculpat să plătească acesteia, cu titlu de daune materiale, suma de 594.590,5 lei, plus obligațiile fiscale accesorii, datorate și calculate, potrivit Codului de procedură fiscală, începând cu data scadenței obligației de plată și până la data executării integrale a plății.

În temeiul art.397 alin.2, 4 și art.249 alin.1, 2, 5 din Codul de procedură penală rap. la art.11 din Legea nr.241/2005, instituie sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea garantării plății daunelor anterior menționate, până la concurența valorii lor, această măsură, care este executorie de la data pronunțării hotărârii, urmând să fie adusă la îndeplinire de către Agenția Națională de A. F..

În temeiul art.13 alin.1 din Legea nr.241/2005, o copie de pe dispozitivul acestei hotărâri va fi comunicată, la data rămânerii ei definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În temeiul art.274 alin.1 din Codul de procedură penală, obligă pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru procuror, inculpat și partea civilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 octombrie 2014.

PREȘEDINTE,

C. V. G. GREFIER,

D. S.

Red./Tehnored.jud.C.V.G.

Ex.5 / 04 noiembrie 2014

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1114/2014. Curtea...  Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 339/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI