Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 1192/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1192/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1192/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIE PANELĂ NR. 1192
Ședința publică de la 9 octombrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr. 788 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. L. în substituirea apărătorului ales,avocat I. M. – conform delegației de substituire de la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost atașate la dosar relațiile solicitate de la Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 006 Madrid – traduse in limba română.
Apărătorul substituent solicită lăsarea dosarului la a doua strigare, motivat de faptul că avocatul titular este in imposibilitate de prezentare, aflându-se la policlinică pentru un consult medical.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, s-a prezentat apelantul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. L. în substituirea apărătorului ales, avocat I. M. – conform delegației de substituire de la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Apărătorul substituent arată că apărătorul ales este in imposibilitate de prezentare din motive medicale, împrejurare față de care solicită amânarea cauzei, arătând că nu are delegație de substituire decât pentru a depune adeverință medicală și a solicita amânarea cauzei.
Curtea precizează că nu se impune amânarea cauzei și înmânează dosarul apărătorului substituent pentru a-l studia și a formula concluzii pe fond, împrejurare față de care suspendă ședința de judecată. Totodată, aduce la cunoștință acestuia că va amâna pronunțarea pentru ca apărătorul titular să depună concluzii scrise.
La reluarea ședinței de judecată, la a treia strigare a cauzei, s-a prezentat apelantul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat I. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că au fost atașate la dosar relațiile solicitate de la Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 006 Madrid – traduse in limba română.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat opinează că relațiile primite de la Judecătoria Centrală de Instrucție nr. 006 Madrid nu sunt lămuritoare. In acest sens, susține că raportat la dispozițiile Legii nr. 302/2004, la disp. art. 69 și art. 34 alin. 1, care stabilesc condițiile extrădării referitoare la rejudecarea după extrădare, a regăsit aceleași condiții și în Legea nr. 3/2000 a statului spaniol, care reglementează aceiași instituție. Astfel, statul spaniol a fost de acord cu extrădarea persoanei solicitate către România cu condiția ca aceasta să beneficieze, la momentul venirii sale in țară de o rejudecare in situația in care judecata a avut loc in lipsă.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și a se constata că cererea de rejudecare după extrădare este întemeiată, având in vedere faptul că la momentul la care persoana solicitată a fost extrădată către România - anterior datei de 1 februarie 2014 -, dispozițiile art. 522/1 Cod procedură penală stabileau posibilitatea ca aceasta să solicite rejudecarea, lucru pe care l-a si făcut la 10 ianuarie 2014. Solicită a se constat că la soluționarea cauzei trebuie avute in vedere si dispozițiile Legii nr. 302/2004, respectiv art. 34 alin. 1 și art. 69.
In continuarea pledoariei, solicită a se ține cont si de faptul că apelantul a înțeles să se predea organelor judiciare din Spania la momentul la care a aflat de existența unui mandat european de arestare, iar redeschiderea procesului penal vizează și disp. art. 6 paragraful 1 din CEDO.
Cu privire la cererea de rejudecare, arată că aceasta vizează două aspecte. In primul rând, procurorul care a instrumentat respectivul dosar de urmărire penală, a beneficiat de denunțul formulat de inculpat pentru a trage la răspundere alte persoane dar, prin Rechizitoriu, a omis să rețină disp. art. 16 cu privire la diminuarea limitelor de pedeapsă – ca efect al clemenței legiuitorului. In raport și de poziția clientului său pe tot timpul urmăririi penale, beneficiind de rejudecarea cauzei, consideră soluția ar fi fost cu totul alta, cel puțin in ceea ce privește limitele de pedeapsă.
Pentru a da posibilitatea apelantului să beneficieze de un proces corect, echitabil, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 788 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, admițând, în principiu, cererea de rejudecare după extrădare.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că inculpatul a fost legal citat pe parcursul procesului penal, a fost audiat in faza de urmărire penală în calitate de învinuit, a formulat anumite denunțuri. Strict,din punct de vedere al procedurii, instanța de fond în mod corect a apreciat că nu poate fi admisă cererea de redeschidere a procesului in cazul judecății in lipsă. De asemenea, din hotărârea emisă de autoritățile judiciare spaniole nu rezultă că predarea ar fi fost condiționată de rejudecarea cauzei condamnatului.
Concluzionând, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă și recunoaște fapta si solicită a fi rejudecat.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 788 din 18 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._ s-a constatat în baza art. 3 din Legea 255/2013 că cererea formulată de petentul-condamnat N. C., fiul lui S. și V., având C.N.P._, în prezent încarcerat în Penitenciarul Rahova se soluționează potrivit dispozițiilor Secțiunii a 4-a, „Redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate”, din cadrul Capitolului V al Titlului III al Părții speciale a noului Cod de procedură penală și în baza art. 469 alin. 4) C.p.p., s-a respins cererea de redeschidere a procesului penal.
Instanța de fond a reținut:
În data de 23.01.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală cererea formulată de petentul-condamnat N. C., de rejudecare după extrădare.
În motivarea actului de sesizare-petentul-condamnat a prezentat următoarea situație de fapt: a fost condamnat în lipsă prin sentința penală nr. 783/18.09.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, la o pedeapsă de 6 ani închisoare. Curtea de Apel București a respins recursul formulat de apărătorul angajat de familia petentului-condamnat prin decizia nr. 32/13.02.2013. Judecarea cauzei în fond și în recurs s-a făcut în lipsa petentului-condamnat, el neparticipând niciun moment la cercetarea judecătorească. La data de 10.01.2014 a fost încarcerat în arestul D.G.P.M.B.-Secția 9 Poliție, în baza mandatului european de arestare emis pe numele său. S-a predat de bunăvoie autorităților din Madrid în momentul în care familia sa i-a comunicat că există o hotărâre definitivă de condamnare a sa și a fost emis mandatul de arestare european. Este adevărat că a fost prezent la urmărire penală, unde a dat declarații în cauză, colaborând cu organele de urmărire penală în sensul formulării unui denunț împotriva altor persoane ce săvârșeau infracțiunea de trafic de droguri. Urmărirea penală s-a desfășurat cu el în stare de libertate, iar cercetarea penală în lipsa sa. Petentul-condamnat a mai învederat faptul că sintagma „persoana judecată și condamnată în lipsă folosită de legiuitor în conținutul articolului 5221 C.p.p, se referă exclusiv la persoanele care au lipsit la toate termenele de judecată, cât și la pronunțare, pe întreaga durată a procedurii penale, în fața instanțelor judecătorești. Conform reglementărilor internaționale, poate beneficia de judecarea cauzei persoana extrădată care a fost judecată sau condamnată în lipsă. Legislația în materie nu înlătură dreptul persoanei extrădate de a fi rejudecată, în ipoteza în care a știut de existența unui proces penal îndreptat împotriva sa.
La dosar a fost atașat dosarul de fond_, împreună cu dosarul de urmărire penală nr. 2087/D/P/2009, și dosarul constituit în recurs.
La termenul din 14.02.2014, ca urmare a unificării, în baza Hotărârii nr. 144/2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, a secțiilor penale din cadrul Tribunalului București, conform Hotărârii Colegiului de Conducere al Tribunalului București, cauza a fost transpusă pe noua Secție I Penală, la numărul dosarului adăugându-se un asterisc.
Ca urmare a faptului că, ulterior înregistrării prezentei sesizări, a intrat în vigoare o nouă reglementare procesual penală, s-a pus problema stabilirii reglementării aplicabile, aspect cu atât mai important cu cât diferențele dintre cele două Coduri de procedură penală sub aspectul condițiilor în care o persoană judecată în lipsă poate obține rejudecarea cauzei, sunt esențiale. Astfel, articolul 5221 din vechiul Cod de procedură penală prevedea această posibilitate pentru persoanele judecate și condamnate în lipsă, care fuseseră predate în baza unui mandat european de arestare. Articolul din noul Cod de procedură penală, prevăd următoarele condiții pentru a se putea obține redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate: cererea trebuie formulată în interval de o lună de la data în care persoana condamnată a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa; persoana în cauză este considerată judecată în lipsă dacă nu a fost citată la proces și nu aluat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.
În baza art. 3 din Legea nr. 255/2013, Tribunalul a stabilit că prezenta cerere trebuie soluționată potrivit dispozițiilor noului Cod de procedură penală, și anume, potrivit dispozițiilor Secțiunii a 4-a, „Redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate”, din cadrul Capitolului V al Titlului III al Părții speciale a noului Cod de procedură penală.
Astfel, articolul 3 din Legea 255/2013 stipulează principiul aplicării imediate a legii procesual penale noi, menționând că sunt exceptate de la această imediată aplicare a legii procesual penale noi, situațiile expres prevăzute de Legea nr. 255/2013. Tribunalul are în vedere faptul că prevederile legale referitoare la condițiile în care se poate se obține o rejudecare a unei cauze în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, sunt dispoziții procesual penale, ceea ce face incident articolul 3 din Legea 255/2013. Pe de altă parte, în cuprinsul acestui act normativ nu se regăsește nicio exceptare de la aplicarea de îndată a legii procesual penale noi, în cazul cererilor de rejudecare în caz de predare în baza unui mandat european de arestare formulate anterior datei de 01.02.2014 (în temeiul art. 5221 din vechiul Cod de procedură penală).
În cauză nu este întrunită cel puțin una dintre condițiile prevăzute de lege pentru a considera că petentul-condamnat este persoană judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. 2) C.p.p. și, prin urmare, pentru admiterea cererii de redeschidere a procesului penal. Astfel, nu este întrunită condiția ca persoana să nu fi fost citată. Din analiza dosarului Tribunalului București - Secția I Penală și cel al Curții de Apel București - Secția I Penală, ambele cu nr._, rezultă faptul că petentul-condamnat a fost citat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de control judiciar. În plus, chiar dacă nu ar fi fost legal citat, nu se poate reține că nu a luat cunoștință de proces în mod oficial (în faza urmăririi penale, acesta a fost audiat în calitate de învinuit), și că ar fi lipsit justificat de la judecarea cauzei și nu ar fi putut încunoștința instanța despre această imposibilitate, în condițiile în care petentul-condamnat însuși nu a menționat despre existența unor astfel de imposibilități.
În consecință, în baza art. 469 alin. 4) C.p.p., a respins cererea de redeschidere a procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și a se constata că cererea de rejudecare după extrădare este întemeiată, având in vedere faptul că la momentul la care persoana solicitată a fost extrădată către România - anterior datei de 1 februarie 2014 -, dispozițiile art. 522/1 Cod procedură penală stabileau posibilitatea ca aceasta să solicite rejudecarea, lucru pe care l-a si făcut la 10 ianuarie 2014. Solicită a se constata că la soluționarea cauzei trebuie avute in vedere si dispozițiile Legii nr. 302/2004, respectiv art. 34 alin. 1 și art. 69, care stabilesc condițiile extrădării referitoare la rejudecarea după extrădare, s-a arătat că sunt aceleași condiții și în Legea nr. 3/2000 a statului spaniol, care reglementează aceiași instituție, statul spaniol fiind de acord cu extrădarea persoanei solicitate către România cu condiția ca aceasta să beneficieze, la momentul venirii sale in țară de o rejudecare in situația in care judecata a avut loc in lipsă.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală.
Curtea constată că petentul condamnat nu contestă în esență împrejurarea reținută de instanța de fond cu privire la neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 466 C.p.p. privind redeschiderea procesului penal în cazul persoanelor judecate în lipsă, ceea ce contestă acesta fiind legea penală aplicabilă, precizând că legea anterioară, respectiv disp. art. 522 indice 1 c.p.p. anterior i-ar fi permis rejudecarea după predarea în baza mandatului european de arestare față de modul de reglementare.
Susținerile acestuia nu pot fi reținute de Curte având în vedere că de la data sesizării instanței și până la judecarea cererii au intrat în vigoare dispoziții de procedură noi, iar legea procesual penală este de imediată aplicare, cu excepțiile prevăzute referitoare la eventuale situații tranzitorii, care în cauza de față nu se regăsesc, acestea fiind menționate uzual în cuprinsul legii noi. Or, reținând acest principiu de drept, care pentru cauza de față nu instituie vreo excepție, Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond că noul cod de procedură penală este cel aplicabil și în raport de dispozițiile prevăzute de acesta se impune analiza cererii de redeschidere a procesului penal.
Față de condițiile impuse de art. 466, Curtea apreciază că instanța de fond a constatat în mod corect că inculpatul nu poate beneficia de redeschiderea procesului penal, față de împrejurarea că a cunoscut despre existența procesului, din analiza dosarului Tribunalului București - Secția I Penală și cel al Curții de Apel București - Secția I Penală, ambele cu nr._, rezultând că petentul-condamnat a fost citat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de control judiciar, iar pe de altă parte, chiar dacă nu ar fi fost legal citat, nu s-ar fi putut reține că nu a luat cunoștință de proces în mod oficial câtă vreme în cursul urmăririi penale a fost audiat în calitate de învinuit, și nu a invocat nici un moment că a lipsit justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța despre această imposibilitate de a se prezenta.
Curtea apreciază că nu poate reține nici susținerile referitoare la invocarea Legii nr. 302/2004 republicată și modificată față de împrejurarea că acestea nu prevăd dispoziții contrare codului, iar referitor la sentința autorităților spaniole de predare a inculpatului în baza mandatului european de arestare, Curtea a constatat că aceasta nu prevede nici o dispoziție care să fi condiționat predarea inculpatului de acordarea garanției rejudecării de către autoritățile judiciare române, sau de acordarea posibilității exercitării vreunei căi de atac extraordinare.
De altfel, Curtea reamintește inculpatului și apărătorului acestuia că nici sub imperiul legii anterioare nu se prevedea în mod obligatoriu pentru instanțele române să rejudece cauza independent de analiza situației incidente în fiecare caz în parte, și doar prin raportare la particularitățile fiecărei spețe, instanța de judecată aprecia dacă s-ar fi impus rejudecarea, cel mai important criteriu în acea analiză fiind acela referitor la conduita inculpatului, respectiv analiza situației acestuia raportat la sustragerea de le urmărire penală și judecată., art. 522 indice 1 Cp.p. anterior fiind suficient reglementat sub acest aspect.
Fără a intra acum în detalii referitoare la aplicabilitatea Legii nr. 302/2004 modificată, Curtea se rezumă să arate că și această lege a suferit modificări exact cu privire la acest aspect, al dreptului persoanei solicitate de a cere și de a obține rejudecarea după predarea în baza unui mandat european de arestare iar aceste modificări sunt, în esență, în acord cu noul cod de procedură penală și acestea reflectă transpunerea Deciziei cadru JAI 299/2009 care modifică substanțial disp. Deciziei cadru JAI 584/2002 referitoare la mandatul european de arestare exact cu privire la ce se înțelege prin proces in absentia.
D. urmare, reținând că în cauza de față nu sunt într-adevăr îndeplinite condițiile prev. de art. 466 C.p.p referitoare la posibilitatea redeschiderii procesului penal, în temeiul art 421 pct. 1 lit b C.p.p., Curtea va respinge apelul declarat se condamnatul N. C. împotriva sentinței penale nr. 788/18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. va obliga pe apelantul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art 421 pct. 1 lit b C.p.p. respinge apelul declarat se condamnatul N. C. împotriva sentinței penale nr. 788/18.03.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2 C.p.p. obligă pe apelantul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.10.2014 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red. A. S. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 339/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Hotărâre din... → |
|---|
