Mandat european de arestare. Sentința nr. 253/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 253/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 253/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.253
Ședința publică din data de 16 iunie 2014
Curtea compusă din:
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată C. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns persoana solicitată, personal, aflată în stare de reținere și asistată juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. P., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La întrebarea judecătorului, persoana solicitată confirmă că i-a fost comunicată o copie a mandatului european de arestare emis pe numele său și precizează că nu consimte la predare, solicitând amânarea acesteia până la data de 15 septembrie 2014, pe motiv că trebuie să aibă grijă de copilul său minor.
Curtea procedează la ascultarea persoanei solicitate, declarația sa fiind consemnată în scris, semnată de aceasta și atașată la fila 8 din dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea sesizării formulate de P. de pe lângă Curtea de Apel București, iar, în temeiul art.103 și art.107 din Legea nr.302/2004 republicată, să se dispună punerea în executare a mandatului european de arestare emis față de persoana solicitată C. Ș., predarea acesteia către autoritatea judiciară emitentă suedeză, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art.115 din aceeași lege, luându-se act că nu a consimțit la predare și arestarea sa, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 16 iunie 2014 până la data de 15 iulie 2014, inclusiv.
Apărătorul din oficiu al persoanei solicitate formulează concluzii de respingere a sesizării formulate de P. de pe lângă Curtea de Apel București, susținând că acuzațiile aduse acesteia au un nivel scăzut de gravitate și că arestarea sa nu este necesară, întrucât are un copil minor în întreținere, iar statul suedez i-a acordat o indemnizație tocmai pentru a se ocupa de îngrijirea acestuia, astfel că nu se justifică predarea către autoritățile judiciare din acea țară.
Persoana solicitată, personal, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor formulate de apărătorul său.
Curtea constată încheiate dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin adresa nr.1056/II-5/2014 din data de 16 iunie 2014, înregistrată la aceeași dată, P. de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, conform art.102 alin.1 din Legea nr.302/2004 republicată, în vederea arestării și predării către autoritățile din Regatul Suediei a persoanei solicitate C. Ș. (cetățean român, fiul lui G. M. și A., născut la data de 06 mai 1972 în municipiul B., județul B., CNP_, cu reședința în municipiul București, ..7, .), în cadrul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2014 de către P. din K., în baza hotărârii pronunțate de Judecătoria din K. la data de 27 martie 2014, în dosarul B 643-13.
Persoana solicitată a fost adusă în fața Curții în stare de reținere, această măsură fiind dispusă în ceea ce o privește de către un procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit art.100 alin.1 din Legea nr.302/2004 republicată raportat la art.209 din Codul de procedură penală, prin ordonanța nr.48/2014, emisă în dosarul nr.1056/II-5/2014, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 15 iunie 2014, ora 1950 și până la data de 16 iunie 2014, ora 1950.
Asistența juridică a persoanei solicitate a fost asigurată de avocatul I. P., din cadrul Baroului București, desemnat din oficiu.
Persoana solicitată nu a consimțit la predare și, fiind ascultată, potrivit art.103 alin.7 din Legea nr.302/2004 republicată, nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și nici nu a invocat vreun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare emis pe numele său, dintre cele prevăzute în art.98 alin.1 și 2 din aceeași lege.
Cu ocazia audierii, persoana respectivă a solicitat amânarea predării, până la data de 15 septembrie 2014, invocând, ca unic motiv al acestei cereri, dorința de a-și întreține copilul minor aflat pe teritoriul României și a precizat că, în cazul predării sale către autoritățile din statul emitent al mandatului european de arestare, nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, în privința persoanei solicitate C. Ș. (cetățean român cu domiciliul în Regatul Suediei, dar cu reședința în România), a fost emis la data de 27 mai 2014, de către P. din K., în baza hotărârii pronunțate de Judecătoria din K. la data de 27 martie 2014, în dosarul B 643-13, un mandat european de arestare, potrivit căruia aceasta este suspectată de comiterea, pe teritoriul statului suedez, a trei infracțiuni, și anume atac deosebit de grav și amenințare ilegală (presupus săvârșite la data de 26 mai 2013) și abuz corporal (presupus comisă la data de 28 octombrie 2012), prevăzute în cap.3 art.6 alin.1, cap.4 art.5 alin.1 și respectiv cap.3 art.5 din Codul penal suedez și pedepsite cu închisoare de maximum 6 ani (în cazul infracțiunii de atac deosebit de grav), 2 ani (în cazul infracțiunii de abuz corporal) și respectiv 1 an (în cazul infracțiunii de amenințare ilegală) și prezintă riscul de sustragere.
În sarcina persoanei solicitate, s-a reținut în fapt că, la data de 26 mai 2013, într-un apartament din orașul K., cu intenție, folosind un obiect contondent asimilat unei arme, a lovit-o de mai multe ori pe persoana vătămată Ake Holmqvist, inclusiv după ce aceasta a căzut la podea, cauzându-i fracturi și excoriații la nivelul nasului și al tibiei piciorului drept și, în aceeași împrejurare, ținând în mână un cuțit, a amenințat-o cu moartea pe aceeași persoană vătămată, căreia i-a cauzat astfel o stare de teamă.
De asemenea, s-a reținut că, în noaptea de 28 octombrie 2012, într-un centru comercial din același oraș, le-a lovit cu pumnul pe persoanele vătămate V. Nhan Le și V. Hung Hoang, cauzându-le dureri și vătămări corporale.
Curtea mai constată că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut prevăzute de art.86 din Legea nr.302/2004 republicată.
Totodată, Curtea constată că una dintre infracțiunile care fac obiectul anchetei penale desfășurate de către autoritățile judiciare suedeze (și anume aceea de atac deosebit de grav), sancționată de legea statului respectiv cu pedeapsa închisorii de maximum 6 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art.96 alin.1 pct.14 teza a II-a din Legea nr.302/2004 republicată, condiție care este însă oricum îndeplinită, întrucât fapta presupus săvârșită de persoana solicitată este incriminată și de legea penală română, ca infracțiune de vătămare corporală gravă, conform art.182 din vechiul Cod penal (art.194 din noul Cod penal).
De asemenea, în cazul celorlalte două presupuse infracțiuni (și anume acelea de amenințare ilegală și abuz corporal), pentru care legea statului emitent al mandatului european de arestare prevede pedepse mai mici de 3 ani închisoare, Curtea constată că este îndeplinită condiția dublei incriminări, faptele imputate persoanei solicitate fiind incriminate și de legea penală română, ca infracțiuni de amenințare și lovire sau alte violențe, potrivit art.193 din vechiul Cod penal (art.206 din noul Cod penal) și respectiv art.180 din vechiul Cod penal (art.193 din noul Cod penal).
În același timp, Curtea constată că, în privința persoanei solicitate, nu este incident niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, dintre cele prevăzute în art.98 alin.1 și 2 din Legea nr.302/2004 republicată.
D. urmare, chiar dacă persoana solicitată nu a consimțit la predare, Curtea constată că, în speță, nu există temei pentru a fi refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele său de către autoritatea judiciară competentă a statului suedez, astfel că, ținând seama de necesitatea executării acestuia, prin prisma principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr.2002/584/JAI, dar și de toate împrejurările cauzei – între care se remarcă aceea a suspectării persoanei solicitate de comiterea unei infracțiuni grave de violență, aceea a condamnării definitive anterioare a acesteia, de către o instanță suedeză, pentru infracțiuni de aceeași natură cu cele care au motivat emiterea mandatului prezentat instanței române, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar (fila 14 din dosarul Parchetului) și, nu în ultimul rând, aceea a riscului ca persoana solicitată să se sustragă de la urmărirea penală efectuată pe teritoriul statului suedez, pe care l-a părăsit fără vreun motiv, deși avea stabilit acolo în mod legal domiciliul (filele 12 și 15-16 din dosarul Parchetului), revenind în țara de origine, împreună cu familia – va admite, potrivit art.107 alin.1 raportat la art.103 alin.7, 10 din Legea nr.302/2004 republicată, sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, dispunând punerea în executare a mandatului respectiv, prin predarea persoanei solicitate către autoritățile din Regatul Suediei, cu respectarea drepturilor conferite acesteia de regula specialității.
Cererea persoanei solicitate, de amânare a predării, este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, sens în care Curtea constată că, în privința acesteia, nu este incident niciun motiv, obligatoriu sau opțional, dintre cele prevăzute în art.112 alin.1 raportat la art.58 alin.1 și 2 din Legea nr.302/2004 republicată, care să justifice o astfel de măsură.
În mod particular, Curtea constată că fiica minoră a persoanei solicitate, C. R., are vârsta de 7 ani, fiind născută la data de 01 ianuarie 2007 (fila 13 din dosarul Parchetului), iar, în speță, nu s-a dovedit nicio împrejurare specială, în raport cu care să se poată aprecia în mod rezonabil că predarea imediată a tatălui său ar avea consecințe grave pentru aceasta. Astfel, în declarația formulată în fața Curții, persoana solicitată a precizat în mod expres că, în cazul predării sale către autoritățile suedeze, fiica minoră va rămâne în îngrijirea mamei, care se află în România și are posibilități materiale să o întrețină (fila 8 din dosarul instanței).
În vederea predării persoanei solicitate, Curtea va dispune arestarea acesteia, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 16 iunie 2014 și până la data de 15 iulie 2014, inclusiv.
Referitor la această măsură, Curtea constată că este intrinsecă punerii în executare a mandatului european de arestare, întrucât, potrivit dispozițiilor art.103 alin.10, 13 din Legea nr.302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate către autoritățile suedeze, în baza mandatului respectiv, nu se poate realiza decât în stare de arest.
Se va constata că, anterior arestării ce va fi dispusă prin această sentință, persoana solicitată a fost reținută, pe o durată de 24 de ore, la data de 15 iunie 2014, începând cu ora 1950.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală rap. la art.87 din Legea nr.302/2004 republicată, cheltuielile judiciare ocazionare de judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului român, iar onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a persoanei solicitate, va fi suportat din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În temeiul art.107 alin.1 raportat la art.103 alin.7, 10 din Legea nr.302/2004 republicată, admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 mai 2014 de către P. din K., în baza hotărârii pronunțate de Judecătoria din K. la data de 27 martie 2014, în dosarul B 643-13, pe numele persoanei solicitate C. Ș. (cetățean român, fiul lui G. M. și A., născut la data de 06 mai 1972 în municipiul B., județul B., CNP_, cu reședința în municipiul București, ..7, .).
Constată că persoana solicitată nu a consimțit la predare.
Respinge, ca nefondată, cererea de amânare a predării, formulată de persoana solicitată.
Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile din Regatul Suediei, cu respectarea drepturilor conferite de la regula specialității.
Dispune arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de astăzi, 16 iunie 2014 până la data de 15 iulie 2014, inclusiv.
Constată că persoana solicitată a fost reținută, pe o durată de 24 de ore, la data de 15 iunie 2014, începând cu ora 1950.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se suportă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2014.
JUDECĂTOR,
C. V. G. GREFIER,
D. S.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 17 iunie 2014
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 774/2014.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
