Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 450/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 450/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 450/R
Ședința publică de la data de 06 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR: L. C.
JUDECĂTOR: L. M.
GREFIER: M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul D. I.,împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 18 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat D. I. în stare de arest și asistat de avocat M. A. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 9 dosar și intimata parte civilă P. I. personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, ia act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, solicită în temeiul art. 385/9 pct. 14 Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, redozarea pedepsei aplicate de 4 ani pe care o consideră prea severă în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante, inculpatul a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, a colaborat cu organele de cercetare penală la aflarea adevărului iar prejudiciul a fost recuperat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că pedeapsa de 4 ani stabilită spre executare de către instanța de fond pentru furt calificat, în raport de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și față de starea de recidivă postcondamnatorie, chiar dacă inculpatul și-a însușit materialul administrat la urmărirea penală, această sancțiune se impune a fi menținută, având în vedere că a fost săvârșită înlăuntrul termenului de încercare raportat la prima condamnare stabilită prin sentința nr. 176/2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București. Ca atare, apreciază recursul inculpatului, ca fiind nefondat.
Intimata parte civilă popa I. solicită a se aprecia asupra soluției ce se va pronunța.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea recursului achiesând la concluziile puse de către apărător.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 165 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, în baza art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul D. I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 61 Cod penal, s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 5 închisoare aplicată prin sentința penală nr. 176/09.04.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la 19.05.2009, și s-a contopit restul neexecutat de 652 zile închisoare din respectiva pedeapsă cu pedeapsa din prezenta hotărâre, aplicând inculpatului pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, de la 01.11.2012 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării inculpatului.
În baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală a fost admisă acțiunea formulată de partea civilă P. I. și obligt inculpatul să plătească acesteia din urmă suma de 100 lei, reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 600 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
În fapt, s-a reținut că la data de 01.11.2012, inculpatul D. I. a sustras părții vătămate P. I. o pungă din plastic în care se aflau suma de 80 lei și cheile de acces în locuință.
Prima instanță a avut în vedere probele administrate în faza de urmărire penală coroborate cu mărturisirea inculpatului, judecata având loc conform procedurii reglementate de art. 3201 din Codul de procedură penală.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama de gradul de pericol social mediu al infracțiunii, dat de îndrăzneala activității infracționale ce s-a executat în baza unei rezoluții spontane, pe timp de zi, profitând de neatenția părții vătămate și de aglomerația specifică piețelor și magazinelor, de consecințele faptei (prejudiciu material nerecuperat) și de scopul urmărit (asigurarea banilor necesari traiului și procurării de substanțe etnobotanice. Totodată, s-a ținut seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și de conduita procesuală sinceră și cooperantă manifestată de acesta pe parcursul procesului penal
Sub aspectul laturii civile, instanța a observat că prin fapta inculpatului partea civilă P. I. a suferit un prejudiciu material constând în ieșirea din patrimoniul său a unor bunuri, mai exact suma de 80 lei și cheile de la locuință, prejudiciu care însumează 100 lei și care nu a fost recuperat.
Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul D. I., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, solicitând reducerea cuantumului acesteia.
Examinând hotărârea atacată, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Judecătoria a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat în cauză rezultând indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Natura și gravitatea infracțiunii, modalitatea în care a acționat, persistența infracțională a inculpatului, sunt împrejurări ce concretizează atât pericolul social al acestuia cât și al faptei comise, astfel că nu este cazul de a se reduce cuantumul pedepsei aplicate.
Așadar, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod pr.pen., va respinge recursul ca nefondat; conform art. 38517 alin.4 rap. laart.383 Cod pr.pen., va deduce prevenția iar în baza art.192 al.2 Cod procedură penală, va obliga pe recurent la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D. I. împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Deduce prevenția de la 01.11.2012 la zi.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C. L. M.
GREFIER,
M. G.
Red.L.C.C
Tehn.N.E.A/2ex/15.03.2013
Jud.Sect.5/S.P/Jud.D.S.G
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 493/2013.... → |
|---|
