Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 297/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2012 în dosarul nr. 297/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 297
Ședința din publică din 9 februarie 2012
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - I. T. C.-B.
JUDECĂTOR - M. S.
JUDECĂTOR - N. A.
GREFIER: S. M.-M.
.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror N. N..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat M. P. F. împotriva încheierii din data de 2.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat M. P. F., aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, Lorette L., cu împuternicirea avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513 din Codul de procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 2.02.2012, pronunțată ed Tribunalul București – Secția a II-a Penală și, rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În opinia apărării, inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat și la natura infracțiunilor reținute în sarcina sa, circumstanțele personale (fiind lipsit de antecedente penale), făcând apel totodată la termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, de aprox. 2 ani, dar și la egalitatea de tratament, precizând că alți inculpați din cauză sunt judecați în libertate.
Susține că la acest moment procesual nu mai este oportună menținerea acestei măsuri de excepție, putând fi dispusă în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea instanței de fond este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Astfel, arată că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față inculpat, iar lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, solicitând a se avea în vedere natura și gravitatea faptei, dar și modalitatea de săvârșire a infracțiunii.
Referitor la termenul rezonabil, apreciază că nu a fost depășit, văzând obiectul și complexitatea cauzei, numărul mare de inculpați, implicarea unor notari publici, fără vinovăție din partea acestora.
Astfel, menținerea inculpatului în arest preventiv este în interesul desfășurării procesului penal, apreciind că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motiv pentru care solicită respingerea recursului.
Recurentul inculpat M. P. F., în ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate. Solicită a se avea în vedere starea sa de sănătate și problemele familiale, asigurând că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat în fața organelor judiciare.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea din 02.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în baza art. 3002 rap. la art. 160b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M. P. F. și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul M. P. F., acesta solicitând judecarea în stare de libertate, întrucât un pericol concret pentru ordinea publică.
Examinându-se cauza sub toate aspectele, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Rezultă din actele dosarului că prin rechizitoriul nr.1092 BIS/P/2010 din data de 04.10.2010 al Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. P. F. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, faptă prev. de art. 288 alin 1 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p. ; uz de fals în formă continuată, faptă prev. de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.; complicitate la tentativă de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, faptă prev. de art. 26 rap la art. 20 rap la art. 215 alin 1,2,3, și 5 C.p., complicitate la uz de fals în formă continuată, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap la art. 291 și 293 C.p.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului M. P. F. că, în perioada martie - aprilie 2010, la intervale diferite de timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, a participat, împreună cu alte persoane, prin acte și contribuții diferite, la încercarea de vânzare frauduloasă a unor imobile – terenuri, situate în or. B., respectiv ., jud. I., în suprafață de 15.000 m.p., respectiv de 88.269 m.p., folosind în acest sens înscrisuri oficiale, fie originale, dar utilizate fără drept de cei în cauză, fie falsificate, în același scop, respectiv pentru obținerea unor acte autentificate, de către notari publici, în beneficiul unor falși proprietari, care și-au atribuit în mod fals identitatea proprietarilor de drept, folosind acte de identitate false; în acest sens s-a încercat și uneori s-a și reușit obținerea, de către autorii infracțiunilor, a unor documente autentificate de către mai multe birouri notariale (procuri false și antecontract de vânzare - cumpărare), activitate infracțională săvârșită în scopul transmiterii dreptului de proprietate, către persoane neîndreptățite, cu consecința prejudicierii adevăraților proprietari. Inculpații au contactat notari publici, cărora le-au prezentat acte oficiale falsificate, pentru a-i determina să redacteze și să autentifice documente false, a instigat falșii proprietari să se prezinte sub o identitate falsă, comandând, în același scop menționat anterior, falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, precum și a unor înscrisuri oficiale, pentru inducerea și menținerea în eroare a notarilor publici. De asemenea, a ajutat la falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în vederea folosirii lor în fața notarilor publici, în încercarea de înstrăinare frauduloasă a unor imobile – terenuri, situate în or. B., respectiv ., jud. I., în suprafață de 15.000 m.p., respectiv de 88.269 m.p.
Conform art. 160b alin. 3 Cod procedură penală „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”. Probele administrate până la acest moment procesual justifică în continuare reținerea presupunerii conform cu care inculpatul ar fi participat la comiterea actelor pentru care a fost trimis în judecată.
La acest moment, la dosar se află doare probele administrate în cursul urmăririi penale, astfel că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive nu a suferit schimbări.
Temeiul luării măsurii arestării preventive l-a constituit dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, Curtea are în vedere mai ales natura și împrejurările concrete ale comiterii faptelor, consecințele incontestabile negative ale acestui gen de fapte asupra societății, starea generată de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte grave, sunt cercetate și judecate în stare de libertate, dar și de posibilitatea comiterii unor asemenea fapte și de alte persoane în lipsa unei reacții ferme și energice din partea autorităților.
Toate aceste elemente reliefează o gravitate și un ecou al faptei suficiente pentru a justifica, la acest moment, aprecierea că prezervarea ordinii publice reclamă necesitatea menținerii arestării preventive.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea apreciază că o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă ar fi insuficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere cele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M. P. F. împotriva încheierii de ședință din data de 02.02.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ 11.
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. T. C.-B. M. S. N. A.
GREFIER
S. M.-M.
Red. A.N.
Dact. G.P./16.02.2012
2 ex.
Red. E. B. –Tribunalul București – Secția a II-a Penală
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 62/2013. Curtea... → |
|---|
