Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1726/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1726/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2012 în dosarul nr. 1726/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1726
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Curtea constituită din:
Președinte: M. O.
Judecător: A. N.
Judecător:V. A. P.
Grefier:A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea recursurilor declarate de recurenții – inculpați C. O., Ț. N. și C. F. împotriva sentinței penale nr. 101/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._ .’
La apelul nominal făcut în ședința publică,
Au răspuns recurenții – inculpați: C. O., personal, asistat juridic de apărător ales L. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și de apărător din oficiu P. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, Ț. N., personal, asistat juridic de apărător ales L. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și avocat din oficiu P. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar, C. F., personal, asistat juridic de apărător ales L. D., cu împuternicire avocațială depusă la dosar și apărător din oficiu D. Manti, cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar,
Lipsă fiind: intimații – părți responsabile civilmente C. M., C. R., C. S., Ț. G., Ț. N. și intimații – părți vătămate C. I. și C. Ș., intimat S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, intimat – parte civilă Ș. V. G.. Intimatul – inculpat C. V. este scos din cauză.
Se prezintă interpret în limbaj mimico-gestual pentru recurenții – inculpați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii din oficiu, desemnați la termenul anterior pentru a acorda asistența juridică obligatorie a recurenților – inculpați, solicită instanței să ia act de încetarea delegațiilor lor față de prezența apărătorului ales și să se dispună cu privire la acordarea onorariului parțial, așa cum prevede Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R.
Apărătorul ales al recurenților – inculpați solicită admiterea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, acte pe care le depuse la dosar la acest termen.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu acte în circumstanțiere pentru recurenții – inculpați, apreciind probe pertinentă și utilă cauzei.
Curtea, după deliberare, încuviințează cererea recurenților – inculpați, prin apărător ales, privind administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, apreciind proba pertinentă și utilă cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de judecată si acordă cuvântul in dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților – inculpați solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce îl privește pe recurentul – inculpat C. O., arată că motivul de recurs se întemeiază pe disp. art. 385 ind. 9 pct. 14 Cod procedură penală și disp. art. 385 ind. 9 pct. 18 Cod procedură penală; primul motiv de recurs vizează redozarea pedepsei și greșita individualizare a acesteia. Având în vedere fapta comisă la data de 14.07.2010 privind partea vătămată C. I. solicită să se aibă în vedere atitudinea procesuală sinceră de care a dat dovadă inculpatul pe tot parcursul procesului penal, recunoscând și regretând sincer fapta comisă.
Solicită să se aibă în vedere că la data comiterii faptei inculpatul C. O. era minor, iar anterior săvârșirii acestei fapte a avut o bună conduită în societate, are în întreținere doi copii minori, astfel cum rezultă din și actele depuse la dosar la acest termen; de asemenea, a depus la dosarul cauzei caracterizare de la locul de muncă. Inculpatul C. O. a fost singurul arestat în prezenta cauză, iar după punerea acestuia în libertate a luat permisul de conducere pe care, de asemenea, l-a depus la dosar; inculpatul are loc de muncă – ca șofer, s-a prezentat în fiecare săptămână la organele de poliție, conform planului de supraveghere.
Astfel, critică hotărârea atacata ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul faptului că instanța de fond a aplicat inculpatului, în mod nejustificat, un spor de 6 luni, iar modul de individualizare a pedepsei, în regim de detenție, apreciază că este prea aspru în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, minor la data comiterii faptei; mai mult, inculpatul este la prima abatere, nu este cunoscut cu antecedente penale. Față de aceste considerente solicită instanței să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile aplicării art. 86 ind. 1 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, care îi vizează pe toți cei trei recurenți – inculpați, vizează cea de-a doua faptă, care nu este recunoscută de nici unul din cei trei inculpați; astfel, recursul vizează greșita condamnare a inculpaților privind fapta din 11.07.2010, parte vătămată fiind Ș. V. G..
Solicită să se aibă în vedere lipsa probelor de vinovăție cu privire la cei trei inculpați; de asemenea, solicită să se aibă în vedere prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, orice dubiu profitând acestora.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând în fond, în principal, achitarea inculpaților în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală; solicită să se aibă în vedere plângerea părții vătămate unde arată că a fost tâlhărit de cinci persoane, iar ulterior, fiind audiat în fața instanței ( fila 182) declară că i-a recunoscut pe inculpați întrucât așa i-a spus organele de poliție.
Declarația dată de partea vătămată în fața instanței de fond se coroborează și cu declarația martorului O. C. (fila 183).
Deși în fața instanței martorul a declarat adevărat, parchetul s-a sesizat pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și, astfel cum rezultă și din adresa aflata la dosar, acest martor nici nu a fost audiat până la acest moment, cercetările sunt în derulare la Poliția M..
Apreciază că, prin ticluirea de probe mincinoase, s-a căutat să se probeze o faptă de săvârșirea căreia inculpații nu se fac responsabili, aceștia sunt nevinovați; declarațiile martorilor cu identitate protejată, dată în faza de urmărire penal, sunt contrare cu cele date în fața instanței de fond.
Mai mult, apreciază că inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare având în vedere că martorii au fost audiați fără prezența inculpații și nici a apărătorilor acestora, iar în timpul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii acestor martori, dreptul la apărare a fost limitat, astfel cum rezultă și din încheierea de ședință, nu s-a făcut apelul, martorii fiind audiați cu ușa închisă.
Art. 6 paragraful III lit. d CEDO cere ca probele incriminatorii să fie administrate în prezența inculpatului și în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii, apărarea având posibilitatea să pună întrebări.
Apreciază că mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi folosite în procesul penal pentru a se pronunța o hotărâre de condamnare.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în principal, solicită admiterea recursului și achitarea inculpaților, în sensul celor de mai sus, iar în subsidiar, solicită să se aibă în vedere că inculpatului minor C. F. i-a fost aplicată aceeași pedeapsă, de 2 ani închisoare, ca și inculpatului Ț. N., care este major; aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, sunt elevi, sunt surdo-muți.
Astfel, dacă instanța va aprecia că există probe de vinovăție, față de circumstanțele solicită aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, cu stabilirea unui termen mai mare de încercare.
Reprezentantul Ministerului Public, în ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie, parte vătămată Ș. V. G., pentru care s-a cerut achitarea inculpaților, solicită să se aibă în vedere toate probele administrate, probe care au fost administrate individual și coroborat de către judecătorul fondului, unele dintre acestea fiind înlăturate motivat.
Cele care au fost reținute de către prima instanță, și face referire la declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor asistenți la recunoaștere și cu declarațiile celor doi martori audiați sub identitate protejată dovedesc, cu prisosință, participarea celor trei inculpați la infracțiune.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate, solicită să se aibă în vedere că prima instanță a reținut deja incidența în cauză a art. 74 lit.a Cod penal și a coborât cu mult pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege însă, tocmai datorită lipsei antecedentelor penale, faptul că inculpații nu au fost nici măcar sancționați administrativ înainte, solicită admiterea recursurilor, casarea, în parte, a sentinței recurată, și să se facă aplicarea art. 86 ind. 1 Cod penal, pe un termen maxim de încercare.
Recurentul – inculpat C. O., personal, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său; solicită să se aibă în vedere că are doi copii minori în întreținere, muncește de 10 luni, de la data liberării condiționate a fost la poliție și a semnat săptămânal.
Recurentul – inculpat Ț. N., personal, prin translator, arată că este nevinovat.
Recurentul – inculpat C. F., personal, prin translator, arată că este nevinovat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată:
Prin sentința penală nr. 101/17.02.2012, Judecătoria Cornetu, județul I., a hotărât:
Inc. C. O. zis „M.”
I. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. precum și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. în referire la art. 76 alin.1 lit.b) C.pen. a condamnat pe inculpatul C. O. zis „M.” - fiul lui T. N. și T. G., născut la data de 10.09.1992 în București) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen .
II. În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. precum și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. în referire la art. 76 alin.1 lit.b) C.pen. (p.văt. C. I.) a condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
In baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.pen. a contopit cele două pedepse, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final inculpatul C. O., zis “M.” executând o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu disp. art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 16.07.2010, h. 10.00 și durata arestării preventive de la 16.07.2010 până la data de 30.12.2010.
Inc. Ț. N. zis « C. »
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 75 lit.c) C.pen. precum și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. în referire la art. 76 alin.1 lit.b) C.pen. a condamnat pe inculpatul Ț. N. zis „C.” (fiul lui natural și R., născut la data de 02.09.1989 în București) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu disp. art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 16.07.2010, h. 10.00
Inc. C. F. zis « H. »
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. precum și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a) C.pen. în referire la art. 76 alin.1 lit.b) C.pen. a condamnat inculpatul C. F. zis « H. » (fiul lui C. M. și R., născut la data de 08.09.1993 în București) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu disp. art. 57 C.pen.
În baza art. 71 C.pen. a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii de la 16.07.2010, h. 10.00.
Inc. C. V.
În baza art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen. precum și cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a) C.pen. în referire la art. 76 alin.1 lit. b) C.pen. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. a condamnat inculpatul C. V. (fiul lui natural și S., născut la data de 02.09.1992 în B., jud. I.) la pedeapsa de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 861 C.pen a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an și 10 (zece) luni închisoare sub supraveghere, pe o durata de 4(patru) ani și 10 (zece) luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 C.pen pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin 1 lit. a-d Cod penal:
a) să se prezinte la S. de probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b) - d) Cod penal s-au comunicat S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
În baza art. 359 Cod procedură penală s-au comunicat inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 Cod penal a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 C.pen a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 16.07.2010, h. 10.00 și durata arestării preventive de la 16.07.2010 până la data de 01.11.2010.
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999 coroborat cu art. 1000 alin. 2 C.civ. (în vigoare la data săvârșirii faptelor) a obligat în solidar inculpații C. O. la rândul său în solidar cu părțile responsabile civilmente Ț. N. și Ț. G., Ț. N. și inc. C. F. de asemenea în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. R. la plata sumei de 3500 lei cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părții civile Ș. V. G..
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. a luat act că partea vătămată C. I. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat inculpații C. O. în solidar cu părțile responsabile civilmente Ț. N. și Ț. G., Ț. N., inc. C. F. în solidar cu părțile responsabile civilmente C. M. și C. R. și C. V. în solidar cu partea responsabilă civilmente C. S. la plata sumei de 2000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 189 C.pr.pen. a dispus avansarea parțială a onorariului avocatului desemnat din oficiu D. M., conform delegației nr._/2010, în cuantum de 600 lei și I. L., conform delegației nr._/2011, în cuantum de 300 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.
S-a reținut ca situație de fapt:
În data de 11.07.2010, în jurul orelor 23,00, partea vătămată Ș. V. G. se deplasa pe Șoseaua Alexandriei din orașul B., iar la un moment dat s-a oprit în dreptul unui magazin pentru a cere un aparat mobil pentru a da un telefon. La .-a întâlnit cu niște persoane pe care le cunoștea, una dintre ele i-a împrumutat telefonul său, drept pentru care partea vătămată a decis să le cumpere o sticlă de vin pe care au băut-o împreună. În drum spre casă, la o distanță de aproximativ 100 metri, sub pretextul că vor o țigare, inc. C. O., Ț. N. și C. F. s-au apropiat de partea vătămată unul dintre aceștia punându-i mâna pe buzunarul de la pantaloni unde se afla portofelul. În acel moment, dându-și seama că “de fapt cei trei nu doreau o țigare, ci doreau să mă tâlhărească” partea vătămată a fugit, de frică, fiind urmărit de cei trei care l-au lovit și l-au deposedat de portofelul în care se afla suma de 2050 lei și acte (carte de identitate, permis de conducere), precum și de un telefon mobil marca Nokia 6120 C.
Situația de fapt, astfel cum a fost relatată a rezultat din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, așa cum au fost detaliate precum și cu cele administrate în cursul cercetării judecătorești. Este adevărat că partea vătămată are o variantă oarecum schimbată față de cele din cursul urmăririi penale, în sensul că aceasta a învederat instanței că a procedat la recunoașterea inculpaților din planșa foto la sugestia lucrătorilor de poliție care nu i-au dictat nimic din conținutul declarației, ci doar recunoașterile după planșa foto și din grup de persoane, însă instanța va înlătura această declarație cu motivarea că nu se coroborează cu niciun mijloc de probă administrat la dosarul cauzei. Astfel, potrivt art. 75 C.pr.pen. “Declarațiile părții vătămate...făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”, iar declarațiile date de aceasta în cursul urmăririi penale sunt susținute întru totul de declarațiile martorilor cu identitate protejată G. R. și F. A., procesele verbale de recunoaștere după planșa foto și procesele verbale de recunoaștere din grup de persoane, proces verbal de cercetare la fața locului.
Judecătoria a înlăturat și declarația martorului O. C. - martor asistent la efectuarea recunoașterii de către partea vătămată Ș. V. G. a inculpatului C. O. după planșa foto (f. 26-31, d.u.p, f. 183, dosar fond) față de care procurorul s-a sesizat sub aspectul săvîrșirii de către acesta a infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât apare ca absolut nesinceră și dată, probabil, în sprijinul inculpaților C. O., Ț. N. și C. F.. întrucât martorul n-a putut justifica în fața instanței niciun motiv plauzibil pentru care și-a schimbat declarația. Astfel, simpla afirmație că așa i-au dictat lucrătorii de poliție să scrie, fără a participa efectiv la efectuarea unei recunoașteri după planșa foto sau din grup de persoane, precum și că nu știa că este audiat ca martor într-un dosar penal, nu poate fi acceptată de instanță atâta timp cât martorul are atât o vârstă respectabilă (37 ani), cât și o pregătire școlară de nivel mediu (studii liceale) aspecte suficiente pentru ca acesta să-și dea seama de consecințele faptelor sale.
Luând în considerare afirmația martorilor cu identitate protejată G. R. și F. A. (f. 41, 42, d.u.p) care au afirmat despre cei trei inculpați C. O., Ț. N. și C. F. că sunt cunoscuți în societate ca fiind “persoane foarte, foarte periculoase, ca de altfel și familiile lor...” instanța a apreciat că această modificare a declarațiilor părții vătămate și ale martorului O. C. s-ar putea datora unui sentiment de teamă, creat de prezența inculpaților și a familiilor acestora în sala de judecată în timpul audierii. În consecință, acest ultim argument în concurs cu faptul că declarațiile din cursul judecății sunt într-o contradicție evidentă cu celelelalte mijloace de probă, a condus la concluzia că urmează a fi înlăturate declarațiile părții vătămate și ale martorului O. C., date în cursul judecății (f. 182, 183, dosar fond), urmând a fi valorificate cele din timpul urmăririi penale (f. 13-17, 32, 33 d.u.p).
De altfel martorul C. G. (f. 207, dosar fond), de asemenea martor asistent la efectuarea unei recunoașteri din grup de persoane efectuată de către partea vătămată Ș. a declarat: “Nu mi s-a părut ca poliția să fi indicat părții vătămate o anumită persoană...Îmi aduc aminte că persoana respectivă a recunoscut din grup un puști blond, pe care cu ocazia prezentei audieri, l-am recunoscut în sala de judecată ca fiind inculpatul C. F.”.
Așadar, situația de fapt prezentată în considerentele expuse rezultă din declarațiile părții vătămate Ș. V. G. din cursul urmăririi penale, proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f. 18-25) – ocazie cu care partea vătămată a indicat lucrătorilor de poliție zona în care a fost tâlhărită de cele trei persoane necunoscute, fiind ridicată o brichetă de culoare maro, în stare de funcționare care a fost tratată din punct de vedere criminalistic, fiind prelevată și ridicată fragment de urmă papilară; au fost efectuate fotografii judiciare ale părții vătămate care a indicat leziunile suferite; proces verbal de recunoaștere după planșa foto (f. 26-31) – întocmit cu ocazia recunoașterii de către partea vătămată Ș. V. G., în prezența martorului asistent O. C., a inc. C. O. ca fiind una din cele trei persoane care în noaptea de 11.07.2010, însoțită de alte două persoane l-a deposedat prin violență de un telefon mobil marca Nokia 6120 C și de suma de 2050 lei; declarație martor asistent O. C. (f. 32, 33) – în prezența căruia partea vătămată a recunoscut persoana de la fotografia cu nr. 6 (inc. C. O.) ca fiind cea care în noaptea de 11.07.2010 a deposedat-o prin violență de un telefon mobil și portofelul în care se afla o sumă de bani; proces verbal de recunoaștere din grup de persoane și planșa foto (f. 34-38) - întocmit cu ocazia recunoașterii dintr-un grup de persoane de către partea vătămată Ș. V. G., în prezența martorului asistent C. G., a inc. C. O. ca fiind una din cele trei persoane care în noaptea de 11.07.2010, însoțită de alte două persoane l-a deposedat prin violență de un telefon mobil marca Nokia 6120 C și de suma de 2050 lei; declarație martor asistent C. G. (f. 39, 40) – în prezența căruia partea vătămată a recunoscut persoana cu nr. 2 (inc. C. O.) ca fiind cea care în noaptea de 11.07.2010 “l-a lovit și i-a furat” un telefon mobil și portofelul în care se aflau acte și bani; declarație martor cu identitate protejată G. R. (f. 41 d.u.p, f. 230 dosar fond) – ce a declarat că în data de 11.07.2010, în jurul orelor 21,45 în timp ce stătea de vorbă cu două prietene în fața magazinului Grand Alesia situat pe . a venit partea vătămată Ș. V. G. care a împrumutat de la F. A., prietenul martorului, telefonul mobil pentru a vorbi cu prietena sa. După ce a vorbit aprox. 10 minute, partea vătămată a intenționat să plece pe jos acasă, motiv pentru care martorul i-a atras atenția că este periculos să plece pe întuneric, oferindu-se să cheme un taxi sau să rămână la el acasă. Acesta a refuzat și a plecat spre București, pe lângă unitatea militară, martorul G. R. observând că partea vătămată “mergea împleticit deoarece se afla sub influența băuturilor alcoolice”, în același timp observându-i și pe “Mișulică, băiatul lui Libian și pe doi băieți ai lui Murică” al căror nume nu-l cunoaște, dar știe că sunt surdo-muți care au urmărit-o pe partea vătămată până pe . martorii neputând observa deoarece era întuneric și nici nu au putut intervene deoarece cei trei (“Mișulică și băieții surdo-muți ai lui Murică”) sunt cunoscute în zonă ca fiind persoane foarte periculoase, așa încât au rămas în capătul . cum cei trei au intrat pe . vătămată. După aprox. 20 minute i-a văzut pe cei trei ieșind din . încă 10 minute au observat-o și pe partea vătămată Ș. V. însoțit de un echipaj de poliție și care era “bătut, lovit la cap și la o mână”. Mai mult în timpul cercetării judecătorești, martorul G. R., nu numai că își menține în totalitate declarațiile date la urmărirea penală, dar precizează și că partea vătămată s-a întors după aproximativ 20 minute însoțită de organele de poliție, martorul înțelegând că a fost tâlhărită și indicându-i pe inculpați ca fiind persoanele care au săvârșit fapta (f. 230, dosar fond); declarație martor cu identitate protejată F. A. (f. 42 d.u.p și fila 231, dosar fond) – care i-a recunoscut pe cei doi inculpați surdo-muți Ț. N. și C. F. “copii lui Murică” (partea responsabilă civiulmente C. M., s.n.) și pe cel de-al treilea ca fiind “băiatul lui Libian” zis “M.” (respectiv inc. C. O., s.n.) în timp ce aceștia îl urmăreau pe Ș. V.. Mergând până în dreptul străzii Gladiolelor, cei doi martori cu identitate protejată au văzut cum cei trei inculpați o urmăreau pe partea vătămată, fiind întuneric însă nu au observat cea s-a întâmplat, dar după 15 minute s-au întors cei trei indivizi, iar după încă 15 minute partea vătămată împreună cu organele de poliție, întrucât fusese tâlhărită, procese verbale de recunoaștere după planșa foto efectuată de martorii F. A. și G. R. (f. 43-52) – care, în prezența martorului asistent A. F., l-au recunoscut pe inc. C. O. ca fiind persoana care în noaptea de 11.07.2010, în jurul orelor 23,00 împreună cu alte persoane, l-a atacat pe Ș. V. G., declarația martor asistent A. F. (f. 53, 54) – în prezența căruia martorii cu identitate protejată l-au recunoscut din planșa foto pe inc. C. O. (fotografia nr. 2) reprezentând persoana care în noaptea de 11.07.2010 l-a atacat pe numitul Ș. V. G..
Sub aspect obiectiv fapta inculpatului C. O. zis “M.” care la data de 11.07.2010, în jurul orei 23,00 împreună cu inc. Ț. N. și C. F. l-a deposedat prin violență pe Ș. V. G. de un telefon mobil marca Nokia 6120C și de suma de 2050 lei, în timp ce se afla pe .. B., jud. I. întruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie săvârșită în stare de minorat, prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 99 C.pen.
Fapta inculpatului Ț. N. care la data de 11.07.2010, în jurul orei 23,00 împreună cu inc. C. O. și C. F. l-a deposedat prin violență pe Ș. V. G. de un telefon mobil marca Nokia 6120C și de suma de 2050 lei, în timp ce se afla pe .. B., jud. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 75 lit.c) C.pen.
Fapta inculpatului C. F. care la data de 11.07.2010, în jurul orei 23,00 împreună cu inc. C. O. și Ț. N. l-a deposedat prin violență pe Ș. V. G. de un telefon mobil marca Nokia 6120C și de suma de 2050 lei, în timp ce se afla pe .. B., jud. I. întruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie săvârșită în stare de minorat prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b) și c), alin. 21 lit.a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
Cu aceeași motivare instanța a înlăturat concluziile apărătorilor inculpaților C. F., C. O. și Ț. N. prin care au solicitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.pr.pen. fapta nu a fost săvârșită de inculpați, apărarea folosită de avocații acestora referitoare la declarațiile contradictorii ale părții vătămate și la aspectul că martorii au fost “puși și învățați” de lucrătorii de poliție să-i recunoască pe inculpați, a fost pe larg contrazisă mai sus, astfel încât, nu există nici cea mai mică îndoială referitoare atât la participarea celor trei la comiterea infracțiunii de tâlhărie, așa cum a fost reținută de instanță.
II. În ceea ce privește ce-a de-a doua infracțiune de tâlhărie, reținută prin actul de sesizare în sarcina inc. C. O., precum și în sarcina inculpatului C. V., constând în aceea că la data de 14.07.2010 în jurul orei 14,30 cei doi, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au amenințat-o pe partea vătămată C. I., în timp ce se aflau la barajului lacului de acumulare Cornetu-Mihăilești, împrejurare în care i-au sustras telefonul mobil marca Samsung, faptă prev. de art. disp. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen, instanța constată că ambii inculpați au recunoscut comiterea acesteia, inc. C. prevalându-se de disp. art. 320 C.pr.pen, însă inc. C. O., deși a recunoscut, nu a putut beneficia de aceste dispoziții procedurale, deoarece potrivit aliniatului 2 a articolului menționat „Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute prin actul de sesizare a instanței…”. Întrucât inculpatul C. a recunoscut numai această infracțiune de tâlhărie, instanța a procedat la administrarea probatoriului în cursul cercetării judecătorești, fiind audiați inculpații (f. 164, 181, dosar fond) și martorii L. M. I. (f. 206), C. G. (f. 207), S. F. M. (f. 241) precum și a martorilor cu identitate protejată (prin comisie rogatorie) G. R. și F. A. (f. 230, 231) care au menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale.
Cu toate că varianta prezentată de inculpatul C. în fața instanței este diferită de cea a părții vătămate C. I. dată în cursul urmăririi penale (f. 55-58, d.u.p) inventând o poveste în legătură cu pierderea telefonului mobil de către inc. C. V., totuși acesta recunoaște că l-a însoțit pe inc. C. în zona barajului râului Argeș și l-a auzit pe acesta când „țipa” la partea vătămată să-i dea telefonul, ceea ce aceasta din urmă a și făcut, inculpatul declarând că „de frică”. Participația inculpatului C. O. la săvârșirea acestei infracțiuni a fost însă dovedită, mai presus de orice dubiu, de probele administrate în timpul soluționării procesului penal și, deși acesta a încercat să minimalizeze participația sa la săvârșirea faptei, în sensul că nu ar fi făcut altceva decât să îl însoțească pe inc. C. în locul respectiv pentru recuperarea unui pretins telefon pierdut, partea vătămată C. I. l-a recunoscut fără ezitare ca fiind persoana care l-a amenințat, în timp ce inc. C. i-a luat telefonul din mână, iar martorul S. F. M. (f. 241, dosar fond) prieten cu partea vătămată ce a fost prezent la momentul respectiv a arătat: „…inc. C. V. și C. O. au venit la noi, pentru că noi le-am furat telefonul, aceasta deoarece ei fuseseră mai devreme acolo…au început să ne amenințe cu bătaia. Au spus că dacă nu le dăm telefonul ne vor bate…Partea vătămată s-a speriat și le-a dat telefonul inculpaților. Inculpații au luat telefonul, au aruncat cartela părții vătămate pe jos și au plecat”
Sub aspect obiectiv fapta inculpatului C. O. zis “M.” care la data de 14.07.2010 în jurul orei 14,30 împreună cu inculpatul C. V. și alte persoane rămase neidentificate, l-a amenințat pe numitul C. I., în timp ce se aflau la barajului lacului de acumulare Cornetu-Mihăilești, împrejurare în care i-a sustras telefonul mobil marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie săvârșită în stare de minorat, faptă prev. de art. disp. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
Fapta inculpatului C. V. care la data de 14.07.2010 în jurul orei 14,30 împreună cu inculpatul C. O. și alte persoane rămase neidentificate, l-a amenințat pe numitul C. I., în timp ce se aflau la barajului lacului de acumulare Cornetu-Mihăilești, împrejurare în care i-a sustras telefonul mobil marca Samsung, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie săvârșită în stare de minorat, faptă prev. de art. disp. art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c), alin. 21 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen.
Din fișa de cazier judiciar a inculpaților C. O., Ț. N., C. F. și C. V. (f. 128-137, dosar fond) a rezultat că aceștia nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar inculpații C. O., C. F. și C. V. au săvârșit faptele în stare de minorat, urmând ca față de aceștia instanța să facă aplicarea art. 99 și urm. C.pen. reducând limitele pedepsei prevăzute lege la jumătate, în conformitate cu disp. art. 109 alin. 1 C.pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie asupra părții vătămate Ș. V. G., în mod temeinic prima instanță a reținut vinovăția inculpaților prin coroborarea declarației părții vătămate, a martorilor asistență la recunoaștere și declarațiile martorilor cu identitate protejată.
Simplele retractări ale declarațiilor inițiale, făcute de partea vătămată și martorul O. C., nu pot fi avute în vedere neputând fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.
Prin urmare, prima instanță a făcut o corectă coroborare a probelor administrate în cauză, din care rezultă vinovăția inculpaților.
Și individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor 3 inculpați recurenți s-a făcut temeinic, cuantumurile stabilite reflectând reținerea circumstanțelor atenuante de care fac vorbire recurenții.
Modalitatea de executare a pedepselor, detenția, a fost corect apreciată, în raport de gravitatea infracțiunilor comise de inculpați și faptul că nu au recunoscut în totalitate infracțiunile comise.
Văzând și art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile inculpaților C. O., Ț. N. și C. F. declarate împotriva sentinței penale nr. 101/17.02.2012 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ /2012.
Obligă inculpații la câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei onorariul parțial avocat oficiu va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. OprescuAntoaneta N. V. A. P.
GREFIER,
A. P.
Red. V.A.P.
Dact.A.A.
2 ex.-24.10.2012
Judecătoria Cornetu
Jud. fond: C.N.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
