Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 498/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 498/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 498/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

Decizia penală nr.498/ R

Ședința publică de la 13.03.2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - L. M.

JUDECĂTOR - S. C.

JUDECATOR - V. C.

GREFIER - M. C.

MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.- ELIANA B..

Pe rol, judecarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA OLTENIȚA, inculpatul C. I., asigurătorul S. DE A.-REASIGURARE ASTRA SA și părțile civile D. M., D. M., D. S., I. I. și P. R. împotriva sentinței penale nr.279/ F din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul inculpat C. I. personal, asistat de avocat din oficiu P. D., cu copie delegație nr._ emisă de Baroul București și avocat ales G. T., lipsind recurenții părți civile D. M., D. M., D. S., I. I. și P. R., reprezentate de C. I., recurent asigurator S. DE A.-REASIGURARE ASTRA SA și intimatul parte vătămată DUMITESCU G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Recurentul inculpat C. I. se legitimează Cu carte de identitate . nr._ emisă de SPCEP S4 Biroul nr.2.

Apărătorul ales al recurenților părți civile solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, respectiv copie xerox chitanță onorariu avocat.

Reprezentantul parchetului nu se opune probei.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba si o constată administrată prin depunerea unei copii ilizibile la dosar.

Constatând că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, declarații suplimentare de făcut, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului, desființarea n parte a hotărârii pe care o apreciază nelegala in raport de pedeapsa aplicată inculpatului. In cauză s-a făcut aplicarea disp.art.320/1 Cpp, limitele de pedeapsă puteau fi între 1 an si 4 luni și 4 ani si 8 luni închisoare, având în vedere ca pedeapsa in cazul infracțiunii prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cp este cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare.

Apărătorul ales al recurenților părți civile D. M., D. M., D. S., I. I. și P. R. solicită admiterea recursurilor, desființarea în parte a sentinței si pe fond, rejudecând, condamnarea inculpatului la o pedeapsă majorată, cu executarea în conformitate cu disp.art.86/1 Cp, cu aplicarea disp,art.86/3 alin.3 lit.e Cp, cu interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe perioada executării acesteia.

Susține ca dreptul la viata este principala valoare sociala ocrotita de dreptul penal si apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă în raport de natura foarte gravă a infracțiunii și modalitatea de comitere, prin faptul că nu a acordat prioritate victimei pentru a trece cu motocicleta, ceea ce a condus la tragedie.

Cu privire la latura civilă, apreciază cuantumul despăgubirilor ca fiind umilitoare, in raport de jurisprudența autohtona, respectiv cazul H., in care s-a pronunțat o hotărâre definitivă iar cuantumul daunelor este mult mai mare.

In cauza nu exista culpa defunctului în producerea accidentului, și chiar dacă acesta nu poseda permis de conducere, avea cunoștințe pentru a conduce motocicleta, iar din concluziile raportului de expertiza rezultă ca inculpatul a avut posibilități tehnice pentru a evita accidentul.

Cu privire la daunele materiale acordate, solicita admiterea cererii astfel cum a fost formulata la instanța de fond, față de înscrisurile depuse, vârsta victimei, de doar 23 ani, apreciind ca suma de 15.000 lei acordata nu este o despăgubire justă.

Apreciază daunele morale ca fiind derizorii, și solicită majorarea cuantumului acestora, și în raport de dispozițiile Ordinului CSA nr.5/2010, acesta prevăzând cuantumul acestora conform jurisprudenței, iar pentru anul 2010, prevedea daune de până la 2,5 milioane Euro.

Apreciază hotărârea greșita și față de dispoziția de obligarea a inculpatului, in solidar, pe latura civila, si arata ca răspunderea asiguratorului față de persoana asigurata este o răspundere contractuală, asumata prin contractul de asigurare si este o răspundere directă. Invoca disp. art.998-999 C..

Mai critica hotărârea întrucât instanța nu a obligat inculpatul la pata cheltuielilor judiciare in cuantum de 4000 lei, deși depusese chitanța privind onorariul de avocat și solicită obligarea asiguratorului la plata acestora, conform art.26 din Ordinul nr.5/2010.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C. I. apreciază regimul sancționator corect aplicat, soluția sub aspectul modalității de individualizare fiind corectă, care corespunde gradului concret de vinovăție al inculpatului cu reținerea circumstanțelor atenuate, comportamentului procesual corect, împrejurării că nu este cunoscut cu antecedente penale.

Apreciază latura civilă ca fiind incorect soluționata, în raport de împrejurarea ca s-au introdus in cauza surorile victimei, deși acestea nu aveau legături strânse cu acesta, cu propriile familii, locuiesc la alte adrese, deci acordarea daunelor morale către acestea nu este justificata. Solicită instanței să reevalueze cuantumul despăgubirilor materiale față de care apreciază că nu au fost dovedite, apreciind ac suma de 10.000 lei este îndestulătoare.

Solicit a fi respinse recursurile părților civile, cel al parchetului si admiterea celui declarat de asigurator.

Apărătorul ales al recurenților părți civile D. M., D. M., D. S., I. I. și P. R. solicită respingerea recursurilor declarate de parchet, inculpat și asigurator, urmând a fi admise recursurile părților civile.

Reprezentantul parchetului, cu privire la recursurile declarate, pune concluzii de respingere, ca nefondate, față de circumstanțele reale în care s-au comis faptele, apreciind ca la un moment dat motocicliștii sunt reale pericole pe drumurile publice, faptul ca s-a reținut culpa inculpatului într-un procent mult inferior celei reținute in cazul victimei care circula cu peste 100 km/h, fără a poseda permis de conducere, casca de protecție.

Apreciază că latura civilă a fost corect soluționata, în raport de datele cauzei si înscrisurile depuse.

In ultimul cuvânt, inculpatul recurent Cățănuș I. declară că regreta ce s-a întâmplat, mai ales ca o cunoștea pe victima, care era cunoscut ca o persoana care circula cu mare viteza.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:

Prin sentința penală nr.279 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița s-au dispus următoarele:

În baza art.178 alin.2 C. pen. cu aplicarea art.320¹ alin.1, 2, 3 și 7 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul C. I. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.81 și 82 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare.

S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. pen.

În baza art.71 alin.1 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a și b C. pen.

Conform art.71 alin.5 C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

S-a luat act că partea vătămată D. G. nu s-a constituit parte civilă.

A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă I. I. și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 15.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, în solidar cu terțul asigurător de răspundere civilă . Reasigurare.

A fost admisă în parte cererea aceleiași părți civile cu privire la daunele morale și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu terțul asigurător de răspundere civilă la plata sumei de 5000 euro (sau c/val în lei) cu acest titlu.

Au fost admise în parte cererile vizând acordarea de daune morale formulate de părțile civile D. S., D. M., P. R. și D. M.; s-a dispus obligarea inculpatului să plătească fiecăreia dintre acestea câte 200 euro (sau c/val în lei) cu titlu de daune morale, în solidar cu terțul asigurător de răspundere civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, pe baza probatoriilor administrate, coroborate cu declarațiile constante ale inculpatului de recunoaștere a unui anumit grad de culpă în producerea accidentului și a urmărilor lui, următoarea situație de fapt:

La data de 13.06.2010, în jurul orelor 14.00, inculpatul C. I. se deplasa, la volanul autoturismului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 411, având direcția C.-Chirnogi, spre locuința părinților săi. Ajungând la destinație, inculpatul a virat stânga, pentru a parca mașina pe podețul betonat din fața intrării în curte.

Concomitent, din direcția opusă, se deplasa motocicleta marca „Triumph” cu nr. de înmatriculare DL -_, condusă de numitul D. M., în vârstă de 21 ani, care nu purta casca de protecție. În momentul efectuării manevrei de virare la stânga, autoturismul a fost lovit puternic în partea laterală dreaptă de către motocicletă; ambele vehicule au suferit avarii importante, iar numitul D. M. a fost proiectat, în urma impactului, în șanț. Inculpatul a apelat imediat serviciul telefonic 112, iar D. M. a fost transportat de urgență cu o ambulanță la Spitalul B. A. din București. El se afla deja în comă de gradul IV, iar la scurt timp după ce a ajuns la spital a decedat.

Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea numitului D. M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale (consecința traumatismului cu multiple fracturi și contuzii viscerale).

S-a mai reținut din actele medicale că între leziunile traumatice și deces legătura de cauzalitate este directă, necondiționată.

La momentul producerii accidentului, cele două persoane implicate aveau alcoolemia zero.

Raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză a stabilit concluzii care au fost însușite de către instanță, în sensul că:

- ambele părți au culpă la producerea evenimentului rutier, conducătorul auto putea preveni producerea accidentului dacă nu vira la stânga în momentele premergătoare apariției, din sensul opus, a motocicletei. Pe de altă parte, și victima ar fi putut evita accidentul dacă ar fi circulat cu viteza maximă admisă în localitate și ar fi purtat cască de protecție;

- în momentele premergătoare impactului, autoturismul se deplasa cu 23 km/h, iar motocicleta cu o viteză de 110 km/h.

S-a mai reținut că inculpatul a încălcat prevederile art.54 din O.U.G. nr.195/2002, în sensul că, efectuând manevra menționată, nu a semnalizat din timp și nu s-a asigurat că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.

În privința victimei, s-a reținut că aceasta a încălcat prevederile art.86 alin.1, art.48 și 49 din O.U.G. nr.195/2002, în sensul că a depășit, cu mult limita maximă de viteză în localitate – 50 km/h, precum și ale art.36 alin.2 din același act normativ, deoarece nu a purtat cască de protecție.

În privința laturii civile a cauzei s-a reținut că tatăl victimei, D. G., însă pretenții civile mama și surorile victimei, I. I., respectiv D. S., D. M., P. R. și D. M., instanța admițându-le „în parte cererile, în măsura dovedirii lor”.

Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, inculpatul C. I., partea civilă I. I. și asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA.

Prin recursul său, P. a formulat o singură critică a hotărârii arătând că inculpatului nu i se putea aplica o pedeapsă de numai 1 an închisoare fără să i se rețină circumstanțe atenuante. Cum infracțiunea prevăzută de art.178 alin.2 C. pen. este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar prin aplicarea dispozițiilor art.320¹ alin.7 C. pr. pen. aceste limite se reduc la 1 an și 4 luni, respectiv 4 ani și 8 luni închisoare, sancțiunea apare ca nelegală în lipsa circumstanțelor atenuante.

Prin recursul său, inculpatul a susținut în esență următoarele:

- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererilor sale de a i se acorda circumstanțe atenuante și nici în privința reținerii culpei comune în producerea accidentului;

- pe latura civilă a cauzei, în mod greșit a fost obligat la despăgubiri în solidar cu societatea de asigurare, aceasta din urmă trebuind să răspundă exclusiv, în baza contractului încheiat între părți.

S-a mai arătat că disjungerea laturii civile a cauzei ar fi constituit o soluție procedurală mult mai potrivită în raport de elementele concrete ale speței.

Prin recursul lor comun, părțile civile I. I., D. M., D. M., D. S. și P. R. au criticat hotărârea sub următoarele aspecte:

- pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea blândă în raport de rezultat vătămător produs – uciderea unei persoane; s-a solicitat în acest sens suspendarea sub supraveghere a executării unei pedepse cu închisoarea de 2 ani și aplicarea prevederilor art.86³ alin.3 lit.e C. pen. privind interdicția de a mai conduce vreun vehicul;

- despăgubirile materiale și morale acordate sunt extrem de mici, umilitoare și injuste, în dezacord cu probatoriile administrate;

- instanța nu a obligat terțul asigurător la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA a criticat sentința sub mai multe aspecte:

- este nelegală, în raport de prevederile a rt.54 și 55 din Legea nr.136/1995, obligarea asigurătorului în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile; aceste dispoziții legale nu creează un raport obligațional direct între asigurător și beneficiarul despăgubirilor, ci au doar caracterul unui avantaj creat victimelor, care evită riscul eventualei insolvabilități a autorului prejudiciului; în consecință s-a solicitat ca inculpatul să fie obligat singur la plata despăgubirilor civile;

- în privința daunelor materiale de 15.000 lei acordate mamei victimei, partea civilă I. I., s-a arătat că suma este excesiv de mare și nedovedită.

Printr-un supliment al motivelor de recurs, inculpatul a mai solicitat să fie înlăturată obligarea sa la plata de despăgubiri către surorile victimei, care nu mai aveau legături strânse cu defunctul, au propriile lor familii, locuiesc la alte adrese, astfel încât acordarea de daune morale nu se justifică.

În faza procesuală a soluționării recursurilor nu s-a solicitat administrarea altor probatorii.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.385⁶ alin.3 C. pr. pen., Curtea reține că soluția instanței de fond este greșită sub mai multe aspecte, în sensul considerentelor ce succed.

A. Cu privire la latura penală a cauzei.

Recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și de inculpat sunt întemeiate.

În fața instanței de fond, inculpatul a solicitat, iar prin sentință nu a fost rezolvat acest aspect, acordarea de circumstanțe atenuante personale, în temeiul art.74 alin.1 lit.a cu referire la art.76 alin.1 lit.d C. pen.

Curtea apreciază că reținerea acestor circumstanțe atenuante este justificată, în condițiile în care inculpatul este fără antecedente penale, încadrat în muncă, având o comportare anterioară bună.

În consecință, aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării reflectă criteriile de individualizare prevăzute de art.72 C. pen., în raport de ansamblul împrejurărilor concrete ale cauzei.

Aceleași criterii relevă că pentru atingerea scopurilor educative și preventive menționate în art.72 C. pen. nu este necesară înăsprirea regimului sancționator și nici aplicarea vreunei interdicții pentru inculpat de a conduce un autovehicul, așa cum au solicitat recurentele părți civile. În acest sens este relevantă și împrejurarea că, în aprecierea Curții, culpa victimei în producerea accidentului, constând în aceea că se deplasa în localitate cu o viteză mai mult decât dublă față de cea legală și nu purta casca de protecție obligatorie, este cel puțin egală cu cea a inculpatului.

Așa fiind, întrucât sentința atacată este criticabilă, așa cum se va vedea în continuare, și pe alte aspecte, ținând de latura civilă a cauzei, vor fi admise recursurile declarate de P., de inculpat, de partea civilă I. I. și de asigurătorul de răspundere civilă, iar hotărârea va fi casată în totalitate.

Făcând aplicarea prevederilor art.385¹⁵ pct.2 lit.d C. pr. pen., în rejudecare, Curtea va dispune astfel cu privire la latura penală a cauzei.

În baza art.178 alin.2 C. pen. cu aplicarea art.320¹ alin.7 C. pr. pen. și a art.74 alin.1 lit.a raportat la raportat la art.76 alin.1 lit.d C. pen. va fi condamnat inculpatul C. I. la o pedeapsă de 1 an închisoare.

Se va face aplicarea art.71- art.64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.

Conform art.81-82 C. pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, constituind termen de încercare.

Se va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și art.84 C. pen.

Conform art.71 alin.5 C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.

B. În ceea ce privește latura civilă a cauzei.

Reținerea unei culpe concurente între inculpat și victimă are consecințe și pe planul răspunderii civile delictuale.

Nu poate fi primită susținerea din recursul declarat de părțile civile – mama și surorile defunctului, în sensul că daunele materiale suferite ar fi fost mult mai mari. Cuantumul de 15.000 lei stabilit de instanța de fond este corect, fiind în acord cu probatoriile administrate. Nu s-au făcut dovezi privind o altă posibilă evaluare, astfel încât suma la care va fi obligat inculpatul cu acest titlu către partea civilă I. I. se va reduce la jumătate – 7500 lei, proporțional cu raportul culpelor la producerea accidentului.

Recursul părții civile I. I. este însă întemeiat în privința cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către aceasta.

Având în vedere datele concrete ale cauzei, relația de rudenie foarte apropiată, trauma psihică suferită, Curtea apreciază că daune morale de 15.000 euro sunt mai adecvate criteriilor menționate. În consecință, se va dispune obligarea inculpatului la plata a jumătate din această sumă – 7500 euro, în echivalent în lei la data plății, către această parte civilă.

Aceste despăgubiri se vor plăti pentru inculpat de către asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA, în condițiile Legii nr.136/1995 și în l imita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.

Sub acest aspect, primul motiv de recurs formulat de terțul asigurător, prin care se solicită ca inculpatul să plătească singur despăgubirile, este vădit nefundat, în contradicție cu prevederile art.54 și 55 din Legea nr.136/1995 și cu celelalte critici formulate de către aceeași parte. Se susține în esență că, deși a încheiat un contract de asigurare valabil, plătește primele de asigurare și își respectă toate obligațiile, conducătorul auto nu are niciun avantaj corelativ, ci acoperă singur paguba.

Practic, el a încheiat contractul pentru ca victima unui eventual accident să nu suporte riscul insolvabilității sale. Netemeinicia unor asemenea susțineri este evidentă.

În ceea ce privește acțiunile civile exercitate de surorile victimei - D. M., D. M., D. S. și P. R., acestea vor fi respinse în rejudecare ca nefondate, iar recursul lor respins în temeiul art.385¹⁵ pct.1 lit.b C. pr. pen.

Legăturile strânse de familie cu defunctul nu au mai fost atât de puternice prin trecerea timpului. Că în cauză locuiau la adrese diferite, își întemeiaseră propriile lor cămine, astfel încât, fără a se putea nega impactul negativ al evenimentului nefericit asupra tuturor membrilor familiei, obligarea inculpatului la plata daunelor morale către surorile defunctului nu se justifică.

Se va lua act că tatăl defunctului – D. G., nu s-a constituit parte civilă.

Văzând și dispozițiile art.191 și 192 C. pr. pen., părțile civile cărora li s-a respins recursul, ca și inculpat, în privința soluționării fondului cauzei, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

I. Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, inculpatul C. I., partea civilă I. I. și asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA.

Casează în totalitate sentința penală nr.279 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oltenița și rejudecând:

În baza art. 178 al. 2 C. pen. rap. la art.320¹ al. 7 C. pr. pen. și art.74 alin.l lit.a cu referire la art.76 alin.l lit.d C. pen., condamnă pe inculpatul C. I., la 1 an închisoare.

Face aplicarea art.71 - art.64 lit.a teza a II-a și b C. pen.

Conform art.81-82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 3 ani, constituind termen de încercare.

Atrage atenția asupra disp. art.83 și 84 C. pen.

Conform art.71 alin.5 C. pen., pe durata suspendării pedepsei principale, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Ia act că partea vătămată D. G. nu s-a constituit parte civilă.

Obligă pe inculpatul C. I. la plata sumei de 7500 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 7500 euro în echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale, către partea civilă I. I..

Despăgubirile civile mai sus menționate se plătesc pentru inculpatul C. I. de către asigurătorul de răspundere civilă S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA în condițiile Legii nr.136/1995 și în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.

Respinge acțiunile civile exercitate de D. M., D. M., D. S. și P. R..

Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, determinate de soluționarea fondului cauzei.

II. Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile D. M., D. M., D. S. și P. R..

Obligă aceste recurente la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița, inculpatul C. I., partea civilă I. I. și asigurătorul S. de A. Reasigurare Astra Asigurări SA rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.3013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

L. M. S. CerbuViorica C.

GREFIER,

M. C.

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex./23.05.2013

Jud. Oltenița – jud.: C. V.