Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 512/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 512/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.512
Ședința publică de la 15 martie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – S. M.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – C. A. G.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de inculpații A. A. R. și R. A. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați A. A. R. în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat S. I., cu delegație la dosar și R. A. în stare de arest și asistat de apărători aleși, avocat P. V. și avocat T. C. S., cu delegații la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat R. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, respectiv acte medicale.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune depunerii înscrisurilor.
Deliberând, Curtea încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurentul inculpat R. A., prin apărător și o constată administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar. Nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat A. A. R., având cuvântul, consideră că la acest moment nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În principal, solicită a se constata că urmărirea penală s-a finalizat cu trimiterea în judecată a clientului său, însă, din punctul său de vedere, actele care s-au desfășurat cu inculpatul în stare de arest nu au putut fi finalizate într-o manieră corectă și care să respecte principiile procesuale, iar actele care urmează a se desfășura pe parcursul cercetării judecătorești nu sunt de natură, prin lăsarea în libertate a inculpatului, a fi denaturate.
Consideră că după 6 luni de arest preventiv nu mai există nici un impediment pentru ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.
Apărătorul recurentului inculpat R. A., avocat P. V., consideră netemeinică încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este temeinic motivată, însă în concluziile sale s-au consemnat cuvinte pe care nu le folosește de regulă în apărarea clienților săi. Niciodată nu afirmă faptul că temeiurile avute în vedere nu mai subzistă, din contră, temeiurile avute în vedere la data emiterii mandatului de arestare preventivă subzistă.
Totuși, încheierea pronunțată de instanța de fond este criticabilă întrucât aceasta a înțeles să motiveze pericolul pentru ordinea publică având în vedere natura infracțiunilor în actualul context economic.
În opinia sa, orice măsură preventivă trebuie discutată din perspectiva dispozițiilor art.136 alin.1 C.p.p. Consideră că la acest moment procesual starea de arest a inculpatului nu mai corespunde scopului acestei măsuri. Clientul său și-a recunoscut faptele și a formulat o . denunțuri care ar trebui să se finalizeze.
Solicită aplicarea unei măsuri mai puțin restrictive de libertate prevăzută de art.1451 C.p.p.
Apărătorul recurentului inculpat R. A.avocat T. C. S., solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat doar pentru infracțiuni economice. Clientul său a formulat o . denunțuri, care vizau tocmai fondul aceste probleme și nu alte fapte săvârșite de alte persoane. Solicită a se constata că parchetul nu a făcut nici un fel de cercetare.
Având în vedere și starea medicală a clientului său, consideră că luarea măsurii obligării de a nu părăsii localitatea ar fi suficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate, apreciind legală și temeinică încheierea prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților. Consideră că încheierea atacată este motivată corect și punctual din perspectiva condițiilor care trebuie avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive. Instanța de fond a făcut o analiza asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.143 și 148 C.p.p., motivarea acestei vizând în mod special pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților. În opinia sa, instanța de fond și-a întemeiat bine această motivare, respectiv a susținut că, într-adevăr, împrejurările în care faptele au fost comise, gravitatea acestora dată nu neapărat de limitele de pedeapsă cât mai ales de natura infracțiunilor săvârșite, care deși se încearcă a fi minimalizate, apreciază că și patrimoniul persoanelor este la fel de important ca orice altă valoare socială apărată de lege.
De asemenea, s-a avut în vedere și participația inculpaților la săvârșirea infracțiunii, caracterul repetat al actelor întreprinse de către aceștia și al caracterului premeditat al faptelor inculpaților. Apreciază că recunoașterea săvârșirii faptelor nu ar fi de natură să determine instanța să-i pună în libertate.
Recurentul inculpat A. A. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Arată că nu s-a cercetat alibiul său, deși a solicitat acest lucru.
Recurentul inculpat R. A., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor săi. Solicită a se ține cont de starea sa de sănătate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la data de 11.02.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._, în baza art.3002 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații R. A., arestat preventiv în baza MAP nr. 239/UP/04.10.2012 emis de Tribunalul București Secția I penală, A. A. R. arestat în baza MAP nr. 240/UP/04.10.2012 emis de Tribunalul București Secția I Penală și s-a a menținut arestarea preventivă a acestora.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpații R. A. și A. A. R..
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților R. A. și A. A. R. nu s-au schimbat, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală și 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt judecați, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și nici nu s-au modificat și că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților cu ocazia desfășurării cercetării judecătorești neintervenind nicio schimbare care să justifice punerea în libertate a acestora.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate, din împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că aceștia au acționat, din caracterul repetat, respectiv premeditat al faptelor, din prejudiciile cauzate și care se puteau amplifica în lipsa intervenției organelor judiciare, dar și din perseverența și specializarea infracțională a inculpaților relevată de numărul mare de acte materiale, dar strategiile și condițiile create de inculpați pentru reușita activității infracționale.
Creșterea îngrijorătoare a faptelor de genul celor imputate inculpaților, în contextul economic actual, impune cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni atât pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de securitate, dar și pentru împiedicarea inculpaților să reia activitatea infracțională reținută în sarcina lor și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte.
În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, cum sunt comportamentul anterior săvârșiri faptelor, situația familială, recunoașterea sau nu a faptelor, etc., tribunalul a considerat că ele trebuie avute în vedere, de principiu, cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât la acel moment nu justificau aprecierea rezonabilă că cercetarea se poate face cu inculpații în stare de libertate sub controlul riguros al instituțiilor abilitate ale statului, cu atât mai mult cu cât, nici la acest moment inculpații nu au acoperit nicio parte din prejudiciile cauzate.
Tribunalul a avut în vedere că din fișele de cazier ale inculpaților R. A., H. A. și A. A.-R. rezultă că aceștia au mai fost cercetați sau condamnați până în prezent pentru săvârșirea de infracțiuni, împrejurări care justifică aprecierea că aceștia vor face în continuare abstracție de rigorile legii penale.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații R. A. și A. A.-R. solicitând judecarea lor în stare de libertate, având în vedere că temeiurile avute la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă la acest moment procesual.
Examinând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv și ulterior trimiși în judecată prin rechizitoriul nr.2023/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, emis la data 07.02.2013 pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:
R. A., cu porecla "B.", pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în data de 19.04.2012 numitul R. A. l-a ajutat pe numitul A. A. R. să îl inducă în eroare pe martorul M. R.-M. cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect tablă zincată, determinând-o astfel pe partea vătămată S. Dinarca, reprezentant al S.C. CONTINENT REMAT S.R.L., să semneze acest contract în calitate de vânzător. În acest mod numitul R. A. a contribuit la prejudicierea părții vătămate cu suma de 195.500 de lei, reprezentând contravaloarea mărfii cumpărate de la partea vătămată și neachitate ulterior;
- complicitate la tentativă de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 Cod penal rap. la art 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal, constând în aceea că în data de 25.04.2012, numitul R. A. i-a ajutat pe numiții B. O.-M. și A. A. R. să încerce să îl inducă în eroare pe martorul D.–E. C. cu prilejul încheierii unui contract și să îi cauzeze astfel un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, respectiv 100.000 de euro.
- complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal constând în aceea că în data de 28.05.2012 numitul R. A. l-a ajutat pe numitul A. A. R. să o inducă în eroare pe partea vătămată S. V., administrator al S.C. ROMVYX ROMARYO S.R.L. cu prilejul încheierii unui contract de consultanță și să îi cauzeze astfel un prejudiciu în cuantum de 15.000 de lei.
- complicitate la înșelăciune în convenții prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal constând în aceea că în data de 06.06.2012 numitul R. A. l-a ajutat pe numitul A. A. R. să o inducă în eroare pe partea vătămată S. V., administrator al S.C. ROMVYX ROMARYO S.R.L. cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect fier beton și să îi cauzeze astfel un prejudiciu în cuantum de 86.700 de lei.
- complicitate la înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2, 3 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal constând în aceea că în perioada 02.08._12, numitul R. A. a ajutat-o pe numita B. O.-M. să o inducă în eroare pe partea vătămată M. T., administrator al .., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect tablă ondulată și să îi cauzeze acesteia un prejudiciu în cuantum de 378.000 de lei, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.
2. A. A.-R., cu porecla "Faraonul", pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, constând în aceea că în data de 19.04.2012, prin folosirea de calități mincinoase, respectiv director în cadrul S.C. KAPPA HOLDING S.R.L. și de mijloace frauduloase (inclusiv un înscris sub semnătură privată fals), l-a indus în eroare pe martorul M. R.-M. cu prilejul încheierii și al executării unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect tablă zincată, determinând-o astfel pe partea vătămată S. Dinarca, reprezentant al S.C. CONTINENT REMAT S.R.L., să semneze acest contract în calitate de vânzător. După ce marfa cumpărată a fost ridicată de la sediul S.C. CONTINENT REMAT S.R.L. numitul A. A.–R. nu a plătit contravaloarea acesteia, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 195.500 de lei.
- tentativă de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2, 3 și 5 Cod penal constând în aceea că în data de 25.04.2012, numitul A. A. R., prin folosirea de calități mincinoase, respectiv director al S.C. NVA CONCEPT STAR S.R.L., împreună cu numita B. O. (care s-a prezentat drept angajata S.C. NVA CONCEPT STAR S.R.L.) au încercat să îl inducă în eroare pe martorul D.–E. C. cu prilejul încheierii unui contract și să îi cauzeze astfel un prejudiciu mai mare de 200.000 de lei, respectiv 100.000 de euro.
- înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, constând în aceea că în data de 28.05.2012, prin folosirea de calități mincinoase, respectiv director al unei firme de consultanță, numitul A. A. R. a indus-o în eroare pe partea vătămată S. V., administrator al S.C. ROMVYX ROMARYO S.R.L. cu prilejul încheierii unui contract de consultanță, cauzându-i în acest mod un prejudiciu în cuantum de 15.000 de lei.
- înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin.1,2 și 3 Cod penal, constând în aceea că în data de 06.06.2012, prin folosirea de calități mincinoase, respectiv director al unei firme de consultanță, numitul A. A. R. a indus-o în eroare pe partea vătămată S. V., administrator al S.C. ROMVYX ROMARYO S.R.L. cu prilejul încheierii unui contract de vânzare-cumpărare, cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 86.700 de lei, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților subzistă și impun în continuare privarea lor de libertate, s-a dispus justificat menținerea măsurii, în baza art.160b alin.3 Cod procedură penală.
Într-adevăr, sub aspectul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală rap. la art.681 Cod procedură penală, Curtea constată, în acord cu judecătorul fondului, că probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile pentru care a fost arestați și ulterior, trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de sesizare din oficiu, a declarațiilor martorilor M. R. M., M. I., S. F., S. I., C. M., procesul-verbal de redare a înregistrării unei convorbiri telefonice purtate de către inculpatul R. A. cu martorul M. R.-M. și cu concubina acestuia și martora M. I..
Cât privește dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt întrunite, în sensul că infracțiunile de săvârșirea cărora sunt acuzați recurenții-inculpați sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Relevanță în aprecierea celei de-a doua condiții prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală prezintă și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate, din împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că aceștia au acționat, din caracterul repetat, respectiv premeditat al faptelor, din prejudiciile cauzate și care se puteau amplifica în lipsa intervenției organelor judiciare, dar și din perseverența și specializarea infracțională a inculpaților relevată de numărul mare de acte materiale, dar strategiile și condițiile create de inculpați pentru reușita activității infracționale.
În acest context, se impune sublinierea că în jurisprudența C.E.D.O., în special cu referire la unele cauze împotriva Franței (printre care și cauza Letellier v.Franța), s-a admis că, prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita „o tulburare a societății”, de natură să justifice o detenție preventivă.
Timpul scurt scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive nu este de natură a atenua în mod semnificativ impactul negativ pe care l-ar avea asupra opiniei publice judecarea inculpaților în stare de libertate pentru infracțiuni de o asemenea gravitate, existând riscul săvârșirii unor noi astfel de fapte.
Pe de altă parte, acest interval de timp nu are nici caracter nerezonabil față de particularitățile cauzei și de diligențele sporite cu care au acționat organele judiciare, în prezent cauza aflându-se în fața instanței de fond.
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România în anul 1994, stipulează în articolul 5 par.1 lit.c necesitatea existenței unor motive rezonabile de a presupune că persoana privată de libertate a comis o infracțiune, garantând astfel temeinicia măsurii privative de libertate și caracterul său nearbitrar.
În Hotărârea Murray v. Regatul Unit, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că dacă sinceritatea și temeinicia unei bănuieli constituiau elementele indispensabile ale rezonabilității sale, această bănuială nu putea fi privită ca una rezonabilă decât sub condiția ca ea să fie bazată pe fapte sau informații care ar stabili o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă. În consecință, nicio privare de libertate nu se poate baza pe impresii, intuiție, o simplă asociere de idei sau de prejudecăți (etnice, religioase sau de altă natură), indiferent de valoarea lor, în calitate de indiciu al participării unei persoane la comiterea unei infracțiuni.
Prin Hotărârea Calejja v. Malta, Curtea a apreciat că faptele probatorii care ar putea da naștere unei bănuieli legitime nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare.
În speța dedusă judecății, instanța de fond a avut în vedere nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la menținerea măsurii privative de libertate, precum și legitimitatea scopului urmărit de măsura luată.
La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreo justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării sau vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpaților în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art.136 Cod procedură penală.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Persistența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 Cod procedură penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care inculpatul se bucură conform legislației în vigoare.
Pe cale de consecință, constatând că nu s-au schimbat temeiurile care au impus măsura arestării preventive, în acord cu art.139 alin.1 Cod procedură penală instanța de fond a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații R. A. și A. A.-R., soluție în raport de care îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților A. A. R. și R. A. împotriva încheierii de ședință din data de 11.02.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr._ .
Obligă pe inculpatul R. A. la 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul A. A. R. la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. M. F. D. C. A. G.
GREFIER,
A. M.
Red.S.M
Tehn.N.E.A/2ex/10.04.2013
Trib.București/S.II.P/Jud.B.A.O
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1726/2012. Curtea de Apel... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
