Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 385/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 385/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 385/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 385/F
Ședința publică din data de 09 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect cererea de strămutare formulată de petentul O. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul-parte vătămată O. M., personal și intimații P. S.-I. și P. S., personal, ambii asistați de apărător ales - avocat I. A., conform împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul Teleorman, lipsind ceilalți intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că au fost comunicate relațiile solicitate Tribunalului Teleorman, după care,
Curtea procedează la legitimarea părților prezente, cărțile de identitate, în fotocopie, ale acestora fiind depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de strămutare formulată de petentul O. M..
Petentul O. M. arată că s-a judecat fondul cauzei numai pe latură penală, fără a fi prezent în fața instanței de judecată și fără a fi soluționată și latura civilă. Precizează că intimații au determinat tergiversarea soluționării cauzei. Astfel, consideră că este necesară strămutarea acestei cauze la o altă instanță egală în grad.
Apărătorul ales al intimaților P. S.-I. și P. S., având cuvântul, solicită respingerea cererii de strămutare a cauzei formulată de petentul O. M., apreciind că nu există motive temeinice pentru strămutarea cauzei.
Arată că inculpatul nu a determinat tergiversarea soluționării cauzei, petentul fiind cel care a formulat mai multe cereri de amânare a cauzei, pentru motive medicale și pentru care nu a depus dovezi la dosar în acest sens.
Intimații P. S.-I. și P. S. arată că nu sunt de acord cu strămutarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de strămutare ca nefondată, apreciind că motivele invocate de către petent nu corespund criteriilor prevăzute de art. 55 Cod procedură penală.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 11.07.2013, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, cererea petiționarului O. M., prin care a solicitat strămutarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Roșiori de Vede la o altă instanță egală în grad.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esență, că a fost victima unei infracțiuni de furt comisă de către inculpatul minor P. S. I. împreună cu alți șase minori, faptă ce face obiectul dosarului penal anterior menționat. Petentul-parte vătămată a susținut că inculpatul este asistat juridic în cauză de către doamna avocat I. A., a cărei soacră a exercitat funcția de judecător la Tribunalul Teleorman, fiind și ea în prezent avocat.
Pentru aceste motive, invocând și împrejurarea că inculpatul se află în stare de libertate și a comis alte două furturi, petentul a apreciat că judecarea corectă a cauzei poate fi asigurată doar prin strămutarea ei la o altă instanță egală în grad.
În vederea soluționării cererii, au fost solicitate Tribunalului Teleorman informațiile prevăzute de art. 57 C.pr.pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că cererea de strămutare este nefondată, pentru următoare considerente:
Strămutarea este instituția procesuală prin intermediul căreia o anumită cauză este luată din competența unei instanțe și este dată spre rezolvare altei instanțe egale în grad. Antrenând o deviație de la competența teritorială, strămutarea poate fi dispusă doar în situații temeinic justificate, ce dau naștere unei suspiciuni serioase că instanța învestită cu judecarea cauzei ar fi lipsită de imparțialitate și obiectivitate.
În acest sens, dispozițiile art. 55 alin. 1 C.pr.pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, statuează expres asupra situațiilor ce pot constitui temeiuri ale strămutării, fiind enumerate împrejurările cauzei, dușmăniile locale, calitatea părților, pericolul de tulburare a ordinii publice, precum și situația în care una dintre părți are o rudă sau un afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători ori procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
Din informațiile transmise de președintele Tribunalului Teleorman rezultă că nu este incidentă vreuna dintre împrejurările care să justifice strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad.
Astfel, petentul O. M. are calitatea de parte vătămată în dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiori de Vede, ce are ca obiect săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1 - 209 alin. 1 lit. a, g și i C.pen. (două fapte); art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a și i C.pen. și distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a C.pen., toate cu aplicarea art. 99 și urm. C.pen. și art. 33 lit. a C.pen., fapte săvârșite de inculpatul minor P. S. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 24.04.2013, fixându-se prim termen de judecată la data de 22.05.2013, când instanța a amânat cauza la cererea petentului, a inculpatului și a părții responsabile civilmente.
Ulterior, prin sentința penală nr. 127/12.06.2013, a fost soluționată latura penală a cauzei în procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C.pr.pen., dispunându-se condamnarea inculpatului P. S. I. la o pedeapsă rezultantă de 1 an închisoare cu aplicarea art. 110 și art. 81 C.pen. Prin aceeași sentință, a fost disjunsă latura civilă, aflată în prezent în curs de judecată.
Evaluând ansamblul informațiilor existente, Curtea constată că pretinsa relație de afinitate dintre apărătorul ales al inculpatului și un fost judecător la Tribunalul Teleorman nu se subsumează temeiului final cuprins în enumerarea art. 55 alin. 1 C.pr.pen. Suspiciunea de parțialitate se poate naște în mod rezonabil doar atunci când una dintre părți are o rudă sau un afin printre magistrații sau grefierii în funcție ai instanței, nu și în ipoteza în care apărătorul unei părți se află în relații de afinitate cu un „fost” magistrat al unei instanțe superioare.
O atare împrejurare nu relevă, prin ea însăși, nici aspecte ce ar putea afecta imparțialitatea judecătorilor, nici dușmănii locale ori pericolul de tulburare a ordinii publice, astfel încât ea nu justifică admiterea cererii de strămutare.
În ceea ce privește faptul că inculpatul minor este judecat în stare de libertate, Curtea constată că o atare împrejurare reflectă marja de apreciere a organelor judiciare chemate să evalueze oportunitatea propunerii/luării unei măsuri preventive. D. fiind caracterul excepțional al măsurii arestării preventive în cazul minorilor, această opțiune a organelor judiciare nu dă naștere unor suspiciuni de parțialitate nici prin ea însăși și nici în contextul celorlalte particularități ale cauzei.
Pentru aceste considerente, concluzionează în sensul caracterului nefondat al cererii de strămutare formulată de petentul O. M., urmând ca, în baza art. 60 C.pr.pen., să o respingă ca atare.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga petentul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 60 C.pr.pen. respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul O. M., domiciliat în Roșiori de Vede, ., ., jud. Teleorman, privind strămutarea judecării cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Roșiori de Vede la o altă instanță egală în grad.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. obligă petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
S. C. A.-E. N.
Red./th.red. S.C.
2 ex. – 21.09.2013
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1574/2013.... | Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... → |
|---|
