Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 2424/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2424/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-12-2013 în dosarul nr. 2424/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
Decizia penală nr. 2424 R
Ședința publică din data de 24 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. M.
JUDECĂTOR: F. B. V.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public – Parchetul DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București - reprezentat de procuror G. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul RĂSCUCEANU C. împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurentul inculpat R. C., avocați aleși Ascagari A. si Pocea M., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 24.12.2013, emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat R. C., domnul avocat Pocea M., solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că instanța de fond nu a analizat pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul.
Apărătorul recurentului inculpat R. C., doamna avocat Ascagari A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ și rejudecând să fie revocată măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că hotărârea instanței de fond nu este motivată întrucât nu au fost indicate indiciile in baza cărora se poate susține împrejurarea că odată lăsat în libertate inculpatul ar săvârși alte infracțiuni s-au ar influența aflarea adevărului.
Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul nu este organizatorul grupului infracțional.
De asemenea, apreciază că în cauză se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate si pentru egalitate de tratament, în această cauză fiind cercetați 26 de persoane, ca învinuiți, persoane cercetate in stare de libertate.
Față de această împrejurare, apreciază că în cauză se impune a se avea în vedere principiile echitabilității si egalității de tratament.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este singurul întreținător al familiei sale, iar în prezent a conștientizat gravitatea faptei pentru care este cercetat și situația în care se află.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, raportat la modalitatea comiterii faptei și împrejurarea că în prezenta cauză pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul nu s-a diminuat.
Totodată, solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul era implicat activ in activitatea infracțională a grupului organizat, împrejurare față de care apreciază că în prezent nu este oportună cercetarea inculpatului in stare de libertate.
Recurentul inculpat R. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, în temeiul art.1608a alin.6 raportat la art.1602 C. pr. pen. a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. C., ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate către stat.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că la data de 16.12.2013, sub nr._ , a fost înregistrată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul R. C., arătând că îndeplinește condițiile prevăzute de art.1602 alin.1 și 2 C. pr. pen., pedepsele pentru infracțiunile presupus comise de acesta nu depășesc limita de pedeapsă impusă de lege, 18 ani închisoare, iar la dosar nu există date din care să contravină liberarea provizorie sub control judiciar, invocându-se circumstanțe personale.
Instanța de fond examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu de la 06.12.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală a dispus arestarea preventivă a inculpatului R. C. pe o durată de 29 zile, începând cu data de 06.12.2013 până la 03.01.2014, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 și art.26 C. pen. raportat la art.9 lit.b și c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C. pen., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C. pen.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2012, împreună cu inculpații C. N., zis „N. Mondialu” și C. M. – zis „M., precum și cu învinuiții N. M., Camă Victoraș, M. Nicușor V., R. V., P. S. O., I. G., D. M., N. I., Ugurlu A. R., D. F. I., C. F., C. S., C. P. și P. M. F., s-au constituit într-un grup infracțional organizat (sau au sprijinit/aderat la acest grup), în scopul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală.
Potrivit art.5 alin.5 și art.1602 C. pr. pen., în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea în libertate provizorie, sub control judiciar, sau pe cauțiune, acest drept fiind consacrat și de art. 23 alin. 10 din Constituția României.
Instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f C. pr. pen., există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit faptele penale pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală. Totodată, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din modul de comitere, din gravitatea faptelor presupus săvârșite de inculpat (inițierea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup și complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 26 C.p. rap la art. art. 9 lit. b și c din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p., ambele cu aplic art. 33 lit. a C.p), amploarea ca durată și volum a activității infracționale, prejudiciul substanțial estimat a fi cauzat bugetului consolidat de stat de peste 68 milioane lei (peste 680 miliarde lei vechi), dar și de rezonanța socială negativă a faptului că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni de această natură și în această modalitate sunt cercetate în stare de libertate ceea ce atrage o afectare a echilibrului social firesc, o stare de indignare, de dezaprobare publică, putând lăsa impresia tolerării de către autorități a activităților infracționale.
Modul de redactare a dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C. pr. pen. (care conține expresia „se poate acorda”), impune, în mod logic, concluzia că liberarea provizorie reprezintă nu un drept, ci doar o facultate, o posibilitate pe care legiuitorul o acordă în unele situații persoanelor arestare preventiv – oportunitatea luării acestei măsuri rămânând la aprecierea instanței, în funcție de datele concrete ale fiecărei spețe.
În ce privește condițiile, prevăzute de art.1602 alin.2 Cod procedură penală: în acord cu acest text de lege „liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”, tribunalul a apreciat că o interpretare logică și sistematică a lui (prin raportare la alin. 1) impune concluzia că această normă nu conține o enumerare limitativă a cazurilor în care nu se poate acorda liberarea provizorie sub control judiciar.
Dacă legiuitorul ar fi urmărit ca în această materie să instituie cu titlu de regulă liberarea provizorie, iar cu titlu de excepție cele două cazuri menționate în alin. 2, atunci ar fi fost logic (și corect din punct de vedere gramatical) să utilizeze în mod expres termenii „se acordă”, respectiv „cu excepția”. Față de aceste precizări, tribunalul a apreciat că la acest moment se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru atingerea scopurilor prev. de art. 136 C. pr. pen., nefiind suficientă măsura alternativă prevăzută de art. 1601 C. pr. pen.
Față de amploarea activității infracționale, de prejudiciul mare produs bugetului de stat de peste 68 milioane lei vechi, de modalitatea premeditată și organizată în care a fost săvârșită infracțiunea, tribunalul a apreciat că securitatea relațiilor sociale este, în mod real, amenințată, motiv pentru care se justifică în continuare menținerea sa în stare de arest preventiv, nefiind – cel puțin în acest moment procesual aflat la doar 12 zile de la luarea măsurii arestării preventive – oportună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatului invocate, nu pot prevala asupra acelor argumente care conduc la concluzia că privarea de libertate este justificată și necesară.
Pe de altă parte, aceste apărări nu sunt de natură, doar prin ele însele, a determina reconsiderarea asupra stării de arest a inculpatului, ele fiind oricum evaluate în operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul R. C., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că instanța de fond nu a analizat pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă.
Inculpatul a mai arătat faptul că nu este organizatorul grupului infracțional, se impune cercetarea sa în stare de libertate și egalitate de tratament, în cauză fiind cercetate 26 de persoane, aflate în stare de libertate, nu este cunoscut cu antecedente penale, este singurul întreținător al familiei sale, iar în prezent a conștientizat gravitatea faptei pentru care este cercetat și situația în care se află.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind fondat, pentru considerentele următoarele:
Curtea constată că în cauză există indicii concrete care să creeze presupunerea rezonabilă cu privire la faptul că este posibil ca inculpatul R. C. să fi săvârșit infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, după cum rezultă acte de constatare întocmite de organele fiscale, denunțuri, proces verbal de identificare, borderouri de achiziție, tichete de cântar și bonuri aferente, facturi fiscale, ordine de plată, formular de încărcare/descărcare deșeuri nepericuloase, avize de însoțire a mărfii și alte documente fiscale, fișă de identificare pentru autovehicul, proces verbal întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală, înregistrări audio ale convorbirilor telefonice purtate de inculpați, declarațiile martorilor, documente contabile bancare, documente emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor domiciliare, declarațiile învinuiților și declarațiile inculpaților.
Curtea apreciază, însă, că, în raport de contribuția concretă a inculpatului în cadrul presupusului grup (făcând parte din palierul de execuție, contribuția sa efectivă constând în remiterea unei plase cu bani), de faptul că de la luarea măsurii preventive nu au fost aduse probe suplimentare care să confirme implicarea profundă a inculpatului în activitatea grupului criminal organizat, de circumstanțele personale ( inculpatul nu are antecedente penale, are locuință și o familie organizată), având în vedere și faptul că este vorba de o infracțiune economică ce urmează a fi dovedită în principal cu înscrisuri, de faptul că inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni comise fără violență, nu se mai impune privarea de libertate a acestuia.
Riscul ca în viitor să comită fapte penale este minim, prezența și participarea sa la proces, precum și înlăturarea posibilității de a împiedica aflarea adevărului prin influențarea declarațiilor sau distrugerea ori alterarea unor mijloace materiale de probă putând fi asigurată și printr-o măsură alternativă, cu exercitarea unui control strict din partea organelor judiciare (aferente măsurii vor fi impuse obligațiile de a nu lua legătura cu coinculpații, experții și martorii).
Este adevărat că circumstanțele de săvârșire a faptei de către coinculpați sunt relativ grave, în contextul creșterii alarmante a numărului de infracțiuni îndreptate împotriva relațiilor sociale care vizează îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor față de bugetul de stat, dar acestea, privite ut singuli, nu pot justifica în sine o privare de libertate la acest moment procesual, făcând abstracție de circumstanțele personale ale inculpatului și de contribuția sa la activitatea evazionistă.
Luând in considerare și faptul ca lipsirea de libertate prin dispunerea masurii arestarii preventive este o masura exceptionala care produce o ruptura de mediul familial si profesional si ca nu exista un interes public real care sa aiba o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate (cauzele Labita c. Italiei, Neumeister c. Austriei), Curtea, în baza dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul formulat de inculpatul R. C., va casa încheierea recurată și în baza art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar și va dispune punerea de îndată în libertate provizorie a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1608a alin. 2 rap. la art. 1602 alin. 3, 31 pe timpul liberării provizorii, inculpatul va fi obligat să respecte obligațiile impuse de textul de lege aplicabil în cauză.
În baza art. 1602 alin. 32 C. pr. pen. va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. pr. pen. admite recursul formulat de recurentul inculpat R. C. împotriva încheierii din data de 18.12.2013, pronunțată de Tribunalul G..
Casează încheierea recurată și rejudecând în fond:
În baza art. 1608a alin. 2 C. pr. pen. admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul R. C. și dispune punerea de îndată în libertate provizorie a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 1608a alin. 2 rap. la art. 1602 alin. 3, 31 pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul satului Dobreni, decât pentru a se prezenta în fața organelor judiciare;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie de coinculpați, experți și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 1602 alin. 32 C. pr. pen. atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. TocanDumitru M. F. B. V.
GREFIER,
R. S.
Red. I.T.
Dact. A.L. 2 ex./13.01.2014
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1394/2014.... → |
|---|
