Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 2421/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Inculpatul V. G. M. a declarat că s-a prezentat la sediul . a prezenta o ofertă de servicii din partea firmei . și că este posibil să fi promis să se intereseze la APIA de licitație este contrazisă de declarațiile martorilor P. I. și Haret M. Nicușor. Mai mult, din verificările efectuate a fi rezultat că:

- inculpatul V. G. M. nu a avut niciodată calitatea de director al .;

- inculpatul V. G. M. administra societatea în baza unei procuri de la administratorul societății – martorul A. Nicușor;

- nici la data de 27.05.2013 și nici la momentul semnării contractului dintre . ., inculpatul V. G. M. nu a prezentat o ofertă de servicii sau un deviz din care să rezulte lucrările pe care le efectua societatea sa și prețurile pe care le aplica.

În data de 07.06.2013, inculpatul V. G. – M. s-a întâlnit cu martorul P. I. în mun. București, la Hotel Intercontinental. În cadrul acestei întâlniri. inculpatul V. G. – M. i-a pretins martorului denunțător un comision de „zece la sută, pe hârtie, albi” pentru ca el și alte persoane din cadrul APIA să își exercite influența asupra membrilor comisiei de evaluare în vederea adjudecării licitației de către .>

De asemenea, inculpatul V. G. M. a pretins foloasele necuvenite pentru sine și pentru persoanele implicate din cadrul APIA și a solicitat ca aceste foloase să fie remise „după ce este desemnat câștigător, până la semnare”, sugerând că „ideal ar fi la negru”.

Cu privire la pașii care trebuie făcuți în vederea câștigării licitației, așa cum rezultă din declarația martorului P. I. V. și înregistrarea convorbirilor ambientale, inculpatul V. G. – M. a spus că trebuie scoase câteva firme din licitație în baza unor documente, iar cu firmele care rămân trebuie făcută o înțelegere.

În timpul discuțiilor, martorul a susținut că inculpatul V. G. M. a contactat o persoană din cadrul APIA pentru a-i comunica cele discutate, respectiv, faptul că . . sunt „săgețile” societății . cum se aprecia în cadrul APIA datorită ofertei financiare depusă de către aceștia (preț apropiat) și pentru a afla care sunt următorii pași.

Martorul P. I. și-a amintit că persoana respectivă i-a comunicat că persoana cu care dorea să discute era într-o comisie disciplinară. Declarația martorului se coroborează cu interceptările convorbirilor telefonice. Mai mult din verificările efectuate rezultă că persoana cu care a discutat este S. N. – secretara inculpatului P. A., iar acesta este președintele comisiei de disciplină din cadrul APIA.

S-a reținut de către instanța de fond că la data de 07.06.2013, între inculpații V. G. M. și P. A. exista o înțelegerea prealabilă în ceea ce privește abordarea martorului P. I. și pretinderea comisionului.

Faptul că inculpatul V. G. M. beneficia de date nepublice privind licitația denotă că acesta avea informații de la inculpatul P. A.. Din cercetările efectuate, respectiv din declarațiile membrilor comisiei de evaluare a rezultat că informațiile transmise corespund discuțiilor pe care ei le-au avut în comisie pe marginea documentelor depuse de ofertanți și a răspunsurilor la clarificări. Din Raportul procedurii de atribuire a rezultat că la data de 16.05.2013 a avut loc ședința de deschidere a ofertelor, iar în data de 28.05.2013 a avut loc ședința de analiză a documentelor de calificare în cadrul căreia s-au purtat discuții cu privire la ofertele ce necesită clarificări, precum și cu privire la cele care nu ar fi admisibile. În această fază datele privind documentele depuse de ofertanți nu erau publice, fiind cunoscute doar de către membrii comisiei de evaluare.

Din verificările efectuate rezultă că persoana contactată este S. N. – secretara directorului general adjunct P. A. de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură care a fost și președinte cu drept de vot al comisiei de licitație. Din comisia de licitație au mai făcut parte în calitate de membrii următoarele persoane: C. G., A. Giminadis, R. P., C. L., Ilenuș M. și A. C. – membru rezervă.

Relevantă în acest sens a fost și afirmația inculpatului V. G. M.: „(…) GM: Deci, asistat nu, nu! Iese din, din, din discuție! Deci, repet! D. fiind calibrul ...[neinteligibil]... dom’le, simplu inițiator la discuții. Discuția e următoarea: în măsura în care îi scoate pe alții și rămâne să vă înțelegeți…o mai fi vreunu. Deci, de principiu vorbesc! Sunt scoși câțiva și mai rămân doi. Dumneavoastră să luați două și celălalt două și vă înțelegeți la online (...)”.

Având în vedere că . nu justificase resursele tehnice, ASOCIAȚIA ZONE INTERNATIONAL, T. TRADING și UNPRIX SRL nu depusese certificatul fiscal pentru impozite și taxe (cu privire la care reprezentanții asociației afirmaseră că nu se eliberează în Bulgaria și reprezentantul nostru la Consulat a constatat că astfel de certificate se eliberează), iar S.C. ATIFCO INTERNATIONAL S.A. participase anul trecut la o licitație organizată pe APIA și a refuzat să mai semneze contractul, comisia anticipa la acel moment că în lipsa unor clarificări în acest sens erau admisibile doar ofertele depuse de . EXPUR SA și . evident că inculpatul V. G. M. a avut acces la informații nepublice privind achiziția de la inculpatul P. A..

În data de 3 iulie 2013, inculpatul V. G. – M. s-a întâlnit cu P. I. la Hotel Intercontinental din mun. București. Numitul V. G. – M. l-a condus pe P. I. la biroul unui avocat din aceeași clădire în care își are sediul .. Numitului P. I. i-a fost remisă o listă cu mașinile ce urmează a fi trecute în contractul pentru servicii de transport „fictive” în baza căruia ar trebui să se plătească un procent de circa 70% din foloasele necuvenite pretinse. Tot atunci i-a fost înmânat acestuia și un certificat de înmatriculare al societății cu care trebuia încheiat contractul.

Inculpatul V. G. – M. i-a comunicat numitului P. I. că la semnarea contractului, după câștigarea licitației, „trebuiesc făcute și celelalte forme” precizând că „se dorește acel 10% și rugămintea de externalizare a transportului!”.

În cadrul discuțiilor purtate P. I. a precizat că procentul de 10% „înseamnă aproximativ 5,2 milioane de lei”, iar inculpatul V. G. – M. l-a întrebat pe P. I. care ar fi structura cheltuielilor pentru fiecare tip de contract din cele trei, respectiv pentru transport, pentru consultanță și pentru construcții. În aceleași împrejurări V. G. – M. a precizat că „sumele sunt fictive, dar trebuie să fie facturabile” din punct de vedere contabil.

Inculpatul V. G. – M. a propus ca suma pentru transport să reprezinte 60 - 70% din cuantumul procentului de 10%, 20% să fie pentru consultanță și 10% să fie pentru lucrările de construcții.

Pe baza verificărilor efectuate s-a stabilit că o parte din autovehiculele recomandate a fi trecute în contractul de transport sunt înregistrate pe . – societate controlată de inculpatul P. A., asociat și administrator al societății până în luna decembrie 2012, în prezent director adjunct A.P.I.A. și președinte al comisiei de licitație.

În data 12 iulie 2013, inculpatul V. G. – M. s-a întâlnit din nou cu P. I. la Hotel Intercontinental din mun. București.

Din declarația martorului P. I. și înregistrarea ambientală a convorbirilor, inculpatul V. G. M. i-a spus martorului P. I. că sunt în grafic, dar că au o bilă neagră cu privire la telefoanele date lui G.. În cadrul discuțiilor purtate inculpatul V. G. M. i-a spus martorului P. I. că va semna contractul cu APIA luna asta între 17 și 23 și că ar fi de preferat să se vadă înainte.

Martorul P. I. a precizat că trebuie să prezinte contractele consiliului de administrație, iar V. G. M. i-a cerut un „shortcut” ca să dea și el mai departe vorba. S-au purtat discuții despre cuantumul comisionului, modalitatea de disimulare a acestuia, contractele ce trebuie încheiate pentru disimularea comisionului și despre contractul cu ..

Cu această ocazie, inculpatul V. G. M. a precizat că vor fi 4 contracte, respectiv transport real, transport fictiv, consultanță și construcții, precizând și procentele în care va fi împărțit pe contracte comisionul de 10% pretins: 80% transport, 10% consultanță, 10% construcții,

Și subliniind în mod repetat că toate aceste prestații sun fictive, deci nu se vor efectua: „toată chestiunea este real, fictiv. realul este (neinteligibil) și fictiv 80, 10, 10.”

Martorul P. I., referitor la transport, i-a precizat inculpatului V. G. M. că este foarte greu de realizat deoarece el trebuie să factureze. Inculpatul i-a precizat că dacă se referă la „ăla mare” (adică la externalizarea transportului aferent contractului către . SRL), acesta se va încheia mai târziu - „ăla mai încolo”, și că el va spume mai departe așa „domnule oamenii plătesc transportul real, considerăm că suportați transportul real”.

În contextul în care martorul P. I. a precizat că procedura la APIA s-a derulat foarte greu și că dacă s-ar fi făcut mai repede, livrările ar fi fost deja efectuate în mare parte, exprimându-și temerea că ar putea avea probleme dacă ar semna contractele pentru servicii fictive și nu i s-ar adjudeca licitație, inculpatul V. G. M. îi spune că la APIA „sunt 3 mari (neinteligibil), B., Kerekeș și cu P.”, precizând că „unul este de la PC, altul de la unguri și ăstalalt din structurile vechi”.

Martorul P. I. i-a spus inculpatului că va avea grijă să n-o mai sune pe martora G., iar inculpatul V. G. M. i-a spus că va fi băgată în comisia de disciplină, aspect confirmat de martora G. C. la audiere.

În cadrul întâlnirii din data de 12 iulie 2013 pe fondul stării de teamă că ar putea fi interceptat, avut loc un incident între martor și inculpat. Inculpatul V. G. M. a sesizat că nasturii lui P. I. au multe găuri și s-a apropiat de martor pentru a verifica, iar când acesta i-a precizează indignat că știe că nu este îmbrăcat la 4 ace, fiind de la țară, inculpatul V. G. M. i-a spus că el are o deformație profesională și că se uită la nasturi și la acele de cravată deoarece acolo se montează tehnică.

Martorul P. I. a declarat că:

„În data de 12 iulie 2013 am avut o nouă întâlnire cu V. G. M., întâlnire ce s-a desfășurat tot la Intercontinental București. Îmi amintesc despre această întâlnire întrucât a fost una tensionată în sensul că a debutat cu un incident. La un moment dat, în timp ce mă aflam la masă V. G. M. se uita insistent la nasturii de la cămașa mea și mi-a precizat că am nasturi cu 5 găuri. Au urmat mai multe discuții cu privire la nasturi iar în momentul în care am sesizat că V. G. M. se apropie de mine, m-am speriat și m-am ridicat în picioare. I-am spus acestuia că nu am venit la întâlnire pentru a discuta despre vestimentația mea și am vrut să plec.

V. G. M. a intervenit la acel moment și mi-a spus să nu plec explicându-mi că astfel de nasturi și acul de la cravată sunt utilizați pentru efectuarea de înregistrări.

Tot în cadrul acestor discuții, l-am întrebat pe V. G. M. care este sprijinul de care am beneficiat în cadrul acestei licitații din partea dânșilor și pentru care ni se solicită comision.

V. G. M. a fost supărat de această întrebare, m-a atras atenția că îl las pe el în față, că el este garantul meu în fața celor pe care îi reprezintă și că „la vârsta mea orice emoție nu-mi face bine”.

După ce ne-am despărțit, la circa 30 – 40 minute, am fost resunat de către V. G. M. care mi-a solicitat o nouă întâlnire întrucât trebuie să vorbim. De această dată, fiindu-mi teamă de reacția lui am solicitat ca întâlnirea să aibă loc în AFI Palace Cotroceni. M-am gândit că este un loc public și fiind multă lume sunt mai în siguranță. Ne-am întâlnit lângă Patinoar și am discutat circa 3 minute.

V. G. M. mi-a spus că a discutat la APIA și că voi primi un avans de 50% pentru transport. I-am replicat că nu cred întrucât nu este prevăzut așa ceva în caietul de sarcini, însă dânsul mi-a replicat că deja s-a hotărât. Cu privire la data semnării contractului mi-a spus că o să mă sune dânsul întrucât nu avea încă informații în acest sens.

Menționez de asemenea că urmare a întâlnirii din data de 12.07.2013 cu V. G. M. și a stresului cauzat în drum spre C. am avut probleme de sănătate. Presiunea la care am fost expus mi-a creat o stare de disconfort.

La întrebarea procurorului dacă reprezentanții APIA ar fi avut posibilitatea să mai șicaneze S.C. ARGUS S.A. după semnarea contractelor, precizez că derularea contractului era monitorizarea de către APIA. Aceștia urmăreau graficul de livrări și erau singurii în măsură să aprobe modificarea graficelor.”

În data de 13 iulie 2013, inculpatul V. G. – M. i-a transmis pe e-mail martorului P. I. un contract de lucrări ce apare a fi înregistrat la . sub nr. 777/17.07.2013, potrivit căruia . obligă să plătească către . suma de 516.871,00 lei (la care se adaugă TVA în sumă de 124.049,04 le) pentru lucrări de alpinism utilitar, marcaje rutiere, instalații termice ș.a. pe care executantul le „poate executa”, în cauză fiind vorba de operațiuni comerciale fictive. Totodată este transmisă și o „factură proformă” pentru avansul de 40% în sumă de 256.368,02 lei. Documentele sunt transmise de pe adresa de e-mail_.

În data de 16 iulie 2013, martorul P. I. a primit pe e-mail de la . SRL un Contract de transport pentru ulei în valoare de 1.172.240,416 lei. În cuprinsul mesajului s-a precizat că:

„Vă trimitem atașat propunerea de contract pt. transporturile despre care am discutat.

Așteptăm răspunsul.”

La persoană emitentă a mesajului este menționat martorul S. Hars – manager al . SRL, cu care martorul P. I. declară că nu avusese discuții până la data respectivă.

În data de 26.07.2013, inculpatul V. G. – M. s-a deplasat la sediul . s-a întâlnit cu martorul P. I. pe care l-a contactat pentru semnarea contractelor în baza cărora urmau a fi achitate foloasele necuvenite pretinse.

În cadrul acestei întâlniri inculpatul V. G. – M. a solicitat încheierea contractelor pentru asigurarea foloaselor pretinse de către reprezentanții A.P.I.A. Mai mult, constatând că directorul P. I. este reticent în semnarea contractelor inculpatul V. G. – M. l-a avertizat că s-au expus foarte mult, precizându-i totodată: „pentru dumneavoastră orice emoție poate fi fatală”.

În cadrul discuțiilor purtate, inculpatul V. G. – M. a afirmat că nu au fost contestații „pentru că s-a pus problema de așa natură încât să nu fie contestații”. A precizat, de asemenea că urmează să încaseze avansul repede și a solicitat încheierea contractelor pentru disimularea comisionului pretins.

Atunci când martorul P. I. a solicitat renegocierea comisionului, afirmând că nu înțelege care a fost ajutorul de care a beneficiat, inculpatul V. G. – M. i-a atras atenția că „nu este în regulă cum pune problema”, că el „s-a riscat destul de mult” și că nu e normal ca după ce a văzut contractul semnat să i se pară toate „d-andoaselea”.

În cadrul acestei discuții P. I. a solicitat detalii cu privire la contractele pe care trebuie să le mai semneze, menționând că la acel moment avea două contracte, respectiv contractul cu . și un contract de transport. Cu privire la celelalte două contracte – contractul de transport pentru operațiuni comerciale fictive și contractul de consultanță pentru disimularea foloaselor necuvenite pretinse, inculpatul V. G. – M. a precizat că le va aduce personal.

În aceleași împrejurări inculpatul V. G. – M. i-a solicitat lui P. I. plata avansului prevăzut în contractul cu ..

În data de 29.07.2013 a fost semnat Contractul nr. 787/29.07.2013 prin care .-a obligat să plătească către . suma de 516.871,00 lei la care se adaugă T.V.A. 124.049,04 lei. Contractul reprezintă doar o modalitate de disimulare a foloaselor necuvenite pretinse.

Din verificările efectuate a rezultat că acest contract nu se regăsește înregistrat în contabilitate.

În data de 05.08.2013, a avut loc o nouă întâlnire între inculpatul V. G. – M. și P. I.. În timpul acestei întâlniri s-au discutat probleme legate de comisionul pretins de reprezentanții A.P.I.A.

P. I. a fost luat de inculpatul V. G. – M. cu autoturismul personal și condus la o întâlnire cu P. A. - director A.P.I.A. și președinte al comisiei de licitație. Discuțiile cu acesta au avut loc în autoturism. P. A. și-a manifestat în mod deschis nemulțumirea pentru că P. I. nu a respectat înțelegerea cu inculpatul V. G. – M. și nu a efectuat nici o plată din comisioanele pretinse, solicitându-i pe un ton amenințător să rezolve problema săptămâna aceasta.

În cadrul acestor discuții inculpatul P. A. recunoaște că avut o înțelegere cu inculpatul V. G. – M., susține că el și-a respectat promisiunea făcută și afirmă că datorită lui a câștigat ., susținând că i-a eliminat pe libanezii de la ATIFCO. Mai mult pretinderea de foloase necuvenite este certă, fiind evident că inculpații nu solicitau numai încheierea contractului de transport.

În data de 07.08.2013, pe fondul presiunilor exercitate de V. G. – M. și P. A., martorul P. I. a semnat Contractul de transport nr. 3504/07.08.2013 dintre . SMH TRANS INTERNAȚIONAL SRL.

Fiind audiat martorul P. I., a declarat că martorul Hîrș S. i-a confirmat că acest contract este încheiat la solicitarea inculpatului P. A.:

„(….) În data de 07.08.2013 am discutat cu Hârș S. cu privire la modul de derulare al contractului și i-am atras atenția că nu va putea efectua transportul conform graficului cu cele 13 mașini pe care le trecusem în contract. I-am spus că penalitățile prevăzute de APIA sunt foarte mari și că mie personal îmi este frică de APIA. L-am întrebat dacă are pe cineva la APIA care să-l sprijine dacă va fi vreo problemă și mi-a confirmat că-l cunoaște pe domnul P. că sunt născuți în aceeași localitate și că are și el mașini în lotul acesta, astfel că nu va avea nici o problemă. Mi-a spus de asemenea, că atât el cât și P. A. au lucrat la sediul ALCEDO S.A. Mi-a povestit cum și-a înființat societatea și cum și-a cumpărat cele 4 mașini împreună cu fratele său. Eu i-am spus că are nevoie de o casă de expediție și el mi-a spus că nu are așa ceva. Pentru a nu fi S.C. ARGUS prejudiciată l-am rugat ca în situația într-o anumită zi nu poate efectua transportul, să contacteze o anumită persoană de la ARGUS S.A. care se ocupă de executarea contractului cu APIA (Mavie O.) pentru a efectua noi transportul. I-am spus că avem o societate de transport și casă de expediție.

Hârș S. mi-a spus că va avea o problemă în derularea contractului dacă nu-i plătim un avans, iar eu i-am precizat că nici noi nu avem acești bani. El mi-a spus că nu este problemă întrucât a discutat cu domnul P. și că acesta i-a spus că este aprobată plata în avans de la APIA.

I-am replicat că în momentul în care semnăm act adițional la Contractul cu APIA și va fi prevăzută o plată în avans, vom încheia și act adițional la contractul de transport cu S.C. SMH TRANS INTERNATIONAL SRL”.

Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., coroborat cu art. 68¹ C.p.p. si art. 148 alin. 1) lit. f C.p.p., pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în baza dispozițiilor art.300² C. pr. pen., a constatat că există date și indicii temeinice, conform art. 143 C.p.p., rap. la art. 68¹ C.p.p., în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor pentru care, la momentul respectiv, se dispuse începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale, acestea fiind expuse în conținutul încheierii de luare a măsurii arestării preventive, iar între timp, nu au fost administrate mijloace de probă de natură să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

De asemenea, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cazului de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive fiind închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezenta și o prezintă pentru societate fiind dată de contextul în care există presupunerea rezonabilă că s-au săvârșit infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și trimis în judecată, cuantumul ridicat a sumei care ar fi fost pretinsă, poziția socială a inculpatului, consecințele faptelor presupus săvârșite, inclusiv aspra societăților comerciale înscrise la licitație, dar și în privința percepției opiniei publice cu privire la integritatea reprezentanților statului.

Reținându-se pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, în contextul în care fenomenul infracțional al corupției și fapte de genul celor pentru care este trimis în judecată inculpatul cunosc o creștere îngrijorătoare, rezultă convingerea că se impune menținerea in continuare a stării de arest preventiv a acestuia, intervalul de timp care a trecut de la momentul luării măsurii arestării preventive, fiind apreciat de către Tribunal ca insuficient pentru a fi generat o stingere a ecoului negativ al faptelor pe care, potrivit indiciilor temeinice, le-ar fi comis inculpatul.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu întrucât judecătorul fondului s-a antepronunțat.

O alte critică formulată de inculpat vizează împrejurarea că instanța de fond nu a motivat hotărârea pronunțată, limitându-se, practic, la a face doar aprecieri generice, fără a reține împrejurarea că în cauză ar fi intervenit temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Inculpatul a mai solicitat să fie avute în vedere și circumstanțele personale, și anume că provine dintr-o familie organizată, nu este cunoscut cu antecedente penale și are studii superioare.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele următoarele:

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată ca temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat (148 lit. f si art 143 C.p.p) și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.

Astfel, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent nu este de natură a infirma concluzia inițială, aceea a existenței în cauză a cel puțin unor indicii temeinice, în sensul art.68¹ Cod procedură penală, care susțin presupunerea rezonabilă că este posibil ca inculpatul să fi săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind așadar îndeplinite condițiile impuse de art.143 Cod procedură penală. Sub acest aspect relevante sunt: declarațiile coinculpatului V. G. M., care a recunoscut acuzațiile ce i-au fost aduse, declarațiile martorilor procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate, înscrisurile de la dosar.

Simplu fapt că prima instanță a reținut în încheiere ”la momentul luării măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, conform art. 143 rap. la art. 68¹ Cpp în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunilor…iar între timp nu au fost administrate mijloace de probă de natură să contureze o situație de fapt diferită” nu echivalează cu o antepronunțate, ci este de natură a indica operațiunea de verificare a menținerii/modificării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii, la care este obligată de dispozițiile legale. Întrucât în cadrul mențiunii se face referire la dispozițiile art. 143 rap. la art. 68¹ Cpp, în niciun caz nu se poate interpreta că instanța s-a referit la probele necesare fundamentării unei soluții de condamnare. Chiar în situația în care instanța s-ar fi antepronunțat (ceea ce, în mod evident, nu este cazul), antepronunțarea ar fi privit fondul cauzei și ar fi atras incompatibilitatea judecătorului de a soluționa cauza în fond, fără nicio consecință juridică cu privire la măsura arestării preventive.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art.148 lit.f C.p.p., de asemenea, Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cumulativ impuse de acest text de lege, atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, cât și sub aspectul existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea acestei din urmă cerințe impuse de lege, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunilor imputate, la modalitatea concretă în care se presupune că faptele au fost comise, prin acte repetate de executare, cu participarea mai multor persoane și a unor intermediari, la împrejurarea că deși în virtutea atribuțiilor de serviciu inculpatul era chemat să aplice și să respecte dispozițiile legii, totuși acesta a ales să pretindă sume de bani tocmai pentru a nesocoti îndatoririle ce-i reveneau în calitate de președinte al comisiei de licitație și dispozițiilor legale în vigoare, promovând astfel un interes personal pentru a obține în mod ilicit foloase patrimoniale, afectând grav imaginea instituției în cadrul căreia era angajat, dar și suma foarte mare de bani, elemente ce, coroborate, conturează ideea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în mod cert, în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe de altă parte, deși datele care circumstanțiază persoana inculpatului îi sunt favorabile acestuia (familie organizată, necunoscut cu antecedente penale, studii superioare), acestea nu pot atrage per se o punere în libertate în raport de criteriile analizate anterior.

În raport de considerentele expuse și de timpul scurs de la privarea de libertate a inculpatului în care autoritățile judiciare au avut o atitudine activă, administrând probele necesare în cauză, Curtea apreciază că arestarea preventivă a inculpatului nu se întinde dincolo de limite rezonabile apreciate în considerarea interesului public real ocrotit.

Pentru aceste considerente Curtea, în baza dispozițiilor art.385¹⁵ pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind că o măsură alternativă neprivativă de libertate nu este suficientă pentru atingerea scopurilor prev. de art. 136 alin. 1 Cpp și în raport de faptul că cercetarea judecătorească este incipientă, privarea de libertate fiind necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. A., împotriva încheierii de ședință din data de 17.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._ 13.

Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I. TocanDumitru M. F. B. V.

GREFIER,

R. S.

Red. I.T.

Dact. A.L. 2 ex./10.01.2014