Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 668/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 668/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.668/A

Ședința publică din data de 23.05.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. C. D.

JUDECĂTOR: C. S.

GREFIER: D. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR.

Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de inculpatul O. P. împotriva sentinței penale nr. 982/28.03.2014 a Tribunalului București – Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul O. P. personal în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu Dafondanaouto N. cu delegație nr._/2014, la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat O. P. având cuvântul privind prima infracțiune, formulează o cerere de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea omor, apreciind că este vorba de infracțiunea de lovire sau alte violente prev. de art.193 Nc.p., consideră că în mod greșit Tribunalul București Secția I penală a fi fost vorba de tentativă la omor calificat. Arata că instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă de la omorul calificat.

Arata că pentru prima faptă inculpatul a primit o pedeapsă de 8 ani închisoare

Menționează că nu există plângere prealabilă a părții vătămate, la lovire sau alte violențe. Solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea omor în lovituri cauzatoare de moarte.

Reprezentantul parchetului se opune schimbării încadrării juridice.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat O. P. consideră că temeiul infracțiunii a fost stabilit greșit din start, dat fiind că partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă

Privind cea de a doua infracțiune solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiuni cauzatoare de moarte, inculpatul în realitate s-a aflat în legitimă apărare, partea vătămată fiind în stare de ebrietate iar inculpatul s-a apărat, a reacționat.

Curtea pune în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Reprezentantul parchetului se opune schimbării încadrării juridice.

Instanța, în temeiul pre.art.83 NC.p.p., aduce la cunoștință inculpatului faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.

Inculpatul având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței, menționând că își menține declarațiile și că regretă comiterea faptelor.

Curtea procedează la audierea apelantului inculpat declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat O. P. având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Privind fapta comisă această este un gravă care aduce atingere celui mai important drept al omului cel la viață. Arata că inculpatul și soția sa nu deranjau pe nimeni, locuiau în perioade de timp diferite în locuri diferite își duceau traiul de zi cu zi în mod normal. Precizează că atât inculpatul cât și soția sa au formulat plângeri la poliție, privind faptului că erau hărțuiți, însă sesizările acestora nu au fost soluționate.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră atât în faza de urmărire penală cât și aceea de cercetare judecătorească nu a intenționat a ucide victima ci doar s-a apărat fiind în legitimă apărare. Apreciază că se poate face aplicarea prev.art.75 lit.a și b Nc.p și art.76 al.1 lit.a NC.p..

De asemenea consideră că pedeapsa ce s-a aplicat clientului său este foarte mare în raport de fapta comisă. În opinia sa inculpatul nu s-a făcut înțeles de organele de anchetă pe timpul desfășurării anchetei, mai mult consideră că actele de urmărire penală nu au fost efectuate cu respectarea prevederilor legale. Solicită reducerea pedepsei către minimul special prevăzut de legea penală pentru infracțiunea de omor.

Consideră că soluția instanței de fond este nelegală, apreciind că drepturile inculpatului au fost încălcate.

Reprezentantul parchetului apreciază că prezentul apel ca fiind neîntemeiat și solicită a fi respins.

Privind infracțiunea de tentativă la omor, consideră că nu se poate reține provocarea, acest aspect nu este confirmat de probatoriul administrat.

Referitor la infracțiunea consumată de omor, consideră că nu se poate reține legitima apărare, ne fiind îndeplinită condiția atacului iminent al victimei către inculpat, consideră că apărarea acestuia nu a fost proporțională cu atacul.

Solicită a se face aplicarea prev.art.5 Nc.p., consideră că legea penală mai favorabilă trebuie să fie aplicată pe instituții, de asemenea solicită obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arata că a fost bătut de victimă, a fugit de acesta care l-a urmărit.

CURTEA

Prin sentința penală nr. 982 Tribunalul Bucuresti i n baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul OIoeriu P. dintr-o infracțiune de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i C.pen. și o infracțiune de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. într-o infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 188 N.C.P. și o infracțiune de omor prev. de art. 188 N.C.P., cu aplic. art. 38 alin. 1 N.C.P. și art. 5 N.C.P.

A respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O. P..

In baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 188 N.C.P. a condamnat pe inculpatul OIoeriu P. (fiul lui P. și M., născut la data de 08.11.1967 în oraș Negrești, jud. V., domiciliat în Municipiul București, ..6, ., sector 4, CNP_) la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

În baza art. 65 N.C.P. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

În baza art. 66 N.C.P. a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 188 N.C.P. a condamnat pe inculpatul OIoeriu P. la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

În baza art. 65 N.C.P.a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

În baza art. 38 alin. 1 N.C.P. - art. 34 lit. b C.pen. cu aplic. art. 5 N.C.P., art. 45 alin. 3 lit. a N.C.P. și art. 45 alin. 5 N.C.P. a contopit pedepsele stabilite mai sus și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 65 N.C.P. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P.

În baza art. 109 N.C.P. a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, tratamentul urmând a fi efectuat inclusiv pe parcursul executării pedepsei.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 7.01.2013 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

A constatat că partea vătămată T. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 C.proc.pen. a admis acțiunea civilă formulată de S. U. de Urgență Elias și a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 2.311,29 lei reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat părții vătămate T. F..

În baza art. 397 C.proc.pen. a admis acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și a obligat inculpatul să achite părții civile suma de 179,56 lei (la care se vor adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective) reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat victimei P. T..

In baza art. 274 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată în stare de arest inculpatul O. P. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.174 - 175 lit. i Cod penal și omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 18.12.2012, inculpatul l-a lovit cu un cuțit pe numitul T. F., în zona lombară și toracică superioară, cauzându-i leziuni grave, care au necesitat internarea și intervenția chirurgicală în regim de urgență într-o unitate sanitară de specialitate, iar la data de 07.01.2013 l-a lovit în public cu un cuțit, în zona toracică, pe numitul P. T., leziunile conducând la decesul victimei.

Situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile părții vătămate T. F., raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor B. R. și T. L., precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut în principiu comiterea faptelor.

Partea vătămată T. F. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

S. U. de Urgență Elias s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.311,29 lei reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat părții vătămate T. F., iar S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 179,56 lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat victimei P. T..

In cursul judecății, instanța a procedat la audierea inculpatului (f.73-74), a părții vătămate T. F. (f.108) și a martorei T. L. (f.218-219).S-a constatat imposibilitatea audierii martorei B. R..

S-a solicitat avizarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în faza de urmărire penală cu privire la discernământul inculpatului, iar Comisia Superioară Medico-Legală a recomandat efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice.

In consecință, Tribunalul a dispus efectuarea unei noi expertize medico- legale cu privire la discernământul inculpatului, aceasta fiind depusă la dosar pentru termenul din 28.03.2014 (f.270-276).

La termenul din 13.09.2013, inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320¹ din vechiul Cod de procedură penală, iar instanța a respins cererea sa pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

La termenul din data de 28.02.2014, instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. P. dintr-o infracțiune de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i C.pen. și o infracțiune de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. într-o infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 188 N.C.P. și o infracțiune de omor prev. de art. 188 N.C.P., cu aplic. art. 38 alin. 1 N.C.P. și art. 5 N.C.P.

La același termen, apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor de care este acuzat acesta în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 N.C.P. (pentru infracțiunea de tentativă de omor săvârșită împotriva părții vătămate T. F.), respectiv în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 N.C.P.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:

1. La data de 18.12.2012, în jurul orei 16.00, pe un teren viran situat în București, zona Casei Presei Libere (.), inculpatul O. P., persoană fară adăpost, i-a administrat două lovituri de cuțit (una în zona lombară dreaptă, iar alte în zona postero-laterală hemitorace stâng) părții vătămate T. F.. După acest incident, partea vătămată, nerealizând în primă fază gravitatea leziunilor, s-a îndreptat către o stație RATB din zonă, unde și-a dat seama că sângerează abundent, moment în care a leșinat, iar, după ce și-a revenit, s-a urcat într-un autobuz, unde i s-a făcut rău și a leșinat pentru a doua oară (f.67-68 d.u.p., f.31-34 d.u.p., fotografii judiciare), fiind ulterior transportat la spital.

Potrivit raportului medico-legal efectuat în cauză și avizului emis de I.N.M.L. București (f.64 d.u.p.), leziunile suferite nu au pus în pericol viața victimei.

Conform declarației inculpatului O. P., în ziua respectivă partea vătămată s-a apropiat de el și de concubina sa, martora B. R., manifestându-și intenția de a întreține relații sexuale cu aceasta din urmă. Inculpatul a afirmat că această atitudine a părții vătămate a reprezentat o provocare, ceea ce l-a determinat să îi administreze cele două lovituri de cuțit (f. 169-170 d.u.p.).

Tot în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că, de fapt, partea vătămată s-a apropiat de el și de concubina lui, „s-a făcut că își face nevoile” (f. 167 d.u.p.), apoi, deși i s-a spus să plece, adresându-i-se inclusiv amenințarea că va fi tăiat, nu s-a conformat, astfel că inculpatul l-a lovit cu cuțitul.

Ulterior, în fața instanței, acesta a declarat că partea vătămată s-a apropiat de el și de martoră, care se aflau pe terenul viran menționat, și-a făcut nevoile, iar apoi nu a mai dorit să plece, rămânând pur și simplu în apropierea lor. în continuare, deoarece partea vătămată nu pleca de lângă ei, în ciuda avertismentelor ce i s-au dat, inculpatul a hotărât să îl lovească folosind cuțitul pe care îl avea la el (f.73 dos.inst.). în cadrul aceleiași declarații, inculpatul a revenit și a arătat că, înainte de a-1 lovi cu cuțitul, partea vătămată se repezise spre el.

Partea vătămată a susținut că la data respectivă s-a deplasat pe terenul viran menționat pentru a-și satisface nevoile fiziologice, iar, după câteva minute, inculpatul, pe care nu îl observase anterior, s-a apropiat de el, l-a apucat de geacă, pregătindu-se să îl lovească prin folosirea unui cuțit pe care îl avea în cealaltă mână. Deoarece partea vătămată s-a întors cu spatele pentru a se feri de inculpat, cele două lovituri i-au fost administrate în zona omoplatului stâng și în zona mijlocului (f.67-70 d.u.p.). Imediat după aceea, inculpatul a fugit, fără a-i spune nimic nici înainte și nici după incident.

Audiată în faza de urmărire penală, martora B. R., concubina inculpatului (f. 144-145 d.u.p.), a declarat că în ziua respectivă se afla împreună cu inculpatul pe terenul viran din zona casa Presei Libere, moment la care au observat o persoană care își satisfăcea nevoile fiziologice. Potrivit celor arătate de martoră, inculpatul s-a apropiat de acea persoană, a lovit-o de două ori cu un briceag cu buton pe care îl avea în buzunar, iar apoi și el și martora au fugit în zona Parcului Herăstrău.

Martora nu a oferit amănunte cu privire la motivele care l-ar fî determinat pe inculpat să acționeze în acest fel, iar instanța nu a putut proceda la audierea acesteia în faza de judecată. Potrivit relațiilor puse la dispoziție de organele de poliție, dar și de inculpat, martora, persoană fără adăpost, se plimbă pur și simplu prin țară, neavând o locuință stabilă. în ciuda eforturilor instanței și organelor de poliție (din orașele întorsura Buzăului, T., Pitești, Bușteni, locații unde aceasta fusese depistată în cursul anilor anteriori), martora nu a putut fi identificată și prezentată spre audiere în cursul judecății.

Raportat la mijloacele de probă prezentate, Tribunalul apreciază că apărările inculpatului, în sensul reținerii unei provocări din partea părții vătămate, nu pot fi primite. Astfel, dincolo de elementele contradictorii din declarațiile inculpatului, deja subliniate, care se pot datora însă afecțiunii psihice de care acesta suferă, instanța reține că la data de 18.12.2012 temperatura in București oscila în jurul valorii de 0 grade Celsius, iar terenul viran unde s-au petrecut faptele era acoperit cu un strat gros de zăpadă (f.36-37 d.u.p.), aspecte care fac puțin probabil ca partea vătămată să fi solicitat favoruri de natură sexuală prietenei inculpatului. Nu se poate face abstracție nici de declarația acesteia din urmă, care a arătat că partea vătămată nu s-a apropiat de ea și de inculpat, ci numitul O. P. că a fost cel care s-a îndreptat către T. F. și l-a lovit cu un briceag.

În aceste condiții, ambele susțineri ale inculpatului - că partea vătămată s-ar fi repezit la el sau că partea vătămată ar fi făcut propuneri indecente numitei B. R. - sunt infirmate chiar de declarația acesteia din urmă. Oricum, inculpatul nu a putut oferi vreo explicație cu privire la motivul pentru care partea vătămată ar fi avut o atitudine agresivă față de el.

D. urmare, Tribunalul nu poate reține că inculpatul ar fi acționat violent asupra părții vătămate pe fondul unei stări de provocare determinate de atitudinea acesteia.

Instanța va face la acest moment și o . considerații asupra încadrării juridice a faptei inculpatului. Astfel, după cum s-a arătat deja, raportul medico-legal a învederat că leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus viața în pericol și au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale. Cu toate acestea, Tribunalul apreciază că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale unei infracțiuni de tentativă la omor.

In acest sens, jurisprudența constantă a instanțelor române a stabilit că o acțiune violentă poate reprezenta tentativă de omor, chiar dacă în concret leziunile produse nu au pus în pericol viața victimei.

In speță, după cum s-a arătat deja, partea vătămată s-a întors cu spatele la momentul când a observat că inculpatul avea un cuțit în mână. Practic, acesta a fost motivul pentru care cele două lovituri de cuțit au fost recepționate de partea vătămată în zona spatelui, fiind evident că, dacă ar fi rămas cu fața la inculpat, ar fi fost lovită în zona abdomenului și în zona pieptului. Chiar și așa, loviturile au vizat zone vitale și au fost puternice, cea din zona lombară având 4 cm lungime și 5 cm profunzime (f.66 d.u.p.), în condițiile în care, datorită vremii reci, partea vătămată era îmbrăcată gros. In aceste condiții, Tribunalul apreciază că gestul părții vătămate de a se întoarce cu spatele înainte de a fi lovită și hainele groase pe care le purta au fost elementele care i-au salvat viața în ziua de 18.12.2012, loviturile de cuțit administrate de inculpat fiind perfect apte de a provoca un rezultat letal.

Totodată, vădita indiferență a inculpatului față de starea părții vătămate, care tocmai recepționase două lovituri de cuțit, rezultă și din aceea că, după săvârșirea agresiunii, numitul O. P. a fugit de la locul faptei, nefiind interesat de soarta victimei. In aceste condiții, dacă leșinul părții vătămate ar fi survenit pe terenul viran, înainte să ajungă în stația de autobuz, exista riscul semnificativ ca viața acesteia să fie pusă în pericol înainte de a fi descoperită de trecători.

2. In data de 7.01.2013, în jurul orei 15.00, în București, pe .), inculpatul O. P. l-a ucis cu două lovituri de cuțit, pe fondul unui conflict spontan pe numitul P. T..

Astfel, după cum rezultă din declarațiile persoanelor audiate, în ziua respectivă, inculpatul, însoțit de concubina sa, B. R., se aflau pe ., lângă colțul unui . de mâncare folosind o butelie de voiaj. La acel moment, prin zonă au trecut partea vătămată și concubina sa, martora T. L., și ei persoane fără o locuință stabilă. Trebuie menționat că partea vătămată se afla într-o stare avansată de ebrietate (alcoolemie 1,90 conform raportului de autopsie, f. 108 d.u.p.).

Partea vătămată s-a apropiat de inculpat și concubina acestuia și le-a solicitat să îi dea și lui de mâncare, inculpatul refuzându-1. Urmare a refuzului, partea vătămată și inculpatul s-au luat la trântă, iar în cursul luptei inculpatul a aruncat cu vasul în care își gătea mămăligă în partea vătămată. Declarațiile celor implicați nu concordă cu privire la persoana care a provocat incidentul (martora T. L. arată că inculpatul s-a repezit asupra părții vătămate, iar inculpatul că, de fapt, partea vătămată l-ar fi atacat), însă, raportat la starea de ebrietate a părții vătămate și la ușurința cu care inculpatul pare a se implica în conflicte violente, Tribunalul apreciază că nici una dintre părți nu a avut o atitudine împăciuitoare, de natură a detensiona situația, escaladarea conflictului datorându-se ambilor participanți.

După ce conflictul inițial s-a încheiat, inculpatul împreună cu concubina sa și-au strâns lucrurile și au plecat. Victima și-a dat jos geaca pe care o purta, a afirmat „îl fac pe ăsta” și a plecat în urmărirea inculpatului și a martorei B. R.. Dacă până la acest punct declarațiile celor implicați sunt relativ concordante, din acest moment, între acestea există diferențe semnificative.

Astfel, inculpatul a afirmat în faza de urmărire penală că numitul P. T. a rupt o creangă dintr-un copac, l-a ajuns din urmă, alergând aproximativ 500 de metri și a încercat să îl lovească la nivelul feței, folosind creanga ruptă (f.166 d.u.p.). Inculpatul a mai arătat că inițial i-a cerut victimei să înceteze, afirmând că o va tăia, însă, deoarece aceasta continua să se manifeste agresiv, i-a administrat două lovituri de cuțit și apoi a fugit. De asemenea, martora B. R. a confirmat inițial declarația inculpatului (f. 100 d.u.p.). Audiată din nou, în aceeași zi, martora a afirmat că, de fapt, inculpatul ar fi plecat în urmărirea părții vătămate și ar fi lovit-o cu cuțitul (f.147 d.u.p.).

In fața instanței, inculpatul a declarat că în incident ar fi avut o oarecare implicare și „trei persoane îmbrăcate în negru” care inițial au trecut pe lângă el când gătea, iar apoi ar fi discutat cu victima înainte ca aceasta să plece în urmărirea sa, având în mână lemnul deja menționat (f.74 dos.inst.). Inculpatul a mai arătat că victima venea „foarte repede” către el și că atunci când numitul P. T. l-a ajuns din urmă, a încercat să îi înfingă în ochi creanga de copac pe care o avea în mână, astfel că l-a lovit cu cuțitul.

Audiată imediat după evenimente, martora T. L. a declarat că inițial conflictul dintre victimă și inculpat a fost doar verbal, însă în cursul acestuia inculpatul a aruncat cu ibricul folosit la gătit în P. T., iar apoi a plecat. Victima s-a ținut după inculpat, „căutând ceartă”, inculpatul l-a amenințat că îl va tăia cu cuțitul, iar cei doi au început să se lovească, moment în care inculpatul a scos un cuțit și a lovit victima (f.75 d.u.p.).

Audiată ulterior, martora T. L. a arătat că partea vătămată a plecat în urmărirea inculpatului, iar la un moment dat acesta din urmă s-a oprit, s-a întors, s-a îndreptat către P. T., a strigat „II tai!” și apoi l-a lovit de două ori în spate (f. 149 d.u.p.), declarație menținută și în fața instanței (f.218 dos.inst.). Martora a arătat că P. T. nu avea asupra sa vreo creangă sau alt obiect cu care să intenționeze a-1 lovi pe inculpat.

După sosirea poliției, victima a fost transportată la spital, unde a decedat ca urmare a loviturilor de cuțit administrate de inculpat.

Raportat la cele arătate, Tribunalul constată mai întâi că, incontestabil, fapta inculpatului reprezintă o infracțiune de omor. Nu se poate pune problema ca lovirea puternică a unei persoane în zone vitale (hemitorace stâng, f. 108 d.u.p., f. 118 d.u.p.), de două ori, prin folosirea unui cuțit cu lama lungă de 13 cm, soldată cu decesul acesteia, să reprezinte infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Este evident că rezultatul unei astfel de fapte - moartea victimei - poate fi prevăzut de orice persoană, fiind exclusă apariția sa din culpă, iar autorul loviturilor urmărește producerea acestuia.

Cu privire la legitima apărare invocată de inculpat, Tribunalul apreciază că în speță nu se poate reține existența acestei cauze justificative. Astfel, susținerea inculpatului, care a arătat că victima ar fi avut asupra sa o creangă cu care ar fi dorit să îl lovească, nu este confirmată decât de prima declarație a martorei B. R.. Martora T. L. a arătat că victima nu era înarmată cu nimic, iar în cursul cercetării la fața locului efectuate în cauză, care a vizat toată zona în care s-a desfășurat conflictul, nu a fost găsită nici o creangă/bâtă/bucată de lemn pe care victima să fi intenționat a o folosi împotriva inculpatului (fotografii judiciare, f.79-82, 85-90 d.u.p.).

In aceste condiții, Tribunalul constată că probele administrate nu confirmă afirmația inculpatului în sensul că victima l-ar fi atacat folosind o bucată de lemn.

Totodată, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete în care au survenit evenimentele, nu s-ar putea reține legitima apărare nici dacă victima ar fi avut asupra sa creanga menționată de inculpat. Astfel, în primul rând victima se afla într-o stare de ebrietate avansată și vizibilă pentru oricine, inclusiv pentru inculpat, având o alcoolemie extrem de ridicată (1,90 la mie). în aceste condiții, nu se vede cum ar fi putut numitul P. T., chiar având în mână o creangă, să se deplaseze cu o asemenea viteză încât să îi ajungă din urmă pe inculpat și pe martora B. R., care se îndepărtaseră de acesta. De asemenea, raportat la starea de ebrietate a victimei, dar și la faptul că, potrivit raportului medico-legal de necropsie, aceasta nu se afla într-o stare de sănătate foarte bună (suferind de hepatită cronică), este evident că, pur și simplu grăbind pasul sau efectuând o alergare ușoară, inculpatul se putea îndepărta cu ușurință de victimă, evitând astfel o escaladare a situației.

D. urmare, atâta timp cât din reglementarea legitimei apărări (atât conform art. 44 C.pen., cât și conform art. 19 N.C.P.) rezultă că pentru reținerea acesteia, săvârșirea faptei prevăzute de legea penală trebuie să fie singura modalitate în care să poată fi înlăturat un atac material direct, imediat și injust, inculpatul nu poate beneficia de înlăturarea caracterului penal al faptei sale atâta timp cât putea evita atacul direcționat împotriva sa plecând de la fața locului.

În fine, nu s-ar putea considera nici că mijloacele folosite de inculpat pentru a se „apăra” - lovirea puternică a victimei, de două ori, cu un cuțit de mari dimensiuni, în zone vitale - ar fi reprezentat o apărare proporțională cu gravitatea atacului (chiar și dacă victima ar fi fost înarmată cu o creangă de copac).

Tribunalul apreciază că în speță nu se poate reține nici o eventuală stare de provocare sub imperiul căreia ar fi acționat inculpatul.

Astfel, numitul O. P. este suferind de o afecțiune psihică, „tulburare de personalitate de tip mixt” (conform ultimului raport de expertiză psihiatrică efectuat în cauză, f.256-266 dos.inst.) și și-a păstrat discernământul față de ambele fapte comise. Potrivit raportului de expertiză menționat, inculpatul prezintă o toleranță scăzută la frustrare, este instabil, impulsiv, prezentând agresivitate și a fost internat în mai multe rânduri în spitale psihiatrice. Totodată, s-a arătat că acesta are tendințe antisociale și halucinații auditive.

Raportat la concluziile expertizei, reținând și modalitatea deja arătată în care inculpatul, cu aproximativ o lună înaintea incidentului în care a fost implicat P. T., l-a înjunghiat pe numitul T. F. - practic, din senin, fară ca partea vătămată să îi fi adresat nici măcar un cuvânt înaintea agresiunii - Tribunalul apreciază că inculpatul este o persoană care poate reacționa într-un mod extrem de violent în cazul oricărui tip de provocare, indiferent de intensitatea acesteia și, mai grav, indiferent dacă aceasta este reală sau doar închipuită.

În acest context, trebuie observat că pe parcursul conflictului cu victima, inculpatul nu a avut o atitudine împăciuitoare, de natură a detensiona situația, ci, dimpotrivă, a contribuit la rândul său, prin acțiuni provocatoare - precum aruncarea ibricului cu mămăligă fierbinte asupra victimei și amenințările adresate acesteia - la escaladarea unui incident inițial minor.

De asemenea, . inculpatului asupra victimei a intervenit la un moment când singura atitudine potențial provocatoare din partea acesteia consta în faptul că îl urmărea pe inculpat, proferând probabil amenințări sau injurii la adresa sa. Nu se poate reține însă că injuriile sau amenințările provenind din partea unei persoane aflate într-o vădită stare de ebrietate pot reprezenta o scuză, chiar și parțială, pentru uciderea acesteia.

Fată de cele arătate, instanța nu va retine incidența în cauză nici a circumstanței atenuante a provocării.

În drept, faptele inculpatului, care la data de 18.12.2012, l-a lovit cu un cuțit pe numitul T. F., în zona lombară și toracică superioară, cauzându-i leziuni grave, care au necesitat internarea și intervenția chirurgicală în regim de urgență într-o unitate sanitară de specialitate, iar la data de 07.01.2013 l-a lovit în public cu un cuțit, în zona toracică, pe numitul P. T., leziunile conducând la decesul victimei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 188 N.C.P. (fapta din data de 18.12.2012) și omor prev. de art. 188 N.C.P. (fapta din 7.01.2013), cu aplic. art. 38 alin. 1 N.C.P. și art. 5 N.C.P.

D. urmare, Tribunalul va schimba încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O. P. dintr-o infracțiune de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 lit. i C.pen. și o infracțiune de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i C.pen., cu aplic. art. 33 lit. a C.pen. într-o infracțiune de tentativă de omor prev. de art. 32 N.C.P. rap. la art. 188 N.C.P. și o infracțiune de omor prev. de art. 188 N.C.P., cu aplic. art. 38 alin. 1 N.C.P. și art. 5 N.C.P.

Va fi respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul O. P..

Tribunalul nu va mai insista la acest moment asupra încadrării juridice a faptelor inculpatului, având în vedere aspectele deja analizate în acest sens cu ocazia descrierii fiecărei infracțiuni reținute în sarcina acestuia. Instanța arată doar că, în urma intrării în vigoare a Noului cod penal, această lege este mai favorabilă inculpatului atât sub aspectul încadrării juridice, infracțiunile sale devenind tentativă la omor simplu, respectiv omor, în urma eliminării prin actul normativ a agravantei privind săvârșirea în public a acestui tip de fapte, cât și sub aspectul pedepsei prevăzute de lege.

La individualizarea pedepselor, Tribunalul va avea în vedere dispozițiile art. 74 N.C.P. In acest sens, faptele săvârșite de inculpat - două infracțiuni contra vieții - sunt indiscutabil de mare gravitate. Acesta a comis ambele infracțiuni iară o motivație obiectivă clară, . contra părții vătămate T. F. fiind săvârșită intempestiv, inculpatul având impresia că aceasta ar avea o atitudine amenințătoare la adresa sa și a martorei B. R., iar cea de-a doua în urma unui conflict relativ minor, care nu justifica în nici un mod folosirea unui cuțit de mari dimensiuni pentru înjunghierea mortală a numitului P. T..

Aceste aspecte denotă faptul că numitul O. P. prezintă un pericol deosebit pentru ordinea publică, fiind capabil, cu mare ușurință, să acționeze extrem de violent asupra oricărei persoane cu care ar avea un conflict, indiferent de gravitatea acestuia.

Insă, în mod evident, săvârșirea faptelor a fost determinată de afecțiunea psihică de care suferă inculpatul, deja descrisă în paragrafele anterioare, aspect care este de natură a diminua într-o oarecare măsură gravitatea concretă a faptelor. In acest sens, apare ca neîndoielnic faptul că infracțiunile comise de persoane suferinde de afecțiuni psihice nu pot fi sancționate la fel de dur ca și în cazul celor săvârșite de persoane perfect sănătoase, care sunt capabile să perceapă corect datele din realitatea obiectivă și a căror capacitate de decizie nu este afectată de elemente exterioare lor, cum ar fi boala psihică.

D. urmare, Tribunalul va aplica inculpatului o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor și 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor consumat. Instanța a stabilit în cazul infracțiunii de tentativă de omor o pedeapsă îndreptată către maximul special din cauza circumstanțelor concrete de săvârșire a faptei (printr-o agresiune complet nejustificată asupra părții vătămate), iar în cazul infracțiunii consumate o pedeapsă îndreptată către minimul special având în vedere starea de ebrietate a victimei, care a determinat-o să aibă o atitudine agresivă față de inculpat.

Pe lângă fiecare din pedepsele stabilite în cauză se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani și, în consecință, inculpatului i se va interzice exercițiul acestor drepturi și pe perioada executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.

Cu privire la concursul de infracțiuni, instanța reține că tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal din 1969 pentru acest tip al pluralității de fapte penale este mai favorabil inculpatului (prevăzând un spor facultativ de pedeapsă și nu unul obligatoriu), astfel că, dând eficiență disp. art. 5 N.C.P., acestuia i se vor contopi pedepsele aplicate conform art. 34 din Codul penal din 1969.

Referitor la modalitatea în care Tribunalul a schimbat încadrarea juridică în cauză, reținând disp. art. 38 alin. 1 N.C.P., acest aspect nu are efecte tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, deoarece dispozițiile legale menționate nu fac altceva decât să definească într-un mod cvasi-identic cu cel din Codul penal anterior această formă a pluralității de fapte penale. D. urmare, având în vedere că textele legale în vigoare trebuie să aibă prioritate de aplicare față de textele abrogate, în măsura în care acestea din urmă nu conțin dispoziții mai favorabile, schimbarea încadrării juridice a fost operată în sensul arătat.

D. urmare, vor fi contopite pedepsele stabilite în cauză și se va aplica pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, la care se va adăuga pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii. De asemenea, pe parcursul executării pedepsei, inculpatului i se va interzice exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b N.C.P. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 109 N.C.P. se va lua față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, tratamentul urmând a fî efectuat inclusiv pe parcursul executării pedepsei. Această măsură a fost recomandată prin ultimul raport de expertiză medico-legală efectuat în cauză și a fost luată oricum și provizoriu pe parcursul procesului penal.

In baza art. 72 N.C.P. se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 7.01.2013 la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.proc.pen. se va menține starea de arest a inculpatului în esență pentru aceleași motive arătate în încheierile de ședință prin care s-a menținut anterior această măsură, la care se adaugă pronunțarea în cauză a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare efectivă.

Se va constata că partea vătămată T. F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 397 C.proc.pen. va fi admisă acțiunea civilă formulată de S. U. de Urgență Elias, iar inculpatul va fi obligat să achite părții civile suma de 2.311,29 lei reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat părții vătămate T. F..

In baza art. 397 C.proc.pen. va fi admisă acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București, iar inculpatul va fi obligat să achite părții civile suma de 179,56 lei (la care se vor adăuga dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății efective) reprezentând contravaloarea tratamentului medical acordat victimei P. T..

În baza art. 274 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli judiciare față de stat. Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitand schimbarea încadrării juridice din tentativa la infracțiunea omor, apreciind că este vorba de infracțiunea de lovire sau alte violente prev., precum si din infracțiunea de omor în infracțiuni cauzatoare de moarte, inculpatul în realitate s-a aflat în legitimă apărare, partea vătămată fiind în stare de ebrietate iar inculpatul s-a apărat, a reacționat.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C.pen. rap. la art.174 - 175 lit. i Cod penal și omor calificat, prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a C.pen.

Curtea apreciaza ca instanta de fond in urma analizei materialului probator administrat in cauza-procese-verbale de cercetare la fața locului, proces-verbal de recunoaștere, rapoarte de expertiză medico-legală, declarațiile părții vătămate T. F., raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declarațiile martorilor B. R. și T. L., precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut în principiu comiterea faptelor- a stabilit cu certitudine ca faptele sunt savarsite de catre inculpat cu forma de vinovatie ceruta de lege, nefiind incidente dispozitiile privind scuza provocarii sau legitima aparare.

Pedeapsa trebuie să-și îndeplinească atât rolul represiv și educativ dar, în egală măsură, trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei comise, urmând a ține seama la individualizarea pedepsei, de un ansamblu de factori, printre care și gradul de pericol social concret al faptei și urmările efective produse.

Pedeapsa trebuie să-și atingă scopul preventiv dar și rolul coercitiv, in cauza fiind respectat principiul proporționalității pedepsei cu gravitatea faptei și a urmărilor acestora.

În concret, instanța de fond a apreciat că inculpatul a dat dovadă de îndrăzneală în săvârșirea infracțiunilor, nesocotind normele de conviețuire socială ocrotite de lege prin incriminarea faptelor reținute în sarcina sa, repetabilitatea fiind o dovada in acest sens.

Gradul de pericol social al faptelor este unul deosebit de ridicat, fiind vorba despre lezarea unor valori supreme, respectiv cele referitoare la dreptul la viata, inculpatul nesocotind în mod grav normele care ocrotesc acesta valoare.

Dreptul la viata reprezinta o valoare pe care statul de drept are menirea si obligatia sa o ocroteasca, sa i asigure existenta si dezvoltarea si nu reprezinta o realitate izolata, exclusiv individuala, ci are o importanta sociala, pe baza acestei valori desfasurandu-se si dezvoltandu-se relatii interumane.

Legea penala, ca expresie a vointei societatii, apara viata omului nu ca bun individual, ci ca un bun social, ca o valoare suprema pentru existenta colectivitatii.

Ocrotirea vietii ca valoare suprema il indreptateste pe legiuitor sa pretinda tututuror membrilor comunitatii sa-si respecte reciproc viata si sa se abtina de la orice fapte care ar aduce atigere acestei valori sociale indiferent de motivatiile personale.

Art.6 pct.1 din Pactul cu privire l la drepturile civile si politice prevede ca ,, Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar,,.

F. de aceste aspecte Curtea va espinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Oleriu P.; va Obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare; onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile MJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul OLERIU P..

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile MJ.

Definitivă.

Pronuntată în sedintă publică, azi, 23.05.2014.

P. JUDECATOR

C. C. Daescu C. Strimb

GREFIER

D. P.

← Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 674/2014. Curtea de...		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 301/2014.... →

Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI