Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 498/2014
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 498
Ședința publică de la 10 APRILIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE I.-T. C.-B.
JUDECĂTOR M. D. G.
GREFIER P. I.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror M. C..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de revizuienții B. G. și G. M. împotriva Sentinței penale nr. 227 din data de 12.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosar nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelanții revizuienți B. G. și G. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Conform art. 369 pct. 1 Cod procedură penală, instanța a procedat la înregistrarea desfășurării ședinței de judecată cu mijloace tehnice, stocarea realizându-se pe serverul dedicat acestei operațiuni.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul – pe apelurile revizuienților, procurorului
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate și de menținere a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.227 din data de 12.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._, în baza art.403 Cod procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 230/30.10.2012 a Judecătoriei B. V., formulată de revizuenții B. G. [fiul lui G. și M., născut la data de 25.09.1972, în ., cu domiciliul în comuna Bucșani, ., CNP_] și G. M. [fiul lui I. și I., născut la data de 31.01.1970, în ., cu domiciliul în .].
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.230/30.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B. V., s-a dispus, în baza art.208-art.209 alin.1 lit.a, g Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.320 ind.1 Cod procedură penală, condamnarea inculpaților B. G. și G. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. De asemenea, în temeiul art.14 cu referire la art.346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.1357 Cod civil, art.1382 și art.1372 Cod civil, instanța a obligat pe revizuienți în solidar cu ceilalți inculpați, la plata sumei de 69.851,13 lei către S.C. OMV Petrom S.A., constituită parte civilă în cauză.
Instanța care a judecat fondul cauzei a reținut că, în raport cu înscrisurile depuse de partea civilă, s-a dovedit existența caracterului cert al prejudiciului și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapt pentru care, a dispus obligarea revizuienților în solidar la plata sumei de_,13 lei către partea civilă ..
Revizuienții nu au declarat recurs împotriva sentinței penale nr.230/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., această sentință rămânând definitivă.
În susținerea cererii formulate, revizuienții au arătat că s-a stabilit în mod eronat cuantumul prejudiciului, întrucât la dosar există probe contradictorii.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, potrivit art.403 alin.1 Cod procedură penală, prin raportare la motivele de revizuire prevăzute expres și limitativ de art.394 alin.1 Cod procedură penală, prima instanță a constatat că motivele invocate de revizuienți nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art.394 alin.1 Cod procedură penală.
Având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac, aceasta poate fi exercitată în condițiile limitativ prevăzute de lege și anume: când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; când un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, precum și atunci când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
S-a mai reținut că formularea căii de atac împotriva hotărârii penale pentru alte motive decât cele expres enumerate în art. 394 Cod procedură penală mai sus-enunțat, are drept consecință respingerea cererii ca inadmisibilă. În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. LX/ 2007, dată în recursul în interesul legii, prin care a decis că: „Cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Fiind analizată cererea de revizuire din perspectiva cazurilor prevăzute de art. 394 Cod procedură penală s-a reținut că pe această cale nu este admisibilă, administrarea unor noi probe și nici readministrarea unor probe vechi pentru dovedirea unor fapte sau împrejurări deja cunoscute și verificate de instanță la momentul soluționării definitive a cauzei.
În speță, revizuienții nu au adus dovezi cu privire la existența unor întâmplări, situații, stări ce au caracter de noutate, ci au solicitat administrarea de probe noi, respectiv expertiza de specialitate și proba testimonială.
Toate probele indicate de revizuienți ca fiind contradictorii reprezintă o împrejurare cunoscută de instanța de fond și au fost avute în vedere de aceasta la momentul soluționării cauzei.
Judecătoria a reținut că, prin formularea prezentei cereri de revizuire, petenții au încercat în fapt o reanalizare a probelor în baza cărora au fost condamnați pe latură civilă și administrarea unor probe noi, aspect care nu poate fi valorificat pe calea revizuirii, ci în cadrul căii de atac, a recursului, pe care revizuienții aveau posibilitatea să o exercite împotriva sentinței penale menționate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri revizuienții B. G. și G. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelurile condamnaților revizuienți sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Apelanții revizuienți au fost condamnați prin sentința penală nr.230/30.10.2012, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată și în condițiile recunoașterii vinovăției, potrivit art.3201 Cod procedură penală.
De asemenea, pentru revizuienții din speță, judecătorul fondului a ales ca modalitate de executare suspendarea condiționată.
Prin aceeași sentință penală, în soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a obligat pe toți inculpații – în solidar – la plata sumei de 69.851,13 lei, către OMV Petrom S.A., reprezentând despăgubiri civile.
Această sentință – astfel cum rezultă din actele dosarului – a rămas definitivă prin nerecurare.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu solicitarea astfel formulată, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că apelurile cu care a fost sesizată sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a constatat - în mod corect - caracterul inadmisibil al cererii de revizuire cu care a fost sesizată de condamnații B. G. și G. M., în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile care permit retractarea hotărârii definitive de condamnare, pe această cale.
Astfel, în cadrul acestei proceduri, nu este permisă reaprecierea probatoriului care a servit la pronunțarea acelei hotărâri și nici suplimentarea acestuia, câtă vreme nu se învederează, potrivit art.394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute la momentul soluționării pe fond a cauzei, în primă instanță și în căile ordinare de atac (recurs), de care petenții din speță nu au uzat.
În speță, condamnații revizuienți nu au invocat nicio faptă sau împrejurare nouă, a cărei incidență să poată genera netemeinicia hotărârii de condamnare, ci doar au solicitat pe de o parte readministrarea unor mijloace de probă care, în opinia lor, nu au fost administrate corect, fără a preciza în ce manieră, în cazul în care s-ar da curs solicitării, s-ar putea ajunge la o soluție diametral opusă celei deja pronunțate în condițiile în care existența infracțiunilor pentru care au fost condamnați și vinovăția lor în săvârșirea acestora au fost stabilite pe baza însușirii de către inculpații din acea speță a probelor administrate la urmărirea penală, judecata desfășurându-se în procedura simplificată.
În speță, ceea ce îi nemulțumește pe apelanți este cuantumul prejudiciului, întrucât a fost începută executarea civilă.
Curtea atrage atenția că procedura prevăzută în art.3201 Cod procedură penală, pe care revizuienții din speță au solicitat-o (la fond) este una specială, care într-adevăr duce la reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, dar odată cu recunoașterea vinovăției în săvârșirea faptelor sunt recunoscute și pretențiile pentru prejudiciul cauzat prin faptă.
Oricum, este de observat și atitudinea procesuală a revizuienților din speță, care au fost prezenți la termenul când au avut loc dezbaterile, au fost asistați de apărător, dar mai mult, aceștia nu au înțeles să atace sentința de condamnare, aceasta rămânând definitivă prin nerecurare.
Dacă aveau vreo nemulțumire cu privire la vreuna din laturile cauzei (penală sau civilă), inculpații aveau posibilitatea legală de a ataca hotărârea prin intermediul căii de atac ordinare, ceea ce nu s-a întâmplat, această împrejurare ducând la concluzia că aceștia au fost de acord cu soluția pronunțată.
Față de toate aceste aspecte, și cum celelalte motive invocate reprezintă aspecte care nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 394 alin. 1 lit. a cu referire la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, dar nici vreunuia dintre celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art.394 alin. 1 lit. b, c, d și e din Codul de procedură penală, în mod corect a fost respinsă – ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de revizuienții B. G. și G. M..
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, apelanții condamnați revizuienți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asistența juridică obligatorie a acestora, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de revizuienții B. G. și G. M. împotriva sentinței penale nr.227 din data de 12.12.2013, pronunțată de Judecătoria B. V., în dosarul nr._ .
Obligă fiecare apelant la plata a câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I.-T. C.-B. M. D. G.
GREFIER,
P. I.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5
red.R.C.L.-Jud.B. V.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 485/2014.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
