Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 252/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 252/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 252/A
Ședința publică din data de 25.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. C. A.
JUDECĂTOR – M. L.
GREFIER – M. G.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de partea civilă D. I. și inculpații V. G., V. M. si V. C. F. împotriva sentinței penale nr. 79/ F din 01.02.2013 pronunțată de către Tribunalul București - Sectia I Penală în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 18.09.2013, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie penală, dată la care Curtea, pentru a da posibilitate apărătorilor aleși ai apelanților inculpați să depună concluzii scrise, la solicitarea expresă a acestora, a amânat pronunțarea la 25.09.2013, când a decis următoarele:
CURTEA:
Asupra apelurilor de fata,
Prin sentinta penala nr. 79 pronunțată de Tribunalul București - Sectia I Penală la data de 01.02.2013 în dosarul nr._ au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de partea civila Dascaliuc I. și inculpatul V. C. F. zis G..
In baza art. 174-175 lit i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal a fost condamnat inculpatul V. G. zis C., fiul lui N. și M., născut la 07.05.1972 în jud.I., dom. În B. ..145, jud.I., CNP_, la 25 de ani de închisoare
In baza art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 1423 zile din condamnarea de 15 ani închisoare aplicata prin sentința penală 196/20.06.2001 a Tribunalului Prahova care a fost contopit cu pedeapsa aplicata in prezenta cauza, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai mare 25 de ani de închisoare la care s-a adugat un spor de 2 ani închisoare, în final pedeapsa rezultanta fiind de 27 de ani de închisoare.
In baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit. a,b,d,e Cod penal pentru o durata de 10 ani.
S-a facut aplicarea disp. art. 71-64 lit a,b,d,e Cod penal.
In baza art. 350 Cod pr.pen. a fost mentinuta starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata prevenției din 16.11.2011 la zi.
In baza art. 174-175 lit i Cod penal cu aplicare art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul V. M. zis M., fiul lui N. și M., născut la 13.10.1976 în jud.I., dom. În B. ..145, jud.I., CNP_, la 22 de ani închisoare.
In baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit a,b,d,e Cod penal pentru o durata de 10 ani.
S-a facut aplicarea disp. art.71-64 lit .a,b,d,e Cod penal.
In baza art. 350 Cod pr.pen., s-a mentinut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata prevenției din 16.11.2011 la zi.
In baza art. 174-175 lit. i Cod penal a fost condamnat inculpatul V. C. F. zis G. fiul lui G. și M., născut la 06.06.1993 în jud.I., dom. în B. ..145, jud.I., CNP_, la 19 ani de închisoare.
In baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit. a, b Cod penal pentru o durata de 10 ani.
S-a facut aplicarea disp. art. 71-64 lit a,b Cod penal.
In baza art. 350 Cod pr.pen. s-a mentinut starea de arest a inculpatului
In baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa durata prevenției din 23.08.2011 la zi.
In baza art. 14 si 346 Cod pr.pen. au fost obligati inculpații in solidar la plata a 10.000 lei daune materiale si 150.000 EUR, în echivalent in lei la data plații, cu titlul de daune morale in favoarea părții civile Dascaliuc I..
Au fost obligati inculpații în solidar la plata a 600 lei lunar cu titlul de prestație periodica in favoarea părții civile minore Dascaliuc A. A., de la 22.08.2011 și până la majoratul minorului.
Au fost mentinute masurile asiguratorii luate asupra bunurilor inculpaților prin încheierea din 16.03.2012 .
In baza art. 191 al 2 Cod pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 22.08.2011, în jurul orei 22.00, victima D. C. împreună cu martorii M. C. și L. C. s-au deplasat pe raza localității B. la domiciliul martorului V. Ș., prieten de-al lor, pentru a consuma bere, așa cum rezultă din declarațiile convergente ale martorilor M. F., M. C. și L. M. (filele 90, 92 dosar instanță).
Părțile au consumat mai multe sticle de bere și după aproximativ 30 minute a mai venit și martorul P. D., persoană cu deficiențe severe de vorbire (mut) care a început să gesticuleze amenințător – insultător către ceilalți, element ce a atras iritarea persoanelor din curte.
Martorul L. M. l-a dat afară din curte și l-a sunat pe fratele persoanei mute, respectiv pe numitele P. M. zis „P.” pentru a-și aduce fratele la ordine. Acesta a venit împreună cu inculpatul V. C. zis „G.”.
Așa cum rezultă din declarațiile acestui martor (fila 92 dosar), între inculpat și martorul M. C. zis „M.” a intervenit un schimb de replici, încheiate cu o propunere specifică nivelului de educație al făptuitorilor și martorilor din dosarul de față, respectiv de a se lua la bătaie pentru a vederea „care e mai tare”.
Inculpatul V. C. văzându-se în inferioritate a declinat oferta de a se duela cu inculpatul Macu, preferând o variantă mai puțin cavalerească dar cu șanse mai mari de reușită, respectiv de a se retrage strategic, a se înarma și a veni cu mai mulți prieteni și rude.
S-a înarmat cu bâte de lemn cu lungime de aproximativ 1 metru și a plecat în urmărirea martorilor M. C. și L. C. și a victimei D. C. care părăsiseră locuința lui V. Ș. și se îndreptau spre casă.
Aceștia au fost surprinși pe . orașul B., iar martorul P. M. a început să-l agreseze pe M. C. zis „M.”, așa cum rezultă din declarația martorului cu identitate protejată D. S. din faza de urmărire penală.
La fața locului se mai aflau și inculpații V. M. zis „M.”, unchiul inculpatului V. C. și inculpatul V. G. zis „C.”, tatăl lui V. C.. V. C. și V. M. aveau în mâini obiecte contondente din lemn din categoria cozilor de lopată sau furcă iar inculpatul V. G. un topor cu coada de aproximativ 40 – 50 cm., după cum rezultă din declarația martorului direct L. C. M., fila 92 dosar, ce se coroborează cu declarația martorului sub acoperire D. S. din faza de urmărire penală și declarații de martori direcți M. F., respectiv M. C., filele 90 – 91 dosar instanță.
Inculpații V. M. și nepotul său V. C. au început să lovească cu bâtele victima, în zona brațelor, a spatelui și a picioarelor, urmele de lovitură fiind reliefate atât în fotografiile criminalistice ale cadavrului, cât și în cuprinsul raportului medico-legal de autopsie.
Martorul M. C. a încercat să-și salveze prietenul dar a intervenit P. M. care l-a prins de gât și l-a îndepărtat pentru a nu putea să salveze victima.
Martorul a observat cum în urma loviturilor primite de la primii doi victima și-a pierdut posibilitatea de a se mai apăra, obosise și se aplecase de mijloc așa cum arată detaliat martorul direct M. C., în declarația din 13.04.2012, dată în fața instanței.
Apoi a intervenit V. G. care i-a aplicat pe la spate victimei o lovitură cu tăișul toporului în cap, lovitura fiind executată în profunzime așa cum rezultă din fotografiile criminalistice ale cadavrului, fila 93 dosar urmărire penală.
În raportul de necropsie se arată că este vorba de o plagă profundă de scalp, descriind un V, plaga tăiată-despicată biparietală cranio-dură cerebrală iradiată la baza craniană provocând dilacerarea creierului, ce a provocat decesul cu legătură de cauzalitate directă, necondiționată (fila 74 verso dup).
În cuprinsul aceluiași raport de autopsie se arată că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil tip topor.
Prima instanta a respins apararea inculpatilor care au aratat ca ar fi vorba de o lovitură cu fierul furcii, intrucat tijele de fier ale furcii nu sunt obiecte tăietoare-despicătoare, iar plaga nu ar fi descris un V cum se arata in concluziile raportului de autopsie, ci ar fi fost una de înfundare.
S-a retinut ca elementele descrise în cuprinsul raportului de autopsie corespund cu declarațiile martorilor direcți M. F., M. C. și L. C. M. care au dat declarații constante în acest sens, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată dar și cu declarația martorului cu identitate protejată D. S. din faza de urmărire penală.
În faza de judecată, inculpatul V. G. a arătat expresis verbis că el a aflat identitatea martorului cu identitate protejată așa cum rezultă din declarația acestuia dată în ședința publică din 23.11.2012, astfel încât instanta de fond a considerat ca starea de temere a martorului a cărui identitate a fost deconspirată este rezonabilă și constituie o explicație pertinentă a schimbării de opinie cu ocazia audierii în fața instanței.
Făcând o apreciere generală asupra credibilității martorilor audiați în cauza de față, prima instanta a constatat că absolut toți sunt în relații de prietenie sau de dușmănie cu familia victimei ori cu familia inculpaților astfel încât depozițiile acestora conțin un grad înalt de subiectivitate și nu pot fi valorificate decât în măsura în care se coroborează în mod pertinent cu probele tehnice.
S-a mai retinut ca inculpații înșiși au prezentat organelor judiciare multiple versiuni ale evenimentelor îngreunând sever activitatea de urmărire penală.
Mai întâi, inculpatul V. C. F., mai tânăr a fost desemnat ca persoana responsabilă cu asumarea vinovăției pentru a-și scăpa tatăl și unchiul, ambii recidiviști de răspundere penală. Pe măsură ce organele de urmărire penală au avansat în anchetă și au început să strângă mai multe probe și după ce au văzut materialul de urmărire penală inculpatul V. M. zis „M.” a dat o declarație în fața instanței prin care își asuma el întreaga responsabilitate.
Inculpatul V. G. a fost supus detectorului poligraf și la toate întrebările care aveau obiect dacă l-a lovit pe D. C. cu toporul în cap inculpatul a răspuns negativ iar toate răspunsurile au provocat modificări specifice comportamentului simulat (filele 30 – 33 dup).
Și inculpatul V. C. F. a fost supus detectorului poligraf iar la întrebările referitoare la participația penală a rezultat că atunci când a răspuns că este singura persoană care a lovit victima a produs pe diagrame modificări specifice comportamentului simulat.
Martorul M. C. a arătat, în faza de urmărire penală, in declarația dată în 23.08.2011, fila 16 dup.II, că l-a văzut pe inculpatul V. G. zis „C.” când a lovit victima cu toporul în cap. A fost supus detectorului de comportament simulat iar răspunsurile sale nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat.
În aceste condiții, prima instanta a avut in vedere depozițiile martorilor menționați anterior, apreciind ca acestea se coroboreaza cu concluziile raportului medical de autopsie și cu elementele rezultate din concluziile testării cu aparatul poligraf.
S-a mai retinut ca, din interceptările atașate la dosarul cauzei, rezultă că martorul E. E. a perceput cum victima a fost lovită cu toporul în cap, filele 52 – 54 dosar urm. pen., din convorbirea cu interlocutorul rezultand că în comunitate se știe că tânărul inculpat V. C. F. zis „G.” infractor primar urma să-și asume vinovăția pentru a-i scăpa de răspundere penală pe tatăl și unchiul său recidiviști.
In ceea ce priveste cererea inculpatului V. C. de schimbare a încadrării juridice data faptei pentru care a fost trimis in judecata în infracțiunea de lovire, prima instanta a apreciat ca, inculpatul deși nu a aplicat lovitura tanatogeneratoare, a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și cu un obiect de lemn tip „bâtă” suprimându-i victimei posibilitatea de apărare, dar și de fugă.
Aceeași activitate infracțională a avut-o si unchiul său inculpatul V. M. care l-a lovit împreună cu nepotul sau pe D. C. cu o bâtă pe toată suprafața corporală – așa cum rezultă din examinările reliefate în raportul de autopsie – anihilându-i posibilitățile de fugă sau apărare.
Așa cum a arătat unul dintre martorii menționați anterior în urma loviturii cu pumnii și bâtele, victima aflată în stare de ebrietate – iar inculpatul V. C. F. știa că este în stare de ebrietate deoarece îl văzuse consumând alcool – s-a aplecat de mijloc situație în care lovitura tanatogeneratoare cu toporul în cap aplicată de inculpatul V. G. apare ca fiind o simplă formalitate și se împletește armonios cu activitățile de anihilare a rezistenței victimei săvârșite de către inculpații „M.” și „Gagae”.
Nici cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanții părților civile în sensul reținerii săvârșirii omorului prin cruzimi eventual și cu premeditare nu a fost retinuta de instanta de fond.
Cruzimile implică acte care să provoace o stare de suferință cu mult mai mare decât activitatea tipică de ucidere.
S-a considert adevarat faptul ca victima a fost lovită cu pumnii și bâtele înainte de a fi lovită în cap numai că această agresiune s-a desfășurat o perioadă scurtă de timp iar suferințele nu pot fi considerate atroce (fără a le minimaliza însă importanța).
S-a aratat ca, in practică urmează a se reține cruzimile spre exemplu în cazul în care pe victima adormită s-a turnat o cantitate consistentă de apă fiartă, victima a fost arsă de vie, victima a fost supusă unei agresiuni îndelungate ce a avut drept consecință distrugerea multor organe interne etc.
Într-adevăr și starea de groază imprimată altor persoane poate intra în accepțiunea noțiunii de „omor săvârșit prin cruzimi” numai că acest lucru trebuie diferențiat de elementul circumstanțial al săvârșirii faptei în public.
Prin excelență, orice activitate de omor, săvârșită în public stârnește sentimente de oroare în rândul privitorilor numai că acest lucru nu poate atrage automat reținerea elementului săvârșirii omorului prin cruzimi deoarece s-ar ajunge la o absorbție automată a art.176 lit.a în art.175 lit.i Cod penal, operațiune ce ar excede cadrului legal actual.
Numai în situații excepționale uciderea victimei poate fi considerată ca fiind făcută prin cruzimi datorită stării de oroare trezită în privitori deoarece inculpatul trebuie să urmărească sau cel puțin să accepte provocarea stării de oroare acest lucru trebuind să fie făcut chiar în scopul de a-și teroriza și mai mult victima nu privitorii.
Un exemplu în acest sens ar fi situația în care pentru a-și teroriza victima inculpatul o violează în fața copilului său imobilizat și apoi își ucide victima.
In aceste conditii prima instanta a apreciat că inculpații nu au urmărit să provoace vreo stare de teroare în comunitate prin despicarea capului victimei și nici nu au făcut acte de chibzuință prealabile pentru a se putea reține cruzimile sau premeditarea.
Depozițiile celorlalți martori audiati in cauza au fost înlăturate ca fiind vădit subiective acestea necoroborându-se cu nicio probă tehnico-științifică administrată în cauză și nici cu interceptările telefonice.
S-a apreciat ca, datorită urii față de familia victimei sau din prietenie cu inculpații depozițiile apar ca fiind subiective și făcute fățiș în scopul deculpabilizării inculpaților, cu atat mai mult cu cat nu se coroborează nici cu recunoașterile parțiale ale inculpaților M. și Gagae.
Prima instanta a considerat ca suplimentele de expertiză cerute la ultimul termen sunt vădit inutile și menite a tergiversa solutionarea cauzei, expertiza aflată la dosar fiind edificatoare chiar dacă nu a mulțumit avocații inculpaților pentru că nu le-a susținut teza că moartea ar fi fost provocată de o furcă și s-a arătat că obiectul vulnerant este unul tăietor-despicător de tipul toporului.
Prima instanta a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului V. G., constând în aceea că, în noaptea de 22/23.08.2011, în jurul 00.30, pe . orașul B., a lovit cu toporul în cap victima D. C., aceasta decedând la S. C. de Urgență Floreasca București ca urmare a leziunilor traumatice suferite, întrunește elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.i Cod penal.
S-a retinut ca, faptele inculpaților V. M. și V. F. care au lovit cu aceeași ocazie victima D. C. cu pumnii și bâtele, anihilându-i acestuia orice posibilitate de apărare sau fugă astfel încât inculpatul V. G. a putut să-i aplice lovitura tanatogeneratoare, întrunește elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.i Cod penal.
La individualizarea pedepselor s-au avut in vedere criteriile prev. de art.72 Cod penal, gradul înalt de periculozitate a făptuitorilor și rezonanța socială a faptelor.
S-a apreciat ca inculpații au săvârșit o faptă extrem de periculoasă atentând în mod sever la cea mai importantă valoare socială apărată de legislație respectiv viața omului, apreciindu-se ca au omorât un om fără nici un motiv și au avut o atitudine vădit mincinoasă pe tot parcursul procesului penal încercând să denatureze adevărul iar vinovăția să fie asumată doar de inculpatul tânăr și nerecidivist.
S-a mai retinut ca pe parcursul procesului penal nu au arătat nici un fel de compasiune rudelor victimei neacordând nici un fel de despăgubiri acestora, sechestrele instituite fiind inutile deoarece inculpatii nu au bunuri pe numele lor.
S-a apreciat ca inculpatul V. G. este de departe cel mai periculos dintre inculpați, acesta neezitând să lovească cu toporul în cap o persoană, acțiunea sa nelăsând nici un dubiu asupra formei intenției respectiv intenția directa.
S-a apreciat ca pedeapsa de 13 ani închisoare la care a fost condamnat prin sentința penală nr.196/20.06.2001 a Tribunalului Prahova, din care a fost eliberat în 30.03.2010 cu un rest de pedeapsă de 1423 zile, nu a contribuit cu nimic la reeducarea infractorului ci acesta a înțeles să tranșeze orice conflict cu toporul în cap. Au fost avute in vedere si afirmațiile soției inculpatului care a arătat rudelor victimei înainte de arestarea soțului său „l-a omorât pentru că este șmecher”, retinandu-se faptul ca inculpatul și apropiații săi consideră că au un statut de „șmecher” în comunitate și în virtutea acestuia pot săvârși orice faptă deoarece va scăpa de răspunderea penală.
Având în vedere restul mare de 1423 de zile, rămas din pedeapsa anterioară, prima instanta, în urma revocării a aplicat un spor de pedeapsă de 2 ani închisoare care să reflecte gradul de pericol social a infractorului recidivist.
Ca o dovadă de clemență specifică nu s-a mai aplicat drept spor întregul rest de pedeapsă de 1423 de zile.
In baza art. 65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit a,b,d,e Cod penal pentru o durata de 10 ani, apreciindu-se ca se impune interzicerea tuturor drepturilor electorale față de gravitatea extremă a faptei, inculpatul nemaifiind demn să aleagă reprezentanții urbei sau țării.
Și drepturile părintești au fost drastic restrânse pe o perioadă de timp deoarece s-a apreciat ca inculpatul nu poate reprezenta un model de creștere și educare pentru vreun minor.
În ceea ce-l privește pe inculpatul V. M. s-a retinut faptul ca este recidivist postexecutoriu fiind condamnat la o pedeapsă de 6 ani cu aplicarea art.13 Cod penal, pentru infracțiunea de tâlhărie calificată precum si faptul ca dovedește o fire agresivă.
Nu i s-a aplicat maximul special și spor datorită participației puțin mai mici la săvârșirea faptei dar indispensabilă acțiunii de ucidere nemijlocită săvârșită de către fratele său V. G..
S-a retinut si faptul ca a incercat să îngreuneze urmărirea penală, în faza de urmărire penală nerecunoscând nimic iar în faza de judecată încercând să-și asume întreaga vinovăție arătând că ar fi lovit victima cu o furcă pentru a-și salva de răspundere penală nepotul și fratele.
Au fost interzise drepturile electorale și drepturile părintești în totalitate, față de gravitatea faptei, starea sa de recidiva, acesta neputând fi un model de creștere și educare pentru minor și nici un model de bun alegător.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul V. C. F. s-a retinut ca acesta a avut inițiativa infracțională și a participat în mod direct la anihilarea apărării victimei.
S-a avut in vedere atitudinea mincinoasă a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, atitudine menita sa canalizeze ancheta pe piste greșite în vederea scăpării de răspundere a tatălui și unchiului inculpatului.
S-au interzis inculpatului drepturile electorale în totalitate față de gravitatea faptei săvârșite dar ca o dovadă de clemență și ținând seama de vârsta inculpatului nu au fost interzise drepturile părintești.
A fost mentinuta starea de arest a inculpaților, având în vedere gradul înalt de pericol social al faptelor săvârșite, rezonanța acestora dar și faptul că nu s-au schimbat cu nimic temeiurile ce au stat la baza acestei măsuri.
A fost dedusa prevenția.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că inculpații au săvârșit un fapt ilicit respectiv omorârea unei persoane iar acest lucru a provocat un prejudiciu material și moral părților civile D. I., tatăl victimei și D. A. A., fiul minor al victimei.
Având în vedere cheltuielile făcute cu înmormântarea prima instanta a apreciat ca suma de 10.000 lei daune materiale este una rezonabilă.
De asemenea, s-a retinut ca, prin uciderea fiului său, în public, tatălui victimei, D. I. i s-a produs o puternică tulburare suferințele psihice fiind atroce, apreciindu-se ca suma de 150.000 euro, pretinsă apare ca fiind rezonabilă.
Au fost obligati inculpații în solidar la plata sumei de 600 lei, lunar cu titlu de prestație periodică în favoarea părții civile minore D. A. de la data de 22.08.2011, data omorului și până la majoratul fiului victimei.
Au fost mentinute măsurile asiguratorii luate prin încheierea din 16.03.2012 asupra tuturor bunurilor inculpaților pentru a se asigura executarea laturii civile.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii si partea civila Dascaliuc I..
In motivarea apelului formulat de inculpatul V. M. s-a invederat necesitatea schimbarii incadrarii juridice data faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata din infractiune prev. de art.174-175 lit.i Cod penal în infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin.1 Cod Penal, deoarece inculpatul nu a avut intenția de a ucide sau de a aplica lovituri cauzatoare de moarte victimei ci doar a dorit sa-si salveze nepotul prins .>
In subsidiar s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice data faptei in infracțiunea prev. de art. 183 Cod Penal, în contextul în care a inculpatul a aplicat doar cateva lovituri victimei iar aceste lovituri nu au fost cele care au provocat decesul.
In cazul în care incadrarea juridica nu va fi schimbata, s-a arata ca se impune achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cpp. intrucat martorii au declarat ca nu l-au văzut pe inculpat lovind iar în urma perchezițiilor efectuate nu s-a găsit nimic incriminator.
In motivarea apelului formulat de inculpatul V. G. s-a invocat faptul ca se impune achitarea în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cpp întrucât inculpatul nu a comis fapta, iar in subsidiar reindividualizarea pedepsei.
S-a invederat faptul ca inculpatul a ajuns la fata locului crimei la câteva minute după eveniment, fapt confirmat de declarațiile martorilor A. M. Tinel, U. R. A. si C. V..
In ceea ce priveste declaratiile martorilor care afirma ca l-au vazut pe inculpat lovind victima cu toporul in cap s-a aratat ca aceste declarații sunt contradictorii, martorii M. C. si L. C.-M., fiind prieteni cu victima.
S-a mai invocat faptul ca declaratia martorului M. F. dovedeste ca locul faptei nu era bine iluminat astfel incat nu se putea observa de catre martori ceea ce s-a intamplat in realitate.
In motivarea apelului inculpatului V. C. s-a invederat faptul ca se impune schimbarea incadrarii juridice data faptei in infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal având în vedere ca declarațiile martorilor audiați in cauza se coroborează cu concluziile raportului de necropsie, în sensul că loviturile au fost aplicate în zona lombară.
In masura in care se retine savarsirea infractiunii prev. de art.174-175 lit.i Cod penal, s-a invederat faptul ca se impune achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cpp întrucât nu inculpatul a aplicat lovitura care a cauzat decesul victimei.
. indepartat s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, urmând a se avea in vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei si cele personale ale inculpatului, cu reținerea art. 74 lit. a,b,c Cp.
Apelantul parte civilă Dascaliouc I. a declarat instantei de prim control judiciar, la termenul de judecata din 18.09.2013 ca intelege sa-si retraga apelul declarat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 371 alin. 2 cod pr.penală, Curtea retine urmatoarele:
În ceea ce privește situația de fapt, aceasta a fost corect reținută de către instanța de fond, din probatoriul administrat in faza de urmarie penala si in faza de judecata in prima instanta rezultand ca, în noaptea de 22/23.08.2011, în jurul 00.30, aflandu-se pe . orașul B., inculpatii V. M. și V. F. au lovit victima D. C. cu pumnii și bâtele, anihilându-i orice posibilitate de apărare sau fuga iar inculpatul V. G. a lovit cu toporul în cap victima care a decedat la S. C. de Urgență Floreasca București ca urmare a leziunilor traumatice suferite.
Aceasta situatie de fapt rezulta din analiza raportului de autopsie care se coroboreaza cu declarațiile martorilor M. F., M. C. și L. C. M..
Astfel, martorul M. C. a aratat ca, în urma loviturilor primite de la inculpatii V. M. și V. F. victima și-a pierdut posibilitatea de aparare, obosise și se aplecase de mijloc, moment in care a fost lovit de inculpatul V. G. care i-a aplicat pe la spate o lovitură cu tăișul toporului în cap.
Declaratia martorului M. C. se coroboreaza si cu declaratia data de martorul cu identitate protejată D. S. din faza de urmărire penală, neavand relevanta schimbarea pozitiei acestuia din urma in faza de judecata, avand in vedere faptul ca inculpatul V. G. a aflat identitatea martorului cu identitate protejată, fiind explicabila starea de temere a acestui martor la momentul audierii de catre prima instanta.
Declaratiile martorului M. C. se coroboreaza si cu aspectele rezultate din analiza fotografiilor criminalistice ale cadavrului, cât și cu concluziile raportului medico-legal de autopsie care confirma faptul ca victima a fost lovita în zona brațelor, a spatelui și a picioarelor, decesul survenind insa ca urmare a plagii tăiat-despicate biparietală cranio-dură cerebrală iradiată de la baza craniană ce a provocat dilacerarea creierului, plaga produsa prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil tip topor.
Aparararile inculpatilor nu pot fi retinute avand in vedere si pozitia oscilanta a acestora, pe parcursul procesului penal inculpații prezentand versiuni diferite cu privire la modul de derulare a evenimentelor care au dus la moartea victimei.
In plus, inculpatii V. G. si V. C. F. au fost supusi detectorului poligraf iar la întrebările referitoare la participația penală au rezultat modificări specifice comportamentului simulat.
Asta in timp ce martorul M. C., supus detectorului de comportament simulat nu a dat raspunsuri care sa fi provocat modificări specifice comportamentului simulat.
S-a stabilit in mod corect de catre instanta de fond si incadrarea juridica data faptelor inculpatilor, acestea intrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174-175 lit.i Cod penal.
Curtea nu poate retine apararile inculpatului V. M. in sensul ca se impune schimbarii incadrarii juridice data faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata din infractiune prev. de art.174-175 lit.i Cod penal. în infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 alin.1 Cod Penal sau in infracțiunea prev. de art. 183 Cod Penal.
Tot neintemeiata este si solicitarea inculpatului V. C. privind schimbarea incadrarii juridice data faptei in infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod Penal.
Curtea retine ca, . victimei de inculpatii V. Crsitian si V. M. nu a avut caracter tanatogenerator insa aceste lovituri aplicate de cei doi inculpati victimei in mod repetat, cu pumnii și cu un obiect de lemn tip „bâtă”, au suprimat acesteia posibilitatea de apărare sau fuga, permitand celuilalt inculpat, V. G. sa-i aplice victimei lovitura cu toporul in cap care a si provocat decesul.
Când uciderea persoanei se realizează prin contribuția mai multor făptuitori, care colaborează, răspunderea acestora se stabilește în temeiul dispozițiilor privind participația penală. Deși există mai mulți făptuitori, fapta de ucidere este unică, așa că fiecare dintre participanți răspunde pentru totalitatea ei și, în concret, în raport cu contribuția adusă în obținerea rezultatului.
În dreptul penal român s-a adoptat linia clasică a teoriei „complicității delict unic”, iar nu teoria „complicității delict distinct.”
Potrivit art. 23 C. pen., „participanți sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori, instigatori sau complici.”
Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulți făptuitori săvârșesc în mod intenționat împotriva unei persoane acte specifice de violență de natură să-i cauzeze moartea. Se produce, într-un anume fel, o distribuție a acțiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar toate orientate spre aceeași finalitate: suprimarea vieții persoanei. Ea dirijează actele fiecărui coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toți împreună, indiferent dacă contribuțiile sunt simultane sau succesive, în același loc sau în locuri diferite.
Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârșit împotriva victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violență.
În același timp, actul de violență al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se privește izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârșite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violență conține un dinamism propriu, fizic și psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia.
Potrivit doctrinei juridice, condițiile coautoratului sunt: a) unitatea indivizibilă a acțiunilor mai multor făptuitori; b) cooperarea subiectivă a făptuitorilor.
În cele mai multe cazuri, contribuțiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceștia săvârșesc acte specifice de ucidere, iar ceilalți săvârșesc acte care, în sine, nu posedă eficiența necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependență cu primele, completându-le. Dacă s-ar privi fracționat contribuțiile, nu s-ar realiza nimic concludent asupra sensului juridic al coautoratului.
Jurisprudența a confirmat, în mod constant, acest punct de vedere, astfel incat, chiar daca loviturile aplicate victimei de inculpatii V. Crsitian si V. M. nu au provocat decesul acesteia, au fost de natură să slăbească puterea de rezistență și de apărare, permițând celuilalt inculpat, V. G. să aplice lovitura mortală, actiunile fiind conjugate și indispensabile comiterii infracțiunii de omor.
Așadar, toate contribuțiile care au legătură între ele, fiind conjugate și unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea uciderii persoanei, au caracter de acte de coautorat la omor, neavand relevanta din punct de vedere al cauzalității juridice, care dintre actele săvârșite de coautori a provocat leziunea care, în final, a cauzat moartea victimei, căci, ceea ce caracterizează coautoratul, este unitatea acțiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiași sistem sau model de explicație.
Însă, la verificarea cauzei, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată că, într-adevăr, instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor în raport de criteriile prev.de art.72 Cod penal.
Referitor la acest din urmă aspect de netemeinicie, reținut ca fiind întemeiat, Curtea face amintire de criteriile arătate în art.72 Cod penal, în raport cu care se stabilesc pedepsele, criterii care, în cadrul operațiunii concrete de individualizare, au o importanță egală, se iau în vedere împreună, iar nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia antreneaza netemeinicia și, implicit, nelegalitatea soluției.
Or, în cauză, pedepsele ce s-au aplicat inculpatilor sunt mult prea severe, urmand a fi coborate.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, Curtea apreciaza ca, un cuantum de_ euro, acordat partii civile Dascaliuc I. cu titlu de despagubiri pentru daune morale este prea ridicat față de circumstanțele cauzei și de despagubirile acordate de instanțe în cauze similare.
Este de netăgăduit că prin fapta ilicită a inculpatului s-a cauzat partii civile Dascaliuc I. un prejudiciu moral constând în traumele morale suferite de aceasta, în atingerea adusă drepturilor acesteia de a se bucura de o viață normală, fără privațiuni.
Este insa sarcina instanței de a cuantifica aceste daune morale, raportat la toate suferințele produse prin fapta inculpatului care a cauzat suferințele psihice puternice partii civile prin uciderea fiului acesteia, persoana cu care aceasta avea, fara posibilitate de tagada, o legatura afectiva semnificativa.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că daunele morale acordate trebuie să fie proporționale cu prejudiciul de agrement suferit de victimă, să nu se transforme în adevărate „amenzi civile”, sursă de îmbogățire a uneia din părți în detrimentul celeilalte.
Așa fiind, Curtea apreciază că, raportat la suferința psihică prin care a trecut partea civila și intensitatea acestei suferințe, suma de_ euro reprezinta o reparația echitabilă din punct de vedere moral, proporționala cu prejudiciul suferit.
Prin urmare, în baza art. 369 C.p.p., Curtea va lua act de retragerea apelului declarat de apelantul parte civilă Dascaliuc I. si, in baza art. 379 pct.2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de inculpații V. G., V. M. si V. C. F. împotriva sentinței penale nr. 79 din 01.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Sectia I Penală în dosarul nr._ care va fi desfiintata in parte si, in rejudecare, se va dispune, reducerea pedepselor aplicate inculpatilor precum si reducerea cuantumui daunelor morale acordate partii civile Dascaliuc I., astfel cum se va vedea, mai jos, în dispozitiv.
Se vor mentine restul dispozițiilor sentinței apelate.
Se va menține starea de arest a inculpatilor si se va deduce preventia din 16.11.2011 la zi pentru inculpatul V. G., din 16.11.2011 la zi pentru inculpatul V. M. si din 23.08.2011 la zi pentru inculpatul V. C. F..
Vazand si disp. art. 192 alin. 2 si 3 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea apelului declarat de apelantul parte civilă D. I..
Admite apelurile declarate de inculpații V. G., V. M. si V. C. F. împotriva sentinței penale nr. 79 din 01.02.2013 pronunțată de Tribunalul București - Sectia I Penală în dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința apelată si, rejudecând, în fond: Descontopește pedeapsa rezultantă de 27 de ani închisoare aplicată inculpatului V. G. in restul de pedeapsa de 1423 zile din condamnarea de 15 ani închisoare aplicată prin sentința penală 196/20.06.2001 a Tribunalului Prahova și pedeapsa de 25 de ani închisoare aplicată în prezenta cauza inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174-175 lit i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, precum și sporul de 2 ani închisoare, pe care îl înlătură.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. G. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal de la 25 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.
In baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pentru o durata de 10 ani.
Menține revocarea liberării condiționate privind restul de pedeapsa de 1423 zile din condamnarea de 15 ani închisoare aplicata prin sentința penală 196/20.06.2001 a Tribunalului Prahova pe care îl contopește cu pedeapsa de 22 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174-175 lit i Cod penal cu aplicare art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul urmând a executa pedeapsa de cea mai grea de 22 de ani de închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit a, b, d, e Cod penal.
In baza art. 383 alin. (1) ind. 1 C.p.p. rap. la art. 350 Cod pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsă durata prevenției din 16.11.2011 la zi.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. M. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174-175 lit i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, de la 22 de ani închisoare la 19 ani închisoare.
In baza art. 65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor art. 64 lit a, b, d, e Cod penal pentru o durata de 10 ani.
Face aplicarea disp. art.71-64 lit .a, b, d, e Cod penal. In baza art. 383 alin. (1) ind. 1 C.p.p. rap. la art. 350 Cod pr.pen., menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa durata prevenției din 16.11.2011 la zi.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V. C. F. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174-175 lit. i Cod penal de la 19 ani închisoare la 16 ani închisoare.
In baza art. 65 Cod penal aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor art. 64 lit. a, b Cod penal pentru o durata de 10 ani.
Face aplicarea disp. art. 71-64 lit a, b Cod penal.
In baza art. 383 alin. (1) ind. 1 C.p.p. rap. la art. 350 Cod pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa durata prevenției din 23.08.2011 la zi.
Reduce cuantumul daunelor morale la care au fost obligați, în solidar, inculpații către partea civila D. I. de la 150.000 EUR la 40.000 EUR, în echivalent în lei la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă apelantul parte civilă D. I. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul V. C. F., în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile M.J.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2013.
G. C. A. M. L.
Detasata din instanta semneaza
presedinte complet
Grefier
M. G.
Red./tehnored. GCA
Jud. fond M.D.G
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 995/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
