Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 1724/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1724/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1724/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1724/R
Ședința publica de la 24.09.2013
P. - L. S.
JUDECATOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de petentul D. O. împotriva sentinței penale nr.1001/11.04.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns recurentul petent D. O. și nici intimatul A. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri formulate de recurentul petent prin care solicită amânarea cauzei în vederea emiterii unei adrese către o Policlinică din G. pentru înaintarea unor acte medicale.
Curtea, față de obiectul cauzei, nu apreciază necesară emiterea adresei solicitate de recurent.
Reprezentantul Ministerului Public invocă necompetența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei, față de natura infracțiunii vizate prin plângere, respectiv art.180 Cod penal, apreciind competent să soluționeze cauza Tribunalul G., conform art.2 pct.3 Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca inadmisibil, față de dispozițiile art.2781 alin.10 Cod de procedură penală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1001 din 11.04.2013, Judecătoria G. a respins plângerea petentului formulată de petentul D. O. ca nefondată.
În temeiul art.2781 al.8 lit.a C.p.p. a menținut soluția dispusă prin rezoluția nr. 2094/P/2012 din data de 26.06.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., față de numitul A. G..
În baza art.192 al.2 C.p.p. a obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut următoarele:
În urma cercetărilor efectuate în cauză, prin rezoluția nr. 2094/P/2012 din data de 26.06.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 1 C.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că plângerea petentului nu este întemeiată, neexistând probe cu privire la faptul că petentul ar fi fost lovit de către intimatul A. G., copia rețetei depusă de petent la fila 47 din dosar nefăcând dovada că acesta a suferit leziuni ca urmare a lovirii reclamante, ci doar că i s-a eliberat o rețetă la aceeași dată pentru o plagă, a cărei proveniență și cauze nu pot fi stabilite prin acest înscris. Petentul nu a depus la dosar certificat medico legal care să ateste faptul că la data de 17.04.2012 a suferit vătămări corporale. Mai mult, din declarația intimatului A. G. coroborată cu declarația numitei Sotorcan D., a reieșit faptul că A. G. nu l-a lovit, nu l-a împins sau bruscat pe petent la data de 17.04.2012.
Împotriva acestei sentințe penale definitive a declarat recurs petentul D. O., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală.
La termenul de judecată din 24.09.2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat necompetența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei, față de natura infracțiunii vizate prin plângere, respectiv art.180 Cod penal, apreciind competent să soluționeze cauza Tribunalul G..
Curtea constată că obiectul dosarului este plângerea formulată de petentul D. O. împotriva rezoluției nr. 2094/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A. G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin 1 C.pen, pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Potrivit art. 27 pct. 3 Cpp, tribunalul judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Curtea apreciază că expresia „sentințe privind infracțiunea” nu poate fi interpretată ca referindu-se exclusiv la situația în care instanța analizează vinovăția unei persoane cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, cu excluderea oricăror cereri accesorii unei astfel de cauze (așa cum este și plângerea împotriva rezoluției de netrimitere în judecată). Atunci când legiuitorul a dorit a limita competența instanțelor de judecată la astfel de cauze în care se statuează cu privire la vinovăția unei persoane, acesta a folosit termenul „a judeca”, pentru care, însă, nu a optat în redactarea art. 27 pct. 3 Cpp. Interpretarea sistematică și gramaticală a sensului termenului „a judeca”, așa cum este folosit în diferite situații în Codul de Procedură Penală are în vedere exclusiv situațiile în care în materie penală judecătorul este sesizat cu soluționarea conflictului de drept penal prin stabilirea existenței/inexistenței unei infracțiuni și a persoanei vinovate de săvârșirea acesteia, cu consecința stabilirii răspunderii penale pentru încălcarea normei de drept penal substanțial.
Pentru a face referire la activitatea judecătorului sesizat cu astfel de cereri accesorii activității principale, dispozițiile Codului de Procedură Penală folosește alți termeni, rezervându-l pe cel de „a judeca” activității prin care se stabilește existența sau nu a răspunderii penale a unei persoane trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni. Cum legiuitorul a folosit în redactarea art. 27 pct. 3 expresia „sentințe privind infracțiunile” și nu „sentințe prin care se judecă infracțiunile”, Curtea apreciază că tribunalul este competent să soluționeze atât recursuri împotriva sentințelor prin care judecătoria stabilește vinovăția unei persoane cu privire la săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cât și recursurile împotriva sentințelor prin care judecătoria soluționează cereri accesorii unor astfel de cauze, în care se cercetează infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate (cu excepția cazurilor în care există dispoziții exprese), așa cum este plângerea împotriva rezoluției/ordonanței de netrimitere în judecată cu privire la astfel de infracțiuni.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 42 Cod procedură penală, va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Aadmite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. D. L. I. T.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/16.10..2013
Judecătoria G. – jud.: B. R. C.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
