Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1722/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1722/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1722/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1722/R
Ședința publica de la 24.09.2013
P. - L. S.
JUDECATOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata O. A. și de asiguratorul . SA, împotriva sentinței penale nr.1068 din data de 17.05.2013, pronunțate de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asigurator . SA, prin consilier juridic G. M. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta inculpată O. A. și intimații părți civile M. A. C. - reprezentată de apărător ales Dodam V., cu împuternicire avocațială la dosar, C. R. Medicală (Neurologică) IV, S. C. de Psihiatrie A. O., S. C. de Urgență B. A. și S. de B. Cronice Sf. L..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a motivelor de recurs de către recurentul asigurator. Se mai învederează depunerea la dosar a unei cereri formulate de recurenta inculpată O. A., prin care solicită amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării cauzei, arătând că au existat mai multe termene anterioare, la care inculpata a fost asistată de apărător ales. Apreciază că prin cererea de amânare se încearcă tergiversarea soluționării cauzei.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurenta inculpată O. A., având în vedere că la două termene intermediare anterioare, inculpata a fost asistată de apărător ales. Lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul asigurator . SA, prin consilier juridic G. M. A., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta inculpată O. A. și intimații părți civile M. A. C. - reprezentată de apărător ales Dodam V., cu împuternicire avocațială la dosar, C. R. Medicală (Neurologică) IV, S. C. de Psihiatrie A. O., S. C. de Urgență B. A. și S. de B. Cronice Sf L..
Consilierul juridic al recurentului asigurator solicită efectuarea unei expertize medico legale, apreciind că partea civilă nu prezintă o infirmitate posttraumatică, aceasta desfășurând o viață normală. Arată că în urma efectuării acestei expertize se poate aprecia asupra cuantumului daunelor morale.
Reprezentantul Ministerului Public se opune efectuării acestui raport de expertiză, arătând că s-a mai întocmit un raport de expertiză cu privire la acest aspect.
Curtea, după deliberare, apreciază că nu sunt incidente prevederile art.125 Cod de procedură penală privind efectuarea unei noi expertize medico-legale, neexistând îndoieli cu privire la expertiza anterior efectuată.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate în cauză.
Consilierul juridic al recurentului asigurator . SA solicită admiterea recursului declarat, casarea în parte a hotărârii atacate și diminuarea despăgubirilor morale, înlăturarea obligației de plată a prestației lunare și neobligarea în mod direct a asigurătorului la plata despăgubirilor. Apreciază daunele morale acordate de instanța de fond ca fiind mult prea mare, față de împrejurarea că partea civilă a avut partea ei de culpă în producerea accidentului. Arată că afecțiunile părții civile evidențiate de raportul de expertiză pot fi cauzate și de unele medicamente sau de consumul de droguri. Prin urmare, solicită admiterea recursului declarat de asigurator.
Apărătorul ales al intimatei părți civile Mancaș A. C. solicită respingerea recursului declarat de asigurator. Arată că în urma efectuării raportului de expertiză medico legală nu rezultă în niciun fel cum că partea civilă, la momentul producerii accidentului, ar fi fost sub influența drogurilor sau a altor substanțe, apreciind susținerile asiguratorului ca fiind tendențioase. Solicită a se avea în vedere vârsta victimei, 24 de ani, vârstă la care a rămas cu o infirmitate și care acum o face dependentă de ajutorul altei persoane, neputând avea un loc de muncă pentru a se întreține, cu atât mai mult cu cât și părinții acesteia au mari probleme de sănătate. Apreciază cuantumul daunelor morale si materiale ca fiind rezonabil, sens în care solicită respingerea recursului declarat de asigurător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de asigurator, ca neîntemeiat, apreciind că a fost corect stabilit cuantumul daunelor morale și materiale. Solicită admiterea recursului declarat de inculpată, în sensul în mod greșit a fost obligată doar inculpata la plata cheltuielilor de spitalizare, în condițiile în care la producerea accidentului s-a stabilit o culpă comună a părților. Solicită astfel diminuarea cuantumului daunelor civile către spitale.
Consilierul juridic al recurentului asigurator . SA și apărătorul ales al intimatei părți civile Mancaș A. C. arată că sunt de acord cu concluziile Parchetului cu privire la recursul declarat de inculpată.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.1068 din 17.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art.184 alin.2, 4 C. pen., a fost condamnată inculpata O. A. (domiciliată în București, ., ., .), la 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71, 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b C. pen.
În baza art.81, 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art.71 alin.5 C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 C. pr. pen.
În baza art.14 și art.346 C. pr. pen. cu ref. la art.1357 C Civil, art.49, 50, 54 din Legea nr.136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Mancaș A. C. și a fost obligat asigurătorul . SA, la plata către partea civilă a sumei de 2260,84 lei cu titlu de daune materiale și a unei prestații periodice în cuantum de 392,5 lei lunar, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la împlinirea vârstei de pensionare, precum și la plata sumei de 30.000 euro (echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale.
În temeiul art.346 C. pr. pen. rap. la art.14-15 C. pr. pen., art.1357 C. civ., rap la art.313 din Legea nr.95/2006, a fost obligată inculpata la plata sumelor de 12.851 lei către partea civilă S. C. de Urgență B. A.; 2040 lei către partea civilă S. de B. Cronice Sf. L.; 2513,33 lei către partea civilă S. Prof. Dr. A. O. și 2326,50 lei către partea civilă Institutul Național de R., Medicină Fizică și Balneoclimatologie - C. R. Medicală, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile Mancaș A. C..
În baza art.191 C. pr. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2011, întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sector 5 București, înregistrat la data de 12.12.2012, sub nr._ /302/2012, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata O. A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin.2 și 4 C.pen.
Partea civilă Mancaș A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 80.000 euro, reprezentând daune materiale și daune morale.
Partea civilă S. C. de Urgență B. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.851 lei
Partea civilă S. de B. Cronice Sf. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2040 lei.
Partea civilă S. Prof. Dr. A. O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2513, 33 lei
Partea civilă Institutul Național de R., Medicină Fizică și Balneoclimatologie - C. R. Medicală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2326,50 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile Mancaș A. C..
Instanța de fond a constatat că la data de 9.10.2011, în jurul orei 05.20, inculpata O. A. a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . .. P. I.. Din cercetări a reieșit că afară era întuneric, ploua torențial și vizibilitatea era redusă.
În apropiere de trecerea de pietoni de la intersecția cu . observat că din partea opusă se apropia un autovehicul de dimensiuni mari, dar și faptul că în același sens de mers cu al său se deplasau în șir indian trei persoane, având în partea dreaptă un autoturism parcat.
Remarcându-i foarte târziu și apreciind în ultimul moment că are loc să treacă cu autoturismul printre aceștia și autovehiculul care se apropia din partea opusă, inculpata și-a continuat deplasarea, însă a lovit cu oglinda retrovizoare din partea dreaptă și respectiv cu stâlpul dreapta al parbrizului pe cea de-a doua persoană din rând, identificată ulterior ca fiind numitul T. F. C. și pe numita Mancaș A. C., care se afla în fruntea șirului. Aceasta din urmă a căzut și s-a lovit cu capul de partea carosabilă, rămânând în stare de inconștiență. Cei doi au fost transportați la S. C. de Urgență B. A..
Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2011 eliberat de I.N.M.L. la data de 2802.2012 a reieșit că Mancaș A. C. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 120 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile suferite i-au pus viața în primejdie, aceasta prezentând infirmitate posttraumatică.
Acest raport a fost aprobat de către Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L, prin avizul nr. E2/3683 din data de 23.04.2012.
Din concluziile raportului de expertiză judiciară efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar B. A. a rezultat că la data de 9.10.2011, în jurul orei 05.20, autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpata O. A. se deplasa pe . . . în care numiții T. F. C. și Mancaș A. C., care se deplasau pe partea carosabilă și în același sens cu autovehiculul, au fost loviți cu partea laterală dreaptă a acestuia, după care au fost proiectați și au căzut pe suprafața carosabilă.
S-a stabilit faptul că în momentele premergătoare producerii accidentului, autovehiculul se putea deplasa cu o viteză de 40-50 km/h, iar numiții T. F. C. și pe numita Mancaș A. C. cu 5,3 km/h.
Din concluziile aceluiași raport a reieșit că vinovați pentru producerea accidentului se fac atât inculpata O. A., cât și partea vătămată Mancaș A. C. și persoana vătămată T. F. C..
Astfel, inculpata O. A. a încălcat prevederile art. 123 lit. j și art. 118 lit. c din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, ca și pe cele ale art. 45 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, și ar fi putut evita producerea accidentului, dacă: ar fi redus viteza de deplasare a autoturismului; nu ar fi executat manevra de depășire a pietonilor, în condițiile în care din sens opus se apropia un alt autovehicul, iar pentru efectuarea acestei manevre era necesar să se treacă peste axul drumului, ce despărțea cele două sensuri de deplasare; în timpul manevrei de depășire a pietonilor ar fi păstrat o distanță laterală suficientă față de aceștia.
Partea vătămată Mancaș A. C. și persoana vătămată T. F. C. au încălcat prevederile art. 72 alin. 1 și 3 din O.U.G. nr.195/2002, modificată, și pe cele ale art. 166 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, modificată, și ar fi putut evita producerea accidentului, dacă: ar fi circulat pe trotuar, nu pe partea carosabilă; s-ar fi angajat în traversarea drumului public numai după ce s-ar fi asigurat că o pot face, fără a constitui un pericol pentru ele și pentru ceilalți participanți la trafic; pe îmbrăcămintea lor ar fi fost aplicate accesorii fluorescent – reflectorizante sau ar fi purtat o sursă de lumină.
Audiată fiind, inculpata și-a asumat partea de vină în producerea accidentului și și-a recunoscut fapta, pe care a regretat-o, susținând în mare parte situația de fapt, așa cum a fost expusă în rechizitoriu.
Din cercetările efectuate în cauză a reieșit că inculpata nu a consumat băuturi alcoolice anterior producerii accidentului.
Instanța de fond a mai reținut că, atât în declarațiile date în faza de urmărire penală, cât și în declarațiile date în faza de cercetare judecătorească martorii T. E. D. și T. F. C., au arătat că, în momentul producerii accidentului partea vătămată se afla pe trecerea de pietoni.
Instanța de fond a constatat că declarațiile martorilor nu s-au coroborat cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv, raportul de expertiză medico-legală și raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ceea ce privește dinamica accidentului, raportul de expertiză tehnică judiciară a concluzionat că numiții T. F. C. și Mancaș A. C. se deplasau pe partea carosabilă și în același sens cu autovehiculul, fiind loviți cu partea laterală dreaptă a acestuia, după care au fost proiectați și au căzut pe suprafața carosabilă, această constatare fiind făcută pe baza analizei probelor materiale.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară au fost analizate din punct de vedere tehnic leziunile suferite de victimă, reținându-se că, din literatura de specialitate este cunoscut faptul că, leziunile produse pietonilor prin accidente de circulație rutieră, coroborate cu avariile vehiculului implicat în accident, permit stabilirea mecanismului impactului.
S-a arătat leziunile produse prin lovire directă apar ca urmare a unor mecanisme simple (lovire, comprimare, târâre), situate pe partea corpului orientată spre direcția din care circula autovehiculul și sunt aflate, față de carosabil, la aceeași înălțime cu părțile componente ale autovehiculului, ce prezintă avarii ori sunt proeminente și rezistente. Nivelul la care se află leziunile corporale corespunde părții cu care a lovit autovehiculul.
Având în vedere actele medico-legale, în cauză s-au constatat următoarele:
- numita Mancaș A. C. a fost lovită de partea laterală dreapta a autovehiculului, zona oglinzii exterioare și stâlpul dreapta al parbrizului, geamul spărgându-se;
- leziunile suferite de victima Mancaș A. C. s-au produs în urma lovirii de partea laterală dreapta a autoturismului, precum și în urma căderii pe suprafața carosabilă;
- în momentul accidentului, victimele Mancaș A. C. și T. F. C. se deplasau de-a lungul străzii Mărgeanului, în același sens cu autovehiculul Opel Tigra condus de inculpata O. A., respectiv, dinspre Calea Rahovei către .>
S-a mai arătat varianta prezentată de victime, potrivit căreia, în momentele premergătoare producerii accidentului, erau angajate în traversarea străzii Mărgeanului, de la dreapta spre stânga, raportat la direcția de deplasare a autovehiculului condus de O. A., respectiv dinspre Calea Rahovei către . poate fi reținută ca posibilă, nefiind susținută de probele materiale.
Instanța de fond a constatat că în această variantă, partea din stânga a corpului victimei era orientată spre direcția din care circula autoturismul, dar pe corpul victimei nu s-au constatat niciun fel de leziuni primare, respectiv, fracturi ale oaselor gambei, în urma lovirii cu bara de protecție față, fracturi toracice de bazin și/sau de femur la contactul cu capota motorului.
În această ipoteză, la autovehicul ar fi trebuit să se înregistreze urme dinamice de ștergere, avarii la nivelul barei de protecție față, spargerea unui . masca față, avarii la nivelul capotei motorului, însă nu s-a constatat niciuna dintre aceste situații.
De asemenea, s-a arătat că, dacă una dintre victime ar fi fost lovită din față, planul anterior al corpului ar fi trebuit să prezinte leziunile caracteristice impactului, ele fiind primare, dar acestea nu se regăsesc, acest aspect fiind de natură să infirme o posibilă lovire în acest mod.
Distribuția leziunilor, ținând cont și de direcția de deplasare a autovehiculului, dovedesc că victimele Mancaș A. C. și T. F. C. se deplasau de-a lungul străzii Mărgeanului, în același sens cu autovehiculul condus de O. A., respectiv, dinspre Calea Rahovei către .>
În concluzie, față de cele reținute, s-a arătat că pietonii Mancaș A. C. și T. F. C. se deplasau pe partea carosabilă și în același sens cu autovehiculul condus de O. A., iar, în momentul lovirii de partea laterală dreapta a acestuia, victima Mancaș A. C. a fost răsucită, apoi s-a lovit de stâlpul din dreapta al geamului parbriz față, după care a fost proiectată și a căzut pe suprafața carosabilă.
Având în vedere probele administrate în cauză, respectiv, declarația inculpatei O. A., care s-a coroborat cu raportul de expertiză medico-legală și raportul de expertiză tehnică judiciară, instanța a reținut că dinamica accidentului este cea prezentată în concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară.
În consecință, instanța de fond a reținut culpa comună a inculpatei și a părții vătămate Mancaș A. C. în producerea accidentului, fiecare în proporție de 50%.
S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatei O. A., care, la data de 9.10.2011, în jurul orei 05.30 a condus autoturismul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe . . . când a ajuns în zona trecerii de pietoni din intersecția cu . și accidentat pe numita Mancaș A. C., care se deplasa pe partea carosabilă și în același sens cu autovehiculul, cauzându-i acesteia leziuni care au necesitat 120 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 184 alin.2 și 4 C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni, instanța de fond în vedere pericolul social concret al faptei rezultat din modalitatea de săvârșire, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, atitudinea sinceră a inculpatei, împrejurarea că aceasta este necunoscută cu antecedente penale.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a precizat în prealabil că jurisprudenței Curții Europene trebuie să i se recunoască valoarea de sursă de drept, indiferent dacă soluțiile au fost pronunțate în cauze care privesc sau nu România - opinia instanței întemeindu-se pe disp. art. 11 și 20 din Constituția României (potrivit cărora CEDO face parte din dreptul intern), precum și pe împrejurarea că sistemul european de protecție a drepturilor omului nu are în vedere numai sursa convențională, ci și sursa jurisprudențială (aceasta din urmă completând-o pe prima, astfel încât Convenția Europeană și jurisprudența Curții Europene formează împreună un .>
În acest context, instanța de fond a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauza S. și P. contra României și în cauza Hirst contra Marii Britanii), exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate.
În cauză, natura faptei comise de inculpată reflectă o atitudine de sfidare a acesteia în raport cu valoarea socială lezată, ceea ce relevă în mod indubitabil existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art.64 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatei pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii – prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție - instanța a apreciat că în speță, în raport cu natura concretă a faptei comise de către inculpată, aceasta nu este nedemnă să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.
Cu privire la executarea pedepsei, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite condițiile pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzute la art.81 C.pen.
Astfel, pe de o parte, pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, iar inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, așa cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar; pe de altă parte, ținând cont de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
În ceea ce privește latura civilă, instanța de fond a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatei, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatei.
Cu privire la fapta ilicită, s-a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de disp. art. 184 alin.2 și 4 C. pen.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța de fond a reținut că pentru a fi susceptibil de reparare acesta trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.
Sub aspectul prejudiciului material, în speță, instanța de fond a constatat că acesta a constat în cheltuielile pe care partea vătămată le-a făcut cu medicamentele, cheltuieli care au fost dovedite cu bonurile fiscale depuse la dosar în cuantum de 4521,68 lei.
Tot sub aspectul daunelor materiale, având în vedere adeverința eliberată de . SRL, instanța de fond a reținut că în cursul anului 2010 partea vătămată a realizat în medie un venit de 785 lei lunar. Partea vătămată prezintă infirmitate posttraumatică și nu mai realizează venituri.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond a reținut că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană.
Instanța a mai reținut că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la următoarele criterii stabilite de jurisprudență:
- criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv (în speță, prin raportare la intensitatea suferinței părții civile, ca urmare a leziunilor suferite);
- criterii referitoare la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efecte compensatorii, neputând însă să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
S-a mai reținut că în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, va aprecia o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
În cauză, având în vedere suferința provocată părții vătămate de leziunile suferite în urma accidentului rutier, leziuni care, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A1/_/2011, au necesitat 120 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața, partea vătămată prezentând totodată infirmitate posttraumatică, aceasta necesitând inclusiv tratament psihiatric, instanța de fond a apreciat că suma de 60.000 euro apare ca fiind rezonabilă și justificată cu titlu de daune morale.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Mancaș A. C. și a obligat asigurătorul . la plata către partea civilă a sumei de 2260,84 lei cu titlu de daune materiale și a unei prestații periodice în cuantum de 392,5 lei lunar, cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la împlinirea vârstei de pensionare, precum și la plata sumei de 30.000 euro (echivalent în lei la data plății), cu titlu de daune morale .
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale în baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-au constituit părți civile, astfel: S. C. de Urgență B. A. cu suma de 12.851 lei; S. de B. Cronice Sf. L. cu suma de 2040 lei; S. Prof. Dr. A. O. cu suma de 2513, 33 lei și Institutul Național de R., Medicină Fizică și Balneoclimatologie - C. R. Medicală cu suma de 2326,50 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții civile Mancaș A. C..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpata O. A. și asigurătorul . SA.
Asigurătorul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe motiv că daunele morale acordate au fost mult prea mari, în raport și de culpa părții vătămate în producerea accidentului rutier.
Inculpata O. A. nu a fost prezentă la dezbateri pentru a-și susține apărarea și nu a indicat motivele de recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea apreciază că recursul formulat de inculpată este fondat, iar recursul declarat de asigurator este nefondat, pentru considerentele care urmează.
Pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală și în faza de judecată (proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului producerii accidentului rutier, procesul-verbal de verificare tehnică auto, fișa deplasării la sesizare, planșa fotografică cu aspectele fixate cu ocazia cercetării la fața locului, declarația părții civile Mancaș A., rezultatul alcooltest, cererea de analiză și buletinul de examinare clinică, raportul de expertiză medico-legală, acte medicale privind partea vătămată Mancaș A., declarațiile martorilor T. F. C. și T. E. D., declarațiile inculpatei) instanța de fond a stabilit corect situația de fapt constând, în esență, în aceea că inculpata O. A., la data de 09.10.2011, în jurul orelor 5.20, a condus autoturismul marca Opel, pe . .. P. I., iar când a ajuns în zona trecerii pentru pietoni din intersecția cu . și accidentat două persoane, respectiv părțile vătămate T. F. C. și Mancaș A. C. aceasta din urmă suferind leziuni care i-au pus viața în pericol, necesitând un număr de 120 zile de îngrijiri medicale și rămânând cu infirmitate posttraumatică.
Întemeindu-se îndeosebi pe raportul de expertiză tehnică judiciară, instanța de fond a reținut corect dinamica producerii accidentului, obligațiile legale încălcate de către inculpată și, respectiv, partea civilă M. A. C., precum și culpa comună a acestora în proporție de câte 50%.
În mod întemeiat au fost înlăturate declarațiile martorilor T. E. D. și T. F. C. (din care rezultă că în momentul producerii accidentului partea civilă se afla pe trecerea de pietoni), întrucât acestea nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Vinovăția inculpatei fiind pe deplin dovedită, Curtea apreciază că este legală și temeinică soluția de condamnare a acesteia la 6 luni închisoare, pedeapsă stabilită în deplin acord cu dispozițiile art.52 și art.72 C. pen., dându-se relevanța cuvenită atât aspectelor legate de faptă (gradul de pericol social concret al infracțiunii fiind dedus din natura valorii sociale lezate, modul de acțiune al inculpatei, împrejurările săvârșirii faptei, urmările produse), cât și circumstanțele personale (vârsta, lipsa antecedentelor penale, nivelul de instruire, mediul familial, atitudinea procesuală sinceră).
Cât privește modalitatea de executare, instanța de fond a apreciat în mod corect că inculpata poate fi reeducată și fără privare de libertate, făcând aplicarea dispozițiilor art.81 și art.82 C. pen., precum și a art.359 C. pr. pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile recurentului asigurător, întrucât, în speță, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale și, în același timp, fiind incidentă răspunderea contractuală derivată din contractul de asigurare în mod legal și temeinic s-a admis în parte acțiunea civilă și a fost obligată direct societatea de asigurare la plata despăgubirilor materiale (dovedite cu probele administrate în cauză) și a celor morale (stabilite prin apreciere), în raport de proporția culpei în producerea accidentului.
Prestația periodică este justificată de împrejurarea că partea civilă M. A. C. era salariată și obținea un venit mediu lunar de 785 lei, iar după accident, datorită infirmității posttraumatice, nu mai poate presta activități producătoare de venituri.
Cuantumul despăgubirilor morale a fost stabilit prin raportarea corespunzătoare la consecințele negative suferite de victimă în plan fizic, psihic și afectiv, precum și la natura valorii sociale lezate (integritatea corporală și sănătatea) și intensitatea perceperii consecințelor. Suma de 30.000 euro (echivalent în lei la data plății) răspunde acestor exigențe, ține cont de culpa comună și este menită să compenseze suferințele părții civile, fără a constitui o îmbogățire fără justă cauză.
În raport de dispozițiile art.54 alin.1 din Legea nr.136/1995 (potrivit cărora: „(…) în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia (…)”) și ale art.55 alin.1 din același act normativ (care prevede că: „Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite”), este legală soluția de obligare directă a societății de asigurare la plata despăgubirilor.
Cât privește plata cheltuielilor de spitalizare se constată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea inculpatei la plata integrală a acestora, ignorând culpa comună.
Celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, suspendarea executării acestora, cheltuielile judiciare) au fost soluționate legal și temeinic, nefiind identificate motive de casare care să fie invocate din oficiu.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul . SA.
În baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpata O. A., va casa în parte sentința recurată și rejudecând în fond, va reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată aceasta, după cum urmează:
- către partea civilă S. C. de Urgență B. A. de la 12.851 lei la 6425,5 lei;
- către partea civilă S. de B. Cronice Sf. L. de la 2040 lei la 1020 lei;
- către partea civilă S. Prof. Dr. A. O. de la 2513,33 lei la 1256,66 lei;
- către partea civilă Institutul Național de R., Medicină Fizică și Balneoclimatologie - C. R. Medicală de la 2326,50 lei la 1163,25 lei. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen. va fi obligat asiguratorul . SA la 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de asiguratorul . SA.
Admite recursul declarat de către recurenta inculpată O. A. împotriva sentinței penale nr. 1068/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București.
Casează în parte, rejudecând în fond:
Reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată recurenta inculpată, după cum urmează:
- către partea civilă S. C. de Urgență B. A. de la 12.851 lei la 6425,5 lei;
- către partea civilă S. de B. Cronice Sf. L. de la 2040 lei la 1020 lei;
- către partea civilă S. Prof. Dr. A. O. de la 2513,33 lei la 1256,66 lei;
- către partea civilă Institutul Național de R., Medicină Fizică și Balneoclimatologie - C. R. Medicală de la 2326,50 lei la 1163,25 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.proc.pen. obligă asiguratorul . SA la 200 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. SavoneaDan LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L:
Dact. A.L. 2 ex./11.10.2013
Jud. Sect. 5 București – jud.: A. E.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
