Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 653/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 653/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 653/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.653 /R
Ședința publică din data de 04 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
JUDECĂTOR: I. C.
JUDECĂTOR: A. E. B.
GREFIER: C. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. a fost reprezentat de domnul procuror V. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect soluționarea recursului declarat de inculpat M. G. împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat M. G. în stare de arest, asistat de avocat C. T. fără împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care;
Întrebat fiind,recurentul inculpat M. G. declară că își menține recursul.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul ales al recurentului inculpat M. G., având cuvântul, critică încheierea pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, considerând că nu există indiciile temeinice, conform în art.681 C.p.p., că ar încerca să săvârșească altă faptă cu caracter penal.
Urmează a se observa că ancheta penală se efectuează din mai 2011, iar din ansamblul probator administrat în această cauză complexă, a rezultat că inculpatul doar că a făcut legătura dintre alți doi coinculpați, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două acte materiale de complicitate la săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente ce pot servi activității de skimming, neavând vreo participare la săvârșirea restului infracțiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală.
De asemenea, nu sunt date care să justifice temerea că ar putea zădărnici aflarea adevărului, ori ar încerca să se sustragă cercetării penale, având în vedere persoana inculpatului – sportiv profesionist în România și Italia, la revenirea în țară a fost angajat cu contract de muncă, este întreținătorul unei familii organizate.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului și, rejudecând pe fond cererea întemeiată pe disp.art.136 C.p.p., admiterea acesteia, inculpatul obligându-se să respecte dispozițiile art.1602 al.2 C.p.p., considerând că scopul măsurii preventive poate fi atins și în această modalitate.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, apreciind că, în mod corect, s-a reținut că, la acest moment, nu este oportună liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, arătând că există date din care rezultă necesitatea de menținerii arestului preventiv în sensul art.1602 al.2 C.p.p.
Având în vedere complexitatea dosarului, inculpatul fiind implicat într-un grup organizat care a săvârșit o multitudine de infracțiuni informatice, aspectul transfrontalier al activității infracționale desfășurată, apreciază că nu s-a depășit durata rezonabilă a arestului preventiv.
Pe de altă parte, consideră că situația personală a inculpatului nu este de natură să prevaleze, la acest moment, interesului general al bunei desfășurări a procesului penal și la necesitatea de a împiedica inculpatul să săvârșească noi infracțiuni.
Recurentul inculpat M. G., având ultimul cuvântul, se raliază la concluziile apărătorului său, arată că a recunoscut fapta care este o greșeală, regretă, a colaborat cu organele de poliție pentru stabilirea adevărului și nu dorește în nici un caz să influențeze continuarea anchetei penale. Solicită punerea sa în libertate pentru a avea grijă de familie și de copilul său, care are vârsta de zece ani.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art. 1608a alin.6 rap. la art. 1602 alin.2 Cod de procedură penală. a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul G. M. (fiul lui V. și I., născut la data de 31.11.1975 în România, mun. București, domiciliat în România, mun. București, sector 4, bld. A. O. nr. 22, ., . aflat în arestul Secției 19 Poliție) și l-a obligat pe acesta, în baza art. 192 alin.2 Cod de procedură penală, la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I penală, sub numărul de mai sus, la data de 18.03.2013 petentul inculpat G. M. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar.
În motivarea cererii sale, petentul a opinat că sunt îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 1606 alin. 2 Cod de procedură penală și cunoaște dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar. A arătat că măsura arestării preventive a fost dispusă prin încheierea din data de 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, fiind luată avându-se în vedere dispozițiile art. 148 alin. 1 lit. f Cod de procedură penală.
În continuare, petentul a făcut o prezentare a dispozițiilor legale pe care le-a considerat aplicabile, respectiv art. 1491, art. 148 alin. 1, art. 136 alin. 2, art. 16o2 alin. 1, alin. 2, art. 14o3 alin. 7 Cod de procedură penală și s-a referit la interpretarea legislației procesual penale române din perspectiva Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
A opinat că pericolul concret pentru ordinea publică, la care face referire teza a doua prevăzută de art. 148 alin. 1 lit. f Cpp nu poate fi prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptelor presupus a fi comise, ci în lipsa unor criterii expres prevăzute de lege, se apreciază în primul rând raportat la datele ce caracterizează persoana față de care s-a dispus măsura arestării preventive. A mai opinat că în cauza de față nu există asemenea date concrete, context în care se poate concluziona din această perspectivă că nu există riscul sustragerii de la procesul penal și nici riscul obstrucționării administrării probatoriului.
Reluând circumstanțele personale ale recurentului inculpat, sprijinit de familie și de societate, caracterizat pozitiv atât de familie cât și de societate, existența unui domiciliu stabil și existența unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, încetat urmare a reorganizării angajatorului la data de 1.11.2012, petentul a solicitat ca instanța să aprecieze asupra solicitării de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara.
În drept, a indicat prevederile art. 16o1 Cod de procedură penală.
Petentul a beneficiat de asistența unui apărător ales.
Petentul a fost audiat în cursul soluționării prezentei cauze.
În cursul declarației sale de la termenul din data de 25.3.2o13 a arătat că dorește să fie pus în libertate deoarece nu are cum să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martori, a dat declarații, a colaborat deplin cu poliția, vrea să se afle adevărul, regretă cele petrecute. Vrea să fie liber pentru a fi împreună cu familia sa.
A depus la dosar un set de înscrisuri în circumstanțiere, astfel cum s-a consemnat în partea introductivă a încheierii de la termenul anterior de judecată.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 251/D/P/2012.
Instanța de fond a constatat că prin încheierea penală din data de 15.11.2012 a Tribunalului București – Secția I Penală, rămasă definitivă, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 1491 Cod de procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile.
Ulterior, măsura preventivă privativă de libertate a fost prelungită, în mod succesiv, cu câte 30 de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, instanța de fond a constatat că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1608 raportat la art. 1606 alin. 1 și alin. 2 Cod de procedură penală.
Astfel, în primul rând pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului nu depășește 18 ani, iar cererea cuprinde toate mențiunile cerute de art. 1606 Cod de procedură penală.
În ceea ce privește fondul cererii de liberare condiționată sub control judiciar, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1602 Cod de procedură penală.
Potrivit textelor de lege menționate liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Astfel, s-a reținut că în cauza concretă, pedeapsa prevăzută de lege nu depășește 18 ani închisoare, însă există în mod rezonabil posibilitatea ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care face referire art. 1602 alin. 2 Cod de procedură penală. nu se confundă cu mijloacele de probă în sensul art. 64 Cod de procedură penală, ci această expresie trebuie interpretată în sensul pe care art. 681 Cod de procedură penală îl dă expresiei indicii temeinice, adică situația în care din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Mutatis mutandis datele la care face referire art. 16o2 alin. 2 Cod de procedură penală sunt acele date existente în cauză din care să rezulte în mod rezonabil presupunerea că învinuitul sau inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau a unor martori, ori că își va continua activitatea infracțională.
Prin urmare este suficientă existența oricăror elemente de fapt care să formeze convingerea instanței cu privire la acest aspect de fapt.
S-a mai reținut că faptele pentru care este cercetat petentul, împreună cu ceilalți inculpați în cauză sunt fapte de confecționare, deținere și comercializare de echipamente destinate fraudării instrumentelor de plată electronică către alte grupări infracționale specializate în activități de skimming pe teritoriul Germaniei și Olandei; de confecționare și deținere de echipamente de fraudare a cardurilor bancare urmate de valorificarea acestora prin activități de skimming pe teritoriul Germaniei și Italiei; de falsificare și clonare de carduri bancare urmată de punerea lor în circulație și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase la P.O.S.-urile comercianților din Bulgaria și Olanda; atacuri de tip phishing împotriva utilizatorilor platformei/serviciului on-line de plăți Paypal și, totodată, în vânzări/licitații fictive de bunuri prin intermediul Ebay și alte site-uri de profil; de transmitere neautorizată de date confidențiale privind instrumente de plată electronică etc. fiind evidentă complexitatea deosebită a cauzei și a activităților de urmărire penală care urmăresc strângerea de mijloace de probă.
Instanța de fond a considerat că în acest moment al desfășurării urmăririi penale, care nu este terminată, când încă este posibil ca organele de urmărire penală să descopere și alte elemente de fapt referitoare la activitatea infracțională nu numai a petentului ci și a celorlalți coinculpați, prezența în libertate a petentului ar putea avea un efect negativ asupra activității de aflare a adevărului, deoarece acesta ar putea încerca să acopere anumite aspecte de fapt, încă necunoscute, dar care ar fi de o natură incriminatorie pentru el sau pentru ceilalți coinculpați.
În ceea ce privește situația familială a petentului inculpat, instanța de fond a observat că această situație, doar prin ea însăși, nu constituie un temei suficient pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar, aceste aspecte trebuind a fi cântărite și prin prisma celorlalte împrejurări menționate mai sus și care se referă la interesul unei bune desfășurări a procesului penal și la necesitatea de a împiedica pe petent de a săvârși noi infracțiuni.
Față de cele expuse mai sus, instanța de fond, în baza art. 1608a alin. 6 raportat la art. 1602 alin. 2 Cod de procedură penală, a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul G. M..
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G. M., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 02.04.2013.
Motivele de recurs au fost invocate oral, prin avocat ales, și consemnate pe larg în practicaua (partea introductivă) a prezentei hotărâri.
Astfel, inculpatul G. M. a criticat încheierea pronunțată de instanța de fond pentru netemeinicie, considerând că nu există indiciile temeinice, conform în art.681 Cod de procedură penală, că ar încerca să săvârșească altă faptă cu caracter penal.
Mai mult, acesta a arătat că ancheta penală se efectuează din mai 2011, iar din ansamblul probator administrat în această cauză complexă, a rezultat că inculpatul doar a făcut legătura dintre alți doi coinculpați, reținându-se în sarcina sa săvârșirea a două acte materiale de complicitate la săvârșirea infracțiunii de deținere de echipamente ce pot servi activității de skimming, neavând vreo participare la săvârșirea restului infracțiunilor pentru care se efectuează urmărirea penală.
De asemenea, acesta a mai arătat că nu sunt date care să justifice temerea că ar putea zădărnici aflarea adevărului, ori ar încerca să se sustragă cercetării penale, având în vedere persoana inculpatului – sportiv profesionist în România și Italia, la revenirea în țară a fost angajat cu contract de muncă, este întreținătorul unei familii organizate.
Pentru toate aceste motive, inculpatul a solicitat admiterea cererii întemeiată pe disp.art.136 Cod de procedură penală obligându-se să respecte dispozițiile art.1602 al.2 Cod de procedură penală, considerând că scopul măsurii preventive poate fi atins și în această modalitate.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală Curtea,apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru considerentele următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.11.2012 pronunțată de Tribunalul București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. M. pentru săvârșirea unor infracțiuni de criminalitate informatică.
Potrivit dispozițiilor art. 1601 C.p.p., în tot cursul procesului penal inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune.
Conform dispozițiilor art. 1602 alin. 1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Potrivit art. 1602 alin. 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte .
Astfel liberarea provizorie sub control judiciar presupune prin ipoteza menținerea temeiurilor ce au fost avute in vedere la arestarea preventiva si care încă subzista la momentul de fata.
Astfel, în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 Cpp, că inculpatul G. M. a săvârșit faptele de care este acuzat, anterior menționate.
Astfel, Curtea reține existența indiciilor temeinice că inculpatul a participat, alături de alți inculpați, la comiterea unor fapte de confecționare, deținere și comercializare de echipamente destinate fraudării instrumentelor de plată electronică către alte grupări infracționale specializate în activități de skimming pe teritoriul Germaniei și Olandei; de confecționare și deținere de echipamente de fraudare a cardurilor bancare urmate de valorificarea acestora prin activități de skimming pe teritoriul Germaniei și Italiei; de falsificare și clonare de carduri bancare urmată de punerea lor în circulație și efectuarea de operațiuni financiare frauduloase la P.O.S.-urile comercianților din Bulgaria și Olanda; atacuri de tip phishing împotriva utilizatorilor platformei/serviciului on-line de plăți Paypal și, totodată, în vânzări/licitații fictive de bunuri prin intermediul Ebay și alte site-uri de profil; de transmitere neautorizată de date confidențiale privind instrumente de plată electronică.
Curtea reține existența acestor indicii temeinice din actele de urmărire penală administrate până în prezent. Inculpatul a recunoscut participarea sa la săvârșirea infracțiunilor.
Curtea apreciază că în continuare sunt îndeplinite și cerințele art.148 al.1 lit.f Cpp, în sensul că există probe că lăsarea în libertate a inculpatului R. G. prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Astfel, inculpatul este cercetat pentru comiterea unor infracțiuni grave, pentru care pedeapsa este închisoarea mai mare de 4 ani.
Pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului G. M. decurge din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor de care este acuzat, acționând organizat, împreună cu alți inculpați în cauză, colaborând pentru asigurarea reușitei activităților infracționale.
Curtea constată că infracțiunile pentru care este acuzat inculpatul G. M. sunt unele foarte grave, cu un pericol social ridicat, de natură să afecteze încrederea publicului în instrumentele electronice de plată, precum și în corectitudinea operațiilor comerciale desfășurate prin intermediul rețelei Internet.
Curtea mai instanța reține că inculpatul a acționat alături de ceilalți inculpați o perioadă mare de timp, săvârșind infracțiuni de criminalitate informatică, obținând venituri din desfășurarea activității.
Prin urmare, ținând seama și că inculpatul nu are ocupație în prezent, instanța apreciază că există riscul crescut ca acesta să săvârșească și alte infracțiuni de acest gen, ori alte infracțiuni, pentru a obține venituri, lăsarea sa în libertate prezentând pericol concret și sub acest aspect.
Curtea apreciază că împrejurările invocate de către inculpat, referitoare la lipsa antecedentelor penale, faptul că inculpatul este căsătorit, nu sunt suficiente în cauză pentru a justifica lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere considerentele anterioare.
Curtea apreciază că în cauză măsura arestării preventive luată față de inculpat este justificată și este proporțională și cu scopul urmărit, respectiv protejarea comunității împotriva unor astfel de infracțiuni grave, de criminalitate informatică, cu caracter transfrontalier, inculpatul fiind animat de dorința de a realiza câștiguri materiale ilicite.
Prin urmare, în cauză nu este oportună cercetarea inculpatului G. M. în stare de libertate, având în vedere considerentele expuse, chiar dacă formal acesta îndeplinește condițiile de admisibilitate a cererii sale, fără a se încălca prezumția de nevinovăție și fără a aduce atingere regulii generale a cercetării acuzatului în stare de libertate, consacrată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, întrucât împrejurările reținute justifică în speță excepția de la această regulă, respectiv cercetarea în stare de arest preventiv.
Față de cele reținute, Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G. M. și îl va obliga pe acesta la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat G. M. împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. B. V. I. C. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red V.F.B./Tehnr. VBF/P.A.M.. – ex.2/07.05.2013
T. București S I– jud: A. V.
| ← Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 63/2012.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Hotărâre din... → |
|---|
