Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1430/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1430/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-08-2013 în dosarul nr. 1430/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1430/R
Ședința publică de la data de 07 august 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C.-N.
JUDECĂTOR - M. L.
JUDECĂTOR - D. M.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – S.C. - reprezentat prin procuror C. M..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D.I.I.C.O.T. – S.C., împotriva încheierii de ședință din data de 30 iulie 2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat I. N., cercetat în stare de arest preventiv și asistat de avocat V. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 7 dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat împotriva încheierii recurate prin care s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul I. N.. Arată că recursul este întemeiat pe prev. art. 38515, pct.2, lit.d Cod procedură penală, apreciind că încheierea recurată este nelegală. Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat specializat în săvârșirea de infracțiuni informatice, acesta ocupându-se cu instalarea părții exterioare a dispozitivelor de skimming pe bancomate urmată de retragerea frauduloasă de numerar folosindu-se de mijloace de plată electronice falsificate. Din materialul de urmărire penală administrat în cauză rezultă că inculpatul a primit pentru activitatea ilicită desfășurată cel puțin 12-13 mii euro. De asemenea, apreciază ca fiind nelegale cele reținute în încheierea prin care s-a admis această cerere de liberare provizorie sub control judiciar întrucât circumstanțele personale ale inculpatului nu trebuie să prevaleze asupra normalei desfășurări a procesului penal și aflării adevărului. În acest context, apreciază că liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului este neoportună și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, invocă de altfel practică judiciară în acest sens, făcând referire la decizia penală nr. 150/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători.
Apărătorul intimatului inculpat solicită respingerea recursului parchetului, ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. Solicită a se observa că nu există nici un element nou administrat, pedeapsa prevăzută de lege pentru care s-a dispus urmărirea penală este de 5 ani și nu depășește 18 ani, condiția prevăzută la art. 160/2 Cod procedură penală, nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori,experți sau alterarea unor mijloace de probe. De asemenea, solicită a se stabili în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 160/2 alin. 3 și 3/1 Cod procedură penală, apreciind că probatoriul poate fi administrat în cauză și cu acesta în stare de libertate sub control judiciar.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpatsolicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar achiesând la concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 30.07.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală în dosarul nr._ , în baza art.1608a alin.2 C. pr. pen., a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petentul inculpat I. N. și s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 16o8a alin. 3 raportat la art. 16o2 alin. 3 C.p.p. pe timpul liberării provizorii petentul-inculpat I. N. a fost obligat obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a Statului Român;
- să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului București;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 16o8a alin. 3 raportat la art. 16o2 alin. 31 C.p.p. pe timpul liberării provizorii petentul-inculpat I. N. a fost obligat să respecte și următoarele obligații impuse suplimentar:
- să nu se apropie de coinculpații în cauză, de martori sau de experți și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect;
- să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza art. 16o2 alin. 32 C.p.p., s-a atras atenția petentului-inculpat I. N. că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art. 16o2 alin. 32 raportat la art. 16o1o alin. 1 lit. a și b C.p.p., s-a atras atenția petentului-inculpat I. N. asupra cazurilor de revocare a liberării provizorii.
În baza art. 1602 alin. 3 lit. c C.p.p., a fost desemnată Poliția localității Chitila ca organ de poliție responsabil cu supravegherea modului în care petentul-inculpat respectă măsura liberării provizorii sub control judiciar și obligațiile impuse de către instanță.
În baza art. 1602 alin. 4 raportat la art. 145 alin. 21 C.p.p. copie de pe prezenta încheiere se comunică petentului, administrației locului de deținere al acestuia, precum și celorlalte instituții și organe prevăzute de textul legal arătat, în vederea asigurării respectării obligațiilor care revin petentului-inculpat.
Prin cererea formulată la data de 12.07.2013, petentul a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar.
Prin sentința penală nr. 1500/16.7.2o13 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul penal nr._/3o2/2o13 s-a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 18.7.2o13.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că cererea sa este admisibilă în principiu, în sensul că maximele speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de care se face vinovat nu depășește limita de 18 ani, cerere ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16o1 – 16o3 C.p.p.
A apreciat că nu există date din care să rezulte necesitatea de a fi împiedicat să săvârșească noi infracțiuni sau să zădărnicească aflarea adevărului. A mai arătat că a recunoscut în totalitate faptele de care este cercetat și a colaborat încă de la începutul urmăririi penale cu organele de cercetare. Dorește să apeleze la procedura prevăzută de art. 3201 C.p.p.
A mai învederat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, ci s-a prezentat de bunăvoie în fața autorităților, punându-le la dispoziție locuința pentru efectuarea percheziției, că actele de urmărire penală ce se puteau face cu el în stare de arest preventiv au fost deja efectuate, urmărirea penală aflându-se la final.
Petentul-inculpat a mai arătat că are cunoștință de dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.
Printre altele a făcut referire și la conținutul art. 136 alin. 2 C.p.p., precizând mai apoi că se află arestat din data de 29.3.2o13 și a făcut trimitere la cauzele J. c. României și Wemhoff c. Germaniei. Având în vedere comportamentul său pe parcursul procesului penal de până acum, a opinat că prezintă suficiente garanții care să asigure participarea sa la proces.
Instanța de fond a constatat că prin încheierea penală din data de 29.3.2o13 a Tribunalului București, secția II penală, rămasă definitivă, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în baza art. 1491 și art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen.
Ulterior, măsura preventivă privativă de libertate a fost prelungită, în mod succesiv, cu câte 30 de zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 16o8 raportat la art. 16o6 alin. 1 și alin. 2 C.p.p.
Astfel, în primul rând, pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea imputată inculpatului nu depășește 18 ani, iar cererea cuprinde toate mențiunile cerute de art. 16o6 C.p.p.
Potrivit deciziei nr.17/2o11 pronunțată de Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța care efectuează examenul de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este ținută, mai întâi, să constate că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, iar apoi să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Instanța de fond a constatat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, întrucât ultima încheiere de prelungire a arestării preventive cu privire la inculpat a fost pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr._/3/2o13, fiind prelungită măsura arestării preventive începând cu data de 26.7.2o13 până la 24.8.2o13, inclusiv.
În cazul în care nu s-ar mai fi constatat subzistența acestor temeiuri instanța ar fi fost obligată să dispună, cu prioritate, înlocuirea sau revocarea arestării preventive.
În ceea ce privește fondul cererii de liberare condiționată sub control judiciar, instanța constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 16o2 C.p.p.
Potrivit textelor de lege menționate liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În cauza concretă nu s-a pus în evidență că există în mod rezonabil posibilitatea ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Datele la care face referire art. 16o2 alin. 2 C.p.p. nu se confundă cu mijloacele de probă în sensul art. 64 C.p.p., ci această expresie trebuie interpretată în sensul pe care art. 681 C.p.p. îl dă expresiei indicii temeinice, adică situația în care din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta. Prin urmare, este suficientă existența oricăror elemente de fapt care să formeze convingerea instanței cu privire la acest aspect de fapt.
Din ansamblul materialului probator administrat până în prezent a reieșit că activitatea inculpatului I. N. a constat în a ajuta la confecționarea părții hardware a dispozitivelor disimulate în POS-uri.
Chiar P. recunoaște că activitatea grupului infracțional s-a structurat pe trei paliere, inculpatul I. N. aducându-și contribuția doar în cadrul primului palier, acela de confecționare a dispozitivelor, și nu în celelalte două, de folosire a acestora și sustragere de fonduri.
De asemenea, a fost efectuată percheziția domiciliară, au fost ridicate obiecte și medii informatice în vederea percheziției informatice. În aceste condiții petentul nu mai are, concret, ce alte mijloace de probă să ascundă sau să denatureze.
Pe de altă parte, inculpatul a avut o atitudine cooperantă, sinceră, dând declarații cu privire la faptele a căror săvârșire i se impută. Este greu de explicat, în aceste condiții, de ce ar mai vrea petentul, ulterior, să zădărnicească aflarea adevărului și cum ar putea face acest lucru dacă ar vrea. Faptul că a colaborat până acum cu organele judiciare constituie un fundament mai degrabă pentru concluzia că nici pe viitor nu va zădărnici aflarea adevărului, decât pentru concluzia contrară.
Instanța de fond a considerat că ar trebui acordată o primă de încurajare făptuitorilor care, înțelegând gravitatea situației în care se află, cooperează pe deplin cu organele judiciare și, în plus, beneficiază și de circumstanțe personale favorabile, cum ar fi sprijinul familiei; aprecieri favorabile din partea cunoscuților, colegilor de studii, vecinilor; posibilitatea de a se încadra în muncă; nu s-a pus în evidență un risc real de fugă, de sustragere de la procesul penal; iar nu în ultimul rând, contribuția concretă adusă la săvârșirea faptei este mai redusă.
În aceste condiții se poate dispune punerea petentului în stare de libertate provizorie, cu atât mai mult cu cât i se pot impune și o . obligații care să garanteze prezența sa ulterioară la chemările organelor judiciare, indiferent de faza procesuală.
Mai mult, perioada de 4 luni petrecută în stare de privare de libertate poate fi suficientă pentru ca inculpatul să înțeleagă gravitatea consecințelor ce decurg din nerespectarea cu rea credință a acestor obligații, adică intervenirea unei noi privări preventive de libertate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală, solicitând admiterea recursului, apreciind că încheierea recurată este nelegală.
Recursul Parchetului este întemeiat, urmând a fi admis în baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, iar pe fond, va fi respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I. N..
Inculpatul I. N. este cercetat împreună cu alte 16 persoane pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.7 alin.1 din Legea 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat) și a infracțiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (infracțiunea continuă de deținere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică).
Trebuie făcută mențiunea că acest grup infracțional a acționat începând cu anul 2012, atât în România, cât și în alte țări din Europa în scopul falsificării instrumentelor de plată electronică și sustragerii de bani cu ajutorul cardurilor bancare.
Curtea apreciază că nu este oportună liberarea sub control judiciar a inculpatului I. N., având în vedere gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, amploarea deosebită pe care a luat-o acest gen de infracțiuni, precum și necesitatea de a se asigura încredere în sistemul de plăți electronice.
Este adevărat că inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptelor, că este arestat peste 4 luni de zile, dar aceste elemente nu sunt suficiente pentru a dispune judecarea sa în stare de libertate.
Este cert că, dacă inculpatul ar fi liber, s-ar crea o stare de insecuritate în societate, lăsându-se impresia că nu se acționează eficient în combaterea acestui gen de infracțiuni.
Nu trebuie omis faptul că inculpatul a acționat în cadrul unui grup infracțional destul de extins și numai intervenția organelor de poliție a dus la întreruperea activității infracționale a inculpaților cercetați în prezenta cauză.
De asemenea, trebuie subliniat faptul că, la data de 26.07.2013, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar peste 3 zile, respectiv la data de 29.07.2013, nu se poate susține că inculpatul poate fi liberat sub control judiciar, având în vedere intervalul foarte scurt de timp și chiar modul abuziv în care inculpatul a formulat cereri.
Dacă s-ar fi apreciat că nu mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă, instanța care a dispus, la data de 26.07.2013 menținerea arestării preventive, ar fi putut lua măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Faptul că inculpatul este arestat de 4 luni de zile nu poate fi interpretat nici ca fiind suficient în condițiile în care cauza este deosebit de complexă, trebuiesc administrate multe probe și există riscul ca aceste probe să fie influențate.
În concluzie, Curtea apreciază că, în raport de gravitatea deosebită a faptelor comise de inculpat împreună cu ceilalți membrii ai grupului infracțional, nu este oportună lăsarea acestuia în libertate, deoarece s-ar crea o stare de insecuritate în societate, de asemenea se poate ajunge la influențarea negativă a probelor, precum și la tergiversarea soluționării cauzei.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, având în vedere soluția pe fondul cauzei, iar cheltuielile pentru soluționarea recursului Parchetului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Structura Centrală împotriva încheierii din 30 iulie 2013 dată de Tribunalul București – Secția I-a penală, pe care o casează și în rejudecare:
Respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul I. N..
Obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare statului, pentru soluționarea cauzei în fond, din care, onorariul avocat oficiu fond de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului recurs rămân în sarcina statului iar onorariul avocat oficiu – pentru recurs, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.08.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. N.-C. M. L. D. M.
GREFIER,
M. G.
Red. D.M.
Dact. P.A.M. 2 ex./02.09.2013
Tribunalul București S I Penală – jud.: A. V.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
