Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 272/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 272/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR.272/A

Ședința publică din data de 07 octombrie 2013

Curtea constituită din:

Președinte: A. A.

Judecător: C. S.

Grefier: E.–A. N.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. E..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. împotriva sentinței penale nr.29 din data de 26 aprilie 2013 a Tribunalului I., pronunțată în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta-parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I., intimatul-inculpat B. M., pentru care se prezintă apărător din oficiu-avocat Sandăr M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București și partea responsabilă civilmente.

De asemenea, se prezintă interpret de limba turcă-dna Mehmet U., conform autorizației nr.260, emisă de Ministerul Justiției.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în ceea ce-l privește pe intimatul-inculpat B. M., ANP și DGPMB au comunicat că acesta nu figurează în cadrul acestor autorități, iar dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la adresa din Turcia nu a fost atașată la dosar, după care,

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat B. M. apreciază lipsă de procedură cu acesta, având în vedere că nu s-a atașat la dosar dovada de îndeplinire a procedurii de citare la adresa cunoscută din Turcia.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că procedura este completă, atâta timp cât există avizul de primire, intimatul-inculpat fiind citat la adresa cunoscută din Turcia și de unde rezultă că a fost semnată de către o persoană.

Curtea, după deliberare, apreciază că procedura este legal îndeplinită, având în vedere că pentru termenul din data de 09 septembrie 2013, avizul de primire a citației este semnat de către un membru al familiei, respectiv de către numitul Endi B. la data de 03 iulie 2013, împrejurarea că acesta nu figurează în cadrul ANP și DGPMB, precum și faptul că acesta a fost citat și prin afișare la ușa Consiliului Local al Sectorului 1 București.

Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de către partea civilă, apreciind că se impune instituirea măsurii sechestrului și asupra tuturor bunurilor părții responsabile civilmente, având în vedere dispozițiile obligatorii incidente în materie, respectiv cele prevăzute în OUG nr. 43/2002 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 78/2000.

Totodată, având în vedere că la dosarul cauzei există probe ce atestă situația explicativă a prejudiciului defalcat, inclusiv pe aspectul dobânzilor și a penalităților de întârziere pentru taxa pe valoarea adăugată și a impozitului pe profit, obligarea intimatului - inculpat la plata sumei de 13.904.328 lei, astfel cum rezultă și din prejudiciul reținut în actul de sesizare al instanței.

Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat B. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului, apreciind că instanța de fond, în mod corect, a cenzurat cuantumul prejudiciului.

În opinia sa, sunt suficiente măsurile luate de către instanța de fond, astfel că solicită respingerea cererii de a se impune instituirea măsurii sechestrului și asupra tuturor bunurilor părții responsabile civilmente.

Dezbaterile declarându-se închise, instanța reține cauza în pronunțarea.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului penal de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din data de 26 aprilie 2013 a Tribunalului I., pronunțată în dosarul nr._ , în baza art. 334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B. M. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

În baza art. 4 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 13 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatului B. M., cetățean turc, născut la data de 02.03.1973 în Samandag, Turcia, fiul lui A. si H., domiciliat în Samandag, Cartier Inonu, ., Tekebasi, Merkez, Samandag/Hatay,Turcia posesor al pașaportului .-Y nr._ eliberat de autoritățile turce la data de 02.09.2009, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 13 C.p. a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. 2 C.p. au fost interzise inculpatului B. M. drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (asociat sau administrator al unei societăți comerciale) C.p., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C.p., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C.p., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin. 3 C.p au fost contopite pedepsele aplicate mai sus pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpatul B. M., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în total să execute 7 ani închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C.p., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului B. M. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C.pen.

În baza art. 14 și art. 346 C.p.p. raportat la art. 998, art. 999 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. și a fost obligat inculpatul B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar CORPORATE INSOLVENCY IPURL, la plata sumei de 11.864.187 lei, la care adaugă accesorii fiscale (dobânzi și penalități aferente), calculate de la data faptei până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile. Au fost respinse în rest celelalte pretenții civile solicitate.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C.p. s-a dispus instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

În baza art. 348 C.p.p. s-a dispus anularea contractului de comodat autentificat, cu încheiere de dată certă nr._ din data de 23.09.2009, de Biroul Notarilor Publici Asociați „Voluntas Legibus”.

Totodată, s-a respins ca nefondată cererea de majorare onorariu formulată de apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 189 C.p.p. s-a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.

În baza art. 191 alin.1, 3 C.p.p., a fost obligat inculpatul B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar CORPORATE INSOLVENCY IPURL, la plata sumei de 9.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri Inspectoratului General pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări al județului I., în conformitate cu Protocolul privind cooperarea între Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Ministerul Public.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării de mențiuni în registrul comerțului.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 268/P/2010 din data de 21.02.2012 întocmit de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, verificat, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform disp. art. 264 al. 3 din C.pr.pen și ale art. 22/2 din O.U.G. nr. 43/2002, cu modific. și completările ulterioare, și înregistrat pe rolul Tribunalului I., Secția Penală, la data de 24.02.2012, sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C.p., art. 291 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p.

În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că, inculpatul B. M. a refuzat nejustificat prezentarea documentelor legale și bunurilor din patrimoniul firmei sale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, deși a fost somat de trei ori, în acest sens, atât de către Garda Financiară - Secția I., cât și de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I..

S-a mai arătat că același inculpat, nu a evidențiat în actele contabile operațiunile comerciale efectuate la valoarea de achiziții de 56.714.048 lei și a veniturilor realizate.

Totodată, s-a mai menționat că inculpatul B. M. s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă a sediului social al S.C. M. F. S.R.L., precum și că același inculpat a determinat notarul public să dea dată certă contractului de comodat referitor la folosința gratuită a unei încăperi din imobilul învinuiților D. V. Monel și D. C. V., deși nicicând nu s-a avut în vedere a se folosi de spațiu ca sediu social de firmă și a folosit acest înscris la Oficiul Registrului Comerțului, pentru autorizarea și înregistrarea societății comerciale.

Situația de fapt reținută a fost stabilită în faza de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă: vol.I - plângere penală ANAF- DGFPJ I. nr._ din 26.07.2010 cu anexe, rezoluție de conexare din 12.09.2011, ordonanța nr.2394/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. de dec1inare în favoarea STA București, sesizare penală Garda Financiară Secția I. din 6.05.2010 și anexe, raport de constatare al specialiștilor DNA, acte constituire a S.C. M. F. S.R.L., adresa nr.3417/09.06.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3811/26.08.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3628/26.07.2011 a ANAF - DGFPJ I., rezoluție de începere a urmăririi penale nr.268/P/2010 din 3.06.2011, ora 10.00 a DNA, comunicare MAI Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, citații pentru înv. B. M., declarații D. C. V. și D. V., plângere împortiva actului de începere a urmăririi penale a înv. D. C. și D. V., rezoluția nr.268/P/2010 din 01.09.2011 a DNA de respingere a plîngerii înv. D. C. și D. V., declarație martor Ciotoianu E. cu actele anexate, referat din 3.02.2012 de neprezentare a materialului de urmărire penală; Vol.II. - adresa nr.2425 din 29.12.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2577 din 20.01.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._/18.11.2010 a ORC, adresa nr.2353 din 07.12.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.1886 din 30.11.2010 a ANAF¬DGFPJ I., adresa nr.2493 din 22.09.2010 a ANAF - DGFPJ I., S.C. M. F. S.R.L. - firmă; Vol. III: adresa nr.2836 din 23.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._ din 21.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., declarațiile 100, 300 și 394, adresa nr.2742/15.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2453/30.11.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.8466/10.02.2011 a ANAF - DGFPJ I.; Vol.IV - adresa nr.3199/21.04.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3067/22.03.2011 a ANAF - DGFPJ I.; Vol.V - adresa ORC I. nr.4144/22.02.2011, adresa MAI Inspectoratul General al Poliției de Frontieră adresa nr._/04.02.2011, adresa nr.3516/06.07.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._/29.06.2011 a ANAF, adresa nr._/19.11.2010 a Gărzii Financiare Secția I., adresa ORC I. nr._/27.04.2011, adresa nr.3176/03.11.2010 a ANAF - DGFPJ I..

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Ciotoianu E. și D. C. V., declarațiile acestora fiind atașate la dosarul cauzei (filele 395, 423 d.i. nr._, vol.II).

La dosarul cauzei s-au mai atașat: fișa de cazier judiciar a inculpatului, furnizarea de informații emisă de către ONRC, ORC de pe lângă Tribunalul I., adresele emise de M.A.I., Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, respectiv de M.A.I., Oficiul Român pentru Imigrări, cererile de asistență judiciară internațională în materie penală, adresele emise de Ministerul Public, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, la care s-au anexat înscrisurile înaintate de ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I. privind S.C. M. F. S.R.L., precum și adresele emise de I.G.P.R. și procesele-verbale privind verificarea inculpatului în baza de date a A.N.P..( d.i. nr._ vol. I, II).

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut în fapt și în drept următoarele:

În fapt, la data de 16.09.2009, în baza vizei de intrare de scurtă ședere, valabilă 45 zile, obținută de la Misiunea Diplomatică a României din Izmir - Turcia, inculpatul B. M. a intrat pe teritoriul României și a ieșit din țară la data de 29.10.2009.

De la . B. M. s-a preocupat de înființarea unei societăți comerciale, la care să aibă calitatea de asociat unic și administrator, în vederea desfășurării de activități comerciale pe teritoriul României.

Prin declarația dată pe propria răspundere, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 359/2004, la Oficiul Registrului Comerțului și cererea de înregistrare la același registru al comerțului, inculpatul B. M. a declarat că are domiciliul în orașul Voluntari, ..38A, camera 1, județul I., iar sediul social al S.C. M. F. S.R.L. este stabilit la aceeași adresă.

Prin declarațiile date personal și autentificate la B.N.P "VOLUNTAS LEGIBUS" Voluntari, județul I., inculpatul B. M. a precizat că îndeplinește condițiile legale prevăzute de legislația română pentru deținerea și exercitarea calității de asociat unic și administrator la S.C. M. F. S.R.L., menționând totodată că nu a comis nicio faptă penală și nu posedă cazier judiciar ori fiscal, întrucât nu are datorii față de statul român.

Prin actul constitutiv al S.C. M. F. S.R.L., inculpatul B. M. a stabilit că sediul social este în județul I., orașul Voluntari, ..38A, camera 1, durata societății nelimitată, iar conducerea și administrarea exercitată personal.

Prin dispozițiile art. 9 și 10 din actul constitutive, s-a prevăzut că exercițiul economico - financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an, primul exercițiu începând de la data înmatriculării la Oficiul Registrului Comerțului. S-a mai stabilit că societatea va întocmi anual bilanțul și contul de beneficii și pierderi, cu ținerea evidenței activității economice și financiare, potrivit metodologiei aprobată de organele fiscale, iar bilanțul contabil va fi publicat în fiecare an, după încheierea exercițiului economico-financiar.

Prin contractul de comodat din data de 23.09.2009, având încheierea de dată certă nr._ din 23.09.2009 la B.N.P "VOLUNTAS LEGIBUS" Voluntari, încheiat între societatea comercială “M. F.” S.R.L., societate în curs de înființare, prin reprezentantul său B. M., în calitate de comodatară, cu numiții D. V. Monel și D. C. V., în calitate de comodanți, aceștia din urmă au dat cu titlu de împrumut gratuit spre folosință camera nr. 1 din imobilul situat în orașul Voluntari, .. 38A, județul I..

La stabilirea fictivă a sediului social al societății comerciale, inculpatul B. M. a fost ajutat de către numiții D. V. Monel și D. C. V., prin încheierea contractului de comodat din data de 23.09.2009, în sensul folosirii de către S.C. M. F. S.R.L. a camerei nr. 1 din imobilul situat în orașul Voluntari, .. 38A, jud. I., deși se știa de la început că această locație nu va fi folosită niciodată ca sediu al societății.

În cele două cereri adresate Oficiului Registrului Comerțului, pentru demararea procedurii de autorizare, inculpatul B. M. a precizat că are domiciliul în orașul Voluntari, .. 38A, camera nr. 1, județul I..

Ulterior, prin încheierea nr. 1502/09.10.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului I. de pe lângă Tribunalul București s-a admis cererea de înregistrare formulată de numitul B. M., s-a autorizat constituirea și s-a dispus înmatricularea în registrul comerțului a S.C. M. F. S.R.L, cu sediul social în județul I., orașul Voluntari, .. 38A, camera nr. 1, inculpatul B. M. având calitatea de asociat unic și administrator cu puteri depline, durata mandatului său fiind nelimitată, iar activitatea principală: 4631 – Comerț cu ridicata al fructelor și legumelor.

La data de 23.03.2010, lucrători din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., Activitatea de Inspecție Fiscală au constatat că la controlul inopinat efectuat în orașul Voluntari, .. 38A, județul I., societatea S.C. M. F. S.R.L. nu funcționează la sediul social declarat, iar societatea nu are puncte de lucru declarate, aspect menționat în procesul - verbal din data de 23.03.2010.

Prin procesul - verbal din data de 23.03.2010 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., Activitatea de Inspecție Fiscală, s-a mai menționat că din raportul VIES nr. 1289/24.03.2010, rezultă că societatea a efectuat achiziții intracomunitare în trimestrul IV 2009 în sumă de 22.677.467 lei, iar în trimestrul I/2010 în sumă de 3.646.844 lei, ce nu au fost declarate.

În acest context, organul fiscal a formulat invitație numitului B. M. pentru data de 29.03.2010, în scopul prezentării documentelor necesare stabilirii obligațiilor fiscale, însă aceasta nu a fost îndeplinită.

Ulterior, la data de 8.04.2010, organul fiscal a formulat o altă invitație, pentru data de 12.04.2010, la fel de neîndeplinită de către inculpat, iar a treia invitație s-a realizat la data de 18.05.2010, pentru data de 24.05.2010, de asemenea neurmată de executare.

La data de 28.01.2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare I. s-au deplasat la sediul social al S.C. M. F. S.R.L., unde s-a înmânat numitei G. C. – chiriaș, invitația nr. 1 IF07379/28.01.2010 pentru reprezentantul societății și s-a întocmit nota unilaterală IF_/28.01.2010 și întrucât reprezentantul societății nu a dat curs invitației, la data de 03.02.2010, comisari din cadrul Gărzii Financiare I. s-au deplasat la sediul social al S.C. M. F. S.R.L., din Voluntari, .. 38A, jud. I., unde nu s-a putut identifica nici reprezentantul societății și nici proprietarul imobilului, astfel că a fost lăsată în cutia poștală invitația nr. 2 IF07744/03.02.2010 pentru reprezentantul legal al societății, iar la data de 22.02.2010 s-a transmis prin poștă cu confirmare de primire invitația (somația) nr. 3 ./22.02.2010, însă reprezentantul societății nici de această dată nu a dat curs invitației.

La data de 06.07.2010, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. a întocmit raportul de inspecție fiscală, prin care s-a stabilit că S.C. M. F. S.R.L. a efectuat achiziții intracomunitare nedeclarate în valoare totală de 26.324.311 lei, iar la valoarea acestor achiziții, s-a calculat TVA în valoare de 5.001.619 lei și un impozit pe profit în valoare de 1.263.567 lei. Pentru impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată datorate bugetului general consolidate al statului, organele de inspecție fiscală au procedat la calcularea majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților de întârziere până la data de 10.07.2010. În final, totalul obligațiilor de plată către bugetul de stat a fost stabilit la suma de 8.129.278 lei.

Prin raportul de constatare întocmit de către specialiști din cadrul Direcției Naționale Anticorupție s-a menționat că la o dată ulterioară datei de efectuare a controlului fiscal, s-a identificat raportul VIES nr. 1886/30.11.2010, precum și că raportul cuprinde operațiuni din o perioadă diferită (trimestrul IV – 2009 și trimestrul I 2010) față de perioada avută în vedere la data întocmirii raportului de inspecție fiscală nr. 843/06.07.2010, constatându-se că potrivit raportului VIES nr. 1886, baza de impunere aferentă produselor și serviciilor achiziționate intracomunitar este de în cuantum de 56.714.048 lei.

Prin fapta inculpatului B. M., care în calitate de asociat unic și administrator cu puteri depline, de a nu fi evidențiat în actele contabile activitatea comercială a S.C. M. F. S.R.L., deși a achiziționat bunuri intracomunitare în valoare de 56.714.048 lei, pe care le-a comercializat la intern, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către stat (TVA și impozit pe profit), s-a produs bugetului consolidat al statului un prejudiciu însemnat, în cuantum de 11.864.187 lei.

Împrejurările de fapt descrise mai sus rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești: plângere penală ANAF- DGFPJ I. nr._ din 26.07.2010 cu anexe, sesizare penală Garda Financiară Secția Județeană I. din 6.05.2010 și anexe, raport de constatare al specialiștilor DNA, acte constituire a S.C. M. F. S.R.L., adresa nr.3417/09.06.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3811/26.08.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3628/26.07.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2425 din 29.12.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2577 din 20.01.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._/18.11.2010 a ORC, adresa nr.2353 din 07.12.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.1886 din 30.11.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2493 din 22.09.2010 a ANAF - DGFPJ I., S.C. M. F. S.R.L. - firmă; adresa nr.2836 din 23.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._ din 21.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., declarațiile 100, 300 și 394, adresa nr.2742/15.02.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.2453/30.11.2010 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.8466/10.02.2011 a ANAF - DGFPJ I.; adresa nr.3199/21.04.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr.3067/22.03.2011 a ANAF - DGFPJ I.; adresa ORC I. nr.4144/22.02.2011, adresa MAI Inspectoratul General al Poliției de Frontieră adresa nr._/04.02.2011, adresa nr.3516/06.07.2011 a ANAF - DGFPJ I., adresa nr._/29.06.2011 a ANAF, adresa nr._/19.11.2010 a Gărzii Financiare Secția I., adresa ORC I. nr._/27.04.2011, adresa nr.3176/03.11.2010 a ANAF - DGFPJ I., declarațiile martorilor Ciotoianu E. și D. C. V..

Prin plângerea penală nr._/26.07.2010 formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. I. s-a solicitat stabilirea și angajarea răspunderii penale față de numitul B. M., asociat unic și administrator al S.C. M. F. S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 9 al. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

Totodată, prin sesizarea nr._/IF/12.04.2010 emisă de Garda Financiară – Secția Județeană I. s-a solicitat tragerea la răspunderea penală a numitul B. M., unic asociat și administrator al societății S.C. M. F. S.R.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Ambele sesizări mai sus menționate vizau, în esență, faptul că numitul B. M. a efectuat operațiuni comerciale, în perioada octombrie 2009-februarie 2010 prin achiziții intracomunitare de mărfuri în valoare de 44.219.207 lei, fără a le fi înregistrat în acte contabile și astfel s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidate al statului.

Prin sesizarea nr._/IF/12.04.2010 emisă de Garda Financiară – Secția Județeană I., se arăta și faptul că numitul B. M. a declarat în mod fictive sediul social al societății comerciale, întrucât la această locație nu a desfășurat activitate privind derularea afacerilor societății.

Totodată, prin sesizarea formulată de Garda Financiară - Secția Județeană I. s-a mai arătat că potrivit adresei nr. 622/23.10.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice I. – C. de Schimb Internațional de Informații, în trimestrul IV 2009, ianuarie 2010 și februarie 2010 S.C. M. F. S.R.L. a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri nedeclarate din Belgia, Bulgaria, Cehia, Germania, Estonia, G., Spania, Franța, Ungaria, Italia, Olanda, Polonia și Slovenia, în valoare totală de 44.219.207 lei. S-a mai învederat că, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 241/2005 și art. 67 din O.G. nr. 92/2003 rep. cu modificările și completările, s-a produs un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă estimativă de 8.401.649 lei reprezentând TVA de plată.

Prin sesizarea penală formulată de Garda Financiară - Secția Județeană I., s-a mai menționat și faptul că societatea S.C. M. F. S.R.L. a fost înființată ca plătitor trimestrial de TVA și are ca activitate principală comerțul cu legume-fructe, iar aceasta a achiziționat legumele și fructele din spațiul intracomunitar pentru care se aplică taxarea inversă, iar comercializarea mărfii s-a realizat pe piața internă unde implicit trebuie colectat TVA.

În schimb, prin plângerea penală nr._/26.07.2010 formulată de A.N.A.F. - D.G.F.P. I. s-a arătat că numitul B. M. s-a sustras obligațiilor fiscale reprezentând TVA și impozit pe profit, pentru o sumă totală de 8.129.278 lei, în care se include penalitățile și majorările de întârziere.

În realizarea activității infracționale, inculpatul B. M. a încheiat un contract de comodat, având încheierea de dată certă nr._ din 23.09.2009 la B.N.P "VOLUNTAS LEGIBUS" Voluntari, cu numiții D. V. Monel și D. C. V., în calitate de comodanți, aceștia din urmă au dat cu titlu de împrumut gratuit spre folosință camera nr.1 din imobilul situat în orașul Voluntari, ..38A, județul I..

Împrejurarea că sediul social al S.C. M. F. S.R.L. a fost declarat fictive rezultă din coroborarea declarațiilor martorelor Ciotoianu E. și D. C. V., cu mențiunile procesului-verbal din data de 23.03.2010 întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I., Activitatea de Inspecție Fiscală, precum și a notelor unilaterale din data de 28.01.2010, respectiv 08.04.2010 ce emană de la Garda Financiară, Secția Județeană I..

Pe de altă parte, deși inculpatul B. M. a fost somat de trei ori, în vederea prezentării documentelor financiar-contabile în scopul verificărilor necesare stabilirii obligațiilor fiscale, de două organisme fiscale, respectiv de către Garda Financiară – Secția Județeană I., precum și de A.N.A.F. – Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I., astfel cum rezultă din înscrisurile emise de acestea, totuși a refuzat implicit a le da curs, fiind vădit scopul de a se sustrage de la obligațiile fiscale și de evitare a verificărilor impuse de lege.

Reaua-credință a inculpatului B. M., sub aspectul sustragerii de la obligațiile fiscale, se relevă și din comportamentul inculpatului, care nu a menționat niciodată, în actele întocmite pentru autorizarea și înmatriculare a S.C. M. F. S.R.L., care este domiciliul său sau o anume reședință, tocmai pentru a nu se reuși vreo verificare în ceea ce-l privește.

Astfel, în cererea de autorizare și declarația dată la Oficiul Registrului Comerțului, ca acte inițiale procedurii de autorizare, a trecut domiciliul în orașul Voluntari, ..38A camera 1, județul I., iar în celelalte acte depuse în scopul autorizării societății, inculpatul B. M. a trecut un domiciliu imposibil de identificat, anume o provincie din Turcia, un oraș al provinciei și un sector, tot orășenesc, al altei localități.

Având în vedere că inculpatul a intrat în România la data de 16.09.2009 și a ieșit din țară la data de 29.10.2009, denotă faptul că activitatea societății a condus-o deci, prin interpuși și fără nicio posibilitate de verificare de către organul fiscal.

Referitor la operațiunile comerciale derulate de S.C. M. F. S.R.L., obligațiile privind evidențierea activității derulate, precum și dacă au fost îndeplinite acest obligații, cui revenea sarcina îndeplinirii acestora și prejudiciul cauzat bugetului statului, apar ca fiind relevante mențiunile raportului de constatare din data de 14.05.2011 întocmit de către specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, prin prisma documentelor aflate la dosarul cauzei.

Potrivit mențiunilor din raportul de constatare întocmit de către specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că S.C. M. F. S.R.L. a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri și servicii, iar potrivit raportului VIES nr. 1886/30.11.2010, baza de impunere aferentă produselor și serviciilor achiziționate intracomunitar este în cuantum de 56.714.048 lei, iar prin aplicarea cotei legale de TVA de 19% la baza de impunere a TVA, rezultă valoarea TVA de plată aferentă produselor comercializate la intern în cuantum de 10.775.669 lei. De asemenea, motivația comercializării la intern a produselor rezultă din: raportul VIES 1886/30.11.2010 din care rezultă că produsele achiziționate nu au fost livrate în spațiul intracomunitar; adresa 62.136/CIV/24.11.2010, A.N.A.F. – Autoritatea Națională a Vămilor Direcția de Supraveghere Accize și Operațiuni Vamaloe rezultă că nu s-au identificat înregistrări ale unor operațiuni vamale de export aferente perioadei 01.01._10 care să aibă înscrise la rubrica 2 – destinația exportatorului – datele de identificare ale S.C. M. F. S.R.L. – CUI_; contribuabilul nu-și desfășoară activitatea la sediu, iar din actul de control nu rezultă identificarea stocurilor de produse la sediul contribuabilului.

Prin același raport de constatare s-a mai arătat că obligațiile contribuabilului cu privire la evidențierea activității derulate sunt cele prevăzute de art. 1 din Legea Contabilității nr.82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv obligația de a organiza și conduce contabilitatea proprie, menită să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, astfel cum stipulează art.2 din legea de mai sus, iar potrivit prevederilor art. 9 alin 1 litera a) din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar valutare, în vederea gestionării corecte a patrimoniului agenților economici și al altor persoane juridice și fizice, se stabilesc următoarele: a) persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 organizează și conduc evidența contabilă la sediul de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art. 3 și 11 din lege.

În continuare, prin raportul de constatare s-a mai menționat că datorită faptului că societatea comercială nu a funcționat la sediul social declarat, astfel cum a constatat organul fiscal, rezultă că nu s-a condus evidenta contabilă la sediul respectiv, nerespectându-se prevederile legale mai sus invocate.

De asemenea, tot în raportul de constatare s-a mai arătat că din modalitatea de calcul utilizată de organul fiscal rezultă că pentru a se stabili TVA de plată către bugetul de stat, s-a considerat că produsele achiziționate intracomunitar au fost vândute la intern cu aceeași valoare și ca atare s-a aplicat cota de TVA colectată aferentă acestei valori. S-a mai arătat că, prin declarația nr.100, pentru luna decembrie 2009,contribuabilul a raportat impozit pe profit de plată zero lei, iar pentru decontul TVA pentru decembrie 2009, a raportat că are de recuperat 92 lei de la buget (ca sold al sumei negative de TVA la sfârșitul perioadei de raportare). Totodată, prin declarația nr.394, contribuabilul a indicat societățile comerciale către care a livrat produse în cursul semestrului II al anului 2009, iar pentru semestrul I al anului 2010 nu s-a mai depus declarația 394.

S-a concluzionat prin același raport că declarația de mai sus constituie un indiciu temeinic cu privire la faptul că S.C. M. F. S.R.L. a comercializat la intern produsele achiziționate intracomunitar, colectând TVA, iar față de declarațiile fiscale de mai sus (formular 100 și formular 300) din care rezultă că S.C. M. F. S.R.L. nu are obligații de plată, organul fiscal a reținut în mod correct cuantumul TVA de plată de 5.001.609 lei, fără a mai ajusta acest cuantum cu suma de plată déjà declarată de contribuabil.

Din cuprinsul raportului de constatare întocmit de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție, mai reiese că la data estimării organul de control nu a avut disponibile informații referitoare la întreaga perioadă de derulare a operațiunilor respective raportul VIES 1886/30.11.2010, valoarea TVA de plată estimată în baza datelor din raportul de mai sus fiind de 10.775.669 lei. În ce privește impozitul pe profit, organul fiscal a utilizat un procent de adaos comercial de 30% aplicat la valoarea de achiziție a produselor de 22.677.467 lei, obținând astfel baza de impozabilă pentru calculul impozitului pe profit de 6.803.240 lei, iar impozitul pe profit aferent a fost stabilit prin aplicarea procentului legal de 16%, rezultând valoarea impozitului pe profit de 1.088.518 lei.

Prin raportul de constatare întocmit de specialiștii Direcției Naționale Anticorupție se apreciază că estimarea făcută de organul fiscal, referitor la impozitul pe profit, în sumă de 1.263.567 lei, este nefundamentată, organul fiscal nu a justificat modalitatea în care a determinat marja comercială de 30%.

Cu privire la acest ultim aspect, Tribunalul a apreciat că atâta timp cât se datorează TVA colectat, prin comercializare la intern a produselor achiziționate, S.C. M. F. S.R.L. datorează aceluiași buget și impozit pe profit.

În ce privește, cuantumul impozitului pe profit, Tribunalul a avut în vedere mențiunile raportului de constatare, prin care s-a arătat că valoarea impozitului pe profit este de 1.088.518 lei.

Referitor la opinia specialiștilor Direcției Naționale Anticorupție, în sensul că organul fiscal nu a adus nicio explicație cu privire la modalitatea în care a determinat marja comercială de 30%, Tribunalul a înlăturat-o, motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 67 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal este obligat, în cazul când nu poate determina mărimea bazei de impunere, să o estimeze pe baza tuturor datelor ce au relevanță pentru estimare.

Pe de altă parte, când organul fiscal este îndreptățit să estimeze baza de impunere, acesta va avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau a bunului impozabil, astfel cum este definit de Codul fiscal.

Totodată, există o dispoziție imperativă prev. de art. 14 din Legea nr. 241/2005, potrivit căreia, în cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condițiile Codului de procedură fiscală.

În raport de împrejurările de fapt ale cauzei relevate de mijloacele de probă administrate și ținând seama de cuantumul prejudiciului și de dispozițiile art. 9 al. 3 din Legea nr. 241/2004, solicitarea formulată de reprezentantul Ministerului Public este întemeiată și în baza art. 334 C.pr.pen., Tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul B. M. din infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., în infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.

În raport de situația de fapt reținută,în drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B. M., de a fi refuzat nejustificat prezentarea documentelor legale și bunurilor din patrimonial societății S.C. M. F. S.R.L., în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, deși a fost somat de trei ori, în acest sens, atât de către Garda Financiară – Secția Județeană I., cât și de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005.

Fapta aceluiași inculpat, care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de asociat unic și administrator cu puteri depline la S.C. M. F. S.R.L S.R.L., nu a evidențiat operațiunile comerciale efectuate la valoarea de achiziții de 56.714.048 lei și veniturile realizate, sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale către stat (TVA și impozit pe profit) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p..

Fapta inculpatului B. M., de a se fi sustras de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin declararea fictivă a sediului social al S.C. M. F. S.R.L., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005.

Faptele inculpatului B. M. de a fi determinat notarul public să dea dată certă contractului de comodat referitor la folosința gratuită a unei încăperi din imobilul numiților D. V. Monel și D. C. V., deși nicicând nu s-a avut în vedere a se folosi de spațiu ca sediu social al societății S.C. M. F. S.R.L. și de a se fi folosit acest înscris la Oficiul Registrului Comerțului, pentru autorizarea și înregistrarea societății comerciale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C.p. și art. 291 C.p.

Având în vedere că faptele există, constituie infracțiuni, au fost săvârșite de către inculpatul B. M., în temeiul art. 345 C.pr.pen. instanța a dispus condamnarea acestuia.

Referitor la concluziile de achitare formulate de apărătorul din oficiu al inculpatului cu privire la infracțiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 31 al. 2 rap. la art. 289 C.p. și art. 291 C.pen., în sensul că faptele nu există, Tribunalul le-a apreciat ca fiind nefondate.

În ce privește infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, s-a apreciat că aceasta există, întrucât în raport de împrejurările de fapt ale cauzei și mijloacele de probă, reiese că refuzul inculpatului de a prezenta documentele legale sau bunurile solicitate a fost unul implicit și totodată, îndeplinește condiția unui refuz nejustificat, aprecierea îndeplinirii acestei condiții realizându-se prin prisma faptului că exista obligația inculpatului de a prezenta documente legale sau bunuri din patrimoniu pentru verificare în condițiile legislației fiscale și de control a organelor fiscale, iar prin declararea unui sediu fictiv și-a asumat răspunderea privind comunicarea de acte pe adresa societății, astfel că se datorează unei cauze dependente de voința inculpatului, ceea ce include fără dubiu vinovăția acestuia, care este sub forma modalității intenției directe, calificate, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Din probele administrate pe parcursul procesului penal a reieșit fără tăgadă faptul că prin contractul de comodat din data de 23.09.2009, având încheierea de dată certă nr._ din 23.09.2009 la B.N.P „VOLUNTAS LEGIBUS” Voluntari s-a consemnat în mod fictiv că numiții D. V. Monel și D. C. V., în calitate de comodanți, dau cu titlu de împrumut gratuit spre folosință camera nr. 1 din imobilul situat în orașul Voluntari, .. 38A, județul I., societatea comercială „M. F.” S.R.L., societate în curs de înființare, prin reprezentantul său B. M., în calitate de comodatară, în condițiile în care se știa de la început că această locație nu va fi folosită niciodată ca sediu al societății.

Pe cale de consecință, s-a apreciat că există fapta de participație improprie la fals intelectual prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 289 C.p. reținută în sarcina inculpatului.

De asemenea, prin împrejurarea că inculpatul a folosit ulterior, contractul de comodat din data de 23.09.2009, cunoscând că este fals, în vederea producerii de consecințe juridice, respectiv la Oficiul Registrului Comerțului, pentru autorizarea și înregistrarea societății comerciale S.C. M. F. S.R.L., s-a reținut că rezultă fără dubiu existența infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 C.p.

În continuare, la individualizarea fiecărei pedepse ce se va aplica inculpatului B. M., Tribunalul a ținut seama de dispozițiile art. 72 C.pen. privind criteriile generale de individualizare, iar pentru infracțiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. s-au avut în vedere dispozițiile art. 13 C.pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, întrucât prin Legea nr. 50/2013 de modificare a Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale au fost mărite limitele de pedeapsă, astfel că legea veche apare ca fiind legea penală mai favorabilă. Totodată, Tribunalul a mai reținut că aplicarea art. 13 C.pen. este o operațiune care prin ea însăși, nu presupune și nu implică schimbarea încadrării juridice (în același sens, C.S.J., dec. nr. 1570/2003, B.J. – Baza de date).

Astfel, Tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu art. 72 C.p., natura faptelor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și gravitatea concretă a acestora, relevată de modalitatea de comitere, iar în cazul infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., gradul de pericol social ridicat, prin caracterul continuat al acestei activități ilicite, valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat, nerecuperat. În ce privește infracțiunile prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 și art. 291 C.p., ce prevăd pedepse alternative, la alegerea sancțiunii, la dozarea fiecărei pedepse, Tribunalul a ținut seama de prevederile art. 72 al. 1 C.pen. și art. 72 al. 2 C.pen.

Totodată, Tribunalul a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este în vârstă de 40 ani, precum și de conduita inculpatului, care nu s-a prezentat în fața autorității pe parcursul procesului penal.

Față de cele expuse cu privire la circumstanțele personale și reale, s-au aplicat inculpatului pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa câte o pedeapsă proporțională cu gravitatea faptei și periculozitatea inculpatului.

Astfel, în baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 C.p., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., art. 13 C.p. a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

Referitor la aplicarea pedepsei complementare, Tribunalul a avut în vedere că potrivit art. 65 al. 2 C.p., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, iar față de dispozițiile art. 65 al. 1 C.p., respectiv natura infracțiunii comise (infracțiune de evaziune fiscală) și împrejurările de comitere, s-au aplicat inculpatului B. M., în baza art. 65 alin. 2 C.p. interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a, b și c (asociat sau administrator al unei societăți comerciale) C.p., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 31 alin. 2 raportat la art. 289 C.p., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 291 C.p., a fost condamnat inculpatul B. M. la pedeapsa de 1 an închisoare.

Față de împrejurarea că faptele comise de inculpatul B. M. se află în concurs real, în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 alin. 3 C.p au fost contopite pedepsele aplicate mai sus pentru faptele deduse judecății, urmând ca inculpatul B. M., să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 6 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare (față de existența concursului de infracțiuni, concurs ce reprezintă o stare de agravare a pedepsei și vizează ansamblul activității infracționale), în total să execute 7 ani închisoare, alături de care se aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C.p., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Instanța a apreciat că se impune ca inculpatul B. M. să execute pedeapsa cu închisoarea, stabilită mai sus, în regim de detenție, funcțiile pedepsei preventiv, educativ, dar și coercitiv – prevăzute de art. 52 C.pen., putând fi atinse numai prin privarea de libertate a inculpatului.

În ce privește aplicarea pedepselor accesorii inculpatului, aceasta trebuie realizată atât în baza art. 71 C.pen. și art. 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. (cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedepsele accesorii prev. de art. 64 C.pen..

Față de circumstanțele personale ale inculpatului, precum și față de natura faptelor săvârșite, Tribunalul a apreciat că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b, c C.pen., motiv pentru care în baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului B. M. ca pedeapsă accesorie, pe perioada executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a-II-a, lit. b și c C.pen.

Pe latura civilă a cauzei, s-a mai reținut că înainte de citirea actului de sesizare a instanței, prin cerere scrisă, Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I., s-a constituit parte civilă cu suma totală de 13.904.328 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adaugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului (filele 40, 48 vol. I d.i.).

Tribunalul a reținut că spre deosebire de răspunderea civilă contractuală, răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta săvârșită (art. 14 C.pr.pen.).

Totodată, în ce privește sarcina probei în dovedirea prejudiciului material invocat prin acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, aceasta aparține părții civile conform art. 14 C.p.p. și art. 1169 C.civ.

S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 998 - art. 999 C.civ., care se aplică în prezenta cauză în raport de disp. art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.

Din prevederile legale menționate a rezultat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții: existența unei fapte ilicite; a prejudiciului; a raportului de cauzalitate și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Aplicând aceste dispoziții legale enunțate anterior la situația de fapt reținută în cauză, Tribunalul a apreciat că prin faptele ilicite ale inculpatului B. M. s-a produs părții civile, prejudiciu a cărui întindere a fost demonstrată cu probele administrate pe parcursul procesului penal, fiind îndeplinite condițiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale privind pe inculpat.

În ce privește cuantumul prejudiciului material cauzat părții civile, Tribunalul apreciază ca fiind relevante mențiunile raportului de constatare întocmit de către specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, de unde reiese, în esență, că S.C. M. F. S.R.L. a efectuat achiziții intracomunitare de bunuri și servicii, iar potrivit raportului VIES nr. 1886/30.11.2010, baza de impunere aferentă produselor și serviciilor achiziționate intracomunitar este în cuantum de 56.714.048 lei, iar prin aplicarea cotei legale de TVA de 19% la baza de impunere a TVA, rezultă valoarea TVA de plată aferentă produselor comercializate la intern în cuantum de 10.775.669 lei. Totodată, s-a mai menționat că, la data estimării organul de control nu a avut disponibile informații referitoare la întreaga perioadă de derulare a operațiunilor respective raportul VIES 1886/30.11.2010, valoarea TVA de plată estimată în baza datelor din raportul de mai sus fiind de 10.775.669 lei. În ce privește impozitul pe profit, organul fiscal a utilizat un procent de adaos comercial de 30% aplicat la valoarea de achiziție a produselor de 22.677.467 lei, obținând astfel baza de impozabilă pentru calculul impozitului pe profit de 6.803.240 lei, iar impozitul pe profit aferent a fost stabilit prin aplicarea procentului legal de 16%, rezultând valoarea impozitului pe profit de 1.088.518 lei.(filele 51-62 vol. I d.u.p.).

Ca urmare a adunării sumei privind TVA de plată, în cuantum de 10.775.669 lei, cu suma reprezentând impozitul pe profit, în cuantum de 1.088.518 lei, rezultă un prejudiciu cauzat bugetului de stat, în cuantum de 11.864.187 lei.

Pe de altă parte, potrivit art. 14 al. 1 din C.pr.pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspunderea civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente.

Or, din relații furnizate de către O.N.R.C., cu privire la situația juridică a societății S.C. M. F. S.R.L., rezultă că aceasta se află sub incidența Legii nr. 85/2006, faliment, fiind desemnat lichidator judiciar CORPORATE INSOLCENCY IPURL EXPERT INSOLV IPURL. (filele 348-350 vol. II d.i.).

Având în vedere cele expuse mai sus și ținând seama că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și art. 346 C.p.p. raportat la art. 998, art. 999 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. și a fost obligat inculpatul B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar CORPORATE INSOLVENCY IPURL, la plata sumei de 11.864.187 lei, la care adaugă accesorii fiscale (dobânzi și penalități aferente), calculate de la data faptei până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile. S-au respins în rest celelalte pretenții civile solicitate.

În vederea recuperării prejudiciului, văzând dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 163 C.p. s-a dispus instituirea sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatului, în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

În continuare, în raport de împrejurările de fapt și mijloacele de probă expuse în considerentele prezentei hotărâri și văzând și prevederile art. 348 C.p.p. s-a dispus anularea contractului de comodat autentificat, cu încheiere de dată certă nr._ din data de 23.09.2009, de Biroul Notarilor Publici Asociați „Voluntas Legibus”.

În ceea ce privește cererea formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului, av. M. C. S., prin care solicita majorarea onorariului stabilit în condițiile Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, Tribunalul a apreciat că, nu se impune majorarea onorariului stabilit potrivit art. 5 al. 1 lit. a din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, având în vedere că în cauză a participat la șase termene de judecată, iar probatoriul administrat în faza de cercetare judecătorească nu a fost unul complex.

Pe cale de consecință, s-a respins ca nefondată cererea de majorare onorariu formulată de apărătorul desemnat din oficiu.

În baza art. 189 C.p.p. s-a dispus avansarea onorariului avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului București.

Față de culpa procesuală a inculpatului și văzând dispozițiile art. 191 alin.1, 3 C.p.p., a fost obligat inculpatul B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar CORPORATE INSOLVENCY IPURL, la plata sumei de 9.700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Față de cererea formulată de M.A.I., Inspectoratul General pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări al județului I., prin care s-a solicitat să se comunice stadiul verificărilor și măsurilor dispus cu privire la cetățeanul turc B. M., în conformitate cu Protocolul privind cooperarea între Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și Ministerul Public, s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri Inspectoratului General pentru Imigrări, Serviciul pentru Imigrări al județului I..

Având în vedere prevederile exprese ale dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării de mențiuni în registrul comerțului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A.N.A.F – Direcția Finanțelor Publice Teleorman, criticând-o ca fiind netemeinică motivând că, deși a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 13.904.328 lei, instanța de fond a dispus, printre altele, obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă totală de 11.864.187 lei. De asemenea, s-a arătat că instanța de fond a omis să instituie sechestru asupra bunurilor mobile și imobile ale părții responsabile civilmente, respectiv ., conform prevederilor art. 163, 165 C.pr.pen. coroborat cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 241/2005.

Curtea, examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, constată că apelul este fondat, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit înscrisurilor de la filele 40, 48 vol. I dos. inst., înainte de citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I., s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului B. M., cu suma totală de 13.904.328 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului de stat, la care se adaugă și accesoriile calculate până la data achitării integrale a debitului, fără a indica modalitatea de calcul și fără a depune înscrisuri în probațiune.

Se mai reține că potrivit plângerii penale formulate de partea vătămată Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I., și înregistrată la data de 30.07.2010 sub nr. 6046 la PÎCCJ – DNA, la data de 06.07.2010, conform informațiilor și datelor prezentate în Raportul de Inspecție Fiscală nr. 843/06.07.2010, obligațiile fiscale la bugetul consolidat ale . sunt în sumă totală de 8.129.278 lei, astfel:

TVA de plată – 5.001.619 lei

Impozit pe profit – 1.263.567 lei, diferența reprezentând dobânzi și majorări de întârziere. S-a mai arătat că sumele menționate sunt calculate conform raportului VIES 1289/24.03.2010 din care rezultă că în trimestrul IV al anului 2009 și respectiv trimestrul I al anului 2010, . a efectuat achiziții intracomunitare în valoare de 26.324.311 lei.

În același timp, potrivit sesizării formulată de Garda Financiară – Direcția Județeană I. și înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria B. la data de 06.05.2010 sub nr._, ., a efectuat în trim. IV 2009, ianuarie 2010 și februarie 2010, achiziții intracomunitare de bunuri nedeclarate în valoare totală de 44.219.207 lei, astfel producându-se un prejudiciu bugetului general consolidat al statului în sumă estimativă de 8.401.649 lei reprezentând TVA de plată.

În cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico – științifică la data de 14.05.2011 (f. 51 – 62 dup), iar din concluziile acestuia rezultă că potrivit raportului VRIES nr. 1886/30.11.2010 (emis ulterior controlului efectuat de ANAF și respectiv de Garda Financiară) baza de impunere aferentă produselor și serviciilor achiziționate intracomunitar este în cuantum de 56.714.048 lei (și nu 26.324.311 lei sau 44.219.207 lei), astfel încât prin aplicarea cotei legale de TVA de 19%, rezultă valoarea TVA de plată aferentă produselor comercializate la intern în cuantum de 10.775.669 lei. De asemenea, impozitul pe profit s-a stabilit prin aplicarea procentului legal de 16%, rezultând că valoarea acestuia este de 1.088.518 lei (filele 51-62 vol. I d.u.p.).

Prin urmare, prejudiciul total adus bugetului consolidat al statului rezultă din adunarea celor două valori, respectiv suma de 11.864.187 lei, la care se adaugă accesorii fiscale (dobânzi și penalități aferente), calculate de la data faptei până la data plății efective, în vederea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului.

În aceste condiții, având în vedere caracterul cert și lichid al prejudiciului ce rezultă din raportul de constatare tehnico – științifică menționat, ale cărui concluzii nu au fost contestate de părți și se coroborează cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că în mod temeinic și legal, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I. și a obligat inculpatul B. M., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar CORPORATE INSOLVENCY IPURL, la plata sumei de 11.864.187 lei, la care adaugă accesorii fiscale (dobânzi și penalități aferente), calculate de la data faptei până la data plății efective, cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile.

Curtea constată însă fondat apelul declarat în considerarea unui singur aspect și anume a faptului că, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Conform dispozițiilor art. 163 Cod procedură penală rap. la art. 11 din Legea nr. 241/2005, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie și se ia de instanța de judecată în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, măsura constând în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile sau imobile ale inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a pagubei.

Prin urmare, întrucât potrivit art. 163 alin. 5 din Codul de procedură penală, măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părții civile sau din oficiu, iar partea responsabilă civilmente . nu este radiată din Registrul Comerțului, împotriva acestuia fiind deschisă procedura insolvenței, Curtea apreciază că se impune instituirea sechestrului și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale părții responsabile civilmente ., în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. împotriva sentinței penale nr. 29/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul I..

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005 cu referire la art. 163 C.pr.pen. dispune instituirea sechestrului și asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale părții responsabile civilmente ., în vederea recuperării prejudiciului, până la concurența debitului, măsură ce va fi adusă la îndeplinire prin organele de executare proprii ale părții civile.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei precum și onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru un număr de 5 ore prestate urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta – parte civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I. împotriva sentinței penale nr. 29/26.04.2013 pronunțată de Tribunalul I..

Desființează, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei precum și onorariul cuvenit interpretului de limbă turcă pentru un număr de 5 ore prestate urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

A. A. C. S.

GREFIER,

E.-A. N.

Red. St.C./06.11.2013/2ex.

Tribunalul I. – jud. Garagață L. M.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 218/2013....		Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... →

Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI