Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 221/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 221/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
Decizia nr. 221
Ședința publică din data de 05.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător: M. O.
Judecător: E. R. C.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror D. F..
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator M. D., împotriva sentinței penale nr.1052/07.12.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator M. D., personal în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat S. D. cu delegație nr._/24.01.2013, la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-contestator, având cuvântul, solicită, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea contestației formulate de condamnatul M. D. și pe cale de consecință, reducerea pedepsei cu cele 150 de zile în care petentul a fost bolnav, în urma celor două operații pe care le-a suportat, perioadă în care acesta ar fi putut munci, astfel încât aceste 150 de zile să reprezinte un câștig în vederea liberării condiționate, ca urmare a prestării de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciază că, motivele invocate de contestatorul – condamnat M. D. nu reprezintă un incident ivit în cursul executări, astfel că cererea acestuia nu se încadrează în dispozițiile prev. de art. 461 alin. 1 lit. d C.p, sens în care în mod corect prima instanță a dispus respingerea acestei cererii, ca neîntemeiată.
Recurentul-contestator M. D., personal având ultimul cuvânt, arată că va fi mulțumit, dacă i se v-a lua și doar o zi din pedeapsă, întrucât consideră că, legea nu a fost aplicată cum trebuie, faptul că nu poate munci nu îi este imputabil și astfel se consideră defavorizat în raport de alte persoane care sunt folosite la muncă. Apreciază că situația sa poate fi încadrată în disp. art. 461 al. 1 lit. d C.p.p., astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea contestației formulate, în sensul deducerii celor 150 de zile din pedeapsa pe care o execută.
CURTEA:
Prin sentința penală nr.1052/07.12.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, în baza art. 461 lit. d C.proc.pen. a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul M. D..
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23.11.2012 sub nr._, petentul M. D., deținut în Penitenciarul Jilava, a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa ce i-a fost aplicată.
În motivarea cererii, petentul a invocat disp. art. 461 lit. d C.proc.pen., iar în fața instanței a precizat că, datorită problemelor de sănătate nu a putut presta muncă și, implicit, nici să obțină zile câștig, astfel că s-ar impune reducerea pedepsei aplicate pentru a corecta această situație.
La dosarul cauzei au fost atașate fișa de cazier judiciar a petentului, MEPI nr. 163/20.03.2000 emis de Tribunalul B..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Conform art. 461 lit. d C.proc.pen., text legal invocat de petent în sprijinul cererii sale, contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice incident survenit în cursul executării.
În speță, petentul a invocat ca motiv de micșorare a pedepsei starea sa de sănătate care nu i-a permis să preteze muncă, neputând așadar beneficia de zile câștig pentru calculul fracției necesar a fi executate în vederea liberării condiționate.
Tribunalul a apreciat însă că prin expresia „orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice incident survenit în cursul executării” folosită de legiuitor în cuprinsul art. 461 lit. d C.proc.pen. s-a avut în vedere orice cauză sau incident prevăzut de lege care are ca efect stingerea sau micșorarea pedepsei, nu orice aspect din realitatea obiectivă care ar trebui, în opinia celui condamnat, să aibă acest efect.
Tribunalul a mai constatat că starea de sănătate a unei persoane condamnate nu poate avea niciodată ca efect stingerea sau micșorarea pedepsei pe care o execută acesta. S-a arătat că potrivit legii penale române, starea precară de sănătate a unui condamnat poate conduce la întreruperea executării pedepsei (petentul nu a cerut însă aceasta) sau poate fi avută eventual în vedere la acordarea grațierii individuale de către Președintele României.
S-a precizat că împrejurarea că petentul nu a putut munci din acest motiv și, implicit, nu a obținut zile câștig în vederea liberării condiționate, nu conduce la micșorarea pedepsei pe care acesta o are de executat. Totodată, Tribunalul a atras atenția asupra faptului că, potrivit Legii nr. 275/2006, petentul avea la dispoziție modalități alternative de a obține zile câștig, prin participarea la cursuri de școlarizare sau de calificare ori recalificare profesională (art. 76 lit. e din Legea nr. 275/2006). De altfel, s-a arătat că în cazul său participarea la astfel de cursuri ar fi fost mai mult decât indicată, în contextul în care la data încarcerării acesta era absolvent a doar 8 clase și nu avea ocupație.
D. urmare, constatând că cererea petentului nu se încadrează în disp. art. 461 lit. d C.proc.pen. și de altfel nici în celelalte ipoteze ale art. 461 C.proc.pen., instanța a respins ca inadmisibilă contestația acestuia, cu obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul- condamnat M. D. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, admiterea contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, Curtea, conform art. 385/6 alin.3. c.p.p., constata urmatoarele:
Printre cazurile de contestație la executare prevăzute de lege, disp. art. 461 lit. d C.proc.pen., text legal invocat de petent în sprijinul cererii sale, se referă la situația când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice incident survenit în cursul executării.
În esență, recurentul solicită reducerea pedepsei în executarea căreia se află, cu cele 150 de zile în care a fost bolnav, în urma celor două operații pe care le-a suportat, perioadă în care arată că ar fi putut munci, astfel încât aceste 150 de zile să reprezinte un câștig în vederea liberării condiționate, ca urmare a muncii prestate.
Așa cum a arătat și prima instanță, o atare împrejurare nu poate fi încadrată în teza finală a textului de lege menționat anterior, nereprezentând “orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, precum și orice incident survenit în cursul executării.”, dintre cele legal reglementate.
Curtea achesează la concluzia primei instanțe referitoare la faptul că potrivit Legii nr. 275/2006, recurentul are posibilitatea de a câștiga zile în vederea liberării condiționate în alte modalități, munca nefiind singurul mijloc în acest scop și mai mult, potrivit disp. art. 60 al. 1 C.p., “Condamnatul care, din cauza stării de sănătate sau din alte cauze, nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit, poate fi liberat condiționat după executarea fracțiunilor din pedeapsă arătate în art. 59 sau, după caz, în art. 59 ind. 1, dacă dă dovezi temenice de disciplină și de îndreptare.”
Așadar, legiuitorul a avut în vedere inclusiv situațiile de genul celei în care se află petentul, astfel încât prin trimiterea la disp. art. 59 sau 59 ind. 1 C.p., a creat și acestor condamnați aceleași oportunități de a fi liberați condiționat, ca și celor pentru care folosirea la muncă este posibilă, evitând astfel orice discriminare sau aplicare a unor tratamente legale diferite.
Dacă legiuitorul ar fi apreciat că asemenea împrejurări reprezintă cazuri care se impun a fi încadrate în disp. art. 461 C.p.p., acest lucru ar fi reieșit cu certitudine din prevederile art. 461 C.p.p., iar într-o atare situație nu și-ar mai fi găsit justificarea disp. art. 60 al. 1 C.p.
A da o dublă valență juridică aceleiași împrejurări, înseamnă a adăuga la lege, ceea ce nu poate fi permis, judecătorul neputându-și atribui puteri legislative, situație în care s-ar ajunge dacă s-ar da curs solicitărilor recurentului-contestator.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-condamnat M. D., împotriva sentinței penale nr.1052/07.12.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 C.p.p.
Pentru aceste motive
în numele legii
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-condamnat M. D., împotriva sentinței penale nr.1052/07.12.2012 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă recurentul-condamnat la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2013.
Președinte Judecători
N. A. O. M. C. E. R.
Fiind în C.O., semnează,
Președintele Secției,
Grefier
P. A.
Red./tehn.CER
Ex.2/07.02.2013
Dosar nr._/3/2012-Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – V. V. I.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 245/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 218/2013.... → |
|---|
