Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 218/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 218/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA I-A PENALA
DOSAR NR._
Nr. vechi_
Decizia nr. 218
Ședința publică din data de 05.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: A. N.
Judecător: M. O.
Judecător: E. R. C.
Grefier: A. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror D. F..
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-contestator M. N. împotriva sentinței penale nr. 536/14.11.2012 a Jud. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator, personal, în stare de detenție și asistat de avocat ales Tomas C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, ., nr._/16.01.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului depune la dosar, cu permisiunea instanței, copia sentinței penale nr. 1715/31.07.212 a Jud. Sector 5 București, copia minutei sentinței penale nr. 356/05.07.2012 a Jud. B. și copia M.E.P.Î. nr. 790/01.11.2012 emis de Jud. B..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, în soluționarea recursului și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I., în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct. 3 C.p.p.
Apărătorul ales al recurentului-contestator, având cuvântul, își însușește punctul de vedere al Parchetului cu privire la excepția invocată.
Recurentul-contestator M. N., având ultimul cuvânt, este de acord cu apărătorul său ales.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 536/14.11.2012 a Jud. B., în temeiul art. 461 alin 1 lit c) c.p.p. a fost admisă contestatia la executare formulata de Biroul Executari Penale al Judecatoriei B..
În baza art 36 alin 3 c.p. s-a dedus din pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare, aplicata condamnatului M. N., perioadele deja executate de la 23.05.2002 la 06.02.2004, de la 25.06.2005 la 24.12.2005, de la 10.05.2006 la 24.09.2008, de la 24.12.2009 la 16.02.2010 si de la 22.10.2010 la 17.01.2012.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că prin sentinta penala nr. 241/10.05.2012 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._/94/2011, inculpatul M. N. a fost condamnat în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. și cu aplicarea art. 320/1 C.p.p., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 449 alin.1 lit. a C.pr.pen., a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul M. N. și astfel s-a constatat că fapta pentru care inculpatul M. N. a fost condamnat în cauză este concurentă cu fapta pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani prin sentința penală nr. 294/ 19.08.2011a Judecătoriei Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 13.09.2011 și cu faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală a Judecătoriei Sector 2 București definitivă prin Decizia Penală nr. 1000/03.05.2011 a Curții de Apel București- Secția a II-a Penală.
S-a descontopit pedepsa de 6 ani aplicată prin sentința penală nr. 294/ 19.08.2011 a Judecătoriei Cornetu definitivă prin nerecurare la data de 13.09.2011 în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, respectiv în pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 1(un) an închisoare, aplicată prin sentința penală 418/02.12.2009 pronunțată de Judecătoria B., 1(un)an și 6(șase)luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 124/02.07.2008 a Judecătoriei L. Gară), 4 (patru) ani închisoare, 3(trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, 2(doi) ani închisoare, 1(un) an închisoare, 1(un) an închisoare, sporul de 6(șase) luni închisoare, toate aplicate prin sentința penală nr. 2115/12.10.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr. 4937/2005, modificată prin decizia penală nr. 343/13.04.2006 a Tribunalului București- Secția I-a Penală, definitivă prin decizia nr. 1606/20.11.2006 a Curții de Apel București- Secția a-II-a Penală), 4 (patru) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 2520/23.11.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul 2710/2005, modificată și definitivă prin decizia penală nr. 243/14.03.2006 a Tribunalului București), restul de 290 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare(aplicată prin sentința penală nr. 599/16.04.2003 a Judecătoriei Sectorului 2 București), 1(un) an închisoare(aplicată prin sentința penală nr. 85/19.02.2007 a Judecătoriei B., definitivă prin neapelare), sporul de 3(trei) luni închisoare(aplicat prin sentința penală nr. 1511/26.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 5 București).
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare aplicată prin sentința penală 186/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 1000/03.05.2011 a Curții de Apel București- Secția a-II-a Penală și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 3(trei) ani și 6(șase) luni închisoare și 1(un) an închisoare.
În baza art. 36 alin. 2 C.pen. rap. la art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.pen., a fost contopită pedeapsa pronunțată în cauză, respectiv 1 an și 6 luni închisoare cu pedepsele menționate anterior, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor, respectiv pedepsele aplicate prin sentința penală 186/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și sentința penală nr. 294/ 19.08.2011 a Judecătoriei Cornetu- menținându-se sporul aplicat pentru această sentință, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, acesta urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, cu aplic. art. 71 Cod penal și art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului, perioadele executate de la 23.05.2002 la 06.02.2004, de la 25.06.2005 la 24.12.2005, de la 10.05.2006 la 24.09.2008, de la 24.12.2009 la 19.02.2010 și de la 22.10.2010 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 828/13.09.2011 emis în baza sentinței penale nr. 294/19.08.2011 pronunțată de Judecătoria Cornetu și s-a dispus emiterea unor noi formalități de executare.
Sentinta a ramas definitiva prin nerecurare.
In cauza a fost emis MEPI nr. 548/29.05.2012.
Prin adresa nr. I/_/PBRB/05.06.2012 Penitenciarul Rahova a sesizat instanta in vederea verificarii mandatului de executare aratat mai sus cu privire la perioadele ce se scad din durata pedepsei aplicate de 6 ani aplicate inculpatului, astfel: de la 24.12.2009 la 19.02.2010, in realitate inculpatul fiind pus in libertate la data de 16.02.2010; de la 22.01.2010 la zi, cand in realitate inculpatul a fost pus in libertate la data de 17.01.2012.
F. de aceste aspecte Biroul Executari Penale din cadrul Judecatoriei B. a sesizat instanta din oficiu cu o contestatie la executare intemeiata pe disp art 461 alin 1 lit c) c.p.p.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a constatat ca aceasta contestatie la executare este intemeiata. Prin urmare, instanta cand a procedat la deducerea perioadelor executate de catre inculpat, din eroare nu a observat datele cand acesta a fost pus efectiv in libertate.
Astfel, s-a precizat că perioadele deja executate de inculpat, in realitate sunt cele de la 23.05.2002 la 06.02.2004, de la 25.06.2005 la 24.12.2005, de la 10.05.2006 la 24.09.2008, de la 24.12.2009 la 16.02.2010 si de la 22.10.2010 la 17.01.2012.
F. de aceste aspecte instanta a admis contestatia la executare în temeiul art 461 alin 1 lit c) c.p.p. si a dispus în consecință în temeiul art.36 alin.3 Cp deducerea din pedeapsa rezultanta de 6 ani inchisoare, aplicata condamnatului M. N. prin sentinta penala nr. 241/10.05.2012 pronuntata de Judecatoria B., definitiva prin nerecurare la 29.05.2012, perioadele deja executate de la 23.05.2002 la 06.02.2004, de la 25.06.2005 la 24.12.2005, de la 10.05.2006 la 24.09.2008, de la 24.12.2009 la 16.02.2010 si de la 22.10.2010 la 17.01.2012.
Totodată a dispus anularea MEPI nr. 548/29.05.2012 emis de Judecătoria B. pe numele condamnatului M. N., si emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurentul-contestator M. N., iar la termenul de judecată din data de 05.02.2013, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, în soluționarea recursului și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului I., în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct. 3 C.p.p.
Examinand excepția invocată, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a textelor de lege menționate, Curtea, constata urmatoarele:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă recursul declarat de recurentul-contestator M. N. împotriva sentinței penale nr. 536/14.11.2012 a Jud. B., prin care a fost admisă contestația la executare formulată de Biroul Executari Penale al Judecatoriei B..
Potrivit disp. art. 27 pct. 3 C.p.p., tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, precum și recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia măsurilor preventive, a liberării provizorii sau a măsurilor asigurătorii, a hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în materia executării hotărârilor penale sau a reabilitării, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege.
În raport de aceste dispoziții legale și având în vedere că sentința recurată a fost pronunțată de Jud. B. în materia executării sentintei penale nr. 241/10.05.2012 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._/94/2011 definitiva prin nerecurare și în baza căreia s-a emis MEPI nr. 548/29.05.2012, este evident că recursul declarat de recurent împotriva acestei sentințe trebuie soluționat de Tribunalul I. și nu de Curtea de Apel București.
În consecință, excepția invocată de P. este întemeiată, motiv pentru care, în baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct. 3 teza penultimă C.p.p. se va declina competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-contestator M. N. împotriva sentinței penale nr. 536/14.11.2012 a Jud. B., în favoarea Tribunalului I. și se va dispune înaintarea cauzei spre competentă soluționare, Tribunalului I..
Văzând și disp. art. 192 al. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 42 C.p.p. rap. la art. 27 pct. 3 teza penultimă C.p.p. declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-contestator M. N. împotriva sentinței penale nr. 536/14.11.2012 a Jud. B., în favoarea Tribunalului I..
Dispune înaintarea cauzei spre competentă soluționare, Tribunalului I..
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuieli judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2013.
Președinte Judecători
N. A. O. M. C. E. R.
Fiind în C.O., semnează,
Președintele Secției,
Grefier
P. A.
Red./tehn.CER
Ex.2/07.02.2013
Dosar nr._ -Jud. B.
Jud. fond – E. D.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 272/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
