Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 660/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 660/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 660/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 660
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Curtea constituită din
PREȘEDINTE: S. N.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror D. B..
Pe rol, se află judecarea plângerii formulată de petenta ..R.L., prin reprezentant legal Ș. I., împotriva Rezoluției din 29.10.2013 din Dosarul nr. 317/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petenta ..R.L., prin reprezentant legal Ș. I., personal, lipsă fiind intimata C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că a fost atașată Lucrarea nr. 407/II/-2/2013 a Parchetului Direcția Națională Anticorupție – STB.
Reprezentant Ș. I. solicită o cerere de probe, constând în emiterea unei adrese către P. de pe lângă ÎCCJ - DNA pentru a comunica documentele oficiale prin care se justifică cheltuielile judiciare care s-au efectuat de către Ministerul Justiției.
Reprezentanta Ministerului Public arată că actele, documentele în baza cărora s-a dispus soluția de netrimitere în judecată, a fost trimis odată cu dosarul de fond de către parchet, iar alte înscrisuri sau probe nu mai există la parchet.
Curtea, după deliberare respinge solicitarea reprezentantului petentei, în baza art. 2781 alin. 7 Cod de Procedură penală potrivit căruia, prezenta cauză se judecă pe baza actelor aflate la dosar, iar cererea de comunicare a documentelor justificative ale cheltuielilor de judecată nu este pertinentă și utilă cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Reprezentantul Ș. I. al petentei ..R.L., solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și trimiterea cauzei la parchet, întrucât nu s-a audiat petentul, ceea ce era necesar.
A doua critică vizează cheltuielile judiciare și susține că a fost depusă plângere și cu privire la aceste cheltuieli, însă parchetul DNA în mod greșit reține că nu s-a depus, iar dovada că aceste cheltuieli s-au făcut din bugetul Ministerul Justiției nu există.
În concluzie solicită restituirea cauzei la parchet pentru a se audia petentul și a verifica dacă s-au făcut cheltuielile judiciare.
Reprezentanta Ministerului Public, apreciază soluția dispusă de procuror ca fiind legală și temeinică, având în vedere că din actele aflate la dosar nu au fost confirmate aspectele sesizate de petent, cu privire la modul de soluționare a plângerii și modul în care a fost stabilit cuantumul cheltuielilor judiciare stabilit prin hotărârea judecătorească, prin urmare nu au fost conturate indicii care să conducă la săvârșirea vreunei infracțiuni de către magistratul care a soluționat plângerea formulată de petent.
Pe de altă parte, precizează că organul de urmărire penală nu este dator să răspundă la întrebările petentului, care nu au suport legal.
În consecință, solicită respingerea plângerii formulate de petent ca neîntemeiată și obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la această instanță la data de 18.11.2013 petenta ., prin reprezentant legal Ș. I., a criticat în temeiul art. 2781 Cod procedură penală rezoluția din 27.09.2013 dispusă în dosarul nr. 317/P/2013 de DNA- Serviciul Teritorial București – Biroul teritorial Slobozia și rezoluția din data de 29.10.2013 dispusă în dosarul nr. 407/II-2/2013 de procurorul șef al Serviciului Teritorial București din cadrul DNA, prin care s-a dispus și confirmat măsura de neîncepere a urmăririi penale față de intimata C. C. – judecător în cadrul Curții de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 2531 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, solicitându-se trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale față de intimată pentru infracțiunile reclamate.
În motivarea plângerii, petentul susține că nu a fost audiat în cauză, iar plângerea formulată se referă la modul de stabilire a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, petentul susținând că nu el trebuie să suporte aceste cheltuieli, ele nu au fost efectuate niciodată, iar obligarea sa duce la concluzia că sumele astfel stabilite sunt circumscrise infracțiunii de luare de mită.
La dosarul instanței s-au atașat dosarul nr.317/P/2013 și nr. 407/II-_ ale DNA.
Curtea, efectuând control de legalitate și temeinicie asupra actelor procurorului, în temeiul art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală, reține următoarele:
Prin rezoluția din 27.09.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata C. C. sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 254 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și de art. 2531 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, temeiul juridic avut în vedere fiind cel prev. de art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală (faptele nu există în materialitatea lor). Procurorul de caz a reținut că la data de 22.10.2012, Ș. I., în calitate de reprezentant legal al ., a formulat o plângere penală împotriva judecătorului C. C. de la Curtea de Apel București, arătând că aceasta a săvârșit infracțiunile de conflict de interese, luare de mită. abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, favorizarea infractorului și fals intelectual, prev. de art. 253/1 Cp, art. 254 alin. 1, 2 Cp rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 247 Cp. art. 264 alin. 1 Cp. art. 289 Cp, cu prilejul judecării dosarului nr._/2/2010 și a motivării sentinței penale nr. 55/17.02.2011 și a încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale din data de 03.03.2011.
Prin rezoluția nr. 2263/P/2012 din data de 05.02.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul art. 228 alin. 6 Cpp rap. la art. 10 lit. f Cpp, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C. C. din cadrul Curții de Apel București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2531 Cp, art. 254 Cp, art. 246 Cp, art. 264 Cp și art. 289 Cp, reținându-se că nu pot fi efectuate cercetări, întrucât aceeași situație de fapt a făcut obiectul dosarului nr. 799/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorul C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp și art. 289 Cp.
Împotriva soluției a formulat plângere .., iar prin ordonanța nr. 607/11-2/2013 din data de 11.03.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a admis în parte plângerea formulată de petentă, a fost infirmată soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistratul C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 253/1 Cp, art. 254 Cp, art. 246 Cp, art. 264 Cp și art. 289 Cp și s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 Cp și art. 289 Cp, întrucât faptele au fost cercetate anterior într-o altă cauză penală. In motivare, s-a reținut că deși . a invocat săvârșirea mai multor infracțiuni, încadrarea juridică este făcută de organele de urmărire penală în raport de situația de fapt prezentată, procurorul trebuind să pronunțe o soluție nu în raport de încadrarea juridică făcută de persoana care a formulat sesizarea, ci să facă o încadrare corectă din punct de vedere juridic a faptelor prezentate.
Ulterior, prin sentința penală nr. 297/F din 28 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București - Secția a II-a Penală, s-a admis în parte plângerea formulată de ., cauza fiind trimisă cauza la P. de pe lângă Curtea de Apel București în vederea declinării competenței către P. de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru efectuarea de cercetări față de judecătorul C. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de ari. 2531 Cp și ari. 254 Cp.
Prin ordonanța nr. 2298/P/2012 din data de 06.09.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru efectuarea de cercetări în sensul celor arătate în sentința penală nr. 297/F din 28.06.2013 a Curții de Apel București.
Din actele dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 55 din data de 17.02.2011 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._/3/2010, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cpp s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petenta ., prin reprezentant legal Ș. I., împotriva rezoluției nr. 1890/P/2010 din 25.10.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, confirmată prin rezoluția nr. 2397/11-2/2010 din data de 18.11.2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații S. A. și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligată . la plata suinei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
La data de 03.03.2011, prin încheiere, Curtea de Apel București a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale formulate de petenta ., prin reprezentant legal Ș. I. și a fost obligată aceasta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin. 2 Cpp.
Prin decizia penală din data de 25.10.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de . împotriva sentinței penale nr. 55/17.02.201 1 a Curții de Apel București, Secția I Penală și a fost obligată recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În motivare, reprezentantul legal al .. Ș. I. a arătat că magistratul C. C. a judecat o plângere împotriva soluției care a necesitat două termene de judecată, dar a pronunțat o hotărâre „penibilă și plină de erori judiciare", favorizându-l pe S. A. și protejând faptele penale săvârșite de acesta. De asemenea, magistratul ar fi atestat fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului în sentința penală nr. 55/17.02.2010.
Totodată, Ș. I. a subliniat că, prin stabilirea unor cheltuieli judiciare în cuantum de 200 lei pentru soluționarea plângerii împotriva soluției, judecătorul C. C. a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, conflict de interese, luare de mită și fals intelectual.
Conform petentului, prin stabilirea cheltuielilor judiciare într-un cuantum prea mare raportat la activitățile realizate, magistratul a realizat un folos material pentru sine, deoarece „a prelins in mod direct bani pentru plata personalului judecătoresc și auxiliar" și, prin aceeași acțiune, „a pretins hani care nu i se cuveneau, in scopul de a îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu (a judeca un dosar)”. Potrivit calculelor lui Ș. I., magistratul ar fi pretins suma de 210 lei (175 lei pentru sentința din 17.02.2010 și 35 de lei pentru încheierea din 03.03.2011), care reprezintă mită și folos material, îmbrăcând aceste foloase sub forma cheltuielilor judiciare.
Cu privire la sesizarea formulată de ., prin reprezentantul său legal Ș. I., s-a apreciat că nu rezultă indicii temeinice care să ateste săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1, 2 Cp rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și a infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253/1 Cp de către judecătorul C. C.. Potrivit art. 189 alin. 1 din Codul de procedură penală, cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părți. În cazul cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform alineatului 2 al aceluiași articol, aceste sunt prevăzute distinct în bugetul de venituri și cheltuieli, după caz, al Ministerului Justiției, Ministerului Public și Ministerului Administrației și Internelor.
Judecătorul are obligația să stabilească cuantumul acestor cheltuieli judiciare și să indice cine le suportă, în conformitate cu dispozițiile art. 191 și art. 192 din Codul de procedură penală, astfel că sumele aferente cheltuielilor judiciare avansate de stat reprezintă contravaloarea unui serviciu prestat de către instanțele judecătorești și care sunt suportate de părți ori de stat în condițiile Codului de procedură penală.
Aceste sume se fac venit la bugetul de stat în condițiile art. 25 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar destinația acestor cheltuieli judiciare le califică, în mod evident, ca fiind drepturi patrimoniale rezultate dintr-un raport de drept material fiscal. In aceste condiții, cheltuielile judiciare reprezintă creanțe fiscale în sensul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Sumele stabilite cu titlu de cheltuieli judiciare nu revin judecătorului cauzei în nicio situație, ci, așa cum legea stabilește foarte clar, se fac venit la bugetul de stat. în consecință, judecătorul C. C. nu a pretins pentru sine o sumă de bani pentru a își îndeplini atribuțiile de serviciu, așa cum susține reprezentantul legal al .. ci a îndeplinit o obligație prevăzută de lege, aceea de a stabili cuantumul cheltuielilor judiciare și cu revine sarcina suportării lor.
Plângerea petentului împotriva acestei rezoluții a fost respinsă prin rezoluția din 29.10.2013 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A., ca neîntemeiată, constatându-se că procurorul a evaluat corect situația de fapt, ceea ce a condus la adoptarea soluției de netrimitere în judecată. Procurorul a apreciat în mod corect că stabilirea cheltuielilor judiciare într-un proces penal, cum este cazul petentei, este atributul judecătorului și că susținerea petentei că stabilirea unor cheltuieli judiciare nu poate fi încadrată în conținutul infracțiunii de luare de mită, așa cum este ea reglementată în Codul penal. Cheltuielile judiciare reprezintă toate cheltuieli făcute, potrivit legii, pentru buna desfășurare a procesului penal, capitolul IV din Titlul V al Codului de procedură penală, legea fiind cea care le impune și cea care stabilește în sarcina cui revin aceste cheltuieli. În funcție de fiecare caz în parte, judecătorul va fi cel care va aprecia asupra cuantumului cheltuielilor judiciare.
Examinând plângerea petentului prin prisma actelor dosarului și a susținerilor acestuia, Curtea, constată netemeinicia acesteia.
Prin rezoluția din data de 27.09.2013 s-a dispus măsura neînceperii urmăririi penale, constatându-se că faptele reclamate de petentă nu există în materialitatea lor (art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală), reprezentantul petentei neproducând nici o dovadă în acest sens. Petenta, în afară de a face afirmații cu privire la împrejurarea că intimata a stabilit cheltuieli judiciare în mod nejustificat, nu a făcut nici o altă dovadă și nici nu a oferit organelor judiciare indicii cu privire la existența infracțiunilor reclamate.
Intimata, la pronunțarea sentinței penale nr.55/17.02.2011, nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor art. 192 alin.2 din Codul de procedură penală, în sensul de a obliga pe petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca urmare a respingerii plângerii formulate.
În aceste condiții, procurorul de caz justificat și întemeiat a dispus neînceperea urmăririi, măsură confirmată în urma respingerii plângerii petentului.
Așa fiind, se constată că procurorul de caz a examinat temeinic plângerea petentului, actele premergătoare efectuate neconturând existența acestor infracțiuni, motiv pentru care, plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a Cod procedură penală
Se vor menține rezoluțiile atacate.
Se va face aplicarea art.189 și a art.192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a, Cod de procedură penală,
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta .. București - prin reprezentant legal Ș. I., împotriva rezoluției din data de 27 septembrie 2013, dispusă în dosarul nr.317/P/2013 de DIRECTIA NAȚIONALĂ ANTICORUPTIE - Serviciul Teritorial București - Biroul Teritorial Slobozia, și a rezoluției din data de 29 octombrie 2013, dispusă în dosarul nr.407/II-2/2013 de Procurorul Sef al Serviciului Teritorial București din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, în contradictoriu cu intimata C. C..
Mentine rezoluțiile atacate.
Obligă pe petentă, la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE,
S. N.
GREFIER,
A. L. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2390/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
