Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 502/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.502/A
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Judecător: M.-A. M.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. A..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revuzuenta V. C. împotriva sentinței penale nr.2787 din data de 09 decembrie 2014 a Tribunalului București-Secția I penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-revizuentă V. C., aflată în stare de detenție și asistată de apărător din oficiu-avocat Rasquin M., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței atașarea dosarului de fond, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al apelantei-revizuente V. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, admiterea cererii de revizuire formulată de revizuentă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, față de motivele de revizuire care au semnificația reinterpretării probatoriului.
Apelanta-revizuentă V. C., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentinta penală nr. 2787 pronuntata la data de 09.12.2014 de Tribunalul BUCUREȘTI, in dosarul nr._, s-au dispus următoarele „În baza art. 459 alin. 5 C.p.p., respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către revizuenta V. C. împotriva sentinței penale nr. 852/06.11.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosar nr._/3/2012, definitivă prin decizia penală nr. 598/18.02.2013 a ÎCCJ.”
Împotriva acestei sentințe s-a înregistrat apelul declarat de apelanta revizuentă.
Procedând la examinarea apelului., Curtea constată că acesta este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru următoarele motive:
Prin sentința penală nr. 852/06.11.2012 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II-a Penală în dosar nr._/3/2012, astfel cum a fost modificată de către Curtea de Apel București – Secția I Penală prin decizia penală nr. 74/27.03.2013, definitivă prin decizia penală nr. 3473/11.11.2013 a ÎCCJ, revizuenta V. C. a fost condamnată la pedeapsa rezultantă închisorii de 15 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a V.C.p., și prev. de art. 3 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 75 lit. a V.C.p.
În motivarea cererii, partea a invocat faptul că unul dintre martorii care putea fi audiați a decedat. Atât instanța de fond, cât și instanțele de control judiciar, și-au întemeiat motivarea exclusiv pe rechizitoriul parchetului. În plus, unii martori din dosar au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, aspect pe care instanțele nu l-au sesizat. Procurorul de caz nu a ținut cont de prezumția de nevinovăție de care beneficia partea. De asemenea, toate probele solicitate de parte au fost respinse, iar condamnarea sa s-a bazat pe probe insuficiente. Revizuenta apreciază că dreptul său la apărare nu a fost respectat de către procurorul de caz, care a avut o atitudine violentă cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală
Practic, toate motivele invocate de către revizuentă în cererea sa se subsumează cazurilor de revizuire privind existența unor împrejurări noi de fapt și aceluia referitor la săvarșirea unei infracțiuni de mărturie mincinoasă.
Potrivit disp. art.453 al.1 lit.a C.p.p. (fostul art. 394 al. 1 lit. a C.p.p. (1968)), revizuirea poate fi cerută când: a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la data judecării cauzei; (…). Potrivit art. 459 al.3 C.p.p. (fostul art.403 C.p.p. (1968), instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată în sensul că trebuie să fie vorba despre descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal. Expresia „fapte sau împrejurări” semnifică probele propriu-zise, respectiv elementele de fapt cu caracter informativ utile soluționării cauzei care trebuie să fie noi, această cerință fiind considerată îndeplinită și în cazul în care teza probatorie a fost invocată în fața instanței cu ocazia soluționării cauzei însă ea nu a putut fi probată, ulterior impedimentul fiind depășit
Potrivit disp. art.453 al.1 lit.d C.p.p. (fostul art. 394 al. 1 lit. d C.p.p. (1968)), revizuirea poate fi cerută când un membru al completului de judecată, procuror sau organ de cercetare penală a săvarșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se solicită, iar săvarșirea acestei infracțiuni influențează modalitatea de soluționare a cauzei; (…). Potrivit art. 459 al.3 C.p.p. (fostul art.403 C.p.p. (1968), instanța admite în principiu cererea de revizuire atunci când cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
De asemenea, conform art. 454 alin. 4 C.p.p. este necesar ca acest caz de revizuire să fie probat printr-o hotărare judecătorească definitivă, ceea ce nu se întamplă în această speță.
Astfel, toate argumentele invocate de către parte sunt de fapt critici aduse hotărârilor pronunțate pe fond și în căile de atac, aspecte care nu pot fi valorificate pe calea unei cereri de revizuire. Atâta timp cât împotriva martorilor care, potrivit susținerilor părții, ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, nu există o hotărâre penală de condamnare, singurele afirmații pe acest aspect nu au o altă valoare, decât una declarativă. În plus, revizuenta nu a invocat fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de către instanțele care au pronunțat soluția de condamnare împotriva sa.
Ceea ce dorește practic apelanta este de a se proceda la o nouă judecată asupra fondului cauzei penale ce a condus la condamnarea sa, eventual dublată de o punere a sa în libertate pe durata noului proces. Ori, avand în vedere faptul că sentința penală prin care aceasta a fost definitiv condamnată se bucură de protecția lucrului judecat, nemaifiind posibilă rejudecarea acesteia, Curtea constată că apelul exercitat în prezenta cauză este nefondat, hotărarea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta V. C. impotriva sentintei penale nr. 2787 pronuntata la data de 09.12.2014 de Tribunalul BUCUREȘTI, in dosarul nr._ .
Văzând și prevederile art.275 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct.1 lit. b CPP. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta V. C. impotriva sentintei penale nr. 2787 pronuntata la data de 09.12.2014 de Tribunalul BUCUREȘTI, in dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelanta V. C. la plata sumei de 500 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantei inculpate se va avansa din fondurile MJ către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2015.
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. B. M. M. A.
GREFIER
E. - A. N.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 527/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 549/2015. Curtea de... → |
|---|
