Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2310/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2310/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2310/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2310/R
Ședința publica de la 10.12.2013
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECĂTOR – A. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul I. D. S. împotriva sentinței penale nr.3036/05.11.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat I. D. S., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu G. M., în substituire pentru avocat C. I. C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de inculpat.
Apărătorul ales al intimatului inculpat Tărîțâ D. solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii recurate și redozarea pedepsei sub aspectul cuantumului, în sensul diminuării acestuia cu 6 luni. Solicită a se da o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului prevăzute de art.74 lit.c Cod penal în sensul reținerii atitudinii sincere. Mai arată că inculpatul este căsătorit, are domiciliu stabil, un copil minor și are mari probleme de sănătate.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca neîntemeiat. Arată că instanța de fond a dat dovadă de clemență, neaplicând nici un spor de pedeapsă, deși acesta a mai fost condamnat anterior pentru același gen de infracțiune și a fost sancționat administrativ de 9 ori.
Recurentul inculpat I. D. S., în ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și că este de acord cu cele spuse de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr.3036 din data de 05.11.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ s-a dispus în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e) din C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen., cu aplic. art. 3201 din C.p.p. condamnarea inculpatului I. D. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 din Cod penal a fost revocată liberarea condiționată privind restul de 503 de zile închisoare din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1344/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1864/23.11.2010 a Curții de Apel București – Secția II-a Penală, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 05.06.2013.
În temeiul art. 61 din C. pen. rap. la art. 39 alin. 2 din Cod penal a fost contopit restul de 503 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de
3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09.09.2013 la zi, iar, în temeiul art. 350 din Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestului preventiv față de inculpatul I. D. S..
S-a luat act că partea vătămată S. C. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului, în cuantum de 200 lei, a fost avansat din fondul Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București nr._/P/2013 din 27.09.2013, înregistrat la această instanță sub nr._ din data de 30.09.2013 a fost trimis în judecată, inculpatul I. D. S., cercetat în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de: furt calificat, prev. și ped. de: art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e din Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din C. pen.
Instanța de fond a reținut că la data de 09.09.2013, în jurul orei 17.00, a sustras oglinzile retrovizoare laterale ale autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, parcat pe .. 8, sector 3, proprietatea părții vătămate S. C. I., la scurt timp fiind reținut de organele de poliție.
În faza de urmărire penală, fapta săvârșită de inculpat a fost dovedită prin următoarele acte: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; procesul verbal de prindere în flagrant; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile inculpatului; declarațiile părții vătămate; dovezi de ridicare/predare bunuri sustrase.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, menținându-și declarațiile date anterior în fața organelor de urmărire penală.
În cursul judecății, instanța a procedat la audierea inculpatului I. D. S. care a arătat că înțelege să se folosească de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței și nemaisolicitând administrarea vreunei alte probe. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
La data de 09.09.2013, în jurul orei 17.00, inculpatul I. D. S. a sustras oglinzile retrovizoare laterale ale autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, parcat pe .. 8, sector 3, proprietatea părții vătămate S. C. I. (partea vătămată locuind efectiv pe raza sectorului 4 București). D. fiind că, inculpatul era supravegheat de către organele de poliție anterior săvârșirii faptei, la scurt timp după săvârșirea acesteia, a fost oprit și imobilizat de polițiști, iar cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra sa s-au găsit bunurile sustrase, bunuri care, ulterior au fost restituite părții vătămate.
Situația de fapt mai sus expusă a rezultat din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile inculpatului s-au coroborat cu: procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; procesul verbal de prindere în flagrant; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile părții vătămate; dovezi de ridicare/predare bunuri sustrase.
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul I. D. S. a declarat că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Fiind audiat de instanță, în aplicarea prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 3 din Cod procedură penală, inculpatul I. D. S. a recunoscut fapta săvârșită în modalitatea arătată mai sus.
Coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului I. D. S. care, în data de 09.09.2013, în jurul orei 17.00, a sustras oglinzile retrovizoare laterale ale autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, parcat pe ., sector 3, proprietatea părții vătămate S. C. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e din Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama că acesta a avut, în faza de judecată, o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, condiții în care este astfel posibilă aplicabilitatea prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Cod procedură penală („Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii...”).
Instanța a avut în vedere că fapta comisă de inculpat are un grad ridicat de pericol social, prin modul de comitere a acesteia (premeditarea faptei – inculpatul studiind și urmărind atent câmpul infracțional pentru a nu fi prins în flagrant, în momentele imediat premergătoare; săvârșirea acesteia în public) ceea ce implică o periculozitate ridicată a activității infracționale desfășurată de acesta (activitatea infracțională desfășurată căpătând caracteristicile unui adevărat „modus operandi”).
De asemenea, instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile generale ale Codului penal cu privire la aplicarea pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, circumstanțele concrete ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Potrivit fișei cazier depusă la dosar, inculpatul a mai avut condamnări pentru infracțiuni contra patrimoniului, sau sancțiuni administrative (nu mai puțin de 9 sancțiuni administrative), prezenta faptă fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1344/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin Decizia Penală nr. 1864/23.11.2010 a Curții de Apel București – Secția II-a Penală, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 05.06.2013, cu un rest de 503 zile ( filele nr. 27 din dosar de urmărire penală) – aspecte ce denotă perseverența infracțională a inculpatului și periculozitatea sporită a acestuia
În aceste condiții, față de actele dosarului, instanța a constatat că nu reies indicii minime privind o justificare rezonabilă de reținere a vreuneia din circumstanțele prev. la art. 74 din C. pen. în favoarea inculpatului.
Față de toate considerentele mai sus expuse, instanța s-a orientat la pedeapsa cu închisoarea, prin privare de libertate, pentru inculpat în vederea realizării scopului pedepsei, acela de formare a unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere jurisprudența CEDO, în special cauzele S. și P. contra României și Hirst contra Marii Britanii, precum și decizia nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, conform cărora restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară și proporțională cu situația care a determinat-o, astfel că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepselor accesorii, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor ce ar determina luarea acestei măsuri, încalcă principiul proporționalității. În aceste condiții, conform art. 71 alin. 3 Cod penal, instanța consideră că din ansamblul actelor cauzei rezultă nedemnitatea inculpatului referitor la exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care în baza art.71 Cod penal va interzice acestuia, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Instanța a constatat că prin ordonanța nr._/2013 din data de 09.09.2013 emisă de DGPMB – Sector 4 Poliție – Serviciul Investigații Criminale s-a luat măsura reținerii pe o durata de 24 de ore a inculpatului începând cu data de 09.09.2013, ora 17.00.
Prin încheierea nr. 134 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 4 s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București si s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile. Ulterior, în temeiul art. 300 ind. 1 alin. 3 din C. pr. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, la data de 02.10.2013.
În aceste condiții, potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 09.09.2013 la zi, iar, în temeiul art. 350 din Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul I. D. S., în condițiile în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive s-au menținut, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea faptei, circumstanțele sale personale și frecvența săvârșirii acestui tip de infracțiuni pe raza municipiului București.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul I. D. S., pe care a criticat-o pentru netemeinicia pedepsei aplicate, solicitând instanței de recurs să diminueze pedeapsa cu 6 luni, ținând cont atât de circumstanțele personale familiale cât și de atitudinea sa sinceră de recunoaștere a faptei.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.1 lit.b C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și având în vedere că inculpatul I. D. S. a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art.3201 C.p.p., până la începerea cercetării judecătorești, a constatat în mod corect că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat următoarea situație de fapt: la data de 09.09.2013, în jurul orei 17.00, a sustras oglinzile retrovizoare laterale ale autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare_, parcat pe .. 8, sector 3, proprietatea părții vătămate S. C. I., la scurt timp fiind reținut de organele de poliție.
Situația de fapt rezultă din procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare; procesul verbal de prindere în flagrant; procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile inculpatului; declarațiile părții vătămate; dovezi de ridicare/predare bunuri sustrase.
În mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedite existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, fapta inculpatului I. D. S. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. e din Cod penal, cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a din C. pen.
Potrivit fișei de cazier judiciar, aflată la dosarul cauzei, inculpatul I. D. S. a suferit anterior o condamnare la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1344/25.06.2010 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă prin decizia penală nr. 1864/23.11.2010 a Curții de Apel București – Secția II-a Penală, din a cărei executare s-a liberat condiționat la data de 05.06.2013, cu un rest de 503 zile.
Astfel, în mod corect, constatând că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită până la considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani și 6 luni, această condamnare a constituit primul termen al recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit. a C.p., iar în baza art. 61 C.p., a fost revocată liberarea condiționată a pedepsei.
Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, sub aspectul cuantumului, având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea.
Având în vedere limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea dedusă judecății, reduse cu o treime potrivit art.3201 al. 7 C.p., modalitatea de săvârșire a faptei dar și persoana recurentului – inculpat, recidivist, săvârșind fapta în perioada liberării condiționate, acestuia aplicându-i-se și 9 sancțiuni administrative, instanța de fond a aplicat în mod corect o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În consecință, Curtea nu va primi criticile aduse de recurentul inculpat I. D. S. sentinței penale recurate, sub aspectul individualizării pedepsei, constatând că acestea au fost în mod justificat și proporțional aplicate.
Instanța a dat eficiență, în prezenta cauză, atitudinii de recunoaștere a faptelor de către inculpat, prin reducerea limitelor pedepsei cu o treime, potrivit art.3201 al.7 C.p.p., aspect care, în opinia Curții nu mai poate fi valorificat prin reținerea și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c C.p.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat I. D. S. împotriva sentinței penale nr.3036/05.11.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 38517 al.4 C.p.p. rap. la art. 383 al.2 C.p.p., va deduce prevenția de la 09.09.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat I. D. S. împotriva sentinței penale nr.3036/05.11.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
Deduce prevenția de la 09.09.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex/27.12.2013
J.S.4 B.-jud.F.M.P.
| ← Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 2306/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2358/2013. Curtea... → |
|---|
