Şantajul. Art.194 C.p.. Decizia nr. 2306/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2306/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2306/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2306
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: A. LUMINIȚ P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul F. C. A. împotriva sentinței penale nr.872/F/11.10.2013, pronunțată de a Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-intimat-inculpat, F. C. A. personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales M. M. L., în baza delegației avocațiale depusă la fila 34 din dosar, au lipsit intimatul-parte-civilă D. M. D. și intimatele-părți-vătămate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat, precizează că renunță la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, depusă la dosar, înainte de termen.
Întrebat fiind de către instanță, recurentul-intimat-inculpat, F. C. A. precizează că își menține declarațiile date la instanța defond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, casarea sentinței penale nr.872/F/11.10.2013, pe care o consideră nelegală sub aspectul omisiunii confiscării sumelor de bani obținute de către inculpat ca urmare a constrângerii exercitate asupra părților-vătămate, potrivit art. 118 lit. e Cod penal.
Apărătorul ales al recurentului-intimat-inculpat, F. C. A. solicită respingerea recursului declarat de parchet, apreciind că nu trebuie confiscate sumele de bani, întrucât inculpatul era prieten cu părțile-vătămate.
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de Procedură penală solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea sentinței penale nr.872/F/11.10.2013, iar rejudecând pe fond solicită achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod de Procedură penală, respectiv fapta nu există, nu s-a dovedit intenția săvârșirii unei infracțiuni, întrucât sumele de bani erau datorate inculpatului de către părțile-vătămate.
În subsidiar solicită în baza art. 3859 pct. 14 lit. Cod de Procedură penală reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în condițiile art. 861 Cod penal.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefundat, având în vedere că vinovăția inculpatului a fost temeinic dovedită prin probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților-vătămate, recunoașterea din planșe foto și înregistrările audio, toate dovedesc existența infracțiunii de șantaj.
În ce privește solicitarea de reindividualizare a pedepsei și schimbarea modalității de executare, în condițiile art. 861 Cod penal., reprezentanta Ministerului Public apreciază că aceasta nu este oportună la acest moment, având în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite, de șantaj și modalitatea de săvârșire de către inculpat prin diverse metode de amenințare și violență, pe o perioadă îndelungată de timp, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are o ocupație licită stabilă și care, anterior, a fost sancționat cu pedeapsa amenzii pentru o faptă de violență, conform fișei de cazier judiciar.
Față de toate aceste motive solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Recurentul-intimat-inculpat, F. C. A., personal, arată că este prima abatere, are o familie și dorește să i se acorde o șansă, are un copil de 3 luni, a fost angajat la o firmă de transport.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 872/11.10.2013 Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 194 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. a condamnat pe inculpatul F. C. A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de șantaj.
În temeiul art. 71 C.pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 88 C.pen. a scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20.05.2013 la zi.
În temeiul art. 350 alin. 1 C.proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 14, art. 346 alin. 1 C.proc.pen. și art. 998, 999 C.civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. M. D. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale.
A luat act că partea vătămată M. P. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar persoanele vătămate V. V. și S. A. au renunțat fiecare la calitatea de parte în procesul penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen. a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 4200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice că în perioada 2007-2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin crearea unei aparențe de înțelegere cu funcționarii din cadrul . SRL, exercitând acte de amenințare constantă cu violență fizică și cu acte de violență asupra bunurilor, inculpatul le-a determinat pe persoanele vătămate S. A., V. V., D. D. și M. P. să îi remită în mod repetat sume de bani pentru a putea desfășura activitatea de transport de persoane fără să sufere vătămări corporale și fără să le fie distruse autoturismele.
Astfel, la data de 25.04.2013 partea vătămată M. P. a sesizat autoritățile judiciare cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj de către numiții F. C. și M. G.. Fiind audiat M. P. a declarat că de circa 2 ani de zile efectuează curse ocazional pe ruta București-Găești și retur cu autoturismul proprietate personală. În toată această perioadă a fost constrâns prin amenințări de către numitul F. C. să îi remită mai multe sume de bani, circa 400 de lei lunar, pentru a putea desfășura în continuare astfel de activități. În ceea ce privește natura amenințărilor M. P. a declarat că acestea erau de tipul „dacă nu îmi plătești îți tai cauciucurile de la mașină” sau „dacă nu îmi plătești te bat”. De asemenea partea vătămată a declarat că are cunoștință de faptul că numitul F. C. are o înțelegere cu angajații societății C&I, societate care deține licența de transport pe rută, în principal cu numitul M. G., care primește o parte din bani pentru a nu își îndeplini atribuțiile de serviciu. Partea vătămată declară că mai multe persoane au avut probleme cu numitul F. C. și că în diverse ocazii le-au fost tăiate pneurile.
În data de 20.05.2013 a fost reaudiată partea vătămată M. P. care a declarat că este proprietarul unui autoturism cu numărul de înmatriculare_ și pentru obținerea unor venituri cu care să își întrețină familia efectua curse ocazionale pe ruta București-Găești. În anul 2010 l-a cunoscut pe numitul F. C. care la acel moment era dispecer în cadrul . și care a început să ceară, sub amenințare cu distrugerea autoturismului și vătămarea integrității corporale, o taxă de 10 lei. După ce numitul F. C. a fost concediat de la C&I acesta a început să vină în locul unde parca partea vătămată autoturismul și aștepta clienții și să îi ceară acesteia lunar suma de 200 lei ca taxă de protecție. Din toamna anului 2012 numitul F. C. a început să ceară 400 lei lunar, iar dacă partea vătămată nu plătea la timp era amenințată cu violența. În cuprinsul declarației partea vătămată a indicat faptul că are cunoștință de faptul că mai multe persoane plătesc aceeași taxă de protecție pentru a avea voie să efectueze transport de persoane pe această rută. Partea vătămată precizează că știe mai multe incidente în care persoanele care nu au plătit sau au întârziat cu plata au fost bătute de F. C. sau au suferit avarii la autoturisme (oglinzile sparte, ușile rupte, anvelopele înțepate). Partea vătămată a apreciat că suma totală remisă este de circa 10.000 lei. Sumele erau remise pe data de 10 ale fiecărei luni, în numerar, personal numitului F. C., iar când acesta era plecat sumele erau remise numitului R. M..
Conform procesului-verbal de supraveghere operativă din 10.05.2013 însoțit de fotografii (f. 94-99 dup), la aceeași dată, în jurul orei 10:45, partea vătămată M. P. i-a înmânat inculpatului o sumă de bani compusă din mai multe bancnote de 50 lei, pe care inculpatul a introdus-o în buzunarul pantalonilor, după care s-a îndepărtat de partea vătămată. Ulterior, inculpatul a scos banii și i-a numărat, constatând că erau 400 lei.
La data de 25.04.2013 a fost audiat D. M., care a declarat că în anul 2008 l-a cunoscut pe F. C., în timp ce acesta era dispecer C&I. Acesta a profitat de poziția pe care o avea în societatea de transport și i-a propus o afacere în sensul achiziționării unui autoturism pe care numitul D. M. urma să îl conducă pe ruta București-Găești, iar din contravaloarea curselor 300 de lei îi reveneau lui F. C.. Această înțelegere a funcționat până la momentul concedierii numitului F. C.. Din momentul concedierii numitului F. C. situația s-a schimbat, numitul D. M. fiind nevoit să îi achite suma de 200 de lei pe zi și în paralel să strângă suma necesară pentru achitarea contravalorii autoturismului. Partea vătămată D. M. a achitat suma de 4000 de euro reprezentând contravaloarea autoturismului în anul 2011, când a înmatriculat autoturismul pe numele soției. Începând cu această dată a continuat să lucrez pentru inculpat, dar în altă formă și plată, respectiv să achite suma de 1200 de lei în prima săptămână din lună, apoi câte 800 de lei pentru celelalte săptămâni. Aceste sume reprezentau o taxă de protecție, iar în cazul în care nu le achita inculpatul îl amenința că îi va lua mașina cu forța, deși aceasta este proprietatea părții vătămate, și o va vinde ca să își scoată restanțele neachitate. Începând cu luna aprilie 2013 inculpatul i-a pus în vedere să achite 1200 de lei pe săptămână, în caz contrar amenințându-l cu acte de violență, că îl va lua la bătaie și nu va mai putea să desfășoare astfel de activități. Partea vătămată a declarat că știe că în aceeași situație se află mai multe persoane care plătesc numitului F. C. o taxă de protecție în mod constant.
Fiind reaudiată la data de 20.05.2013, partea vătămată D. M. a declarat că săptămânal inculpatul F. C. îl amenința verbal și îi adresa injurii ca o formă de a garanta că efectuează plata la timp. De asemenea, partea vătămată a declarat că sumele săptămânale trebuiau plătite indiferent dacă lucra sau nu, chiar și în cazul în care mașina era în reparații. Partea vătămată indică faptul că F. C. a recurs la această formă de constrângere deoarece cunoștea toate detaliile activității de transport. La sfârșitul lunii aprilie 2013 F. C. a început să amenințe partea vătămată că mărește taxa de protecție la suma de 1200 de lei săptămânal și dacă nu îi va fi achitată această sumă partea vătămată să nu mai vină în autogara B.. În momentul refuzului de a achita aceste sume numitul F. C. i-a comunicat părții vătămate că nu va putea să își aleagă alt traseu, că nu va mai trece pe nici un drum și că își va băga pe rută alte mașini. Partea vătămată a declarat că mai multe persoane achitau taxă inculpatului F. C. și că în data de 20.05.2013 a remis personal suma de 1000 de lei, taxă aferentă săptămânii 13-19 mai 2013.
În data de 29.04.2013 partea vătămată D. M. a pus la dispoziția autorităților un CD pe care era fixată o convorbire telefonică purtată cu F. C.. În urma ascultării convorbirii s-a stabilit că cei doi au discutat despre o sumă de bani pe care D. M. trebuia să o remită numitului F. C., acesta din urmă nedorind să amâne data plății și spunându-i părții vătămate că trebuie să aducă banii. În cursul conversației, utilizând injurii, inculpatul F. C. i-a pus în vedere părții vătămate că trebuie să îi aducă banii și de la el și “de la F. și de la toată lumea”, iar cu referire la altă persoană (se deduce că F.) inculpatul a spus “Îmi aduce banii”, alternativa fiind “Păi să stea acasă, băi, să stea acasă.”. Totodată, inculpatul i-a spus părții vătămate (care făcuse referire la 12 milioane pe săptămână) că dacă nu îi plătește să se ducă acasă, să își găsească altceva de lucru: “...milioane, dacă nu, acasă... te ducide acuma și îți găsești acolo loc de muncă, că eu nu am cum să te...”
Părțile vătămate au recunoscut de pe planșă fotografică pe numitul F. C. ca fiind persoana care îi amenința și căreia îi achitau taxă de protecție.
La data de 20.05.2013 a fost audiat în calitate de parte vătămată V. V., care a declarat că deține în proprietate un autoturism marca Opel Zafira cu număr de înmatriculare_ cu care efectuează în mod ocazional transport de persoane pe ruta Topoloveni- București. Practică acest gen de activitate de circa 6 ani, în această perioadă cunoscându-i pe inculpatul F. C. și pe numitul „Smoală”, care cereau tuturor transportatorilor sume de bani cu titlu de taxă de protecție, sume ce variau între 10-20 de lei pentru fiecare cursă. Cu timpul aceste sume au crescut la 100 de lei pe lună, ajungând în prezent la suma de 100 de euro pe lună. Taxa de protecție avea ca obiect permisiunea de a lua călători din zona B.. Partea vătămată a indicat faptul că a plătit taxa de protecție începând cu anul 2007 și că suma totală este de circa_ de lei. În cazul în care partea vătămată nu achita taxa de protecție nu i se permitea să ia călători din zonă și atât F. C. cât și „Smoală” îl amenințau și exercitau violențe fizice și psihice. De mai multe ori partea vătămată a fost lovită de Smoală, persoană care i-a tăiat cauciucurile la mașină. Partea vătămată a declarat faptul că i-a fost teamă să se adreseze autorităților, mai ales din cauza faptului că toți transportatorii care frecventau locația achitau taxa de protecție. Partea vătămată a indicat că ultima sumă pe care a remis-o numitului F. C. în cuantum de 450 de lei a fost achitată în data de 10.05.2013 și i-a fost înmânată personal numitului F. C.. Partea vătămată precizează că F. C. se afla în permanență în zona B. colț cu T., iar Smoală venea acolo doar ocazional. Din câte cunoaște partea vătămată toți transportatorii ce operau în zona B. achitau taxă de protecție, iar în cazul în care refuzau erau amenințați, loviți, înjurați și mașinile erau avariate.
Fiind audiat la 20.05.2013, S. A. a arătat (f. 239 dup) că pentru a putea lua oameni la ocazie avea nevoie de acordul inculpatului, pe care l-a cunoscut în urmă cu aproximativ 2 ani, când lucra ca dispecer pentru firma CDI, în schimbul favorului inculpatului trebuind să îi plătească acestuia sume de bani sau să îi dea produse – legume de la țară. Fiind audiat în calitate de parte vătămată la 12.06.2013 în prezența apărătorului inculpatului, S. A. a arătat (f. 65 verso dup) că pentru a putea transporta persoane către Găiești a purtat discuții cu A. și de comun acord au stabilit ca ocazional să-l cinstească cu diferite sume de bani. a mai arătat că i-a dat lui A., pe care l-a recunoscut din planșe fotografice ca fiind inculpatul F. C. A., sume de bani și produse agricole.
În urma punerii în aplicare a autorizațiilor de interceptare a convorbirilor telefonice și în mediul ambiental a reieșit că numitul F. C. discută în mod frecvent cu mai multe persoane care practică transportul de persoane, toate aceste conversații fiind legate de remiterea sumelor de bani, F. C. fiind foarte vehement în solicitarea acestora și amenințând cu comiterea unor acțiuni violente în cazul în care nu primește sumele „datorate”.
La data de 10.05.2013 în baza autorizației de interceptare în mediu ambiental ofițerii de poliție s-au deplasat în zona pod B., unde inculpatul F. C. s-a întâlnit cu partea vătămată M. P. care i-a remis o sumă de bani. După remiterea efectivă a sumei inculpatul a numărat banii primiți rezultând că este vorba de suma de 400 de lei.
Între partea vătămată M. P. și inculpatul F. C. s-a purtat o conversație telefonică anterior în care inculpatul F. C. i-a spus părții vătămate că îl așteaptă, iar partea vătămată i-a spus inculpatului „Da? Că ți-am făcut rost de bănișori să fie bine ca să nu fie rău”
La data de 03.05.2013 F. C. a purtat o conversație cu „F.” în care a discutat despre sumele pe care F. trebuie să le remită și ceea ce se va întâmpla în caz contrar:” [...] Da? Să nu intri în banii mei, când vin, vin flămând…sunt și acum flămând…Că nu știu, Rencea(sau Renca), o să-l cunoști pe Rencea. [...] Așa, i-am explicat eu cine-i Rencea. Nevastămea zicea că nu știi cine-i Rencea. Ți-am povestit eu despre Rencea. Cu o secure a intrat în mai multe case într-o noapte și a omorât, a despicat tot în două…copii, adulți, ce a găsit…cu toporișca. Da, dupaia a pus hap (neinteligibil) și a luat hapul și a murit. ”
La data de 07.05.2013 inculpatul F. C. a purtat o conversație cu „F.” din cuprinsul căreia reiese că numitul F. C. dorea să îi fie aduși banii „cuveniți” deoarece „este flămând”: „ B(F. C. A.): Bine măi Fănele atuncea, du-te la Găești și mâine dimineață ia tot ce ai acasă, și ce n-ai… ; A(F.):Mai bine ia tu toporișca!; B(F. C. A.): Toporișca?; A(F.):Da, hahahaha. ; B(F. C. A.): Păi cu toporișca vin. O am în magazin, am una și în mașină. Hai că…să nu-mi faci surpriza că…aici e sfârșitul.; A(F.):Hahahah.; B(F. C. A.): Sfârșitul prieteniei noastre, aici se va pune punct.”
La data de 08.05.2013 inculpatul a purtat o conversație cu „F.” din cuprinsul căreia reiese că acesta făcea curse cu autoturismul său și îi remitea lui F. C. sume de bani, în caz contrar fiind amenințat de inculpat cu acte de violență, deoarece în timpul convorbirii F. C. îi spune „să-mi dai banii că dau cu tine jos”.
La data de 17.05.2013 inculpatul a purtat o conversație cu „D.” în care i-a spus „trebuie să îmi aduci banii ne …. întregi” „să ai mare atenție cum te întorci de acolo. Să mă si suni asta e numărul meu de telefon, și fără să mai tăiem din ei, că dacă tăiem din ei iau si eu o foarfecă și….”
Celelalte conversații (f. 100-119 dup) purtate de inculpat sunt în același sens acesta fie discutând cu persoane care lucrează pentru el, fie cu persoane care trebuiau să îi achite sume de bani pentru derularea activității de transport. Relevant în ceea ce privește implicarea inculpatului în organizarea activității de transport ilegal de persoane și condiționarea acesteia este și replica adresată unei persoane pe nume D. (f. 108 dup) – “Gol stai acasă, că dacă pleci gol tu nu iei nimic, nici eu nu iau nimic gol, gol. Ce facem goi?”.
Conform procesului-verbal de prindere în flagrant din data de 20.05.2013, partea vătămată D. M.-D. s-a prezentat la 20.05.2013 la sediul Politiei Sectorului 2 si a adus la cunostinta organelor de cercetare penala faptul ca in cursul zilei urmeaza sa se intalneasca cu numitul Feleaga C. A. pentru a-i remite acestuia suma de 1.000 lei cu titlu de taxa de protectie. Partea vătămată a pus la dispozitie suma de 1.000 lei pe care urma sa o remite lui Feleaga C. A., seriile bancnotelor ce compuneau aceasta suma fiind consemnate ., după care ofițerii de poliție s-au deplasat la intersecția străzilor N. T. si Calea Griviței, în zona stației de metrou B., unde au instalat un dispozitiv de supraveghere a zonei. Din locul de supraveghere l-au observat pe D. M.-D. deplasându-se pe trotuarul pietonal din apropierea stației R.A.T.B. N. T. situata pe Calea Grivitei pe partea dreapta in sensul de mers către Piata C., unde a luat legătura cu mai multe persoane care staționau in zona respectiva, după care a inițiat un apel de pe telefonul mobil si a purtat o scurta convorbire. Dupa aproximativ 5 minute a fost observat un individ cu semnalmente asemănătoare celui descris de D. M.-D. ca fiind Feleaga C. A., respectiv varsta aproximativa 30 de ani, brunet, tuns scurt, care era imbracat cu o pereche de bermude de blugi si un tricou de culoare albastra, facandu-si aparitia in zona. Acesta s-a deplasat pe jos pe Calea Grivitei, iar la intersectia cu .-a continuat deplasarea pe acesta disparand din raza vizuala, fara a-l observa pe numitul D. M.-D.. Dupa alte aproximativ 10-15 minute a revenit din directia .-a observat pe D. M.-D., aflat in continuare pe trotuarul pietonal, si s-a indreptat catre acesta. Dupa ce l-a salutat, au inceput sa discute, timp in care de ei s-a apropiat un individ de aproximativ 25-30 de ani, brunet, tuns scurt, corpolent, imbracat cu un tricou cu maneci scurte de culoare neagra si pantaloni de blugi, care l-a salutat pe cel cu care se intalnise D. M.-D. si s-a oprit langa ei. Din locul unde se aflau ofițerii de poliție au observat cum numitul D. M.-D. i-a inmanat persoanei cu care discuta o suma de bani pe care acesta a introdus-o in buzunarul din stanga spate al pantalonilor. Imediat după remiterea sumei s-a procedat la imobilizarea si identificarea celor doua persoane langa care se afla D. M.-D., constatandu-se faptul ca individul imbracat cu bermude de blugi si tricou albastru, căruia D. M.-D. i-a inmanat suma de bani, era inculpatul Feleaga C.-A..
Asupra numitului Feleaga C. A. in buzunarul din stanga spate al pantalonilor, a fost găsită suma de 1.000 lei despre care numitul Feleaga C.-A. a declarat ca reprezinta un imprumut restituit de catre o persoana cu care tocmai se intalnise. Procedandu-se la compararea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 1.000 lei, gasita asupra numitului Feleaga C.-A., cu seriile consemnate anterior in procesul-verbal, s-a constatat ca acestea coincid.
Aceeași succesiune a faptelor rezultă și din procesul-verbal de redare a supravegherii și prindere în flagrant însoțit de planșe fotografice (f. 261-274 dup).
Conform procesului-verbal întocmit la aceeași dată în timpul supravegherii inculpatul F. C. A. a purtat o conversație cu partea vătămată D. M. D. din cuprinsul căreia rezultă că inculpatul considera că partea vătămată îi datora 1.200 lei pe săptâmână, astfel cum îi mai datorau și alte persoane (e. 150 dup – “B(D. M. D.): Mai... nu ti se pare ca e prea mult doispe milioane? E mult ba manca-ti-as pana ta, e foarte mult. E cincizeci de milioane pe luna. De unde scot eu banii astia ?; A(F. C. A.):De ce ii face aialalti ? Ii face F., ii face M.”), că partea vătămată nu mai putea să transporte persoane dacă nu plătea sumele solicitate (“B(D. M. D.):Si daca nu-ti mai dau banii astia ce se intampla? Trebuie sa... Daca nu-ti mai dau doispe milioane ce se intampla ?, A(F. C. A.):Te duci, iti gasesti de treaba. [...]B(D. M. D.):Si daca merg pe drum ce se intampla? Da nu mai lucre... Nu mai... merg... ; A(F. C. A.):Deloc. ; B(D. M. D.):Deloc, deloc, ce se intampla ? Imi taie cauciucurile « SMOALA » sau ce se intampla?; A(F. C. A.):Nu te las io.”)
Ulterior constatării infracțiunii flagrante, în data de 20.05.2013 au fost audiate persoanele care au conștiință despre activitatea învinuitului Feleaga C. sau care au fost martori oculari la prinderea în flagrant a acestuia.
Martorii Ciocirlan Mihaita și Musi M. au relatat împrejurările producerii unui accident de circulație în care a fost implicat inculpatul fără legătură cu prezenta cauză.
Martorul S. Almerindo T. a declarat faptul ca in data de 20.05.2013 in timp ce se afla in statia de autobuz Gara B. a vazut 4 lucratoti de politie in timp ce au imobilizat o persoana de sex masculin cu o statura robusta de aproximativ 1.75-1.80 m inaltime imbracat . bermude de culoare inchisa avand o constitutie fizica dezvoltata. Tot acesta declara ca in prezenta sa a fost perchezitionat, iar din buzunarul de la bermude au fost scoase mai multe bancnote care au fost asezate pe trotuar. Acesta a precizat faptul ca lucratorii de politie nu au exercitat presiuni fizice asupra persoanei perchezitionate.
Martorul V. L. N. a declarat ca a folosit autoturismul marca F. Multipla cu nr CC7148PP cu care efectueaza ocazional transport de persoane pe diferite rute printre care si Bucuresti – Gaesti si retur. A arătat ca nu detine autorizatie de transport, calatoriile efectuandu-le in mod nelegal, recurgand la aceasta metoda pentru a-si intretine familia. A mai arătat ca ii cunoaste pe Feleaga A. si pe asa zisul “Smoala” de aproximativ 4 ani. Pe acestia doi i-a cunoscut in zona B. colt cu T. zona frecventata de acestia. Cu privire la Smoala acesta declara ca stie ca e angajat la . care are statie in acea zona si vine cu un L. albastru_ . In ceea ce il priveste pe Feleaga A., acesta frecventa aceeasi zona, unchiul sau Nea N. avand magazine de feronerie in zona. Nu cunoaste cu ce se ocupa Feleaga A. si nici Smoala, doar i-a observat de cateva ori in zona. A menționat ca nu are cunostinta ca cei doi au perceput taxe transportatorilor ce operau in acea zona sau sa exercite amenintari sau alte acte de violenta asupra lor. Acesta declara ca personal nu i-a fost perceputa nici o taxa si nici nu a fost amenintat de acestia.
Martorul D. D. D. a declarat ca are in folosinta un autoturism marca L. cu nr_ cu care efectueaza ocazional transport de persoane pe ruta Matasaru-Bucuresti si retur, ca nu are autorizatie de transport de persoane, aceasta activitate fiind ocazionala si cu persoane cunoscute. A precizat ca il cunoaste pe Feleaga A. doar dupa prenume si pe Smoala (al carui nume nu il cunoaste) de aproximativ de 3 ani, acestia frecventand zona pod B.. Nu are cunostinte directe privind solicitarea de taxe de protectie de cei doi de la persoane ce transporta calatori din acea zona, insa a auzit sub forma de zvon ca acestia ar percepe diverse taxe. A arătat faptul ca acestia se gasesc des in acea zona fiind totodata cunoscuti ca persoane influente in zona. Nu are cunostinta de acte de violenta sau amenintari executate de cei doi in vederea platii vreunei taxe de protectie. In ceea ce il priveste nu i-a fost solicitata o astfel de taxa. In urma cu aproximativ 3 ani a avut un incident cu Smoala cand acesta l-a urmarit dupa ce a luat la ocazie o persoana aflata in acea zona persoana pe care o cunostea. Smoala a venit la masina lui, l-a injurat, l-a amenintat ca ii taie cauciucurile si i-a zgariat masina pe motiv ca a luat o persoana din acea zona. La acel moment a depus o plangere la Sectia 4 Politie, plangere pe care ulterior a retras-o.
Martorul Veliscu I. a declarat ca in data de 20.05.2013, in timp ce isi exercita atributiile de serviciu in zona P. B., a vazut mai multi lucratori de politie in timp ce l-au imobilizat pe Feleaga A.. A declarat ca Feleaga A. detine un autoturism marca Mercedes de culoare alb cu numar de D. dar ca nu cunoaste combinatia de cifre si litere. Stie din auzite ca se ocupa cu transportul ilegal de persoane. A mai declarat ca a fost prezent la efectuarea perchezitiei corporale, moment in care a vazut ca asupra acestuia s-a gasit o suma de bani, nu stie cat.
Martora C. A. declara ca in timp ce isi desfasura atributiile de serviciu in cadrul patiseriei din statia RATB N. T. a observat mai multe persoane imbracate in haine civile peste care aveau veste inscriptionate cu sigla Politia R., nu a vazut cand a fost imobilizata si incatusata persoana de sex masculin dar a vazut cand a fost dusa la masina politiei.
Martorul R. M. a declarat ca de aproximativ 4-5 ani de zile efectueaza curse pe traseul Bucuresti Gaesti si retur cu persoane care plateau pentru acest serviciu sume modice. Aceste transporturi le efectua periodic cu autoturismul proprietate personala marca Opel Zafira cu nr_ . Aproximativ in anul 2008 l-a cunoscut pe Feleaga C. A. in statia de microbuze apartinand firmei CDI din zona B., acesta avand la momentul respective functia de dispecer. Cunoaste faptul ca in zona B. sunt mai multe personae care se ocupa de transport illegal de persoane pe ruta Bucuresti Gaesti. Nu stie daca acestia erau obligati de Feleaga C. A. sa plateasca taxa ca sa fie lasati sa faca acest lucru, el personal nu a platit niciodata lui Feleaga A. aceasta taxa ca sa poata sa efectueze transport de persoane, dar nici acesta nu i-a solicitat. Niciodata nu a strans bani de la cei care efectueaza transport ilegal de persoane in numele lui Feleaga A.. O singura data a fost sunat de Feleaga A. in anul 2012 care l-a rugat sa ii imprumute suma de 300 lei, suma pe care a depus–o la banca in contul unui prieten de-al lui ce avea card., aceasta suma fiindu-i returnata ulterior.
Martorul I. S. a declarat ca de aproximativ 1 an conduce auto marca Opel Zafira cu nr P1103BB autoturism pe care il folosește in interes personal. La data de 20.05.2013 in jurul orei 10 a plecat cu auto proprietate personala impreuna cu o persoana de sex feminin catre Bucuresti, iar din localitatea Matasaru a mai luat o persoana de sex feminine care i-a comunicat ca doreste sa ajunga in Bucuresti; aceasta oferindu-i suma de 5 lei. In ceea ce priveste persoana care a fost transportata din orasul Gaesti, aceasta i-a oferit suma de 10 lei. A mai arătat ca in zona garii B. a fost oprit de catre organele de politie si condus la Sectorul 2 Politie. A mentionat ca deseori efectueaza astfel de transporturi cand vine la Bucuresti cu persoane care il solicita si nu le percepe o suma de bani fixa ca tarif si primeste cat ii ofera fiecare. Nu efectueaza activitati de taximetrie si nu i-au fost solicitate sume de bani de catre persoane care fac parte din lumea interlopă.
La data de 27.05.2013 . SRL a depus o plângere penală cu privire la efectuarea activității de transport de către persoane care utilizează autoturismele cu numerele de înmatriculare_ ,_ ,_ ,_ și alte 14 autoturisme, fără a deține licență de transport pe ruta București- Găești-Pitești.
Prin adresa nr. 292 din data de 13.06.2013 subscrisa C&I Comserv SRL a comunicat faptul că inculpatul F. C. A. a fost angajatul societățiin comerciale, dar că raporturile de muncă au fost încetate prin acordul părților, societatea comercială considerând că atât în perioada cât a fost angajat cât și ulterior inculpatul a ajutat transportatorii clandestini ce efectuau curse pe traseul București-Pitești.
La data de 12.06.2013 a fost audiată martora Țaină L. C., după ce anterior se prevalase de dispozițiile art. 80 alin. 1 C.proc.pen. în calitate de soră a inculpatului. Martora a precizat că fratele său F. C. A. a cumpărat cu câțiva ani în urmă un autoturism marca Volkwagen pe numele său deoarece avea amenzi contravenționale neachitate și nu putea achiziționa autoturismul pe numele său. Din câte cunoaște martora autoturismul era utilizat din anul 2010 de către D. D. iar în 2011 la solicitarea ei inculpatul F. C. A. a fost de accord să vândă autoturismul datorită impozitului prea mare de 90 de lei anual. Martora a încheiat un contract de vânzare cumpărare cu numita D. E., dar nu cunoaște care a fost prețul vânzării, circa 5000-6000 de euro pe care D. D. s-a angajat să îi plătească în rate. Martora declară că știe că în cursul lunii mai 2013 numitul D. D. mai avea să îi dea ultima rată din prețul autoturismului, în cuantum de 1400 lei inculpatului F. C. A.. De asemenea cunoaște faptul că inculpatul F. C. i-a solicitat telefonic numitului D. D. să îi remită suma de bani fără însă a folosi amenințări. Martora Țaină L. C. a mai precizat că numitul D. D. efectuează transport de persoane pe ruta București-Găești și că fratele său F. C. îl ajuta în diferite rânduri cu sume de bani.
La data de 12.06.2013 a fost audiat martorul Țaină N., care a declarat că inculpatul F. C. este fratele norei sale și că are cunoștință de vânzarea autoturismului marca Volkswagen, dar nu știe detalii cu privire la tranzacție și nu cunoaște dacă inculpatul l-a amenințat pe D. D.. Martorul a arătat faptul că știe că prețul vânzării trebuia să fie achitat în rate.
La data de 12.06.2013 a fost reaudiat martorul R. M., care a declarat că de aproximativ 4-5 ani efectuează fără licență curse de transport persoane pe ruta București-Găești cu autoturismul marca Opel Zafira cu numărul de înmatriculare_, pentru această activitate primind sume cuprinse între 8 și 10 lei pentru fiecare pasager. Din anul 2008 îl cunoaște pe inculpatul F. C., cei doi cunoscându-se în stația B. unde aveau punct de plecare autoturismele de transport deținute de .. În momentul în care l-a cunoscut pe inculpate acesta ocupa funcția de dispecer în cadrul . loc unde a lucrat până în anul 2010. Ulterior concedierii sale inculpatul F. C. venea în mod regulat, la interval de timp pe care martorul nu le poate preciza în stația de maxi-taxi din zona B.. Martorul a declarat că inculpatul F. C. nu i-a solicitat niciodată sume de bani pentru a putea efectua în mod illegal activități de transport și nu l-a amenințat pe martor niciodată. O singură dată martorul i-a trimis inculpatului F. C. bani, respectiv suma de 300 de lei, pentru că imediat după nuntă, în timp ce acesta se afla în luna de miere, în august 2012, a rămas fără bani și avea nevoie urgentă de suma solicitată martorului. Banii împrumutați i-au fost restituiți ulterior.
La data de 12.06.2013 a fost audiat martorul D. D. D., care a declarat că în fiecare zi își conduce soția la serviciu cu autoturismul proprietate personală, iar atunci când se întoarce la domiciliul său ia diverse persoane din zona B. pentru a merge împreună cu el, dar nu le solicită bani pentru transport. De circa 4 ani îl cunoaște pe inculpatul F. C., pe care l-a întâlnit în autogara B., dar că acesta nu i-a solicitat niciodată bani și nu l-a amenințat. În această perioadă, datorită prieteniei dintre el și inculpatul F. C., aceștia și-au mai împrumutat diverse sume de bani.
La data de 12.06.2013 a fost reaudiat martorul V. L., care a declarat că de aproximativ opt ani de zile efectuează curse de transport persoane cu autoturismul F. Multipla pe ruta București-Pitești. De aproximativ trei ani îl cunoaște pe inculpatul F. A. C., din perioada când acesta lucra la . la stația B.. Martorul a declarat că nu a fost șantajat de F. A., dar că în baza relației de prietenie i-a solicitat acestuia un împrumut de 125 euro și că returnarea sumei se făcea după posibilități în acest sens martorul contactându-l telefonic pe inculpate pentru a stabili cum se va efectua predarea propriu-zisă
La data de 12.06.2013 a fost reaudiat martorul I. Ș. care a declarant că în data de 20.05.2013 a plecat din Găești cu autoturismul personal marca Opel Zafira cu număr de înmatriculare P1103BB către București pentru a transporta 2 persoane. La podul B. a fost oprit de către un ofițer de poliție în timp ce a doua persoană pe care o transporta a coborât și i-a dat 10 lei pentru cursa efectuată. Martorul precizează că autoturismul Opel Zafira a fost achiziționat de la F. C. în toamna anului 2012 și urma să îl achite în mai multe rate. Inițial i-a dat suma de aproximatiov 3000 de lei și restul urma să îi dea treptat. La data de 20.05.2013 mai avea să îi dea lui F. C. suma de 1900 de lei, dar nu trebuia în acea zi să se întâlnească cu F. C.
Fiind audiat în calitate de învinuit, M. G. acesta a declarat că nu are nicio înțelegere cu numitul F. C., că nu a primit niciodată bani de la acesta și că a avut multe altercații cu persoanele care efectuează transport pe rutele societății CDI, dar că aceste altercații erau legate de practicarea ilegală de către aceștia a activității de transport persoane.
Fiind reaudiat la data de 12.06.2013, învinuitul M. G. a precizat că din anul 2000 lucrează la aceeași societate de transport la care a lucrat și inculpatul F. C. în perioada 2007-2011. În urmă cu câteva luni l-a auzit pe acesta vorbind la telefon cu diferite personae cărora le solicita remiterea mai multor sume de bani, dar că nu știe cine erau interlocutorii și nu a auzit dacă inculpatul îi amenința pe aceștia în cazul în care nu îi remit banii
Fiind audiat de organele de urmărire penală, inculpatul F. C. acesta a negat săvârșirea faptelor, a declarat că nu a amenințat și nu a șantajat pe nimeni și că banii remiși de partea vătămată reprezintă contravaloarea autoturismului pe care i l-a vândut.
Fiind audiat în timpul cercetării judecătorești, inculpatul și-a menținut aceeași poziție procesuală, negând că ar fi cerut ori primit sume de bani de la persoanele vătămate sau alte persoane care desfășurau transport de persoane cu excepția lui D. M. D., arătând însă că sumele primite de la acesta reprezintă contravaloarea autoturismului pe care i l-a vândut.
Apărarea inculpatului nu corespunde adevărului, fiind infirmată de coroborarea declarațiilor date de persoanele vătămate în timpul actelor premergătoare și în timpul urmăririi penale cu declarațiile date de părțile vătămate D. M. D. și M. P. în timpul cercetării judecătorești, cu procesul-verbal de redare a interceptării în mediu ambiental și planșe fotografice; procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizației nr. 107 din 30.04.2013 emisă de Judecătoria Sectorului 2 București, procesul-verbal de prindere în flagrant din data de 20.05.2013, procesul-verbal de redare a supravegherii și prindere în flagrant însoțit de planșe fotografice, procesul-verbal conversație telefonică pusă la dispoziție de partea vătămată D. M. D. și suportul optic pe care a fost inscripționat fișierul audio, procesele-verbale de recunoaștere de pe planșă fotografică de către părțile vătămate și planșele fotografice atașate.
Din aceste probe rezultă că inculpatul F. C. A. a fost angajat o perioadă la ., societate care are ca obiect de activitate transportul rutier de persoane și de la care a fost concediat. În perioada în care a lucrat la societatea comercială inculpatul le-a cunoscut pe părțile vătămate precum și pe celelalte persoane care efectuau curse pe traseul adjudecat de ., fără a fi angajați ai acestei societăți comerciale și fără a deține licențe de transport. Încă din perioada în care era angajat la ., inculpatul F. C. A. solicita diverse sume de bani de la persoanele care exercitau această activitate de transport. În perioada în care inculpatul era angajat, sumele solicitate erau modice, de circa 10-20 de lei, cu timpul aceste sume fiind suplimentate și o parte din transportatori lucrând pentru inculpatul F. C. A.. După ce inculpatul a fost concediat, pentru a putea să obțină sursele de venit necesare traiului, inculpatul F. C. a instaurat în zona B. o taxă de protecție pentru fiecare transportator ocazional, în vederea asigurării plăților amenințându-i pe aceștia cu violența și cu distrugerea bunurilor precum și cu interzicerea funcționării pe ruta B.. Inculpatul, inițial, s-a înțeles cu o parte din transportatori, precum partea vătămată D. D. să le vândă autoturisme pe care aceștia să le folosească pentru transportul de persoane și să îi dea acestuia o cotă parte din încasările zilnice. În acest timp inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are relații apropiate cu funcționarii din . și că datorită acestor relații de prietenie poate să impună cine practică transportul de persoane și cine nu. În același timp inculpatul a creat o rețea de transportatori ocazionali care în mod periodic, fie zilnic, fie săptămânal îi remiteau sume de bani proporționale cu cursele efectuate. Pentru menținerea acestui mod de a dobândi sume de bani inculpatul a creat o stare permanentă de temere pentru persoanele care efectuau activitatea, prin amenințarea verbală constantă, prin prezența permanentă în zona de staționare, prin violențe fizice și prin deteriorarea autoturismelor celor care nu plăteau taxa de protecție sau întârziau cu plata (spargerea geamurilor, înțeparea roților) acest climat de frică determinând remiterea constantă a sumelor de bani de către transportatori.
Astfel inculpatul F. C., în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin crearea unei aparențe de înțelegere cu funcționarii din cadrul ., exercitând acte de amenințare constantă cu violență fizică și cu acte de violență asupra bunurilor, le-a determinat pe părțile vătămate S. A., V. V., D. D. și M. P. precum și pe ceilalți transportatori ocazionali să îi remită în mod repetat sume de bani pentru a putea exercita activitatea de transport de persoane fără să sufere vătămări corporale și fără să le fie distruse autoturismele.
Partea civilă D. M. D. și partea vătămată M. P. au confirmat în timpul cercetării judecătorești cererile inculpatului de a i se plăti periodic sume de bani pentru a putea transporta persoane din autogara B. și faptul că erau amenințate dacă nu se conformau. Astfel, partea civilă D. M. D. a precizat că sumele cerute de inculpat nu reprezentau vreun rest din prețul mașinii, ci dreptul inculpatului, dreptul străzii, precum și că inculpatul l-a amenințat că dacă nu îi plătește îi va lua mașina, după care l-a amenințat cu bătaia dacă nu plătea. Partea vătămată M. P. a arătat că inculpatul a folosit expresia “să fie bine ca să nu fie rău” atunci când i-a cerut bani și că îi era frică de inculpat.
Fiind audiat, martorul A. G. a arătat că își menține declarațiile anterioare, precizând că l-a văzut pe inculpat de mai multe ori urcând în maxi-taxi și vorbind cu șoferii, dar nu știe ce discutau, ceea ce completează imaginea activităților inculpatului rezultând din probele cu caracter acuzator cert, intrând în contradicție cu apărarea neîntemeiată a inculpatului în sensul că se afla în zonă doar pentru că lucra la magazinul unchiului său.
Declarațiile martorilor V. V. (persoană vătămată), S. A. (persoană vătămată), C. M., J. Ș., Țaină L., V. L., R. M., C. A., V. I., M. G., F. D. și S. Almerindo T. nu servesc aflării adevărului, întrucât fie cuprind negații cu caracter general ce nu pot contrazice probele în acuzare privind acte materiale concrete, fie au un caracter vădit părtinitor, urmărind favorizarea inculpatului.
Faptul că persoanele vătămate V. V. și S. A. și martorii V. I. și S. Almerindo T. si-au schimbat declarațiile, relatările lor din timpul cercetării judecătorești integrându-se în apărarea formulată de inculpat, nu poate să anihileze forța doveditoare a probelor în acuzare menționate. A considera astfel ar însemna să se ignore specificul infracțiunii de șanțaj, mai ales când implică taxe de protecție, și să se dea eficiență tocmai stării de temere generală creată de inculpat persoanelor cu care a intrat în contact.
Declarațiile martorilor Țaină L. (sora inculpatului), R. M. (propus prieten al inculpatului) și F. D. (soția inculpatului) nu servesc adevărului, urmărind doar să susțină apărarea inculpatului ca urmare a strânselor legături afective cu acesta.
Declarația dată de martorul M. G. în timpul cercetării judecătorești nu cuprinde informații esențiale ținând de activitatea inculpatului și nu are o valoare probatorie semnificativă, mai ales că martorul a fost cercetat în calitate de învinuit pentru complicitate la activitatea de șantaj a inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, deoarece a săvârșit faptele cu scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale. Inculpatul a exercitat constrângerea împotriva mai multor persoane, urmărind foloase de la fiecare, existând atâtea fapte de șantaj câte victime sunt - 4. Având în vedere modul similar de operare și suprapunerea în timp a actelor materiale se poate însă reține că rezoluția infracțională a inculpatului a fost unică, cele patru fapte de șantaj reunindu-se într-o infracțiune continuată.
La individualizarea pedepsei principale aplicată inculpatului și a modului de executare s-a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 și de art. 52 C.pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune, precum și de persoana inculpatului. Inculpatul este căsătorit, are un copil minor, studii medii și nu are o ocupație licită stabilă. Deși în timpul urmăririi penale a negat că ar avea antecedente penale (f. 254 dup), din fișa de cazier rezultă că prin sentința nr. 1987/2002 a Judecătoriei Cărbunești a fost condamnat la 3.000.000 lei amendă penală pentru o faptă de violență – art. 180 alin. 2 C.pen.
Instanța a constatat că nu este cazul a se reține aplicarea art. 73 ori a art. 74 alin. 1 lit. b), c) Cod pen. Totodată, nu se impune a fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a) C.pen., având în vedere fișa de cazier judiciar.
În temeiul art. 71 C.pen., văzând și decizia LXXIV (74)/2007 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite, instanța a interzis inculpatului pentru perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, doar drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. (respectiv de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), constatând că este nedemn să le exercite și apreciind că interzicerea dreptului la vot ar fi o măsură disproporționată în raport cu gravitatea faptei și că nu este necesară interzicerea vreunui drept prev. de art. 64 lit. c) C.pen..
În temeiul art. 350 al. 1 C.proc.pen. a menținut starea de arest a inculpatului, constatând că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și menținerea stării de arest până în prezent nu s-au modificat în favoarea inculpatului.
În temeiul art. 14, art. 346 alin. 1 C.proc.pen. și art. 998, 999 C.civ., constatând că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal și vinovăție), a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă D. M. D. și a obligat pe inculpat la plata către aceasta a sumei de 500 lei cu titlu de daune morale. Instanța a reținut că activitatea infracțională a inculpatului întinsă pe o lungă perioadă de timp este de natură a provoca părții civile un prejudiciu moral, inerent amenințărilor și intimidărilor la care a fost supus. Cuantumul despăgubirilor solicitate (20.000 lei) este unul excesiv, însă, în condițiile în care acțiunile inculpatului erau legate de o activitate ilicită a părții civile (transport de persoane), adecvată fiind o despăgubire de 500 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpatul F. C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul parchetului se critică sentința pentru omisiunea de a se dispune măsura confiscării speciale a sumelor de bani obținute de inculpat prin comiterea infracțiunii, potrivit art. 118 lit. e Cod penal.
În recursul inculpatului se critică sentința pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de șantaj, motivat de faptul că fapta nu există. Inculpatul nu a exercitat acte de constrângere asupra părților vătămate, sumele de bani primite erau datorate de părțile vătămate. Se solicită achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În subsidiar, se susține că pedeapsa aplicată este în cuantum prea mare solicitându-se reducerea acestuia, cu stabilirea unei modalități de executare fără privare de libertate, potrivit art. 861 Cod penal.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, recursurile declarate în cauză, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a probelor administrate în cauză, cum și din oficiu constată că acestea sunt întemeiate.
Cu privire la critica adusă de recursul parchetului se constată că instanța a omis să dispună confiscarea specială de la inculpat, potrivit art.118 alin.1 lit. e Cod penal, a sumelor obținute de la părțile vătămate prin comiterea infracțiunii. Astfel, din actele dosarului reiese că inculpatul, a obținut de la partea vătămată M. P. suma de 10.000 lei, de la partea vătămată V. V. suma de 10.000 lei și de la partea vătămată D. M. suma de 57.100 lei, totalul fiind de 77 100 lei care se impune a fi confiscată în folosul statului, motivat de faptul că aceste sume de bani au fost obținut prin comiterea infracțiunii, iar părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, așa încât, sub acest aspect se constată nelegalitatea sentinței.
În ce privește recursul inculpatului, acesta solicită achitarea, pentru că fapta reținută în sarcina sa, nu există, sau reindividualizarea pedepsei aplicate, sub ambele aspecte ale acesteia (cuantumul pedepsei și modalitatea de executare).
În cauză, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, existând patru părți vătămate, care în perioada anilor 2007-2013 au fost supuse unor acte de amenințare constantă cu violență fizică și cu acte de violență asupra bunurilor, acte în urma cărora părțile vătămate au remis inculpatului în mod repetat, sume de bani, pentru a putea desfășura activitatea de transport fără să sufere vătămări corporale și fără să le fie distruse autoturismele, inculpatul acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale și creând aparența de înțelegere cu funcționarii firmei . SRL.
Infracțiunea de șantaj, în conformitate cu dispozițiile art. 194 C. pen., constă în „constrângerea unei persoane, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.”
Prin incriminarea șantajului în Titlul II „Infracțiuni contra persoanei”, Capitolul II „Infracțiuni contra libertății persoanei”, legiuitorul a urmărit să ocrotească în principal relațiile sociale care privesc libertatea psihică a persoanei, iar în secundar sau adiacent relațiile sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt periclitate sau lezate prin scopul ilicit urmărit de făptuitor, de a obține un folos injust. Acțiunea de constrângere ce constituie latura obiectivă a șantajului se realizează prin violență sau amenințare. Amenințarea are un înțeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare), ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă, chiar licită. În acest sens, și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului este îndeplinită potrivit legii, chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.
Inculpatul, creând aparența de înțelegere cu funcționarii firmei menționate și care deținea licența de transport persoane pe ruta București-Găești-Pitești, a acționat pentru îngrădirea libertății psihice și morale a părților vătămate, prin exercitarea de presiuni și amenințări directe și fără echivoc, care au creat acestora o stare de temere și tulburare.
Instanța de fond într-o motivare a sentinței structurată pe elementele definitorii la care se referă art. 356 Cod procedură penală a examinat în mod temeinic mijloacele de probă administrate în cauză, împrejurările faptice și apărările inculpatului, stabilind cu certitudine și dincolo de orice dubiu vinovăția inculpatului.
Din declarațiile părților vătămate reiese că acestea l-au cunoscut pe inculpat atunci când acesta era dispecer la firma de transport C&I, calitate care i-a permis să cunoască faptul că părțile vătămate mai efectuau ocazional activități de transport persoane pe ruta București-Găiești (M. P., S. A. și D. M.), ori pe ruta Topoloveni-București (V. V.), situație în care inculpatul le solicita părților vătămate să îi plătească diferite sume de bani, periodic, sume interpretată de părțile vătămate ca o „taxă de protecție” tocmai pentru a-și putea desfășura în siguranță această activitate ilegală. După ce inculpatul a fost concediat de la firma menționată, a creat părților vătămate aparența unei relații apropiate cu funcționari ai firmei, tocmai pentru ca părțile vătămate să-și continue nestingherit activitatea de transport, dar a și solicitat în continuare sume de bani, suficient de importante pentru părțile vătămate, care, dacă nu puteau plăti, erau amenințate cu producerea unor daune autoturismelor (tăierea cauciucurilor) ori cu amenințări cu violențe asupra părților vătămate. Acestea au mai relata că aveau cunoștință și despre alte persoane care, aflându-se în aceeași situație, au suferit daune materiale (oglinzi sparte, uși rupte, anvelope înțepate) la autoturismele lor. Partea vătămată D. M. a mai arătat că inculpatul, profitând de poziția sa în firmă, i-a propus să deruleze împreună o activitate comercială cu privire la transportul de persoane și partea vătămată să achiziționeze un autoturism, ceea ce s-a și materializat, iar după ce inculpatul a fost concediat, partea vătămată trebuia să și plătească singură contravaloarea autoturismului, dar să și reușească să realizeze venituri pentru a achita sumele de bani către inculpat, această situație durând o perioadă de 2 ani. Modul de acțiune al inculpatul este relevat și de conținutul convorbirilor telefonice purtate de acesta cu părțile vătămate și care sunt redate în transcrierile aflate la dosar, dar și prin constatările consemnate în procesul verbal de prindere în flagrant din data de 20.05.2013, când suma de bani (1.000 lei) pusă la dispoziție de partea vătămată D. M. (seriile bancnotelor fiind consemnate în procesul verbal) a fost găsită asupra inculpatului care a declarat că este vorba de restituirea unui împrumut, ceea ce nu s-a dovedit în cauză. Aspectele relatate de părțile vătămate cu privire la modul în care inculpatul încasa sumele de bani au fost confirmate și de declarațiile unor martori audiați în cauză și menționați în sentință, instanța cenzurând întemeiat declarațiile unor martori care și-au modificat nejustificat, în fața instanței, poziția procesuală avută anterior la urmărirea penală, după cum în mod corect au fost înlăturate declarațiile unor martori care au susținut apărarea inculpatului, ca fiind subiective, date de sora, și respectiv soția inculpatului.
Apărarea inculpatului în sensul că sumele de bani primite erau datorate de părțile vătămate, în urma unor împrumuturi și deci nu ar putea fi reținută o astfel de faptă și nici să fie obligat la plata despăgubirilor, nu are niciun temei probator și legal, inculpatul nefăcând nicio dovadă care să răstoarne temeinicia acuzațiilor, constatându-se astfel existența infracțiunii în materialitatea sa, așa încât solicitarea de achitare nu poate fi primită.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului (și a cărei netemeinicie se critică) se constată că prima instanță s-a orientat la o pedeapsă prea severă, chiar în condițiile comiterii faptei în formă continuată.
Într-adevăr, inculpatul a comis infracțiunea, însă inculpatul a avut o poziție procesuală circumscrisă exercitării dreptului la apărarea, s-a prezentat în fața instanței, așa încât o pedeapsă într-un cuantum prea mare nu răspunde nici cerinței de exemplaritate și nici de îndreptare a inculpatului.
Reducerea pedepsei conduce la o mai adecvată proporționalitate între sancțiune și faptă, instanța de recurs având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei în concordanță cu cerințele art. 72 din Codul penal.
Solicitarea inculpatului de a se stabili o modalitate de executare fără privare de libertate, în regimul suspendării sub supraveghere, nu corespunde scopului pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal, întrucât, așa cum a reținut și prima instanță îndreptarea inculpatului se poate realiza doar prin executarea pedepsei în regim de detenție, inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa amenzii penale pentru comiterea unei infracțiuni de violență (sentința penală nr.1987/2002 a Judecătorie Cărbunești, nu a făcut dovada desfășurării unei activități lucrative stabile și licite, deși este căsătorit și are un copil minor, constatându-se astfel, că nu este îndeplinită cerința art. 861 alin. 1 lit. c Cod penal, această sancțiune fiind un avertisment serios pentru o conduită conformă cu cerințele legii.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admise recursurile și să fie casată sentința, doar în limitele ce preced.
În temeiul art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală, urmează a deduce prevenția inculpatului de la data de 20.05.2013 până la zi.
Urmează a lua act de declarația inculpatului în sensul retragerii cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Urmează a face aplicare art.192 alin.3 Cod procedură penală și a art.69 din Legea nr.51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și de inculpatul F. C. A. împotriva Sentinței penale nr.872/F din data de 11 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
Reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.
În temeiul art.118 alin.1 lit. e din Codul penal, confiscă de la inculpat suma de 77.100 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii.
Ia act de retragerea de către inculpat a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.385 ind. 17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 20 mai 2013 până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
A. LUMINIȚ P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. M. – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2244/2013. Curtea... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 2310/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
