Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 61/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 61/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a I-a PENALĂ
Decizia penală nr.61/R
Ședința publică din data de 14.I.2013
Curtea compusă din:
Președinte: C.-V. G.
Judecător: D. P.
Judecător: V. B.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursurilor declarate de recurentul-contestator B. S.-C. împotriva Sentinței penale nr.751/30.X.2012 a Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde recurentul-contestator, personal, aflat în stare de arest în executare, și asistat juridic de apărătorul ales V. I., în baza împuternicirii avocațiale ., nr._/14.I.2013, atașată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului-contestator solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru a-și pregăti apărarea, în condițiile în care astăzi a încheiat contractul de asistență juridică, iar, până la acest termen, nu a fost în țară pentru a avea posibilitatea să ia legătura cu recurentul-contestator.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că, în raport cu obiectul cauzei, care nu ridică un grad mare de complexitate, cauza poate fi lăsată la sfârșitul ședinței de judecată, pentru ca apărătorul ales al recurentului-contestator să aibă posibilitatea să studieze actele dosarului.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării, formulată de apărătorul ales al recurentului-contestator, raportat la obiectul și la complexitatea redusă ale cauzei, însă, pentru a-i da posibilitatea să studieze actele dosarului, lasă cauza la a doua strigare.
Apărătorul ales al recurentului-contestator susține că a studiat dosarul la prima oră și a luat legătura cu recurentul-contestator, astfel că este în măsură să formuleze concluzii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-contestator, prin apărătorul ales, arată că instanța de apel a reținut, pentru prima dată, dispozițiile art.320/1, Cod procedură penală, însă nu le-a dat eficiență, menținând aceeași pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea contestației la executare, formulată în temeiul art.461, alin.1, lit.d, Cod de procedură penală, cu efectul reducerii cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că susținerile recurentului-contestator nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute, în mod expres, de dispozițiile art.461 din Codul de procedură penală, astfel că pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului.
Recurentul-contestator, personal, susține că instanța de apel, deși a reținut dispozițiile art.320/1, Cod de procedură penală, nu i-a micșorat cuantumul pedepsei închisorii, așa încât solicită reducerea cuantumului pedepsei închisorii, întrucât este bolnav, are doi copii și o societate comercială.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.751/30.X.2012, din Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția II-a penală a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare împotriva M.E.P.Î. nr.733/26.I.2012, emis de Tribunalul București – Secția I-a penală, în Dosarul nr._/3/2010, formulată de contestatorul B. S.-C., pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.733/26.I.2012, în baza Sentinței penale nr.394/13.IV.2011 a Tribunalului București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._/3/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.209/25.I.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, iar, prin contestația la executare, întemeiată, în drept, pe cazul prevăzut de art.461, alin.1, litera d, Cod procedură penală, contestatorul a solicitat să se dea eficiență dispozițiilor art.320/1, alin.7, Cod procedură penală, reținute, pentru prima dată, în apel.
În motivare, instanța de fond a arătat că instanța de apel, prin Decizia penală nr.284/A/27.IX.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2010 (2104/2011), a admis apelul declarat de apelantul-inculpat, făcând aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, fără a reduce cele două pedepse de câte 7 ani închisoare, soluție care a fost examinată în calea de atac a recursului, ori motivul invocat de contestator nu constituie o cauză de micșorare a pedepsei închisorii sau un incident ivit în cursul executării.
În termen legal, contestatorul a declarat recurs, pentru netemeinicie.
În motivarea orală a recursului, recurentul-contestator a arătat că instanța de apel a reținut, pentru prima dată, dispozițiile art.320/1, Cod procedură penală, însă nu le-a dat eficiență, menținând aceeași pedeapsă de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale și, pe fond, admiterea contestației la executare, formulată în temeiul art.461, alin.1, lit.d, Cod de procedură penală, cu efectul reducerii cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei închisorii prevăzute de legea penală, potrivit art.320/1, alin.7, Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și sentința penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Curtea reține că recurentul-contestator se află în executarea Mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.733/26.I.2012, emis de Tribunalul București – Secția I-a penală, în Dosarul nr._/3/2010, în baza Sentinței penale nr.394/13.IV.2011, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.284/A/27.IX.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, din Dosarul nr._/3/2010 (2104/2011), și rămasă definitivă prin Decizia penală nr.209/25.I.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, din Dosarul nr._/3/2010, prin care i-au fost aplicate două pedepse de câte 7 ani închisoare, cu reținerea art.320/1, Cod procedură penală și a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art.74, alin.1, litera a, Cod penal, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
Curtea constată că, într-adevăr, dispozițiile art.320/1, Cod procedură penală au fost reținute, pentru prima dată, de către instanța de apel, care, în complet de divergență și în majoritate, a decis să admită doar apelul declarat de apelantul-intimat-inculpat, față de care a făcut aplicarea art.320/1, Cod procedură penală, menținând pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită de instanța de fond, cu opinie separată, în sensul admiterii numai a apelului declarat de Ministerul Public și respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de apelantul-intimat-inculpat. Această soluție a fost validată în recurs, prin respingerea recursului declarat de recurentul-inculpat. Ca atare, lipsirea de efecte a aplicării procedurii simplificate nu poate constitui o cauză de micșorare a pedepsei închisorii sau un incident ivit în cursul executării, ci un motiv de fond. De aceea, instanța de fond trebuia să respingă, ca inadmisibilă, contestația la executare.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator B. S.-C. împotriva Sentinței penale nr.751/30.X.2012 a Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, va obliga pe recurentul-contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punct 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator B. S.-C. împotriva Sentinței penale nr.751/30.X.2012 a Tribunalul București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-contestator la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.I.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-V. G. D. P. V. B.
GREFIER
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
Trib. B.. – Secția II-a penală: F. Vasilățeanu.
2 ex.
| ← Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 6/2013.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1252/2013.... → |
|---|
