Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 6/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 6/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.6/A
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații G. A. M. și S. M. împotriva Sentinței penale nr.466/F din data de 11 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanții intimați inculpați G. A. M., personal, aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat S. G., în baza împuternicirii nr._/2013 (atașată la fila 62) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. M., în baza delegației nr._/2012 (atașată la fila 28) și S. M., personal, aflat în stare de arest în altă cauză și asistat juridic de apărătorul ales, avocat C. Ș., în baza împuternicirii nr._/2013 (atașată la fila 42) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. M., în baza delegației nr._/2012 (atașată la fila 28), intimata inculpata T. A. M., personal, aflată în stare de libertate și asistată juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat F. Gerber, în substituirea avocatului G. A. Gerber, în baza delegației nr._/2012 și a delegației de substituire nr.32/2012 (atașate la filele 27 și 29) și intimata parte responsabilă civilmente M. Z., personal. În schimb, au lipsit intimata parte civilă C. C. V., reprezentantul legal al acesteia C. A. și S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea la dosar, în copie, a Sentinței penale nr.677/2007 a Judecătoriei B. și a Sentinței penale nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V., ambele însoțite de referate cu privire la data și modalitatea rămânerii definitive.
La solicitarea Curții de a se legitima, intimata inculpată T. A. M. precizează că nu are asupra sa cartea de identitate, însă indică datele de stare civilă, arătând că este fiica lui D. și F., născută la data de 18 februarie 1994 în București și că, în prezent, are domiciliul în orașul P., ., județul I..
Apărătorul din oficiu solicită să se ia act de încetarea delegației sale pentru cei doi apelanți intimați inculpați, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși ai acestora și să se dispună plata onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat S. M. depune la dosar motivele scrise de apel.
Cei doi apelanți intimați inculpați și intimata inculpată, fiind întrebați pe rând de către Curte, precizează că nu doresc să dea noi declarații în fața instanței de apel, întrucât își mențin integral declarațiile formulate în cursul cercetării judecătorești desfășurate de către instanța de fond, la care nu au nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G. A. M. solicită, pe situația de fapt, încuviințarea probei cu înscrisuri, prin care dorește să dovedească că partea vătămată nu frecventa școala la momentul presupusei săvârșiri a infracțiunilor, precum și proba testimonială, astfel cum a fost solicitată și în fața instanței de fond, fiind însă respectivă de către aceasta fără vreo motivare. Învederează că martorii a căror audiere o solicită sunt menționați în lista pe care a depus-o la dosarul de fond. La întrebarea Curții, precizează că solicită audierea martorei P. D. L., în dovedirea împrejurării că presupusa activitate infracțională nu s-a desfășurat în perioada menționată în rechizitoriu, având în vedere că, potrivit declarației părții vătămate, acea activitate s-ar fi derulat inclusiv la domiciliul martorei respective. De asemenea, solicită audierea martorei C. A. (reprezentantul legal al părții vătămate), care nu a fost audiată în mod nemijlocit de către instanța de fond, deși apare menționată în rechizitoriu, în dovedirea faptului că inculpatul nu a desfășurat nicio activitate infracțională în ceea ce o privește pe partea vătămată, precum și a relațiilor dintre cele două familii. Totodată, solicită audierea martorului I. G. A., care nici el nu a fost audiat în mod nemijlocit de către instanța de fond, deși apare menționat în rechizitoriu. În circumstanțiere, solicită proba cu înscrisuri, constând în acte care dovedesc că inculpatul obține venituri pe căi licite, precum și proba testimonială, constând în ascultarea martorilor T. Ș. și S. V., menționați în lista depusă la dosarul de fond, în dovedirea faptului că inculpatul nu are un comportament violent, astfel cum s-a reținut prin sentința penală apelată.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat S. M. arată că nu are probe noi de propus, precizând că nu se opune încuviințări probelor solicitate de apelantul intimat inculpat G. A. M..
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere, constând în acte medicale, pe care urmează să le depună la termenul următor, în dovedirea împrejurării că aceasta este însărcinată în 3 luni și jumătate.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere ceea ce se dorește a se dovedi prin proba cu înscrisuri, solicitată pe situația de fapt de către apelantul intimat inculpat G. A. M., arată că aceasta nu este pertinentă și utilă judecării cauzei. De asemenea, arată că nu se impune nici audierea reprezentantului legal al părții vătămate, având în vedere susținerile acestuia din faza de urmărire penală, în sensul că nu a asistat la faptele petrecute. În ceea ce îl privește pe martorul I. G. A., arată că instanța de fond a constatat imposibilitatea audierii lui, întrucât acesta este plecat din țară. Referitor la martora P. D. L., arată că nu este utilă audierea ei, în condițiile în care, din probatoriul administrat, inclusiv din declarația apelantului intimat inculpat, rezultă că aceasta nu a asistat la cele întâmplate, activitatea infracțională desfășurându-se în timpul nopții, fără ca membrii familiei acestuia să aibă cunoștință de ea. Susține că nu este utilă nici audierea martorilor în circumstanțiere, întrucât, pe acest aspect, pot fi prezentate înscrisuri. P. urmare, solicită respingerea tuturor probelor propuse de apelantul intimat inculpat G. A. M., cu excepția probei cu înscrisuri în circumstanțiere, pe care o apreciază utilă justei soluționări a cauzei. În ceea ce privește proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, propusă de intimata inculpată, solicită respingerea acesteia, ca neutilă, având în vedere că aceasta nu a formulat apel în cauză.
Curtea, din oficiu, pune în discuție aspectul privitor la lipsa de publicitate a ședințelor la judecată în primă instanță, inclusiv cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, urmând ca, în raport cu acesta, să aprecieze asupra pertinenței și utilității administrării de către această instanță a probelor solicitate în apelurile cu care a fost sesizată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, într-adevăr, în primă instanță, judecata s-a desfășurat în ședință nepublică, deși inculpații au fost trimiși în judecată, pe lângă infracțiunea de trafic de minori, și pentru infracțiunea prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, iar unul dintre ei și pentru infracțiunea de proxenetism, astfel că, în raport cu aceste ultime două infracțiuni, se impunea ca judecata să se desfășoare în ședință publică, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia penală nr.99/2009. În consecință, întrucât s-au încălcat dispozițiile legale privitoare la publicitatea ședinței de judecată, cu consecința nulității absolute a sentinței penale apelate, solicită desființarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G. A. M., în raport cu dispozițiile art.197 alin.2 din Codul de procedură penală, solicită trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat S. M. solicită, de asemenea, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru nerespectarea principiului publicității ședinței de judecată.
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate solicită, la rândul său, trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în considerarea aceluiași motiv.
Intimata parte responsabilă civilmente lasă la aprecierea Curții pronunțarea asupra aspectului invocat.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea tuturor apelurilor declarate în cauză, desființarea sentinței penale atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, în raport cu motivul de nulitate absolută invocat, urmând ca instanța respectivă să aibă în vedere, la rejudecarea cauzei, toate motivele scrise din apelul Parchetului, precum și criticile formulate în apelurile inculpaților.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G. A. M. arată că este de acord cu motivele invocate în apelul declarat de P., pe aspectele care se referă la situația acestuia.
Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat S. M. solicită admiterea apelului declarat de P., în sensul trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru motivul invocat.
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate formulează aceleași concluzii cu privire la apelul Parchetului.
Apelantul intimat inculpat G. A. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
Apelantul intimat inculpat S. M., personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Intimata inculpată, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de fond.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
P. Sentința penală nr.466/F din data de 11 iulie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a Penală a hotărât astfel:
I. 1. În temeiul art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.a și art.75 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G. A. M. (fiul lui G. și G., născut la data de 31 martie 1986 în București, domiciliat în ., județul G., CNP_) la pedeapsa de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art.66 din Codul penal.
În temeiul art.85 din Codul penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. pentru infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 și respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A constatat că infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. sunt concurente cu infracțiunea anterior menționată.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
2. În temeiul art.329 alin.1 și 3 cu aplic. art.37 lit.a și art.75 lit.c din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art.66 din Codul penal.
În temeiul art.85 din Codul penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. pentru infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 și respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A constatat că infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. sunt concurente cu infracțiunea anterior menționată.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
3. În temeiul art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a și art.75 lit.c din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art.66 din Codul penal.
În temeiul art.85 din Codul penal, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. pentru infracțiunile prevăzute de art.86 alin.1 și respectiv de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pe care le-a repus în individualitatea lor.
A constatat că infracțiunile pentru care au fost aplicate pedepsele de 1 an și respectiv de 1 an și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. sunt concurente cu infracțiunea anterior menționată.
În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A constatat existența concursului de infracțiuni, atât cu privire la infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză, cât și cu privire la infracțiunile pentru care a fost pronunțată Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. și, în consecință, a dispus contopirea tuturor pedepselor principale și complementare într-o pedeapsă rezultantă unică, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, de la data de 16 februarie 2011 până la data de 01 iunie 2012.
În temeiul art.329 alin.4 rap. la art.118 alin.1 lit.a din Codul penal și art.19 alin.1 din Legea nr.678/2001, a confiscat de la inculpat suma de 4.000 lei.
II. 1. În temeiul art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.37 lit.a și art.75 alin.1 lit.c din Codul penal, a condamnat pe inculpatul S. M. (fiul lui I. și L., născut la data de 14 august 1987 în municipiul București, domiciliat în comuna Dragomirești-V., ., CNP_) la pedeapsa de 10 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art.66 din Codul penal.
În temeiul art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.677/2007 a Judecătoriei B. (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.132/2008 a Tribunalului București) și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
2. În temeiul art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.37 lit.a și art.75 lit.c din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art.66 din Codul penal.
În temeiul art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.677/2007 a Judecătoriei B. (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.132/2008 a Tribunalului București) și a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A constatat că infracțiunile deduse judecații în prezenta cauza sunt concurente și, în consecință, în temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă unică, de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, de la data de 16 februarie 2011 până la data de 22 februarie 2011.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
III. 1. În temeiul art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.99 și urm. și art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe inculpata T. A. M. (fiica lui D. și F., născută la data de 18 februarie 1994 în municipiul București, domiciliată în comuna Dragomirești-V., . nr.41, județul I., CNP_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
2. În temeiul art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.99 și urm. și art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
A constatat că infracțiunile deduse judecații în prezenta cauza sunt concurente și, în consecință, în temeiul art.33 lit.a și art.34 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În temeiul art.1101 rap. la art.110 din Codul penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei respective pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art.863 alin.1 din Codul penal, a pus în vedere inculpatei să respecte următoarele obligații: să se prezinte la S. de Probațiune, conform planului stabilit de consilierul de probațiune; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.
În temeiul art.863 alin.3 lit.a din Codul penal, a obligat inculpata să urmeze cursuri de învățământ sau de calificare profesională, în vederea dobândirii unei meserii.
În temeiul art.863 alin.3 lit.d din Codul penal, a interzis inculpatei să intre în legătură cu inculpații G. A. M. și S. M., cu partea vătămată C. C. V. și cu numiții M. Doruleț V., B. I. și E. M. V..
În temeiul art.359 din Codul de procedură penală, a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.864 din Codul penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În temeiul art.71 alin.5 din Codul penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.88 din Codul penal, a dedus perioada reținerii și arestării preventive a inculpatei, de la data de 16 februarie 2011 până la data de 22 februarie 2011.
În temeiul art.14-15 și art.346 din Codul de procedură penală, a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată C. C. V., prin reprezentantul său legal C. A. și, în consecință, a obligat pe inculpați, în solidar (inculpata minoră în solidar și cu partea responsabilă civilmente M. Z.), la plata sumei de 30.000 RON către aceasta.
În temeiul art.191 rap. la art.349 din Codul de procedură penală, a obligat pe fiecare inculpat (inculpata minoră în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente) la plata sumei de câte 8.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu pentru inculpata minoră și respectiv pentru partea vătămată, în cuantum de 300 RON fiecare, fiind suportate din fondul Ministerului Justiției.
P. încheierea din Camera de Consiliu de la data de 12 iulie 2012, Tribunalul a dispus, din oficiu, în temeiul art.195 din Codul de procedură penală, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinței penale pronunțate, în sensul înlăturării, cu privire la inculpatul G. A. M., a mențiunii referitoare la aplicarea dispozițiilor art.37 lit.a din Codul penal.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul (care, în cursul cercetării judecătorești, a procedat la audierea celor trei inculpați, a părții vătămate, a martorilor E. M. V., M. S. I., B. Titinel C. și G. B. și a martorilor cu identitate protejată „P. A.” și „M. A.”), a stabilit, în esență, următoarea situație de fapt:
cu privire la inculpatul G. A. M. – în luna mai 2009, fiind ajutat de inculpatul S. M. și de inculpata minoră T. A. M., a racolat-o pe partea vătămată C. C. V. (la acel moment, în vârstă de 14 ani), aceasta fiind introdusă cu forța în autoturismul condus de inculpatul S. M. și transportată la domiciliul inculpatului G. A. M., care, profitând de vulnerabilitatea ei (datorată vârstei, lipsei de experiență, naivității și nivelului scăzut de instruire) și promițându-i că se va căsători cu ea, a convins-o să rămână acolo, unde, timp de aproximativ 3 luni, până în luna august 2009, împreună cu inculpata T. A. M., a determinat-o, mai întâi cu acordul ei, iar apoi prin violențe și amenințări, să practice prostituția pentru el.
În raport cu aceste fapte, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, proxenetism și trafic de minori, în incriminările prevăzute de art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003, de art.329 alin.1 și 3 din Codul penal și respectiv de art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001, fiecare cu aplic. art.75 alin.1 lit.c din Codul penal, săvârșite în concurs real, conform art.33 lit.a din Codul penal.
Având în vedere momentul final al activității infracționale a inculpatului (sfârșitul verii anului 2009), Tribunalul a constatat că acesta nu se află în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art.37 lit.a din Codul penal, în raport cu pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V., ci că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt concurente cu cele două infracțiuni la care se referă sentința respectivă, pentru care a fost condamnat la pedepsele de 1 an și respectiv 1 an și 6 luni închisoare, executarea pedepsei rezultante, de 1 an și 6 luni închisoare, fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
cu privire la inculpatul S. M. – în luna mai 2009, împreună cu inculpata minoră T. A. M., l-a ajutat pe inculpatul G. A. M. să o racoleze pe partea vătămată C. C. V. (la acel moment, în vârstă de 14 ani), care a fost introdusă cu forța în autoturismul condus de acesta și transportată la domiciliul ultimului inculpat, unde a fost exploatată sexual timp de aproximativ 3 luni, iar ulterior, în luna august 2009, după ce partea vătămată nu a mai locuit la domiciliul inculpatului G. A. M., a ajutat-o pe inculpata T. A. M. să o ducă la ea acasă, transportând-o acolo, în scopul exploatării sale sexuale de către aceasta din urmă.
În raport cu aceste fapte, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori, în incriminările prevăzute de art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001, fiecare cu aplic. art.75 alin.1 lit.c din Codul penal, săvârșite în concurs real, conform art.33 lit.a din Codul penal.
Tribunalul a constatat că ambele infracțiuni au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art.37 lit.a din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, aplicată prin Sentința penală nr.145/2010 a Judecătoriei B.-V. (care, potrivit informațiilor solicitate de Curte, a rămas definitivă la data de 21 martie 2008).
cu privire la inculpata T. A. M. (născută la data de 18 februarie 1994) – în luna mai 2009, împreună cu inculpatul S. M., l-a ajutat pe inculpatul G. A. M. să o racoleze pe partea vătămată C. C. V. (la acel moment, în vârstă de 14 ani), care a fost introdusă cu forța în autoturismul condus de către cel dintâi și transportată la domiciliul celui din urmă, unde a fost exploatată sexual timp de aproximativ 3 luni, iar ulterior, în luna august 2009, după ce partea vătămată nu a mai locuit la domiciliul inculpatului G. A. M., a preluat-o, cu ajutorul inculpatului S. M. și a exploatat-o sexual, în interesul său, procurându-i clienți pentru practicarea prostituției, alături de ea.
În raport cu aceste fapte, Tribunalul a reținut în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de minori, în incriminările prevăzute de art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 și respectiv de art.13 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 pct.2 lit.c din Legea nr.678/2001, fiecare cu aplic. art.99 și urm. din Codul penal, săvârșite în concurs real, conform art.33 lit.a din Codul penal.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termenul legal P. de pe lângă Tribunalul București (la data de 18 iulie 2012, cu privire la toți cei trei inculpați), inculpatul G. A. M. (la data de 17 iulie 2012, printr-o cerere formulată în numele său de apărătorul ales) și inculpatul S. M. (prin două cereri separate, una depusă la data de 17 iulie 2012 de apărătorul lui ales, iar cealaltă formulată personal la data de 18 iulie 2012, din locul de deținere unde este arestat în altă cauză).
Cele trei apeluri astfel formulate au fost înaintate de Tribunal și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 07 noiembrie 2012.
P. motivele scrise de apel (filele 4-10, d.a.), P. a criticat sentința penală atacată, pentru motive de nelegalite și netemeinicie, astfel:
greșita reținere, prin sentință, în sarcina inculpatului G. A. M., a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal, în raport cu momentul epuizării infracțiunilor (lunile august-septembrie 2009) și nelegala dispunere a înlăturării acesteia, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale;
nelegala realizare a operațiunii de contopire a pedepselor, în cazul aceluiași inculpat;
omisiunea luării măsurii asigurătorii asupra bunurilor celor trei inculpați, obligatorie conform art.163 alin.6 lit.b din Codul de procedură penală în raport cu starea de minorat a părții vătămate, în vederea garantării executării daunelor acordate acesteia;
neindicarea în concret a circumstanțelor atenuante judiciare acordate inculpatei T. A. M..
Inculpatul G. A. M. nu și-a motivat în scris apelul declarat, însă, în susținerea probatoriului nou solicitat a fi administrat în calea de atac (prezentat în detaliu în practicaua acestei decizii), a susținut că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în primă instanță, tinzând astfel la obținerea unei soluții de achitare.
Inculpatul S. M. și-a motivat în scris apelul formulat (filele 63-65, d.a.), solicitând achitarea sa, pentru ambele infracțiuni, în temeiul art.10 lit.a sau lit.c din Codul de procedură penală.
Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în discuție aspectul privitor la lipsa de publicitate a ședințelor la judecată în primă instanță, în raport cu care, în dezbaterile desfășurate la termenul de astăzi, atât reprezentantul Parchetului, cât și cei trei inculpați au solicitat, prin apărătorii lor, admiterea tuturor apelurilor declarate, casarea în întregime a sentinței penale atacate (pe motiv de nulitate absolută) și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.371 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că apelurile cu care a fost sesizată sunt fondate, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Sentința Tribunalului este lovită de nulitate absolută, conform art.197 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la publicitatea ședinței de judecată.
Astfel, examinarea încheierilor Tribunalului relevă că, dacă la primele trei termene de judecată (din datele de 16 august 2011, 22 august 2011 și 27 septembrie 2011), ședințele de judecată au fost publice, la următoarele zece termene de judecată, începând cu termenul din data de 25 octombrie 2011 și până la termenul din data de 26 iunie 2012 (când au avut loc dezbaterile), ședințele de judecată au fost nepublice, fără ca, în cuprinsul vreuneia dintre ele, să se indice temeiul legal care a determinat prima instanță să declare astfel acele ședințe.
Conform art.290 alin.1 teza I din Codul de procedură penală, ședința de judecată este publică, aceasta constituind regula, de la care se poate deroga, prin excepție, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de alte dispoziții legale.
Pornind de la aceste premise, Curtea menționează, sub un prim aspect, că, potrivit art.486 din Codul de procedură penală, când, în aceeași cauză, sunt mai mulți inculpați, dintre care unii minori și alții majori (cum se întâmplă și în speță, întrucât inculpata T. A. M. era minoră la momentul faptelor descrise în actul de sesizare, iar ceilalți doi inculpați erau majori), instanța judecă în compunerea anume prevăzută în art.483 din același cod, însă după procedura obișnuită (prin urmare, în ședință publică), aplicând, cu privire la inculpații minori, dispozițiile legale speciale.
Totodată, Curtea menționează, sub un al doilea aspect, că, potrivit art.24 din Legea nr.678/2001, ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de minori (reținută și în sarcina celor trei inculpați trimiși în judecată) nu sunt publice. Această dispoziție legală, instituind o excepție, este de strictă interpretare și aplicare, fiind incidentă, prin urmare, numai în situația în care obiectul judecății îl constituie, în exclusivitate, infracțiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.678/2001, iar nu și alte infracțiuni conexe (precum celelalte două infracțiuni imputate prin actul de sesizare, respectiv cea prevăzută de art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003 – reținută în sarcina tuturor inculpaților și cea prevăzută de art.329 alin.1 și 3 din Codul penal – reținută numai în sarcina inculpatului G. A. M.), situație în care este incidentă regula generală, a ședinței publice. În același sens, este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea, spre exemplu, decizia nr.99, pronunțată de Secția Penală la data de 19 ianuarie 2009).
Curtea menționează, în acord cu aceeași jurisprudență, și faptul că Tribunalul avea posibilitatea legală de a declara secrete toate sau unele dintre ședințele de judecată, conform art.290 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală (numai după punerea în discuție a acestui aspect și ascultarea părților prezente și a procurorului în ședință publică), în situația în care ar fi apreciat că desfășurarea judecății în ședințe publice putea aduce atingere moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, însă, în speță, din examinarea tuturor încheierilor întocmite pe parcursul judecății în primă instanță, rezultă că nu a procedat niciodată astfel.
Astfel fiind, Curtea constată că, în speță, raportat la toate dispozițiile legale anterior citate, ședințele de judecată în fața primei instanțe trebuiau să fie publice, iar nu nepublice (astfel cum s-a întâmplat în tot cursul cercetării judecătorești, care a debutat la data de 22 noiembrie 2011, precum și cu ocazia dezbaterilor din data de 26 iunie 2012) și că, potrivit art.197 alin.2 și 3 din Codul de procedură penală, nerespectarea dispozițiilor respective atrage nulitatea absolută a sentinței pronunțate în aceste condiții, care nu poate fi înlăturată în niciun mod și se ia în considerare, chiar din oficiu, în orice stadiu al procesului, impunând astfel rejudecarea, în fond, a cauzei, de către instanța care le-a nesocotit.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.b teza a II-a din Codul de procedură penală, va admite toate apelurile cu care a fost sesizată, va desființa, în întregime, sentința penală atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la toți cei trei inculpați, la aceeași instanță, respectiv la Tribunalul București.
Cu ocazia rejudecării, instanța respectivă va avea în vedere inclusiv criticile formulate prin apelurile declarate în cauză și se va pronunța asupra probelor noi solicitate a fi administrate, în apărare, de către inculpatul G. A. M. (pe care, în raport cu soluția dispusă, Curtea nu le mai poate analiza).
De asemenea, aceeași instanță va ține seama, în rejudecarea cauzei, de împrejurarea că inculpatul S. M. a fost arestat, în altă cauză, începând cu data de 15 iunie 2009 și până în prezent, fără întreruperi, astfel că, în mod obiectiv, nu putea participa la săvârșirea faptelor plasate, prin actul de sesizare, în luna august 2009 și va examina dacă, în raport cu situația de fapt ce rezultă din probatoriul cauzei, infracțiunea de proxenetism, imputată inculpatului G. A. M., a fost comisă într-adevăr împreună cu inculpata minoră T. A. M., pentru a se justifica reținerea, în sarcina lui, cu privire la acea infracțiune, a circumstanței agravante legale prevăzute de art.75 alin.1 lit.c din Codul penal. Totodată, raportat la aceeași situație de fapt, instanța de rejudecare va analiza dacă, în sarcina inculpaților, poate fi reținută săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în incriminarea prevăzută de art.7 alin.1, 2 și 3 în ref. la art.2 lit.b pct.12 din Legea nr.39/2003.
În rejudecarea cauzei, la îndeplinirea procedurii de citare cu inculpata T. A. M. și cu partea vătămată C. C. V., prima instanță va avea în vedere că cea dintâi are un nou domiciliu, declarat în fața Curții a fi în orașul P., ., județul I. (acesta fiind confirmat și în urma verificărilor efectuate din oficiu în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date), iar cea din urmă trebuie citată, pe lângă adresele deja cunoscute, și la adresa unde reprezentantul său legal a precizat în fața instanței de apel că locuiește în prezent, din ., . B.).
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea tuturor apelurilor admise vor rămâne în sarcina statului.
Conform art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală și art.3 alin.1 din Protocolul nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariile celor trei apărători din oficiu desemnați în cauză (cu caracter parțial, în procent de 25%, pentru cel desemnat în cazul inculpaților G. A. M. și S. M., care, în dezbateri, au beneficiat de asistența juridică a apărătorilor aleși) vor fi suportate din fondul ministerului respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.379 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpații G. A. M. și S. M. împotriva Sentinței penale nr.466/F din data de 11 iulie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în Dosarul nr._ .
Desființează, în întregime, sentința penală apelată și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
Constată că apelantul intimat inculpat S. M. este arestat în altă cauză.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile parțiale ale apărătorului din oficiu pentru apelanții intimați inculpați G. A. M. și S. M., în sumă de câte 75 lei, precum și onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata inculpată T. A. M., în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror, apelanții intimați inculpați, intimata inculpată și intimata parte responsabilă civilmente și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 29 ianuarie 2013
F.Vasilățeanu - T.B.S.II.P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1664/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 61/2013.... → |
|---|
