Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 609/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 609/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 609/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 609
Ședința publică de la 18 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea plângerii formulate de petentul C. C. I. împotriva Rezoluției nr.2907/II/2/2013 din 27 august 2013 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva soluției adoptată în dosarul nr.264/P/2012 a aceleiași unități de parchet.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit petentul C. C. I. – pentru care a răspuns apărător ales, avocat P. A. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimații C. A. F. și C. A. – pentru ambii răspunzând apărător ales, avocat A. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual și S. L. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul petentului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale, pentru completarea probatoriului, pentru o administrare completă și corectă a acestuia.
In susținerea plângerii, arată că s-a dat o valoare diferită probelor existente in dosarul cauzei. In acest sens, susține că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru fals și instigare la fals și efectuarea unei expertize grafoscopice, partea pe care o reprezintă fiind asistată de un consilier expert, ce a formulat un punct de vedere separat cu privire la cele consemnate de expertul desemnat de parchet. S-a ajuns astfel a exista opiniile a doi experți, absolut contradictorii. Expertul desemnat de parchet a ajuns la concluzia că semnătura de pe testamentul defăimat a fi fals ar aparține testatoarei, in timp ce expertul consilier a evidențiat o . deosebiri cu o forță deosebit de importantă intre semnătura considerată a fi aplicată de testatoare si scriptele de comparație folosite la efectuarea expertizei. Astfel, solicită a se avea in vedere deosebirile existente pe înscrisurile de la filele 32, 33 din dosarul parchetului – unde exemplificările grafice indică faptul că semnătura din litigiu nu este aceeași cu semnăturile din comparații. Opinează că atâta vreme cât aceste probe cu valoare științifică sunt in mod esențial diferite, era necesar a se stabili de ce este înlăturată una dintre ele și solicită a se observa că răspunsul expertului desemnat de parchet la obiecțiunile formulate de expertul consilier nu înlătură deosebirile semnalate de acesta din urmă. Dincolo de aceste deosebiri, petentul a criticat raportul de expertiză și prin prisma altor elemente, respectiv pentru aceea că in cuprinsul acestuia, deși s-au înaintat de către parchet 29 de înscrisuri de comparație, in cuprinsul raportului sunt redate 9 modele de comparație, fără a se arăta din care înscrisuri au fost preluate aceste modele de comparație. Acest aspect este relevant pentru că în cele 29 de inscrisuri comunicate de parchet in vederea efectuării expertizei, unele dintre ele sunt autentificate in fața aceluiași notar - S. L. S.. Neindicându-se sursa de preluare a modelelor de comparație, in opinia sa, se creează un dubiu foarte mare că acele scripte de comparație ar fi fost preluate din inscrisuri autentificate tot in fața acestui notar, față de care a arătat că ar avea multe motive pentru a pune la îndoială obiectivitatea sa. Mai mult decât atât, nu s-a încuviințat preluarea niciunui model de comparație din înscrisurile puse la dispoziție de petent, motivându-se că nu s-au aflat la dosar, in original – lucru nereal. Nu in ultimul rând, solicită a se ține cont de faptul că raportul de expertiză nu a avut in vedere tocmai o măsură dispusă de parchet – respectiv o adresă emisă către Direcția de Evidență a Persoanelor sector 2 București pentru a se comunica cererea de eliberare a Cărții de identitate formulată și semnată de către testatoare in fața angajatului de la Direcția de Evidență a Persoanelor. La fila 220 din dosarul parchetului există răspunsul afirmativ al instituției, in sensul că se pune la dispoziție, spre expertizare documentul solicitat de parchet, dar acest document nu a mai fost expertizat. Dincolo de aceste chestiuni, solicită a se observa că in cauză nu s-au administrat alte probe.
In continuare, susține că rezoluția de începere a urmăririi penale s-a dispus pentru fals și pentru instigare, dar nu există nicio probă care să fi fost administrată de parchet in vederea stabilirii împrejurărilor in care testamentul ar fi fost semnat.
Pentru aceste motive, pentru a se atinge scopul urmăririi penale, solicită trimiterea cauzei la procuror pentru reluarea urmăririi penale, în sensul completării probatoriului.
Apărătorul intimaților C. A. F. și C. A. solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată și menținerea rezoluției atacate.
Solicită a se observa că toate probele din dosar au fost administrate la inițiativa celor doi învinuiți, care au depus la dosar cele 28 de acte comparative, iar partea vătămată care a formulat cererea de înscriere in fals avea posibilitatea să depună înscrisurile ce considera a fi necesare in vederea expertizării, lucru pe care nu l-a făcut. In continuare, susține că testamentul in discuție a reprezentat voința testatoarei, neviciată de niciun fel de factori subiectivi. Mai arată că exista și un înscris oficial al testamentului – păstrat in arhiva notariatului – și pe care se afla scrisul și semnătura testatoarei. Petentul a formulat mai multe obiecții la raportul de expertiză, iar părțile pe care le reprezintă au achiesat cu privire la tot ceea ce acesta a considerat că prezintă dubiu, parchetul a reținut obiecțiunile formulate și s-a răspuns acestora prin raportul de expertiză. Mai mult, s-au avut in vedere cele 28 de înscrisuri depuse la dosar, care reprezentau acte încheiate și semnate in timp in fața notarului pentru a se vedea evoluția scrisului și a semnăturii de-a lungul timpului, pentru că la momentul la care defuncta a decedat, starea sa de sănătate se agravase. In cauză s-a efectuat și o expertiză medico-legală pentru a se constata dacă defuncta avea reprezentarea exactă a actelor încheiate si semnate și s-a concluzionat că anumite neasemănări se datorează numai vârstei și agravării stării de sănătate.
In opinia sa, in cauză s-au administrat toate probele necesare, astfel că solicită respingerea plângerii, probatoriul administrat conducând la concluzia că testamentul a fost semnat de defunctă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii, ca fiind nefondată și arată că raportul de expertiză efectuat de expertul oficial, ce a avut la dispoziție înscrisuri de comparație – necontestate de către părți, exclude existența faptelor reclamate de către petent.
Apărătorul petentului, având cuvântul in replică, solicită ca la soluționarea plângerii să se aibă in vedere că la momentul la care se pretinde că s-a semnat testamentul in discuție, testatoarea avea aproximativ 85 de ani, era total dependentă fizic și sanitar de învinuiții C. datorită infirmității sale și nu mai vedea.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția din data de 18 iulie 2013, dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr.264/P/2012, în baza art.249 Cod de procedură penală rap. la art.11 alin.1 lit.b Cod de procedură penală și la art.10 lit.a Cod de procedură penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei notar public S. L., sub aspectul infracțiunii de fals intelectual prev. de art.289 Cod penal și a învinuiților C. A. F. și C. A., sub aspectul infracțiunii instigae la fals intelectual prev. de art.25 Cod penal rap. la art.289 Cod penal.
Pentru a dispune soluția de netrimitere în judecată anterior menționată, procurorul de caz din probele administrate în cauză, a reținut următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în data de 09.01.2012, în dosarul nr._/300/2011, s-a dispus înaintarea către P. de pe lângă Curtea de Apel București a înscrisului față de care reclamantul C. C. I. s-a înscris în fals, respectiv a testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de notarul public L. S.. depus de pârâții C. A. F. și C. A., în dosarul civil menționat.
Totodată, instanța a dispus înaintarea către Casa de Valori din cadrul Judecătoriei Sectorului 2 București a setului de înscrisuri în original depuse de pârâți pentru a fi păstrate. înaintate ulterior Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. în vederea continuării cercetărilor.
În cuprinsul declarației de înscriere în fals, C. C. I. arată că numiții C. A. F. și C. A. pretind faptul că mama reclamantului, defuncta C. E., ar fi dispus de bunurile sale prin testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS, semnătura executată pe respectivul testament la rubrica "testator" fiind total diferită de cea a testatoarei. Numitul C. C. I. arată că autorii falsificării semnăturii și folosirii testamentului falsificat sunt numiții C. A. F., C. A. și notarul public S. L..
Prin rezoluția nr.264/P/2012 din data de 02.04.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuita notar public S. L. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, precum și față de învinuiții C. A. F. și C. A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.25 Cod penal rap. la art.289 Cod penal.
În fapt, în cuprinsul acestei rezoluții de începere a urmăririi penale, s-a reținut că, în data de 06.04.2007, la instigarea învinuiților C. A. F. și C. A., învinuita S. L. S., notar public în cadrul BNP NEMESIS, a autentificat sub nr.1695/06.04.2007, testamentul numitei C. E., existând indicii că semnătura executată pe testament nu i-ar aparține testatoarei. Prin acest testament, toate bunurile mobile și imobile au fost lăsate fiului testatoarei, învinuitul C. A. F. și nurorii sale, C. A., în timp ce fiilor din a doua căsătorie, C. C. I. și C. T. V. (acesta din urmă decedat în anul 2010, conform declarației învinuitului C. A. F.), stabiliți în Germania, le-a lăsat moștenire un tablou.
Fiind audiați, învinuiții C. A. F. și C. A. au declarat că testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS a fost semnat de către defuncta C. E. și reprezintă voința acesteia. Întrucât la data semnării testamentului susnumita suferea de afecțiuni care îi împiedicau deplasarea, notarul public S. L. S. s-a deplasat la domiciliul acesteia în vederea autentificării actului. Învinuiții mai arată că voința defunctei de a testa astfel, s-a datorat faptului că ceilalți doi fii ai săi, C. C. I. și C. T. V., fiind stabiliți în străinătate de foarte mulți ani, o vizitau pe aceasta extrem de rar, îngrijirea defunctei fiind în sarcina exclusivă a învinuitului C. A. F. și a soției sale. Totodată, ambii învinuiți au solicitat, cu ocazia audierii lor, efectuarea în cauză a unei expertize tehnice grafoscopice, cu privire la autenticitatea semnăturii executate pe testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007.
Având în vedere specificul infracțiunilor care formau obiectul cercetărilor, s-a constatat că în cauză este necesară efectuarea unei expertize tehnice grafoscopice care să stabilească dacă semnătura de la rubrica „TESTATOR." de pe exemplarele originale ale testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de către învinuita notar public S. L. S. din cadrul B.N.P. NEMESIS a fost executată de numita C. E..
În acest sens, s-a solicitat BNP NEMESIS înaintarea exemplarului original al testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007, aflat în arhiva biroului notarial, care cuprindea la rubrica „TESTATOR:" și mențiunea "Am citit actul", precum și a tuturor actelor, în original, care au stat la baza autentificării acestuia. Astfel, cu adresa nr.R-l321/08.08.2012, BNP NEMESIS a înaintat exemplarul original al testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007, aflat în arhiva biroului notarial, împreună cu actele avute la dispoziție de către notarul public cu ocazia autentificării testamentului. S-a constatat că printre acestea, se regăsește certificatul medico-legal nr.A2/1737 din data de 21.03.2007 eliberat de I.N.M.L., în concluziile acestuia specificându-se că numita C. E. nu prezintă, la momentul examinării, tulburări psihice clinic manifeste și că aceasta are capacitate de dispoziție, având discernământul păstrat în raport cu actele pe care urmează să le încheie, testament și contract de întreținere.
Totodată, s-a solicitat Judecătoriei Sectorului 2 București, trimiterea înscrisurilor depuse de către învinuiții C. A. F. și C. A. în dosarul nr._/300/2011, înscrisuri ce poartă semnătura olografa a defunctei C. E..
Prin ordonanța nr.264/P/2012 din data de 08.10.2012 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize grafoscopice criminalistice, care să stabilească dacă semnătura de la rubrica „TESTATOR:" de pe cele cinci exemplare originale ale testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de către învinuita notar public S. L. S. din cadrul B.N.P. NEMESIS a fost executată de către defuncta C. E., precum și dacă scrisul olograf de la rubrica „TESTATOR:" de pe exemplarul original al testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de către învinuita notar public S. L. S. și înaintat acestei unități de parchet prin adresa nr.R-1321/08.08.2012, respectiv "Am citit actul", a fost executat de către defuncta C. E..
Prin rezoluția nr.264/P/2012 din data de 22.10.2012 a fost admis un număr de două obiective propuse de numitul C. C. I., prin apărător ales, avocat P. A. M., la expertiza grafoscopică dispusă prin ordonanța nr.264/P/2012 din data de 08.10.2012, respectiv dacă semnăturile de la rubrica „TESTATOR:" de pe cele cinci exemplare originale ale testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de notar public S. L. S. din cadrul B.N.P. NEMESIS au fost falsificate prin contrafacere ori alterare de către înv. C. A. F. sau C. A. și dacă scrisul de la rubrica „TESTATOR:" de pe exemplarul original al testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de notar public S. L. S. și înaintat de acestei unități de parchet prin adresa nr. R-1321/08.08.2012 de către BNP NEMESIS, respectiv "Am citit actul", a fost falsificat prin contrafacere ori alterare de către înv. C. A. F. sau C. A..
În vederea efectuării expertizei criminalistice, au fot înaintate către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, următoarele documente pentru comparație, depuse la Judecătoria Sectorului 2 București de către învinuiții C. A. F. și C. ANELZ și înaintate de această instituție organului de urmărire penală: cinci exemplare ale testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de către BNP NEMESIS, dintre care patru exemplare originale înaintate de Judecătoria Sector 2 București prin adresa nr._/300/2011, iar un exemplar original înaintat de către BNP NEMESIS prin adresa nr.R-1321/08.08.2012; procură generală autentificată sub nr.840/11.08.1997 de Biroul Notarului Public D. Ș.; procură autentificată sub nr.1047/25.06.2002 de Biroul Notarului Public C. POPPER: procură autentificată sub nr.2370/05.08.2002 de BNP NEMESIS (3 exemplare); procură autentificată sub nr.1569/25.03.2004 de BNP NEMESIS; procură autentificată sub nr.1549/25.03.2005 de BNP NEMESIS; procură autentificată sub nr.2315/11.05.2005 de BNP NEMESIS; procură autentificată sub nr.4003/07.07.2006 de BNP NEMESIS; testament autentificat sub nr.5567/07.09.2006 de BNP NEMESIS; declarație autentificată sub nr.1696/06.04.2007 de BNP NEMESIS (3 exemplare); declarație autentificată sub nr.1773/13.04.2007 de BNP NEMESIS (4 exemplare); procura autentificată sub nr.256/06.03.2009 de Biroul Notarial Legitimus; procura autentificată sub nr.257/06.03.2009 de Biroul Notarial Legitimus (2 exemplare); procura autentificată sub nr.258/06.03.2009 de Biroul Notarial Legitimus (2 exemplare) și declarația autentificată sub nr.1300/22.11.2004 de BNP P. A. A., depusă la dosarul nr.264/P/2012 de către învinuiți. Totodată, au fost înaintate, în original, declarațiile înv. C. A. F. și C. A..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr.43/11.02.2013 întocmit de experți din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, mențiunea scriptică "Am citit actul" de pe unul dintre cele cinci exemplare ale testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 la BNP NEMESIS a fost scrisă de C. E.. iar cele cinci exemplare ale testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 la BNP NEMESIS au fost semnate la poziția „TESTATOR:" de C. E..
În aceste condiții, s-a apreciat că fapta de instigare la fals intelectual, respectiv de fals intelectual, care au format obiectul cercetărilor, nu există. Astfel, s-a constatat că cu excepția declarației de înscriere în fals formulate de C. C. I., niciun alt mijloc de probă nu indică faptul că scrisul sau semnătura executate pe testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 nu aparțin defunctei C. E.. Dimpotrivă, din coroborarea mijloacelor de probă constând în declarațiile învinuiților C. A. F., C. A. și S. L. S. cu concluziile raportului de expertiză criminalistică, rezultă, fără nicio îndoială, că atât semnătura executată la rubrica „TESTATOR:" a testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS, cât și mențiunea "Am citit actul", au fost executate de către persoana căreia i se atribuie actul, respectiv de către defuncta C. E..
Prin urmare, procurorul de caz a arătat că nu se poate susține că au fost atestate fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului cu prilejul întocmirii înscrisului oficial de către notarul public și nici că față de acesta s-a desfășurat o activitate de instigare la săvârșirea acestei fapte, întrucât aceste afirmații nu au fost confirmate de ansamblul probator.
Împotriva rezoluției procurorului de caz, s-a formulat plângere de către petentul C. C. I., la data de 14.08.2013 (data poștei), adresată conform art.278 din Codul de procedură penală, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Prin rezoluția nr.2907/II-2/2013 din data de 27 august 2013 în baza art.278 alin.1 din Codul de procedură penală, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. C. I. împotriva soluției emisă la data de 18 iulie 2013 în dosarul nr.264/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În considerentele acestei rezoluții, s-a arătat că reverificând actele premergătoare efectuate în cauză, precum și soluția adoptată de procurorul de caz - și prin prisma criticilor formulate de petent – soluția contestată se înfățișează a fi legală și temeinică, întrucât declarațiile intimaților și expertiza criminalistică efectuată la solicitarea petentului, conduc la concluzia că nu se poate reține în sarcina persoanelor reclamate săvârșirea vreunei fapte care să atragă o responsabilitate penală, iar punctele de vedere personale exprimate de către petent în legătură cu vinovăția persoanelor reclamate nu pot influența în niciun fel soluția adoptată.
În continuare, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, la data de 23 septembrie 2013, petentul C. C. I. a formulat plângere în temeiul dispozițiilor art.2781 din Codul de procedură penală, plângerea respectivă fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția I Penală sub nr._ .
Prin plângerea astfel formulată, susținută întocmai și în cadrul dezbaterilor orale desfășurate în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013, petentul C. C. I. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună admiterea plângerii și desființarea rezoluției atacate, cu consecința trimiterii cauzei la procuror pentru redeschiderea urmăririi penale, în vederea realizării unei administrări corecte și complete a probatoriului necesar stabilirii adevărului judiciar.
In susținerea acestei plângeri, apărarea petentului a arătat că rezoluțiile contestate sunt nelegale și netemeinice, întrucât reprezintă rezultatul unei analize incomplete a aspectelor semnalate și al unei interpretări fracționate a actelor și lucrărilor dosarului, soluția procurorului de caz fundamentându-se exclusiv pe concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.43/11.02.2013 întocmit de expertul D. V. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, care este contrazis în mod categoric și cu argumente științifice de către raportul de expertiză întocmit de expertul parte B. N., fără a oferi vreo explicație referitor la argumentele pentru care a fost agreat primul raport de expertiză și a fost înlăturat cel din urmă, cu atât mai mult cu cât nici răspunsul expertului desemnat de parchet la obiecțiunile formulate de expertul consilier nu a înlăturat deosebirile semnalate de acesta din urmă între semnătura din testamentul contestat și cele din înscrisurile de comparație.
De asemenea, mai învederează apărarea petentului, forța probantă a raportului de expertiză criminalistică grafoscopică pe care procurorul de caz și-a întemeiat soluția este afectată și de modalitatea în care a fost realizată această expertiză, în sensul că deși s-au înaintat expertului oficial de către parchet 29 de înscrisuri de comparație, in cuprinsul raportului sunt redate numai 9 modele de comparație, fără a se arăta din care înscrisuri au fost preluate aceste modele de comparație, aspect considerat a fi deosebit de relevant, de vreme ce între cele 29 de înscrisuri comunicate de parchet in vederea efectuării expertizei, se regăseau și înscrisuri autentificate in fața notarului public S. L. S., care are calitatea de învinuit în cauză, astfel încât neindicându-se sursa de preluare a modelelor de comparație, se creează un dubiu foarte mare asupra faptului că acele scripte de comparație ar fi fost preluate din înscrisuri autentificate tot in fața acestui notar, față de care ar avea multe motive pentru a pune la îndoială obiectivitatea sa.
În același sens, puterea doveditoare a raportului de expertiză criminalistică grafoscopică întocmit de expertul oficial desemnat în cauză, a fost contestată și prin prisma faptului că în mod nejustificat nu s-a încuviințat preluarea niciunui model de comparație din înscrisurile puse la dispoziție de petent, și mai mult decât atât, raportul de expertiză nu a avut in vedere nici măsura dispusă inițial de parchet, în sensul de a se expertiza și cererea de eliberare a Cărții de identitate, formulată și semnată de către testatoare in fața angajatului de la Direcția de Evidență a Persoanelor.
În vederea soluționării plângerii, la cererea instanței, P. de pe lângă Curtea de Apel București a înaintat dosarele în care au fost emise rezoluțiile contestate de petentul C. C. I..
Verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și respectiv rezoluția Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, contestate de petent, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarele înaintate de P., Curtea constată că plângerea cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Contrar susținerilor apărării petentului C. C. I., Curtea constată că procurorul de caz a întreprins demersurile necesare pentru verificarea realității faptelor reclamate de acesta, administrând în cauză elemente probatorii relevante cu privire la pretinsa falsificare a testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS, în modalitatea descrisă de petent, iar pe baza acestora, în mod corect, a ajuns la concluzia că acuzațiile petentului nu se confirmă și ca atare se impune emiterea unei soluții de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților intimați C. F. A., C. A. și notar public S. L. S., pe motiv că faptele imputate acestora nu există.
Realizând propriul examen asupra materialului probator strâns în cauză, întocmai procurorului de caz, Curtea observă că susținerile petentului C. C. I., conform cărora testamentului autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS, ar fi fost falsificat de către notarul public S. L. S. la instigarea numiților C. A. F. și C. A., în sensul că semnătura existentă pe acest testament ar fi fost executată de altcineva decât defuncta lor autoare C. E., căreia i se atribuie respectivul legat, nu se coroborează cu fapte sau împrejurări care să rezulte din ansamblul probelor existente în cauză, astfel că acestea nu pot servi la aflarea adevărului.
Astfel, singurul mijloc de probă obiectiv care, cel puțin din punct de vedere teoretic, ar fi avut șanse mari de a dovedi existența faptelor reclamate de către petent - raportul de expertiză criminalistică nr.43/11.02.2013 întocmit de expertul D. V. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București,– nu confirmă însă acuzația conform căreia testamentul autentificat sub nr.1695/06.04.2007 de BNP NEMESIS ar fi fost semnat prin imitație servilă de către cei ce se prevalează de conținutul său, ci dimpotrivă concluzionează cu certitudine că mențiunea olografă „Am citit actul” existentă pe unul dintre cele cinci exemplare ale respectivului testament a fost scrisă de defuncta C. E. și de asemenea că cele cinci exemplare ale aceluiași testament au fost semnate la poziția „TESTATOARE” de către persoana căreia îi este atribuit în calitate de autor, numita C. E..
În ceea ce privește puterea doveditoare a acestui mijloc de probă, prin plângerea dedusă judecății, apărarea petentului a invocat unele neajunsuri, însă după examinarea atentă a acestora, Curtea apreciază că aspectele invocate nu sunt de natură să afecteze în niciun mod legalitatea și temeinicia acestei probe cu valoare științifică.
Astfel, în pofida susținerilor apărării petentului, Curtea găsește că în mod corect procurorul de caz, în verificarea realității pretinselor fapte sesizate de către petentul C. C. I. a acordat relevanță probatorie raportului de expertiză criminalistică nr.43/11.02.2013 întocmit de expertul D. V. din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, în detrimentul punctului de vedere exprimat de către expertul parte B. N., desemnat de către petent, în cuprinsul notei de obiecțiuni nr.145 din 04.04.2013, întrucât raportul de expertiză în discuție, realizat de către un expert independent, nu numai că oferă niște concluzii întemeiate pe observații obiective și pe raționamente corecte, dar prin răspunsurile la obiecțiuni pe care le aduce în completarea acestui raport, dovedește cu argumente pertinente și fundamentate din punct de vedere științific, lipsa de sustenabilitate a părerilor expertului parte.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că punctul de vedere exprimat de expertul parte în privința aspectelor urmărite de obiectivele expertizei grafoscopice încuviințate în cauză poate fi în mod rezonabil suspectat de lipsă de obiectivitate, întrucât fiind chemat să susțină interesele unei părți din proces, devine aproape necesar ca expertul parte să identifice anumite argumente care să fie conforme dezideratelor urmărite de partea care l-a remunerat pentru prestarea acestui serviciu.
Referitor la împrejurarea că în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de către expertul oficial nu a fost indicată sursa de preluare a a celor 9 modele de comparație, astfel încât ar exista o suspiciune puternică în sensul că acele scripte de comparație ar fi fost preluate din înscrisuri autentificate tot de către notarul public S. L. S. a cărei obiectivitate este pusă la îndoială în condițiile în care a avut calitatea de învinuit în cauză, Curtea constată că aceste susțineri se prezintă la nivelul unor simple afirmații cu un pronunțat caracter tendențios și speculativ, de vreme ce, astfel cum rezultă din considerentele raportului de expertiză contestat de petent, la realizarea acestei lucrări științifice au fost avute în vedere toate scriptele de comparație puse la dispoziția expertului de către organul de urmărire penală, printre care se numără și numeroase alte înscrisuri notariale autentificate de alți notari decât intimata din prezenta cauză, precum și un testament olograf întocmit de defuncta C. E. la data de 24 mai 2002 în favoarea altui fiu al său, C. T. V..
În ceea ce privește faptul că la întocmirea raportului de expertiză pe care s-a întemeiat soluția de netrimitere în judecată emisă de procurorul de caz expertul nu a avut în vedere și înscrisurile indicate de către apărătorul petentului în cererea de probatorii formulată la data de 10 octombrie 2012, Curtea constată că nici această chestiune nu poate întemeia solicitarea de retrimitere a cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale, întrucât la momentul la care procurorul de caz a luat în examinare această cerere de probatorii, prin rezoluția din data de 12 octombrie 2012, la dosarul cauzei nu se aflau depuse în original, ci doar în fotocopie, înscrisurile atribuite defunctei C. E. și invocate cu titlu de scripte de comparație, acesta fiind de altfel și motivul respingerii respectivei cereri prin ordonanța din data de 12 octombrie 2012, originalele acestor înscrisuri fiind atașate la dosar abia la data de 18 octombrie 2012.
De altfel, așa cum corect a subliniat și procurorul de caz în cuprinsul ordonanței de respingere a obiecțiunilor formulate de apărarea petentului C. C. I., adoptată la data de 17 iulie 2012, expertizarea oricăror înscrisuri suplimentare ar fi fost de-a dreptul inutilă în condițiile în care cele 28 de înscrisuri puse la dispoziția expertului oficial desemnat în cauză, necontestate la momentul respectiv de către niciuna dintre părțile litigiului, au fost găsite de către expert ca fiind suficiente elaborării lucrării cu caracter științific pentru care îi fusese solicitat concursul.
Față de aceste considerente, Curtea concluzionează, pe baza tuturor actelor și lucrărilor dosarului, că în cauză nu există motive de desființare a rezoluției contestate de către petent și de redeschidere a urmăririi penale față de intimații notar public S. L. S. și C. A. F. și C. A., ci dimpotrivă există cauze care împiedică în mod absolut dispunerea unei astfel de măsuri, în concret cea prevăzută de art.10 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât faptele imputate intimaților nu există în materialitatea lor.
D. urmare, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C. C. I., menținând rezoluțiile atacate de aceasta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.278 ind.1 alin.8 lit.a Cod de procedură penală respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. C. I.. Împotriva rezoluției nr.264/P/2012 din data de 18 iulie 2013 emisă de P. de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin rezoluția nr.2907/II/2/2013 din data de 27 august 2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în contradictoriu cu intimații notar public S. L. S. și C. A. F. și C. A..
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
C. C.
GREFIER,
G. A. I.
Red. jud.C.C.
2 ex.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 2149/2013. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2058/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
