Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 519/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 519/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 519/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.519
Camera de Consiliu din data de 04 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. B. V.
GREFIER: C. B.
. . . . . . . . . .
Ministerul Public – Parchetul DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror M. V..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind persoana condamnată D. A. D. în vederea recunoașterii sentinței penale pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena la data de 26.01.2011 în dosar nr.092 Hv. 140/10x și a sentinței nr.93 E Hv. 156/11 din 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena, în procedura de soluționare a cererii formulate de autoritățile judiciare austriece privind transferarea susnumitului pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
La apelul nominal făcut în Cameră de Consiliu a răspuns persoana transferabilă D. A. D., personal, în stare de arest, asistat de avocat ales B. G. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la cererea formulată.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere că persoana transferabilă D. A. D. a fost transferat în România, iar la fila 29 dosar este depusă traducerea corespondenței cu autoritățile din Austria din care rezultă că nu-și mai mențin cererea.
Apărătorul ales al persoanei transferabile D. A. D. solicită admiterea sesizării și recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare austriece.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 15.04.2013, în conformitate cu dispozițiile art.162 al. 4 și art.163 din Legea nr.302/2004 republicată, s-a solicitat recunoașterea sentinței emise de autoritățile austriece și a punerii în executare a acesteia, în conformitate cu dispozițiile art. 158 sau art. 159 din Legea nr. 302/2004, republicată, în procedura soluționării cererii de transferare într-un penitenciar din România a persoanei condamnate D. A. D. pentru a continua executarea pedepsei, formulată de autoritățile judiciare spaniole.
Au fost atașate la dosar: copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația prin care persoana condamnată nu a consimțit la transferarea într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
Prin adresa nr. BMJ -_/0006-IV 4/2013 din 28.06.2013 (fila 26 din dosar), Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria a învederat faptul că Tribunalul pentru cauze penale Viena a renunțat provizoriu, prin încheierile nr. 92 Hv 140/10x din data de 18 mai 2013 și 93 Hv 156/11h din data de 27 mai 2013 la continuarea executării pedepselor aplicate împotriva cetățeanului român D. A. D., având în vedere faptul că acesta urma a fi extrădat autorităților române la data de 4 iulie 2013. Prin urmare, s-a arătat că cererea având ca obiect preluarea executării pedepsei nu mai este susținută.
Prin adresa nr. BMJ -_/0010-IV 4/2013 din 30.08.2013 (fila 26), Ministerul Federal al Justiției din Republica Austria a învederat faptul că cetățeanul român D. A. D. a fost extrădat în România la data de 04.07.2013.
Față de aceste aspecte, la termenul de judecată din 04.11.2013, reprezentantul parchetului a solicitat respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având în vedere că numitul D. A. D. a fost transferat în România, iar la fila 29 dosar este depusă traducerea corespondenței cu autoritățile din Austria din care rezultă că acestea nu-și mai mențin cererea.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Ca urmare a verificărilor efectuate, Ministerul Administrației și Internelor – Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a comunicat că numitul D. A. D. este fiul lui A. și S., născut la data de 24.04.1978 în Timișoara, jud. T., cu domiciliul în mun. Reșița, . A, ., . S., titular al cărții de identitate ., nr._, eliberată de SPCLEP Reșița la data de 10.04.2006 și are atribuit CNP:_ este cetățean român cu domiciliul în România, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art.3 lit.a din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art.143 lit.a din Legea nr.302/2004 republicată.
Prin sentința penală din data de 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul pentru cauze penale Viena, în dosarul nr. 092 Hv 140/10x, numitul D. A. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt grav în mod profesional prin efracție, prev. de art. 15, 127, 128 alin.1 cif.4, 129 cif 1, 130 cazul 4 și 4 din Codul Penal Austriac.
În fapt, s-a reținut că numitul D. A. D., în perioada 10.02.2010 – 16.10.2010, în complicitate cu alte persoane, prin efracție, săvârșind mai multe acte materiale, a sustras mai multe bunuri mobile de la diferite filiale ale firmei BIPA, cu o valoare totală de 3.000 euro.
Prin sentința nr. 93 E Hv 156/11 din 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena, numitul D. A. D. a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de calomnie la o pedeapsă de 9 luni închisoare.
În fapt, s-a reținut că numitul D. A. D. a expus o altă persoană riscului unei urmăriri oficiale pentru comiterea unei infracțiuni.
În cauză este îndeplinită și condiția dublei incriminăriprev. de art.143 lit.e din Legea nr.302/2004 și art. 3 pct.1 lit.e din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin.1 – art.209 alin.1 lit.a, g, i cp cu aplic. art. 41 alin.2 Cp pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani și denunțare calomnioasă prev. de art. 259 Cp pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Referitor la situația executării pedepsei, s-a constatat, din examinarea sentinței de condamnare din data de 26.01.2011, că numitul D. A. D. a fost arestat preventiv la data de 16.10.2011, iar durata condamnării se împlinește la data de 11.08.2014, astfel încât acesta are de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004. Prin sentința menționată a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei privative de libertate de 16 luni, aplicată prin sentința nr. 041 Hv 73/09t din 18.08.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale.
De asemenea, din examinarea sentinței nr. 93 E Hv 156/11 din 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul pentru Cauze Penale Viena, s-a constatat că numitul D. A. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare a cărei executare va începe la data de 11.08.2014 și se va împlini la 11.05.2015, astfel încât, și în acest caz, acesta are de executat o perioadă mai mare de 6 luni din durata pedepsei, respectiv întreaga pedeapsă, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004.
Persoana condamnată D. A. D. nu și-a exprimat consimțământul la transfer, însă împotriva acestuia s-a pronunțat decizia din dosarul nr. III –_/FrB/2011, prin care Direcția de Poliție Federală a dispus față de acesta măsura interdicției de ședere pe termen nelimitat pe teritoriul Republicii Austria.
În cursul judecării sesizării, s-a depus la dosar o adresă din partea Ministerului Justiției, însoțită de înscrisuri emise de autoritățile austriece (filele 24-29 din dosarul instanței), din care rezultă că autoritățile din Austria nu-și mențin cererea, întrucât D. A. D. a fost deja predat autorităților române la data de 04.07.2013 (de altfel, persoana transferabilă a fost prezentă în fața Curții la data de 04.11.2013).
Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu mai sunt aplicabile prevederile Legii nr.302/2004 referitoare la transferul persoanelor condamnate, întrucât condamnatul se află deja într-un penitenciar din România, iar autoritățile austriece au renunțat la cererea formulată.
Ținând seama de aceste împrejurări, în temeiul art.162 din Legea nr.302/2004, Curtea va respinge, ca nefondată, sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București privind transferarea condamnatului D. A. D. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare austriece.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind transferarea condamnatului D. A. D. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei aplicate de autoritățile judiciare austriece.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
F. B. V. C. B.
Red.F.B.V../Th.red.FBV/P.A.M..-ex.2/
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2058/2013. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 2076/2013. Curtea de... → |
|---|
