Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2035/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2035/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 2035/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2035
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: N. S.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul T. G. împotriva sentinței penale nr.1257/F/09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – secția penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, T. G. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat A. Chiorsacu, în baza delegației nr._/11.09.2013, atașată la fila 8 din dosar, a lipsit intimata-parte-vătămată S. L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri, pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat T. G., solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 1257/F/09.08.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, iar rejudecând pe fond solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul redozării, prin aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiențe criteriilor prev de art. 72 Cod penal, având în vedere că inculpatul a manifestat o atitudine sinceră de recunoaștere și regret, fiindu-i aplicate și prevederile art. 3201 Cod de Procedură penală, putând fi reținute și circumstanțe atenuante. Solicită a se avea în vedere că partea-vătămată nu s-a constituit parte-civilă în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză s-a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de natura și gravitatea faptei, de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, dar și față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta la mai puțin de 4 luni de la data de când a fot eliberat din penitenciar, acesta nefiind la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni de tâlhărie, ceea ce dovedește perseverență infracțională.
Față de toate aceste motive, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat.
Recurentul-inculpat, T. G., arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1257/09.08.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – secția penală, în baza art. 20 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c C.p., cu aplicarea 37 lit. b C.p. și art. 3201 C.p.p. a fost condamnat inculpatul T. G. la 4 (patru) ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie.
În baza art. 71 C.p. s-au interzis inculpatului drepturile accesorii prevăzute de art. 64 lit. a, teza a-II-a și b din C.p.
În baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă de la 03.07.2013 la zi.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată S. L. nu s-a constituit parte civilă.
Conform art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 950 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală – motivat de faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția în fața instanței și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.320/1 Cod procedură penală - prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 03.07.2013, în jurul orei 15.00, inculpatul T. G. se deplasa pe . București, sector 3 și a observat pe partea vătămată S. L., în vârstă de 80 de ani, având la gât un lănțișor de aur cu cruciuliță. A urmărit-o până în scara blocului în care locuiește – București, .. 2, ., .-, moment în care a lovit-o cu pumnul sub bărbie, după care i-a smuls de la gât lănțișorul de aur, fără a reuși să îl sustragă, întrucât lănțișorul rupându-se, a intrat pe sub bluza părții vătămate. Aceasta a țipat, iar inculpatul a părăsit în fugă scara blocului, dar a fost observat de organele de poliție îmbrăcate civil și care îl supravegheau îndeaproape pe inculpat, sesizându-l ca suspect cu puțin timp înainte de săvârșirea faptei. Organele de poliție au pornit în urmărirea inculpatului reușind să-l imobilizeze.
Aceasta împrejurare reiese din declarația părții vătămate (filele 08-13 dup) potrivit căreia în ziua de 03.07.2013, în jurul orei 15.00, inculpatul a intrat în scara blocului în care domicilia partea vătămată și în timp ce aceasta se deplasa spre lift, a lovit-o cu pumnul sub bărbie, după care i-a smuls de la gât lănțișorul de aur. Apoi inculpatul a părăsit în fugă scara blocului, dar imediat au apărut organele de poliție împreună cu inculpatul. Partea vătămată a găsit lănțișorul de aur, care, rupându-se, a intrat pe sub bluza părții vătămate. De altfel, aceasta l-a recunoscut pe inculpat din planșa foto, așa cum rezultă din procesul verbal de la fila 25-30 dup.
Acest mijloc de probă se coroborează cu declarația inculpatului (filele 45-48 dup) care confirmă săvârșirea faptei în aceeași modalitate în care a descris-o partea vătămată, dar se coroborează și cu celelalte probe administrate în cauză, inculpatul arătând la urmărire penală că a lovit-o pe partea vătămată pentru a-și asigura scăparea, deoarece aceasta îl prinsese de bluză, dar în fața instanței inculpatul a recunoscut fapta așa cum a fost ea descrisă în actul de sesizare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului și copia s.p. nr. 1363/11.10.2007 a Tribunalului București (fila 78) rezultă că inculpatul a fost liberat la termen la data de 22.03.2013, din executarea unei pedepse 8 ani și 6 luni închisoare. Rezultă așadar că fapta ce face obiectul prezentei cauze, comisă la data de 03.07.2013, a fost săvârșită în stare de recidivă post-executorie în raport de această condamnare, motiv pentru care, la încadrarea juridică a faptei se vor reține și dispozițiile art. 37 lit. b C.p.
În cauză, având în vedere că inculpatul, înainte de citirea actului de sesizare, a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea prezentată în rechizitoriu și a solicitat judecarea sa pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a făcut aplicarea art. 3201 C.p.p. constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege astfel încât pedeapsa aplicată inculpatului s-a încadrat între 3 ani și 4 luni și 13 ani și 4 luni închisoare, iar acest cuantum a fost redus cu 1/2, dat fiind că fapta a fost săvârșită sub forma tentativei, fiind aplicabile disp. art. 21 alin. 2 C.p.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru fapta săvârșită așa cum sunt ele reduse conform art. 3201 C.p.p.; gradul de pericol social concret al faptei, foarte ridicat, ce rezultă din modul de săvârșire a infracțiunii și anume într-un loc public, asupra unei persoane de sex feminin, în vârstă, prin întrebuințarea de violențe ce au produs o vătămare corporală, precum și datele privind persoana inculpatului și anume că este infractor recidivist postexecutoriu, acesta săvârșind fapta la nici 4 luni după ce fusese liberat din executarea unei pedepse 8 ani și 6 luni, aplicate pentru același gen de fapte.
S-a mai reținut și faptul că inculpatul a avut pe toată durata procesului penal o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, iar prejudiciu a fost acoperit, datorită intervenției lucărtporilor de poliție.
Față de aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea de 4 ani, cu executarea în regim de detenție, potrivit scopurilor educativ, preventiv și represiv ale pedepsei, în sensul art.52 C.p.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că prin Decizia 74 din 05.11.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 71 C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – lit. c C. p. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 C.p.
De aceea, ținând cont și de cauza S. și P./României și cauza Hirst împotriva Marii Britanii a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale, apreciind că pedeapsa accesorie cu un conținut astfel individualizat corespunde naturii și gravității faptei săvârșite.
În temeiul art. 350 C.p.p. instanța a menține starea de arest preventiv a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea inițială a măsurii, enunțate de dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p. se mențin și la acest moment și impun și în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Instanța a constatat că este întrunită condiția limitei de pedeapsă, cât și cea a existenței unor date certe în sensul că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de modul de operare, precum și față de sentimentul de insecuritate pe care comiterea unor asemenea fapte îl generează în rândul potențialelor persoane vătămate, față de frecvența cu care sunt comise și importanța prejudiciului ce este creat de regulă în urma săvârșirii unor asemenea fapte. Sub acest aspect, instanța a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, starea de recidivă în care a fost săvârșită fapta, trecutul infracțional al inculpatului care are antecedente penale, precum și atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cauză partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. G. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Se susține că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de fapta comisă și poziția procesuală sinceră a inculpatului, care a solicitat judecarea cauzei potrivit art.320/1 Cod procedură penală, solicitându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzute de lege.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului, prin prisma criticii formulate, cum și din oficiu, constată că acesta nu este întemeiat.
În cauza de față, inculpatul a solicitat aplicarea beneficiului prev. de art. 3201 Cod procedură penală (text introdus prin Legea nr. 202/2010) recunoscând comiterea infracțiunii așa cum a fost caracterizată prin actul de inculpare, acceptând necondiționat probatoriul administrat în faza urmăririi penale, astfel că sub acest aspect nu pot fi făcute niciun fel de aprecieri în condițiile în care și celelalte probe administrate conduc la stabilirea în mod cert a vinovăției inculpatului.
În aceste condiții instanța a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, justificat de pericolul social al faptei, perseverența infracțională a inculpatului (acesta fiind recidivist postexecutoriu), având totodată în vedere și poziția procesuală de recunoaștere.
În recurs, inculpatul solicită să-i fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea și de circumstanțe atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit. c Cod penal (atitudinea sinceră a inculpatului după comiterea faptei).
Se constată că această solicitare nu este întemeiată și nu se sprijină pe nicio dovadă care să nu fi fost avută în vedere de prima instanță.
Potrivit încadrării juridice a infracțiunii reținute (tentativă la infracțiunea de tâlhărie în forma agravată), pedeapsa prevăzută de lege este, de la 2 ani și 6 luni, la 10 ani închisoare, iar prin aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, aceste limite se reduc cu o treime, astfel că pedeapsa s-ar situa între 1 an și 8 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare.
Instanța a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare, la un nivel mediu rezultat în urma reducerii prin aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei, starea de recidivă, dar și poziția procesuală a inculpatului.
Dacă în situația aplicării art. 3201 Cod procedură penală pot fi reținute în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante prev. de art. 74 Cod penal, în cauză, reținerea acestora nu au nicio justificare.
Fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol important, acesta nu este la prima abatere de la legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, din fișa de cazier (fila 51 dup) rezultând că anterior a suferit numeroase condamnări pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni (tâlhărie), ceea ce denotă nu doar o perseverență infracțională, dar și o specializare în comiterea unei anumite categorii de fapte penale (fapte de violență contra patrimoniului). Totodată se constată că poziția procesuală a inculpatului, a fost determinată, nu doar de solicitarea acestuia de a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă potrivit art.320/1 Cod procedură penală, dar și de împrejurarea că inculpatul a fot surprins de organe ale poliției în timp ce încerca sustragerea prin violență a bunului aparținând victimei infracțiunii, fiind urmărit și imobilizat, așa încât nu este justificată nici reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 alin.1 lit. c Cod penal.
Pedeapsa aplicată este proporțională cu circumstanțele cauzei, persoana inculpatului, este stabilită în limitele legale urmare aplicării art. 3201 Cod procedură penală și corespunde cerințelor art. 72 și art. 52 Cod penal.
Așa fiind, urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a deduce prevenția inculpatului de la 03.07.2013 până la zi, potrivit art. 38517 alin. 4 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat T. G. împotriva Sentinței penale nr.1.257/9.VIII.2013 a Judecătoriei Sectorului III, București – Secția penală, din Dosarul nr._ .
În temeiul art.385/17, alin.4, Cod procedură penală, raportat la art.383, alin.2, Cod procedură penală, deduce durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 3.VII.2013 la zi.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.XI.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. N. S. D. P.
GREFIER,
A. L. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./12.11.2013
2 ex.
Red. R. A. – Judecătoria Sectorului 3 București – Secția Penală
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 2075/2013. Curtea de Apel... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
