Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1716/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1716/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 1716/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1716/R
Ședința publica de la 24.09.2013
P. - L. S.
JUDECATOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și de inculpații L. G. și M. I., împotriva sentinței penale nr.630 din data de 19 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțate în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat L. G. aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu B. V., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenta-inculpată M. I. pentru care răspunde apărător din oficiu, avocat Chiorsacu A., cu delegație de substituire la dosar, în substituirea apărătorului din oficiu, avocat B. V., cu delegația nr._/05.08.2013, emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară, depusă la dosar, intimatul-inculpat F. S. pentru care a răspuns apărător din oficiu Slăvuică M., cu delegație la dosar și intimatele-părți vătămate C. C. M., I. C. C. și ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul declarat de P. vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului L. G.. Critică reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, față de atitudinea nesinceră a inculpatului, de starea de recidivă postcondamnatorie, față de antecedența sa penală în comiterea de infracțiuni de același gen, ceea ce denotă lipsa de reținere a acestuia de a comite noi infracțiuni, față de utilizarea de violențe psihice și fizice pentru a-și asigura bunurile sustrase, cât și antrenarea în comiterea faptei a propriului său fiu și a unei femei. Apreciază astfel că se impune un regim sancționator mai aspru, sens în care solicită admiterea recursului declarat de P..
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat L. G. arată că recursul declarat de acesta vizează achitarea, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod de procedură penală față de probele administrate in cauză, declarațiile martorilor B. A. și C. C.. Solicită respingerea recursului declarat de P..
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate M. I. arată că recursul declarat de acesta vizează achitarea, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod de procedură penală. Arată că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea de complicitate la furt întrucât nu a avut nicio intenție de a ajuta la săvârșirea faptei, neexistând nicio înțelegere prealabilă în acest sens și nici nu a ascuns bunurile sustrase. Solicită respingerea recursului declarat de P..
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat F. S. solicită menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, arătând că din probele administrate in cauză rezultă comiterea faptelor de către inculpați, relevante în acest sens fiind procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și ale martorilor.
Recurentul-inculpat L. G., în ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că este acuzat de ceva ce a făcut în urmă cu 17 ani.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.630 din 19.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în rechizitoriu formulate de apărătorii inculpaților L. G., F. S. și M. I..
I. În baza art. 211 alin. 1 - alin 2¹ lit a C.pen. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen. și art. 74 alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul L. G. (fiul lui C. și C., născut la data de 19.07.1975 în mun. București, domiciliat în mun. București, .. 173, sector 1, CNP_) la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată, în stare de recidivă postcondamnatorie.
In baza art. 71 alin .1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În baza art. 61 C.pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen. aplicată prin sentința penală nr. 1562/23.11.2007 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3986/03.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a fost contopit restul rămas neexecutat de 1077 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
In baza art. 71 alin.1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen
In baza art. 61 alin. 1 C.pen. rap. la art. 35 alin. 1 C.pen. a fost menținută pedeapsa complementară de 4 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b C.pen. aplicată prin sentința penală nr. 1562/23.11.2007 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3986/03.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care urmează a se executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. 1 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 06.02.2013 la zi.
In baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul L. G. în vederea determinării profilului genetic și înscrierii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, care se va realiza la eliberarea din penitenciar.
II. În baza art. 211 alin. 1 - alin 2¹ lit a C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. b C.pen. a fost condamnat inculpatul F. S. (fiul lui N. și I., născut la data de 13.12.1994 în mun. București, domiciliat în ., jud. B., CNP_) la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă agravată.
In baza art. 71 alin.1 C.pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 861 C.pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, care se calculează conform art. 86² C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. 1 C.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B. la datele fixate de consilierul de probațiune;
- va anunța în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;
- va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 863 alin. 3 lit. a C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarea obligație:
- să urmeze cursurile unei instituții de învățământ astfel cum va fi stabilit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 C.pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b C.pr.pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului F. S. dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 06.02.2013 la zi.
III. În baza art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c C.pen. a fost condamnată inculpata M. I. (fiica lui I. și M., născută la data de 27.11.1972 în ., domiciliat în mun. C., ., nr. 1, .. A, ., jud. C., F.F.L. în B., .. 135, jud. I., CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat.
In baza art. 71 alin.1 C.pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.pen.
În baza art. 81 C.pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C.p., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 88 alin. 1 C.pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii din data de 06.02.2013.
În baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen. s-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
În baza art.191 alin. 1 și 2 C.pr.pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 28.02.2013, emis de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București în dosarul nr. 2103/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. G., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 ind. 1 lit. a C.pen., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.pen.; a inculpatului F. S., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. a C.pen. și a inculpatei M. I., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, fapta prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a C.pen.
În faza de urmărire penală, s-a dispus reținerea învinuiților L. G., F. S. și M. I. pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 06.02.2013, ora 03.00 și până la data de 06.02.2013, ora 17,30, termen în care a fost inclus și timpul în care învinuiții au fost privați de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul secției de poliție.
Prin Încheierea nr._ din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților L. G. și F. S. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 06.02.2013 și până la data de 06.03.2013, inclusiv.
Măsura arestării preventive a inculpaților L. G. și F. S. a fost menținută pe parcursul fazei de judecată.
Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată C. C. M. a arătat că întrucât i-au fost restituite cele patru cauciucuri și două plase de gard, înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 1000 lei, reprezentând contravaloarea a alte două plase de gard sustrase în aceeași perioadă.
La termenul din data de 25.03.2013, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de părți vătămate a . și a lui I. C. C.. La termenul de judecata din data de 22.04.2013, părțile vătămate I. C. C. și C. C. M. au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal. De asemenea, partea vătămată C. C. M. a învederat că este administratorul . și că societatea nu se constituie parte civilă, întrucât prejudiciul ce face obiectul prezentei cauze a fost recuperat.
La același termen de judecată, inculpații au arătat că nu înțeleg să beneficieze de dispozițiile art.3201 C. pr. pen.
Instanța de fond a reținut că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, inculpații F. S. și L. G., beneficiind de sprijinul inculpatei M. I., care supraveghea zona, au pătruns în curtea ., de unde au sustras patru anvelope marca Continental Port-Contact, având dimensiunile 275/40/R20 Radial. Ulterior sustragerii, inculpații F. S. și L. G., în timp ce transportau cele patru cauciucuri, însoțiți de inculpata M. I., au fost surprinși de partea vătămată C. C. M. și martorul I. C. C., pe terenul viran din dreptul intersecției .-tin cu .-au transmis faptul că bunurile sustrase le aparțin, inculpații manifestând acte de violență fizică și verbală față de aceștia, în scopul păstrării bunurilor sustrase.
Situația de fapt a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, declarațiile inculpatului F. S., declarațiile inculpatului L. G., declarațiile inculpatei M. I., declarațiile părții vătămate C. C. M., declarațiile părții vătămate I. C. C., declarațiile martorului C. C., procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice de către partea vătămată C. C. M., procese-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice de către partea vătămată I. C. C., declarațiile martorului B. A. M..
Astfel, din declarațiile părții vătămate I. C. C. a rezultat că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, aflându-se în timpul serviciului la sediul ., s-a deplasat în zona administrativă în vederea efectuării unor lucrări de reparare a unui gard sustras anterior, ocazie cu care a constatat că lipsesc patru panouri din grilaj plasă și patru anvelope. Din acest motiv, l-a contactat telefonic pe administratorul societății, numitul C. C. M., care i-a solicitat să-i urmărească pe făptuitori. La aproximativ 100 m de locul faptei, martorul a zărit în depărtare o persoană necunoscută care căra un anumit obiect ce părea greu, în zonă aflându-se și un manipulant de excavator, care i-a relatat că a văzut cu aproximativ o oră în urmă trei persoane care se plimbau prin zonă.
Acest aspect a rezultat și din declarațiile martorului Cimpoiesu C., care a arătat că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 14, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca mecanic utilaj în șantierul din . observat în depărtare, pe câmpul din spatele șantierului, trei persoane care se deplasau în mod haotic.
In continuare, partea vătămată I. C. C. s-a întors la punctul de lucru al ., unde s-a întâlnit cu administratorul C. C. M., împreună deplasându-se cu mașina până la intersecția .. Acetilenei, unde pe un teren viran au observat trei persoane, dintre care două persoane de sex masculin, una tânără și cealaltă mai în vârstă și o persoană de sex feminin, care avea în mână un clește tip "gura de lup". Tot din declarațiile părții vătămate I. C. C. a reieșit că asupra acestor persoane se aflau cele patru anvelope sustrase de la punctul de lucru al ..
Fiind întrebat de I. C. C. de unde are acele anvelope, bărbatul mai în vârstă a susținut că le-a găsit aruncate pe drum. In momentul în care partea vătămată I. C. C. i-a recunoscut pe bărbatul mai in vârstă și persoana de sex feminin ca fiind două dintre cele patru persoane care cu o săptămână înainte au încercat să pătrundă în zonă de deservire a punctului de lucru al ., cele două persoane de sex masculin au devenit agresive, atât verbal cât și fizic, aducându-le injurii părților vătămate și aruncând cu pietre către acestea. Una dintre aceste pietre l-a lovit în zona coastelor pe partea vătămată I. C. C., din acest motiv acesta din urma împreună cu partea vătămată C. C. M. luând-o la fugă și fiind urmăriți de cei doi bărbați, interval de timp în care persoana de sex feminin a încercat să adune anvelopele în scopul de a fugi cu ele.
Declarațiile părții vătămate I. C. C. s-au coroborat cu declarațiile părții vătămate C. C. M., administrator al ., care a arătat că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, a fost contactat de un angajat al societății, numitul I. C. C., care i-a spus că persoane necunoscute au sustras patru plase de gard ce împrejmuiau terenul societății, iar din incinta acesteia au sustras patru anvelope marca Continental. În aceste condiții, i-a solicitat angajatului să pornească în urmărirea persoanelor respective, urmând să ajungă și el în scurt timp la fața locului. În momentul în care a ajuns la baza sportivă l-a sunat pe colegul său, ambii deplasându-se cu mașina spre locul unde se aflau suspecții. La intersecția .. Acetilenei au observat pe terenul viran din apropiere trei persoane, două de sex masculin și una de sex feminin, care aveau asupra lor patru anvelope, motiv pentru care au oprit mașina și s-au deplasat pe jos în întâmpinarea acestora.
Tot din declarațiile părții vătămate C. C. M. a rezultat că la momentul întâlnirii cu cele trei persoane, numitul I. C. C. i-a întrebat de unde au luat anvelopele, iar bărbatul mai în vârstă a susținut că le-a găsit aruncate pe drum. In momentul in care partea vătămată I. C. C. l-a recunoscut pe bărbatul mai în vârstă, acuzându-l că și cu alte ocazii a sustras bunuri din incinta societății, acesta împreună cu cealaltă persoană de sex masculin au devenit agresivi, repezindu-se asupra acestuia.
Partea vătămată C. C. M. a arătat că a intervenit în altercație pentru a despărți persoanele implicate, moment în care cei doi bărbați au început să arunce cu pietre, una dintre acestea lovindu-l pe I. C. C.. În aceste condiții, părțile vătămate au luat-o la fugă, fiind urmărite de cei doi bărbați până la intersecția .. Acetilenei, unde au oprit un echipaj de poliție care se afla întâmplător în zonă. Tot din declarația părții vătămate C. C. M. rezultă că bărbatul mai tânăr l-a amenințat că îi va lovi mașina cu piatra dacă nu se oprește.
În privința femeii care îi însoțea pe cei doi bărbați, partea vătămată C. C. M. a declarat că aceasta nu a exercitat acte de violență, în timpul conflictului încercând să transporte bunurile sustrase într-o altă direcție.
Din procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice a rezultat că părțile vătămate C. C. M. și I. C. C. i-au recunoscut pe inculpații F. S. și L. G., ca fiind persoanele care au sustras patru anvelope din curtea . care au exercitat acte de violență fizică și verbală față de aceștia, în scopul păstrării bunurilor sustrase. Totodată, părțile vătămate au recunoscut-o pe inculpata Mogosanu I., ca fiind persoana de sex feminin care îi însoțea pe inculpații F. S. și L. G. în momentul surprinderii acestora pe terenul viran din apropierea intersecției .. Acetilenei.
Declarațiile părților vătămate s-au coroborat cu declarația inculpatului F. S., dată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de 26.02.2013, când a arătat că inițiativa sustragerii anvelopelor din incinta . a aparținut tatălui său, inculpatul L. G., care l-a apelat telefonic în data de 05.02.2013 și i-a propus să-i însoțească pe el și pe inculpata M. I. în livada situată lângă . căuta fier vechi. Ajunși în acea livadă și în timp ce inculpatul F. S. tăia bucăți de fier, inculpatul L. G. le-a propus să intre în incinta bazei sportive . și să sustragă patru anvelope auto pe care le observase în interiorul acesteia.
În continuare, inculpații L. G. și F. S. au pătruns în curtea societății, de unde au sustras cele patru anvelope, timp în care inculpata M. I. a supravegheat zona în scopul de a le atrage atenția în cazul în care apare cineva. După ce au scos bunurile din incinta societății, inculpatul F. S. s-a deplasat spre casă pentru a aduce un căruț, cu ajutorul acestuia reușind să transporte cauciucurile.
Tot din declarațiile inculpatului F. S. reiese că ulterior s-au întâlnit în zona . vătămate C. C. M. și I. C. C., care le-au reproșat că au sustras anvelopele din incinta .. La un moment dat, unul dintre aceștia a încercat să-l lovească, însă inculpatul F. S. s-a ferit, în conflict intervenind și tatăl său, L. G., care l-a împins pe bărbatul respectiv. Inculpatul F. S. a luat o piatră de jos cu care l-a lovit pe unul dintre bărbați, iar în momentul în care aceștia au luat-o la fugă inculpații L. G. și F. S. au început să-i urmărească pentru a-i bate, până pe .-au intersectat cu un echipaj de poliție. De asemenea, inculpatul F. S. a susținut că în timp ce el și inculpatul L. G. se băteau cu părțile vătămate, mama sa, inculpata M. I., a luat una dintre anvelope și a transportat-o în direcția opusă celei din care au venit părțile vătămate.
Instanța de fond a apreciat că această declarație a inculpatului F. S. corespunde adevărului, coroborându-se cu declarațiile părților vătămate. In privința celorlalte declarații date de inculpatul F. S. pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală cât și în etapa cercetării judecătorești, instanța a considerat că acestea sunt nesincere, venind în contradicție cu materialul probator administrat în cauză.
De altfel, declarațiile inculpaților din faza de judecată sunt în mod vădit nesincere, fiecare dintre inculpați prezentând o variantă diferită a producerii evenimentelor față de ceilalți.
Astfel, inculpata M. I. a declarat că la data menționată în actul de sesizare se afla împreună cu inculpatul L. G. la domiciliul soacrei sale, acesta din urmă fiind sunat la un moment dat de către inculpatul F. S., care l-a rugat să vină să-l ajute la groapa de gunoi din zona . necunoscute îl agresau, reproșându-i că le-ar fi sustras niște roți. Totodată, inculpata a declarat că l-a însoțit pe concubinul său L. G. până în acel loc, unde părțile vătămate au început să-i lovească atât pe inculpatul L. cât și pe fiul acestuia, întreg incidentul durând aproximativ cinci minute. De asemenea, aceasta a susținut că inculpații L. G. și F. S. nu au aruncat cu pietre în părțile vătămate și nu le-au agresat în niciun mod, negând totodată faptul că ar fi deplasat vreunul dintre cele patru cauciucuri aflate la fața locului.
Inculpatul F. S. a declarat în fața instanței de judecată că el a sustras cele patru anvelope auto, pe care le-a transportat până pe .-a întâlnit cu inculpații L. G. și M. I.. Totodată, a precizat că la fața locului au sosit și părțile vătămate, care au devenit agresive, partea vătămată I. C. C. împingându-l, moment în care tatăl său, inculpatul L., i-a sărit în ajutor, împingând-o la rândul său pe partea vătămată C.. În contradicție cu ceea ce a declarat inculpata M. I., inculpatul F. S. a recunoscut că a aruncat cu o piatră în partea vătămată I. C. C..
De asemenea, declarația inculpatului L. G. dată în faza cercetării judecătorești este contradictorie, inițial acesta recunoscând că a sustras cele patru anvelope din curtea părții vătămate ., ulterior, în cursul aceleiași declarații revenind și arătând că de fapt a fost sunat de fiul său, F. S., care i-a spus că a găsit patru cauciucuri și i-a cerut să se deplaseze la groapa de gunoi din zona intersecției .-tin cu .-l ajuta să le transporte. Inconsecvența declarațiilor inculpatului L. G. este reliefată și de faptul că inițial a declarat că el împreună cu fiul său le-au alergat pe părțile vătămate, imediat revenind și susținând că de fapt nu le-au alergat pe acestea, ci au alergat către echipajul de poliție sosit la fața locului.
Totodată, inculpatul L. G. a arătat că „nu cred că am lovit cu pietre pe cele două părți vătămate, însă este adevărat că fiul meu a aruncat cu pietre în acestea”, declarație care sugerează inconstanța susținerilor sale, aspect care nu face decât să întărească convingerea instanței în sensul lipsei de sinceritate a declarațiilor sale. Mai mult, inculpatul L. G. nu a recunoscut că ar fi împins pe vreuna dintre părțile vătămate, fapt contrazis de inculpatul F. S., care a declarat că acesta a împins-o pe partea vătămată C..
În privința participării inculpatei M. I. la sustragerea anvelopelor din curtea ., prin supravegherea zonei în scopul de a le atrage atenția inculpaților L. G. și F. S. în cazul în care apare cineva, aceasta rezultă din coroborarea declarației inculpatului F. S. din data de 26.02.2013, analizată mai sus, cu declarația martorului C. C., care a arătat că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 14, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu ca mecanic utilaj în șantierul din . observat în depărtare, pe câmpul din spatele șantierului, trei persoane care se deplasau în mod haotic.
Totodată, participarea inculpatei M. I. rezultă și din declarațiile părților vătămate, care au relatat că aceasta avea asupra sa un dispozitiv tip „gură de lup”, precum și că în intervalul de timp în care ceilalți inculpați au exercitat acte de violență asupra lor, aceasta a luat una dintre anvelope și a transportat-o în direcția opusă celei din care au venit părțile vătămate, cu scopul de a și-o însuși.
În privința acțiunii secundare ce caracterizează infracțiunea de tâlhărie dedusă judecății, respectiv utilizarea de acte de violență fizică și verbală de către inculpații L. G. și F. S. în scopul păstrării bunurilor sustrase, aceasta rezultă din coroborarea declarației inculpatului F. S. din data de 26.02.2013, cu declarația aceluiași inculpat dată în faza de judecată, în care a arătat că inculpatul L. a împins-o pe partea vătămată C., recunoscând totodată că a aruncat cu o piatră în partea vătămată I. C. C., dar și cu declarația inculpatului L. G. din cursul cercetarii judecătorești, când a susținut că fiul său a aruncat cu pietre în părțile vătămate. De asemenea, exercitarea de acte de violență fizică și verbală de către inculpații L. G. și F. S. în vederea păstrării bunurilor sustrase reiese și din declarațiile părților vătămate, astfel cum au fost prezentate anterior.
Din analiza materialului probator administrat, instanța a apreciat că inculpații au devenit agresivi în momentul în care partea vătămată I. C. C. i-a recunoscut pe inculpații L. G. și M. I., acuzându-i că și cu alte ocazii au sustras bunuri din incinta societății, acesta împreună cu inculpatul F. S. repezindu-se asupra acestuia. În acel moment partea vătămată C. C. M. a intervenit în altercație pentru a despărți persoanele implicate, moment în care cei doi inculpați au început să arunce cu pietre, una dintre acestea lovindu-l pe I. C. C.. În aceste condiții, părțile vătămate au luat-o la fugă, fiind urmărite de cei doi inculpați până la intersecția .. Acetilenei, unde s-au intersectat cu un echipaj de poliție care se afla întâmplător în zonă.
Chiar acceptând că susținerile contrare ale inculpaților sunt reale, în sensul că după ce partea vătămată I. C. C. le-a reproșat că au sustras anvelopele din incinta . acesta a încercat să-l lovească pe inculpatul F. S., cei doi inculpați ripostând pentru a se apăra, concluzia că violențele au fost exercitate de către aceștia din urmă în scopul păstrării bunurilor sustrase subzistă, având în vedere desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Astfel, chiar din declarațiile inculpaților rezultă că aceștia cunoșteau că bunurile nu le aparțin, însă cu toate acestea au susținut contrariul în fața părților vătămate, aruncând cu pietre în aceștia și alergându-i.
Totodată, a fost reținută și atitudinea inculpatei M. I., care în acest interval de timp a încercat să transporte bunurile sustrase în direcția opusă celei din care au venit părțile vătămate, ceea ce denotă hotărârea inculpaților de a păstra bunurile sustrase. Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține în sarcina inculpatei vreo contribuție la exercitarea violențelor asupra părților vătămate, nici măcar o complicitate morală, având în vedere modul spontan de desfășurare a conflictului, aceasta nefiind în măsură să prevadă modul violent în care vor acționa inculpații L. G. și F. S..
Săvârșirea faptelor de către inculpați astfel cum sunt expuse în rechizitoriu rezultă și din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, în care s-a consemnat că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, lucrători de poliție din cadrul Secției 5, în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au observat pe terenul viran din dreptul intersecției .-tin cu . care transportau cu ajutorul unui căruț patru anvelope auto, în urma legitimării acestora stabilindu-se că se numesc L. G., F. S. și M. I..
Din cuprinsul aceluiași act a reieșit că la fața locului se afla și partea vătămată C. C. M., administrator al ., care a declarat ca anvelopele aflate în posesia inculpaților au fost sustrase de către aceștia din incinta societății anterior menționate, iar inculpații L. G. și F. S. au exercitat acte de violență fizice și verbale asupra angajaților societății în vederea păstrării bunurilor sustrase. Totodată, la fața locului s-a prezentat și numitul C. H. M., proprietarul firmei ., care a arătat că respectivele anvelope apartin societății pe care o deține, anterior fiind sustrase si alte bunuri din sediul firmei.
De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului și din planșele fotografice efectuate cu aceasta ocazie rezulta ca pe terenul viran din dreptul intersecției .-tin cu . identificate cele patru anvelope auto marca Continental sustrase de către inculpații F. S. și L. G., cu sprijinul inculpatei M. I., dar și un căruț metalic, utilizat de inculpați pentru transportul bunurilor sustrase.
În privința declarației martorului B. A. M., instanța a înlăturat-o, apreciind că este nesinceră, având în vedere că aceasta nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, martorul B. A. M. a susținut că era în trecere cu autoturismul la momentul desfășurării incidentului petrecut pe terenul viran din zona . că nu a văzut ca inculpații să aibă asupra lor bunuri, aspect infirmat chiar de inculpați, care au precizat că aveau patru anvelope auto asupra lor. Din aceste considerente, instanța consideră că declarația martorului B. A. M. a fost dată pro causa, cu scopul de a crea o situație mai favorabilă inculpaților, cu atât mai mult cu cât acesta este un cunoscut al inculpatului F. S., după cum el însuși a declarat.
In drept, instanța de fond a analizat cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu formulate de inculpații L. G. și F. S., din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit. a și e C.pen.
Infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 C.pen. este o infracțiune complexă, incluzând în conținutul său constitutiv două acțiuni corelate și anume acțiunea principală corespunzătoare infracțiunii de furt și acțiunea adiacentă de constrângere a părții vătămate, în scopul săvârșirii furtului, a păstrării bunului furat, a înlăturării urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.
Or, din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpații L. G. și F. S. au săvârșit ambele acțiuni ce caracterizează infracțiunea de tâlhărie, atât acțiunea principală de sustragere a unor bunuri din posesia părții vătămate în scopul însușirii pe nedrept, caracteristică infracțiunii de furt, cât și acțiunea secundară constând în folosirea violenței fizice, în sensul prevăzut în art. 180 C.pen., dar si a violentei verbale, in sensul art. 193 C.pen., în scopul păstrării bunurilor furate, acțiuni adiacente care completează latura obiectivă a infracțiunii complexe de tâlhărie.
Astfel cum instanța a arătat anterior, utilizarea de acte de violență fizică și verbală de către inculpații L. G. și F. S., în scopul păstrării bunurilor sustrase, rezultă din coroborarea declarației inculpatului F. S. din data de 26.02.2013, cu declarația aceluiași inculpat dată în faza de judecată, în care a arătat că inculpatul L. a împins-o pe partea vătămată C., recunoscând totodată că a aruncat cu o piatră în partea vătămată I. C. C., dar și cu declarația inculpatului L. G. din cursul cercetării judecătorești, când a susținut că fiul său a aruncat cu pietre în părțile vătămate. De asemenea, exercitarea de acte de violență fizică și verbală de către inculpații L. G. și F. S. în vederea păstrării bunurilor sustrase reiese și din declarațiile părților vătămate, astfel cum au fost prezentate anterior.
În aceste condiții, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute prin rechizitoriu formulată de inculpații L. G. și F. S. apare ca fiind neîntemeiată, motiv pentru care instanța de fond a respins-o.
În privința cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpata M. I., prin apărător din oficiu, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a C.pen. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin 1 – art. 209 alin 1 lit. a și e C.pen, instanța a constatat că aceasta este lipsită de obiect, motiv pentru care o va respinge, având în vedere că inculpata oricum a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, fapta prev. și ped. de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a C.pen, în sarcina sa nereținându-se săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Instanța de fond a reținut că fapta inculpatului L. G., care la data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, împreună cu inculpatul F. S., a pătruns în incinta societății A. P. SRL, beneficiind de sprijinul inculpatei M. I., care supraveghea zona, de unde au sustras patru anvelope marca Continental, iar in timp ce le transportau, fiind surprinși de părțile vătămate C. C. M. și I. C. C., a exercitat acte de violență fizică și verbală față de aceștia, în scopul păstrării bunurilor sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a C.pen.
Fapta inculpatului F. S., care la data de 05.02.2013, in jurul orelor 15, împreună cu inculpatul L. G., a pătruns în incinta societății A. P. SRL, beneficiind de sprijinul inculpatei M. I., care supraveghea zona, de unde au sustras patru anvelope marca Continental, iar în timp ce le transportau, fiind surprinși de părțile vătămate C. C. M. și I. C. C., a exercitat acte de violență fizică și verbală față de aceștia, în scopul păstrării bunurilor sustrase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, fapta prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2¹ lit. a C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea principală de luare a bunurilor și acțiunea secundară, constând în folosirea violenței fizice, în sensul prevăzut în art. 180 C.pen., dar și a violentei verbale, în sensul art. 193 C.pen. Acțiunea secundară este relevată în primul rând de aruncarea cu pietre către părțile vătămate, dar și de folosirea de expresii de amenințare la adresa acestora, în scopul păstrării bunurilor sustrase.
Urmarea imediatăa faptei este complexă, constând atât în producerea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate ., bunurile de care aceasta a fost lipsită, chiar si pentru o scurtă perioadă de timp, cât și în atingerea adusă integrității corporale, dar și psihicului părților vătămate C. C. M. si I. C. C., iar legătura de cauzalitatedintre elementul material și urmările sale rezultă din însăși materialitatea faptei, fiind dovedită prin probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit. a C.pen.
Inculpații au avut reprezentarea faptei comise și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a integrității corporale și a psihicului persoanei și au urmărit producerea acestui rezultat. Inculpații au sustras bunurile în scopul însușirii pe nedrept, folosind pentru păstrarea acestora violența asupra părților vătămate în modalitatea aruncării cu pietre către acestea și a folosirii de expresii de amenințare la adresa lor, aspecte ce rezultă din probatoriul administrat.
La încadrarea juridică dată faptei inculpatului L. G. instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., fapta fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei. Primul termen al recidivei este reprezentat de condamnarea definitivă a inculpatului la pedeapsa de 11 ani închisoare prin sentința penală nr. 1562/23.11.2007 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3986/03.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, al doilea termen al recidivei fiind reprezentat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie deduse judecății pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 7 la 20 ani, în termenul de liberare condiționată (eliberat la 02.10.2012, rest 1077 zile), deci înainte ca pedeapsa să fie considerata ca executată.
Referitor la fapta inculpatei Mogosanu I., constând în faptul că la data de 05.02.2013, în jurul orelor 15, în baza unei înțelegeri prealabile, a asigurat supravegherea zonei, în timp ce inculpații L. G. și F. S. au pătruns în incinta societății ., de unde au sustras patru anvelope marca Continental, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a C.pen.
Din punctul de vedere al laturii obiective, elementul material - se caracterizează prin înlesnirea acțiunii coinculpaților de luare în posesie a bunurilor fără consimțământul părții vătămate, prin supravegherea zonei, cu consecința diminuării patrimoniului acesteia și a trecerii bunurilor în sfera de stăpânire a inculpaților.
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu părții vătămate și anume valoarea bunurilor sustrase, ca urmare a lezării relațiilor sociale referitoare la patrimoniul persoanei. În baza materialului probator administrat, instanța reține și existența legăturii de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata Mogosanu I. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 pct.1 lit.a C.pen.
Aceasta a avut reprezentarea faptelor sale și a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate și a urmărit producerea acestui rezultat prin săvârșirea faptei. Inculpata i-a ajutat pe coinculpați să-și ducă la bun sfârșit activitatea infracțională, prin supravegherea locului faptei astfel încât aceștia să nu fie surprinși de vreo persoană în timpul comiterii faptei, dar și prin ajutorul acordat acestora de a transporta bunurile sustrase.
Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanței agravante prevăzute de art. 209 alin. 1 lit. a) Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită de către inculpata Mogosanu I. alături de inculpații L. G. și F. S., în condiții de concomitența de timp și de loc, ceea ce a sporit șansele de reușită a activității infracționale.
La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 alin. 1 și ale art. 52 Cod penal, și anume gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpaților, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Au fost avute în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și urmarea produsă. S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpați prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere că a fost săvârșită de mai multe persoane împreună, prin utilizarea de violențe de către inculpații L. G. si F. S., ținând cont și de faptul că prejudiciul a fost recuperat.
În ceea ce privește persoana inculpatului L. G., acesta a avut o atitudine nesinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nerecunoscând săvârșirea faptei și încercând să inducă în eroare organele judiciare, influențându-l pe fiul său, inculpatul F. S., să-și asume întreaga răspundere a faptei comise, astfel încât să scape de răspunderea penală, deși el a avut inițiativa sustragerii bunurilor. Totodată, instanța a ținut cont și de antecedența penală a inculpatului, acesta fiind recidivist, suferind în trecut mai multe condamnări, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
Cu toate acestea, instanța a reținut în beneficiul inculpatului L. G. ca circumstanță atenuantă judiciară conform art. 74 alin. 2 C.pen. faptul că acesta are patru copii minori în întreținere, astfel că o perioadă foarte lungă petrecută în detenție de către acesta s-ar repercuta în mod negativ asupra dezvoltării lor. Au fost avute în vedere și consecințele săvârșirii faptei deduse judecății, prejudiciul material fiind recuperat, iar violențele exercitate asupra părților vătămate nu au avut urmări grave. Astfel, față de modul concret de săvârșire a faptei de către inculpatul L. G., precum și față de urmările efectiv produse, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse acestuia sub minimul special prevăzut de lege, de 7 ani, acest minim fiind mult prea ridicat față de circumstanțele concrete ale speței, urmând dându-se eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b C.pen.
În ceea ce privește persoana inculpatului F. S., acesta a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, schimbându-și declarațiile în mai multe rânduri, încercând să inducă în eroare organele judiciare. Totodată, instanța a ținut cont că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, nefiind înregistrate în cazierul său judiciar alte abateri de la dispozițiile legii penale.
În ceea ce privește persoana inculpatei M. I., aceasta a avut o atitudine nesinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, nerecunoscând săvârșirea faptei și încercând să inducă în eroare organele judiciare. Totodată, instanța a ținut cont și de faptul că inculpata nu are antecedente penale, fiind doar o singură dată sancționată administrativ cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat.
Instanța de fond a reținut în beneficiul inculpatei M. I. ca circumstanță atenuantă judiciară conform art. 74 alin. 2 C.pen. faptul că aceasta are un copil minor în întreținere, astfel că o perioadă foarte lungă petrecută în detenție de către aceasta s-ar repercuta în mod negativ asupra dezvoltării sale. De asemenea, instanța va avea în vedere și consecințele săvârșirii faptei deduse judecății, valoarea redusă a prejudiciului, care oricum a fost recuperat, dar și faptul că inculpata M. I. a avut cea mai scăzută contribuție la sustragerea bunurilor, rolul său fiind de a supraveghea zona, în timp ce ceilalți doi inculpați sustrăgeau anvelopele din sediul societății ..
În privința pedepsei accesorii, instanța de fond a reținut că deși art. 71 alin. (2) Cod penal prevede: “condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a-c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei …”, totuși, prin Decizia nr. 74 din 05.11.2007, instanța supremă a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – Cod penal nu se va face automat, ci va fi supusă aprecierii instanței în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) din Codul penal.
De asemenea, în cauza S. și P. c. României și Hirst c. Marii Britanii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituție - a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
În plus, interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție.
Instanța de fond a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpați, aceștia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege.
Comportamentul antisocial al acestuia relevă însă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat au fost interzise pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 și art. 346 C.pr.pen. instanța de fond a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpații M. I. și L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. a criticat greșita individuzalizare a pedepselor aplicate inculpatului L. G.; a fost criticată și reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74 alin.2 Cod penal, față de atitudinea nesinceră a inculpatului, de starea de recidivă postcondamnatorie, față de antecedența sa penală în comiterea de infracțiuni de același gen.
Inculpații L. G. și M. I. solicită achitarea, conform art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C. pr. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că în data de 05.02.2013, în jurul orelor 15.00, inculpații F. S. și L. G., beneficiind de sprijinul inculpatei M. I., care supraveghea zona, au pătruns în curtea ., de unde au sustras patru anvelope marca Continental Port-Contact. În timp ce inculpații transportau cele patru anvelope, au fost surprinși de partea vătămată C. C. M. și de martorul I. C. C., pe terenul viran din dreptul intersecției . cu . acte de violență fizică și verbală față de aceștia, în scopul păstrării bunurilor sustrase, în condițiile descrise mai sus.
La reținerea acestei situații de fapt, prima instanță s-a întemeiat pe probatoriile administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată (respectiv: procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de cercetare la fața locului, însoțite de planșele fotografice, declarațiile inculpaților, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor I. C. C. și C. C., procesele-verbale de recunoaștere de pe planșe fotografice de către partea vătămată C. C. M., procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto de către martorul I. C. C.).
Solicitarea inculpaților L. G. și M. I. de achitare nu poate fi primită întrucât probatoriul administrat în cauză probează fără dubiu participarea acestora la activitatea infracțională, aspect ce rezultă inclusiv din unele declarații ale coinculpatului F. S..
Contribuția concretă a fiecărui inculpat a fost stabilită corect de către instanța de fond care în mod justificat a respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de cei trei inculpați și a reținut că inculpații L. G. și F. S. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1 și alin.21 lit.a C. pen., iar inculpata M. I. se face vinovată de complicitate la infracțiunea de furt calificat prev. de art.26 C. pen. raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a C. pen.
Vinovăția inculpaților fiind dovedită, în mod legal și temeinic s-a procedat la condamnarea acestora la pedepse proporționalizate în funcție de criteriile stabilite de art.72 C. pen., avându-se în vedere, pe de o parte, datele privitoare la infracțiune (natura valorilor sociale lezate, modul de operare al inculpaților, mijloacele folosite, împrejurările comiterii faptei, urmările produse), iar pe de altă parte circumstanțele personale. Sub acest din urmă aspect în mod corect a fost reținută starea de recidivă postcondamnatorie în cazul inculpatului L., precum și dispozițiile art.74 alin.2 în cazul tuturor inculpaților, justificate de: existența a 4 copii minori în întreținere, acoperirea prejudiciului și faptul că violențele exercitate asupra părților vătămate nu au avut consecințe grave (în cazul inculpatului L.); conduita bună avută anterior săvârșirii infracțiunii, acoperirea prejudiciului, faptul că violențele exercitate nu au avut consecințe grave și atitudinea parțial sinceră în fața organelor judiciare (în cazul inculpatului F. S.); existența unui copil minor în întreținere, faptul că nu are antecedente penale, acoperirea prejudiciului (în cazul inculpatei M. I.).
Pedepsele stabilite, precum și modalitatea concretă de executare sunt apte să realizeze scopurile prevenției speciale și ale celei generale, astfel că nu pot fi primite criticile Parchetului.
Și celelalte aspecte ale cauzei (pedepsele accesorii, revocarea beneficiului liberării condiționate și contopirea pedepselor, menținerea măsurii preventive (în cazul inculpatului L.), deducerea prevenției, latura civilă, cheltuielile judiciare, onorariile avocaților din oficiu) au fost rezolvate legal și temeinic, nefiind identificate motive de casare care să poată fi invocate din oficiu.
Față de cele reținute, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpații M. I. și L. G..
În baza art.38517 C. pr. pen., raportat la art.88 C. pen. se va deduce prevenția de la 06.02.2013 la zi, pentru inculpatul L. G..
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Văzând și disp.art. 82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpații M. I. și L. G., împotriva sentinței penale nr. 630 din data de 19 iunie 2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Deduce prevenția inculpatului L. G. de la 06.02.2013 la zi.
Obligă recurenții inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocaților din oficiu în cuantum de câte 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 septembrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
L. SavoneaDan LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
S. N.
Red. D.L.
Dact. A.L. 2 ex.01.10.2013
Jud. Sect. 1 București – jud.: P. A.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1747/2013. Curtea... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
